1,165 matches
-
Appl. 10(1965), 1031-1044. 10. La structure des modules injectifs sur an anneau á idéal principal, Bull. Math. de la Șoc. Sci. Math. Phys. de la RPR Tome 8(56), Nr. 1-2 (1964), 67-73. (with A. Radu) 11. Morphismes et co-morphismes des topos abéliens, Bull. Math. de la Șoc. Sci. Math. de la R.S.R. Tom 10(58) W 2 =4 (1996), 319-328. (with A. Radu) 12. Elemente de teoria fascicolelor I, St. Cerc. Maț. (1966) 267-296. 13. Elemente de teoria fascicolelor ÎI, St. Cerc. Maț
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
Nicolae Scurtu La Mănăstirea Văratec, topos inconfundabil al spiritualității naționale, a existat o autentică Școală de literatură reprezentată de câteva scriitoare, ce se cuvin a fi redescoperite, recitite și, evident, ierarhizate printr-o cheie modernă de reevaluare. Poetele, prozatoarele, eseistele, traducătoarele și memorialistele care sau impus
Însemnări despre prozatoarea Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3465_a_4790]
-
critică. 2. Grație reputației și operei sale este numit director al revistei Cronica în perioada 1965-1970. 3. Aici venea în fiecare an cu familia. Se odihnea, medita, scria și făcea adeseori plimbări în împrejurimi. A scris pagini emoționante despre acest topos al culturii române. 4. Poezia Vâlcovul, noaptea, la sugestia lui Const. Ciopraga, nu a fost inclusă în cuprinsul cărții Poeme. 5. Articolul, Eminescu în versiune franceză, propune o riguroasă radiografie a traducerilor pe care le-a publicat Mihail Steriade în
Noi contribuții la bibliografia lui Const. Ciopraga by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4897_a_6222]
-
apocalipticului sunt trecute în liricul „plan secund“, spre a-și face tot mai mult loc elementele incantatorii ale colindelor creștine / precreștine, ale descântecelor / încântecelor câmpiei, ale cultului Cavalerului Dunărean, ce au germinat în perimetrul Bărăganului teluric / celest, polidimensionând Eterna Câmpie, topos emblematic, cu oglinda-spațiu teluric, din care lucrările "ens"-ului uman, căile prin preistorii / istorii ale Valahilor / Dacoromânilor din matca Dunării se proiectează / receptează, se reflectă în oglinda-spațiu-celest ca „gospodărire” spirituală autohtonă: <poem>Trece umbra mea prin fața curții mamei mele. Ea
George Alboiu () [Corola-website/Science/310536_a_311865]
-
reprezentate. Aceasta introduce principiul echivalenței în reprezentarea formelor peisajului terestru. Proiecția este așadar o metodă de descriere universală a lumii. Cuvântul paralelă provine din grecescul paralelos = identic, substituibil, echivalent. Francesco Farinelli afirmă că Ptolemeu distinge pentru prima oară „choros” și „topos” adică regiune și loc (sau localizare). După Ptolemeu, geografia nu este și nu înseamnă corografia (descrierea calitativă a lumii) ci mai ales topografia și cartografia (descrierea lumii cu tehnica proiecțiilor) respectând principiul echivalenței. Pentru civilizația occidentală precum și pentru evoluția geografiei
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
politică antifascistă. Balada "Cântic de poterași" înfățișează chiar o urgie criminală dezlănțuită din senin asupra șatrei» (CrohL, II, 543); poemul "Cântic de poterași" este chiar dedicat «memoriei lui Federico García Lorca, privighetoarea Spaniei»: (PScr, I, 252 sqq.). "Țigănia / șatra" - ca "topos" - cunoaște tensionarea între "roșu (Eros)" și "negru (Thanatos)" ca limite „tragic-spectrale / existențiale“. În balada "Rică", „obiectivul mironparaschivesc“ țintit, din „periferie“, din Țigănia de Obor, se relevă de fapt în „opusul pol“, în „elita“, în „centrul“ unui București al anilor 1940
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
vieții artistice, culturale și politice din Transilvania antebelică. Lectura acestor epistole, așa de bine concepute și scrise acum o sută și ceva de ani, demonstrează inteligență, maturitate și o extraordinară capacitate de a uni forțele scriitoricești din cele mai îndepărtate toposuri ale României. Referirile la scriitori precum George Topîrceanu și Dimitrie Anghel ne îndreptățesc să credem că poeziile și prozele acestora erau citite și apreciate în Ardealul abuziv ocupat. În paginile acestei prețioase gazete întâlnim numele lui Al. Vlahuță, Nicolae Iorga
Romulus Cioflec și ziarul „Românul“. Noi contribuții by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3420_a_4745]
-
din epistolele trimise și primite de cărturarul de la Cluj. O investigație, ulterioară, ar trebui să semnaleze și să adnoteze imensa literatură epistolară pe care a scris-o și trimis-o Adrian Marino în țară, în Europa și dincolo de fruntariile acestui topos. Epistolele acestea ar elucida anumite enigme și aspecte ale biografiei și operei unuia dintre cei mai însemnați comparatiști ai literaturilor romanice. Extrem de prețioase sunt și epistolele pe care le-a elaborat pe când era director și coordonator al revistei plurilingve Cahiers
Noi completări la bibliografia lui Adrian Marino by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4012_a_5337]
-
dar dreaptă a lui Maiorescu.” „Eugen Lungu a reușit să pună foarte bine în valoare ideile înnoitoare și personalitățile basarabene cu deschidere spre dialog. Volumul Raftul cu himere ne relevă un eseist savuros, scriind atractiv despre boemă, negativism, moara ca topos, relicvele islamice în cultura română, absintul în poezie și arte, literatura licențioasă, cenzură - subiecte care nu sunt la îndemâna oricui.” „Poate cel mai valoros critic literar basarabean actual, Eugen Lungu [...] se dezvăluie ca un foarte serios, dar și cumva «răsfățat» exeget
Eugen Lungu () [Corola-website/Science/337169_a_338498]
-
la fel de puternic instinct al formei, el a rămas oarecum într-un gen particular de clasicism, cu o puternică tentă morală, interesîndu-se mai puțin de experimentele de limbaj, de integrarea unor noi materiale și tehnici, de redefinirea dialogului cu spațiul. De toposurile clasicității îl leagă, mai întîi, fascinația pentru corpul uman, în jurul căruia se naște o adevarată civilizație antropocentristă. și chiar dacă arhitectură corporală nu este permanent o prezență explicită, ea este suplinita sistematic prin detalii anatomice, prin atitudini, prin forme asimilabile. Deși
Darie Dup () [Corola-website/Science/317218_a_318547]
-
în timpul lui Filip al II-lea artizanul conceptului de timpi istorici. În timpii istorici, durata lungă- timpul cvasi-imobil pe care îl analizează a deschis perspective metodologice pentru mulți cercetători. De la cartea lui Braudel conceptul de durată lungă a devenit un topos în studiile de istorie. În 1979 este publicată a doua sa sinteză, Civilisation matérielle, économie et capitalisme (XV-XVIII siècles), în care autorul abordează problema progresului civilizațiilor descriind la scară europeană și apoi mondială lenta ascensiune a capitalismului începând cu “structurile
Fernand Braudel () [Corola-website/Science/302906_a_304235]
-
am putea spune că, la fel ca în Pao Pao, asistăm și aici la manifestări ale unei logici performative, indicii ale unei discursivități aflate în perpetuă metamorfoză. În loc de o abordare „strategică” a construcției textului, care s-ar cantona într-un topos sigur, bine delimitat, cum se întâmplă în cazul operelor canonice, cu Bilete pentru prieteni ne aflăm în fața unui parcurs „tactic”293, compus dintr-o succesiune de mutări spontane și imprevizibile. Cu alte cuvinte, în fața unui discurs care se încumetă să
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cuvinte, în fața unui discurs care se încumetă să condenseze și să transmită experiența anonimă și lipsită de măreție a cotidianului, recurgând sistematic - implicit sau explicit - la o logică a utilizării, reciclării și asimilării tactice a altor texte și a altor toposuri. Putem constata astfel cum aplecarea către înregistrarea cât mai exactă a detaliilor concrete coexistă în mod paradoxal la Pier Vittorio Tondelli cu interesul pentru ceea ce este deja codificat; semnele și lucrurile tind parcă să alunece unele într-altele, ordonate după
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sinceritate, pentru obținerea căruia e nevoie de un rafinament extrem”. O incontestabilă abilitate stilistică vădește și compoziția părții a cincea (care completează seria deschisă de prima și a treia secvență), unde aluziile livrești conturează de astă dată un soi de topos al Orientului, trimițând cu gândul la lirica primilor romantici (la Dimitrie Bolintineanu, cel din Florile Bosforului, să spunem). De altfel, pe aceleași principiu al pastișei (și pornind de la aceeași sursă - poezia secolului al XIX-lea), Cărtărescu va construi mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mai bine dacă aveți liber, poate ieșim puțin prin oraș, la o bere ceva.» până să vină vără-miu fericit cu coletul în brațe, eu îi și luasem fetei numărul de telefon”. În sfârșit, ultima parte readuce în prim-plan toposul Orașului (prin notația aparent neutră „peste Bucur Obor se lăsase de seară”) și, asociat cu acesta, pe cel al năstrușnicului raion de instrumente muzicale: „deci, dacă vrei să-ți cumperi o stație/mergi de la Lizeanu o stație/și ajungi la
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ideilor modernității inițiatoare în modernitatea reflexivă, după ce s-a trecut prin experiențele de consacrare a modernității. ii) Divizunea muncii este a doua temă influentă asupra căreia A. Smith insistă, iar aceasta, din nou, va constitui în economie și sociologie un topos mereu revizitat pentru a explica instanțe, constitutive fundamentale ale modernității: ordinea socială și morală (mai ales prin E. Durkheim), productivitatea muncii (prin economiști, dar și prin sociologi de genul lui Pareto) și, în general, stilurile individuale și modurile sociale de
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
debutat în culegerea colectivă Dintre sute de catarge (1975). G. cultivă o formulă lirică de jurnal reflexiv-interogativ, încercând să transfigureze timpul în curgerea lui lentă. Este un timp al sufletului călător „dintr-o ființă în altă ființă”, materializat metaforic în toposul ninsorilor domoale și al ninsorilor cu privighetori (Chip și suflet, 1979, Ninsori și privighetori, 1988). Versurile din volumul Schimbarea la față (1990) propun o viziune spiritualizată, care se traduce - arghezian - în rugă, epifanie, imn și psalm. SCRIERI: Chip și suflet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287372_a_288701]
-
regăsește și la Nicolae Breban. Scriitorul "ar fi putut să-și facă o carte de vizită care să-l recomande ca Ťspecialist în paradisuri pierduteť". Satul natal din Făgăraș, Lisa, evocat în paginile memorialistice, pline de melancolie, a devenit un topos, ca și Humuleștii sau Siliștea-Gumești. "Tema destinului și cultul memoriei, punctează criticul în final, sunt permanențe ale operei lui Octavian Paler". înrudit cu autorul Autoportretului într-o oglindă spartă, privind mai ales tema destinului, este Nicolae Breban, care, observă C.
Un comentator colocvial by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8135_a_9460]
-
din ele, în loc de-a reprezenta urmarea unui gen de literatură, corpul de texte teoretizante ar anticipa creația. În consecință, în climatul năzdrăvanului postmodernism, conceptul și creația și-ar putea inversa rolurile. În terminologia unui Raymond Federman, critica devine criticfiction, topos al indeterminării, jocului, iluziei, pe cînd creația e apreciată ca un teren al nașterii principiilor teoretice ( surfiction), exhibîndu-și baza doctrinară. Cu grație, lumea se întoarce cu capul în jos Dar să trecem peste momentul acrobatic și să ne întrebăm: avem
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
tatăl îi "arată" fiului un tramvai închipuit, un vînzător de înghețată, salută trecători. Acest episod din Kierkegaard e comentat pe larg de Adorno, care vede în el simbolul plictiselii melancolice, capabilă să perceapă doar o realitate inventată prin pură introspecție. Toposul acestei plictiseli este prin excelență interiorul. E drept că Oblomovii de astăzi nu-și mai dorm melancolicul somn de amiază în moliciunea unei sofale, ci mai degrabă într-un colț de stradă sau în parcuri, în vreme ce toți ceilalți, neoblomovienii insomniaci
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
Pe durata vieții sale și-a câștigat reputația de important erudit, ocupând mai multe posturi publice, incluzându-l pe acela de Lord Cancelar, din 1529 până în 1532. Morus a introdus termenul de „utopie” (greacă „niciun loc”, dar similar cu "eu topos" - „loc fericit”), numele dat de el unei națiuni insulare ideale, imaginare, a cărui sistem politic a fost descris în cartea lui, publicată în 1516. Este cunoscut în special pentru refuzul său de a-l recunoaște pe Henric al VIII-lea
Thomas Morus () [Corola-website/Science/303204_a_304533]
-
și nici un prieten trebuie s-o parcurgi cu sufletul altădată făceai naveta pe jos la un liceu (uriașă distanță între tine și profesorii tăi de chimie) acum ți se întinde o foaie albă" (Bancnota). Acestei existențe înțărcuite atît exterior (prin toposul provincial), cît și interior (prin structura morală), îi corespunde apăsătoarea senzație de reluare continuă, de monotonie. Mecanica unei asemenea psihii repetitive, ducînd la impresia că nu mai e nimic nou sub soare, e un simptom al "epuizării care durează": "Ce
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
Voinescu sau Jeni Acterian). De altfel, cartea se organizează ca un triptic - Trăind regal frumusețea, plăcerea și dăruirea de sine, Între jubilație și destrămare, Suferința ca împlinire se numesc cele trei părți, fiecăreia revenindu-i câte unul din cele trei toposuri ale recluziunii anunțate în titlul cărții - prima parte fiind dedicată portretelor Reginei Maria, Mariei Cantacuzino-Enescu, lui Zoe Cămărășescu și Cellei Delavrancea. Și cea mai senină parte a cărții, Trăind regal frumusețea, plăcerea și dăruirea de sine e un exercițiu de
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
devin, În crea?ia eminescian?, reprezent? ri simbolice ale infinitului, pentru c?, „dezgustat de lumea m?runt?", „poetul se refugiaz? În Împ????ia vechilor zei al Valahiei" . (Eugen Simion). Partea a doua a lucr?rii se refer? la conceptul de topos poetic În teoria literar?? ?i la semnifică?iile superioare pe care acesta le cumuleaz? În opera lui M. Eminescu. Cunoa?terea operei poetice, receptarea ei „creatoare" presupune un demers analitic care s? aib? ca scop studiul tuturor componentelor acesteia: con
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
componentelor acesteia: con?inutul, materia ?i formă sau configura?ia (potrivit concep?iei structuraliste apar?inând esteticianului Oskar Walzer). „Cel mai elaborat" dintre elementele constituente ale operei este, dup? cum observ? I.Em. Petrescu, materialul literar cuprinzând temele ?i motivele, topos-urile poetice ?i citatele. În dic?ionarele de termeni literări, topos-ul poetic (gr. „topos" loc) este definit ca fiind: „imagine stereotip?, cli?eu, loc comun, structur? invariabil? utilizat? inten?ionat Într-un text; el apare În diverse opere p
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]