2,332 matches
-
nu-mi pun întrebarea ce naiba mi-a trebuit să mă combin cu o femeie de aproape treizeci de ani care crede că „dragă“ are patru litere! Au trecut deja două luni de la agațamentul de pe Lexington Avenue și, vezi tu, aceleași torente de sentimente mă târăsc în voia lor: pe de-o parte, dorința, dorința delirantă (de când mă știu nu m-am abandonat în halul ăsta în brațele unei femei!) și, pe de altă parte, ceva ce a aduce tare de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
schije al indianului cu cuțit, pentru cei lași nu se scriu povești frumoase, picioarele indianului încalecă grumazul lui Frenc, iar cuțitul îi sfârtecă pieptul cu sălbăticie, sângele curge șiroaie, Frenc pleacă într-o lume mai bună, e azvârlit în prăpastie, torenții râului îi spală rănile, arată ca nou, se întoarce rapid, o mână îl ridică în zbor, pe câmpul de bătaie, la fel de fioros, dar cu un alt nume, până și generalul pare să știe asta, hei, soldate Bob, unde te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dar chibițau cu suflet. În rest, într-o duminică în care familia Pascu era la mare și ceilalți locatari din D 13 erau acasă și căscau gura la ferestre, la ei, la etajul doi, s-a produs o inundație cu torenți și prăpăd, eforturile lui Naghi, More și Florea de-a sparge ușa n-au dus la nici un rezultat (așa yale nu mai pomenise nimeni!), iar Constantineasca, de la parter, inundată și ea, a dibuit în cartea de telefon numerele unor rude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
povestea, nu știu de ce, se tot amesteca În mod ciudat cu apa. Mai Întîi, au Început să apară pahare de apă În tot soiul de locuri ciudate, apoi găleți Întregi de apă, și pînă la urmă au fost rîuri și torenți, bietele cămile au fost luate pe sus de șuvoaie și picioarele subțiri și ciolănoase li se zbăteau cumplit În timp ce cocoașele le trăgeau la fund. Îmi era Îngrozitor de sete. Poate că sarea de la transpirația ei mă făcea să mă simt așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
verde. Se iveau zorile, iar eu călăream pe drumurile pustii în direcția satului Oquedal. — Nacho - îmi spusese tatăl meu -, după ce voi muri, ia calul meu, carabina mea, de-ale gurii pentru trei zile, și apuc-o pe albia secată a torentului, mai sus de San Ireneo, până ce vei vedea fumul ridicându-se deasupra teraselor din Oquedal. — De ce la Oquedal? l-am întrebat. Cine se află la Oquedal? Pe cine trebuie să caut acolo? Vocea tatălui meu devenea tot mai slabă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și s-a stins pentru totdeauna. Tânărul care călărea acum în întuneric pe drumurile abrupte, mai sus de San Ireneo, continua să ignore cu cine avea să se reunească. O apucasem pe drumul aflat de-a lungul albiei uscate a torentului, dominând trecătoarea adâncă. Zorile, rămase suspendate pe contururile dantelate ale pădurii, păreau să-mi deschidă nu o nouă zi, ci o zi aflată înainte de toate celelalte zile, nouă ca pe vremea când zilele erau încă noi, ca prima zi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nouă zi, ci o zi aflată înainte de toate celelalte zile, nouă ca pe vremea când zilele erau încă noi, ca prima zi în care oamenii înțeleseseră ce era o zi. Când s-a luminat destul ca să văd malul celălalt al torentului, am observat că și acolo urca un drum și un bărbat călare înainta paralel cu mine, în aceeași direcție, cu o pușcă de război cu țeava lungă atârnată de un umăr. — Ei! am strigat eu. Cât mai e până la Oquedal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un salut. — Ei! Cu tine vorbesc! Ești surd? Ești mut? am strigat, în timp ce el continua să se legene în șa în pasul calului său negru. Cine știe de câtă vreme avansam așa, ca o pereche, în noapte, separați de panta torentului. Ceea ce mi se păruse ecoul neregulat al potcoavelor iepei mele, repercutat de peretele calcaros și accidentat al celuilalt mal, era de fapt zăngănitul acelor pași care mă însoțeau. Tânărul era numai spinare și gât, cu o pălărie de pai destrămată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
drumului și, ici-colo, printre copaci, câte o casă. Era un ținut secetos, dar acum, la începutul anotimpului ploios, începea să se schimbe. Ploile timpurii fuseseră mană cerească. La nord și la est se îngrămădiseră nori vineții și ploaia căzuse în torente albe, ca o cascadă, acoperind pământul. Solul, uscat de lunile de secetă, înghițise cu sete bălțile sclipitoare pe care le formase potopul și, în câteva ore, o nuanță verzuie se așternuse peste maro. Smocuri de iarbă, floricele galbene, tulpini agățătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ca și rangul familiei sale vor fi admise de judecător ca circumstanțe agravante și ca o trădare nu doar a monarhului, ci chiar a condiției sale sociale. Pedeapsa trebuia să fie exemplară. Condamnatul abia dacă deslușea câte‑o vorbă din torentul monoton al silabelor care Îi bubuiau În ureche precum răpăitul tobei. Timpul se oprise‑n loc. Trecutul, prezentul și viitorul se amestecaseră, Își simțea tâmplele zvâcnind din pricina pulsului agitat, iar tobele duduiau aidoma sunetelor Îndepărtate ale bătăliilor câștigate, ale convoaielor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
hartă chiar În biroul său) se extindea peste masivul Ural până la Moscova și Petrograd, „asemenea aortei care duce până În inima problemei“ - va scrie un contemporan nostalgic. Prin lingușiri, mituiri, urmăriri, vicleșuguri, ca și grație cinelor În care „șampania curgea În torente, iar oamenii sporovăiau ca niște coțofene“, Racikovski va descoperi, spre sfârșitul anului 1890, o organizație revoluționară secretă care confecționa bombe În atelierul unui lăcătuș dintr‑o suburbie pariziană. Bombe pentru teroriștii din Rusia. Secția a treia a poliției țariste va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
spunea el. „Ea este punctul vieții, iar viața este singurul ei judecător. Viața și moartea.“ Așadar, arta ar fi semnificația poeziei „Limb“, pe marginea căreia, În treacăt fie spus, doamna Nina Roth‑Swanson a bătut câmpii. „În limbaj poetic un torent de apă semnifică anume refulări onirice, iar asociația cu o apă curgătoare, mai degrabă presimțită - este expresia sunetului abisal ce sugerează deopotrivă murmurul vorbelor și susurul urinei.“ (Aici, Într‑adevăr, s‑a Întrecut pe sine.) Deci domnule, Mendel Osipovici n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să le reconstituie În minte. Între trezie și somn, când pune capul pe pernă, Își lasă mintea să rătăcească, sperând că În acea noapte viața de dinainte va străbate În sfârșit prin crăpături și Îi va umple visele ca un torent fierbinte și Învolburat, Încărcat de amintiri. Aceasta nu se Întâmplă Însă niciodată, așa că nopțile Îi sunt pustii și fără vise. Uneori, arareori, Întrezărește frânturi dintr-o imagine, una singură, ceva care abia pâlpâie, pentru a dispărea imediat: mucegaiul negru de pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
drapele enorme cădeau ca niște voaluri peste fațadele clădirilor, șiruri de stegulețe fluturau În vânt de-a curmezișul străzilor ca niște păsărele pe sârmă. Primăria umpluse zidurile cu uriașe imagini stilizate, una dintre ele era o cascadă care Își revărsa torentele roșii și albe peste privitor. Camioa nele erau pe jumătate roșii, pe jumătate albe, fetițele Își prinseseră părul cu panglici colorate În roșu și-n alb, ca și acadelele pe care le sugeau, tineri legați la cap cu eșarfe roșii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să fugă. Zgomotul era asurzitor, de parcă peste acoperiș se prăbușea o avalanșă de bolovani care amenința să-i antreneze și pe ei În cădere. Prin parbriz, Margaret a văzut picioare goale și papuci cu tălpi de cauciuc căzând ca un torent de ploaie cenușie și atât de deasă de parcă Începea să se Întunece. S-a terminat cu mine! I s-a părut ciudat că Își amintește de vorbele astea dintr-un roman citit cu atâta vreme În urmă. Era vorba de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se trezea și mârâia răgușit acoperind o clipă năvala din jur. Probabil că Bill ambreiază pentru că, de bună seamă, Îi e și lui frică, și-a zis Margaret. Se făcuse foarte cald, ferestrele erau bine Închise și ușile blocate. Din torentul de trupuri se deslușea uneori vreun chip, cineva se oprea și Își turtea nasul de geam sau Își Împingea palmele În geamul parbrizului cu un zgomot surd, huiduind, răcnind sau rânjind, cu ochii holbați, roșii ca ai vreuneia dintre arătările
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
alegere. Treptat a Început să se simtă mai bine, iar după un timp, spre dimineață, când a adormit, nu mai era Îndrăgostită de Karl. 22 Adam a ridicat capul și și-a mijit ochii. Lumina cădea de sus Într-un torent de culoare uniformă. Vârful ascuțit al unui candelabru de cristal atârna deasupra lui ca un țurțure enorm de care s-a temut că ar fi putut să-i cadă În cap dintr-o clipă Într-alta. Par doseala neagră strălucea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fie obligat să vă pedepsească pe voi, pe tine și pe Bob. La ce oră pleci mâine? La prânz. Mă conduce tati În persoană. Noroiul clefăia când treceau prin mocirlă, iar farurile luminau roiurile de insecte care pluteau diafan În torentul de lumină. Dacă strici mașina n-o să mai ai cum să pleci. Se poate... S-au oprit Într-un luminiș. Johan a coborât, a trecut de partea cealaltă, unde stătea Farah, și i-a deschis ușa. E-n regulă, poți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe unul și pe altul și să nu ne alegem cu nimic din asta, Carmina gândise așa, voise să spună acele vorbe din răzvrătire, era prea multă platitudine în prietenia lor! Dar nu îndrăznise, se lăsase învinsă de un alt torent de vorbe și toate întâmplările ce-au urmat erau rezultatul dilatării unei clipe de clarviziune, era cumplit, cutremurător și abia acum venise momentul, momentul când trebuia să rostească acele vorbe, dar nici așa nu se poate, nici așa, aceste după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și comportament. Din când în când, grozavul vis îmi era spulberat de compresa rece ce-mi atingea calda frunte. Ideile îmi reveneau, ba parcă și mai multe și mai miraculoase, ființe invizibile care strigau, se zbăteau, făcând parcă un groaznic torent de căldură insuportabilă. Liniștea era apăsătoare, începeam să mă trezesc aproape, când în fața pupilelor pleoapelor pe jumătate închise îmi apăru o ființă incredibilă. Era strălucitoare, aproape albă și invizibilă. Am întins mâna și, spre uimire mea, am atins-o; un
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
surpate și ape ieșite din matcă într-o rostogolire lacomă, maronie. Mărimea și forța lui mă copleșea, mă amețea și-mi dădea o senzație de greață. Era prea mult. Ochii mei care se luptau, clipind, cu ploaia se desprinseră de torent și coborâră spre picioare. Apa care-mi înconjura cizmele era și ea maro ca turba și însuflețită, am observat. Nici o graniță. Râul era aici, mă strângea, mă trăgea de picioare și de glezne cu o durere minunată, irațională. O forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
folosind vocabularul „oficial“ al poeziei („cântec“, „vestală“, „tezaur“, „tâmplă“, „clopot“, „izvodit“, „destin“, „pecete“, „sfânt“, „astru“, „veșnicie“, „petală“, „talisman“, „spadă“, „galeș“ etc.), Vasile Mustață dezvoltă o retorică goală a extazului, care sună a poezie fără să emoționeze: „Ascult izvoare line și torente, / Emoția răsfrântă cu migală / Și toată suferința ancestrală / Remodelată-n sonuri opulente. // Vibrația uman-fundamentală, / Armonicile cele mai frecvente / Se întrețes în glasul cu accente/ Purificate-n suflet de vestală. // Aș vrea să sorb minunea etalată / În cântecul ce arde și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
moșul avea cîteva locuri, doar de el știute, unde ciupercile se adunau parcă la ședințele de partid. Avea vaga impresie că acele locuri tăinuite îi aparțin de drept și ar fi fost foarte supărat dacă cineva le-ar fi descoperit. Torenți proaspeți au săpat rîpe noi și drumul a devenit mai greu. Moș Bulgaru nu se gîndea decît că-i va fi greu la întoarcere, cu sacul plin de ciuperci. În pădure, soarele pătrundea greoi și o umbră deasă întuneca puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cenușa la vreo 15 km de halda lui Zăbavă. Pe lîngă transportul la 60 km se plătea și un dolar de tonă. Locul pentru viitoarea fabrică de cărămizi era o rîpă, inutilizabilă din punct de vedere agricol, dar în calea torentelor. Rîpa a fost cumpărată de la un țăran cu prețul exact de cinci milioane hectarul. Cînd cenușa a fost cărată pe jumătate și plata se făcuse integral, apare garda de mediu. Aici va fi fabrica, explică Datcu. Dar n-aveți nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
țăran cu prețul exact de cinci milioane hectarul. Cînd cenușa a fost cărată pe jumătate și plata se făcuse integral, apare garda de mediu. Aici va fi fabrica, explică Datcu. Dar n-aveți nici un aviz. Ați pus cenușa în calea torenților și vîntul poluează satul. Pentru puțin timp. Fabrica va dezvolta satul, locuri de muncă... Inspectorul deschide plicul și observă 200 Euro în el. Banditul! Cu atît vrea el să... Mai dau 100, plusează Datcu. Încă 300, dacă nu..., nici vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]