335 matches
-
Au fugit? râse el zgomotos, privind în jur, spre ofițerii din statul major. Zice că Ukon a fugit! Iute de picior mai e! Și râse din nou, cu tot trupul zguduindu-i-se de satisfacție. Încă nu se trezise din toropeala beției în care căzuse după ceașca de sake a victoriei. Genba nu se mai putea opri din râs. Chiar atunci, mesagerul care fusese trimis la tabăra principală a lui Shibata Katsuie pentru a raporta situația războiului reveni cu instrucțiunile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
le băgă pe toate, împreună cu puținele sale haine, într-un sac de pânză. Apoi se așeză să aștepte la umbra pridvorului, aproape de fântână, pe când soarele cădea vertical și ucigaș, ștergând de pe pământ toate umbrele. Căldura sufocantă îl cufundă într-o toropeală neliniștită, un fel de somn din care se trezi speriat, dar speriat chiar de acea liniște, de acea pace și de acea tulburătoare senzație de gol, scăldat în sudoare și simțind aproape o durere în urechi, ca și cum cineva l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
om să tulbure liniștea unei vieți monotone și simple. Zorii reci când Laila se ghemuia în brațele lui, căutând căldura trupului său; lungile dimineți cu lumină strălucitoare și neliniștea așteptării în căutarea vânatului; amiezile apăsătoare, cu arșiță sufocantă și dulce toropeală; amurgurile cu un cer roșu, când umbrele se prelungeau peste deșert ca și cum ar fi vrut să atingă marginea zării; și nopțile parfumate și dense, la lumina focului, repetând neobosit legende deja știute. Le era frică de harmatan, care vuia când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sunt femeia altcuiva sau a nimănui, suveranul Îmi Îngăduie să mă arăt În divanul său, cu versurile și râsetele mele. Dacă s-ar gândi vreodată să mă ia de soție, ar Începe prin a mă ascunde. Ieșind cu greu din toropeală, Omar n-a priceput nimic din frazele lui Djahane și, când se hotărăște să rostească primele cuvinte, i se adresează mai puțin ei, cât sieși sau unei umbre: De câte ori, adolescent fiind, și mai târziu, ca tânăr, am Întâlnit o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
unele localități din sudul țării, sub influența climei mediteraniene, chiar după apusul soarelui, când întunericul stăpânea totul se simțea fierbințeala aerului. Cam așa era situația în vara aceea. Rusalda, pe care o treceau toate nădușelile, se tot plângea. — Uf! Ce toropeală! Ce năduf! Își punea apă într-un lighean mare, se dezbrăca până la brâu și se răcorea. — Stai, fă, că te fac eu paparudă, aruncă o găleată de apă Dedi peste Rusalda care râde bucuroasă. —”Paparugă, rugă Ea-n ieși dă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
boală, fire-ai a dracului!" Un argat adăpa vacile. Erau în ograda conacului. Cârduri de galițe scormoneau și ciuguleau. O găină începu a cotcodăci sâcâitor. ― Așa, măi oameni! zise Miron liniștit, ca și când înjurătura argatului I-ar fi smuls dintr-o toropeală. Să vorbiți cu conița dacă n-o să vă luați seama, că dumneaei e stăpâna moșiei. De altfel mă bate gândul s-o cumpăr mai bine eu... ― Aoleu! Atunci degeaba ne mai străduim noi! făcu Luca Talabă speriat. ― Ba de ce? continuă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
făcu Dragoș enervat de lacrimile lor. Stați, că nici nu știu de ce mă cheamă! ― Ia îmbracă-te, socrule, și du-te cu dânsul, nu ședea ca bolovanul! strigă Florica. Bătrânul se iuți, parcă glasul I-ar fi dezmeticit dintr-o toropeală. Învățătorul ar fi vrut să spuie ceva, doar pentru asta a venit cu jandarmul. Dîndu-și seama că nu poate întîrzia, bâigui pierdut: ― Dacă s-ar întîmpla să nu mă întorc, atunci... Adică las' că i-oi spune tatii, dac-o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să continue cu parul pînă-i va zdrobi ciolanele. Urletele țăranului se transformau în gemete din ce în ce mai slabe și mai horcăite. ― Sergent! strigă în sfârșit maiorul. Ia-l și pe ăsta... În fundul grădinii!... Împușcat!... Repede, repede! Ordinul maiorului îl deșteptă brusc din toropeală, parcă ar fi turnat peste el o găleată cu apă. Se tîrî la picioarele ofițerului, gemînd: ― Iartă-mă, dom'le maior... Îmi rămân copilașii orfani... Fie-vă... ― Ia-l, sergent! răcni Tănăsescu, ferindu-și cizmele de atingerea țăranului. Aide!... Puneți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să nu mai facă altceva decât să zică " DA" primul lui apel al exploratorilor. Neputința ei de a-i preveni pe cei trei de pri-meidia care-i păștea și misterul destinului lor se risipiseră. Nu mai rămăsese decât o vagă toropeală care-i apăsa pe corp și pe suflet. Nu putea nici măcar să se uite afară la planeta înfuriată. Așezată în fața pupitrului ei, dezorientată, abătută, se mulțumea să soarbă din când în când câte o gură de cafea călduță și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
a început să alerge cu coada-n vînt. „Mai ușor, Patrocle, că nu pot așa de repede !” - l-am fluierat eu. Dar Patrocle dispăruse deja după o curbă, la fel de neașteptat cum apăruse. M-am îndreptat spre casă, cu o dulce toropeală în picioare. Odată ajuns, m-am culcat fără să mai mănînc ceva și am dormit ca un prunc pînă seara tîrziu. Bigy și păcatul originar George Banu ne spune, în niște minunate „Fragmente despre odihnă” publicate în recentul număr din
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
din plafon atârnau mânere ovale, de care se țineau cei care ajungeau până acolo. Când tramvaiul lua viteză și alerga clătinîndu-se pe șine, mânerele se izbeau ritmic de plafon: trosc-trosc, trosc-trosc, ceea ce-ți dădea, în amurg, o senzație de toropeală; în spatele remorcii, dacă te suiai acolo, puteai vedea o frână de mână, un fel de manivelă cu șurub, nichelată. Mama se ținea de un mâner, eu mă legănam lângă ea și astfel defila prin fața noastră un oraș atât de frumos
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mascat cu crenguțe și frunze, și ai uitat locurile, iar acum, la fiecare pas, poți cădea într-una din ele, de aceea vrei să rămâi nemișcat, să nu mai schițezi nici un gest, nici de atac, nici de apărare, cufundat în toropeală ca într-o apă călduță și confuză... Un fel de somn treaz. Uneori chiar ațipeam. Mă trezeam bălăbănindu-mă, gata să cad de pe bancă și atunci îmi reveneam pentru câtva timp. Dar până și mișcările necesare le făceam greu. Sufeream
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în brațele lui. Nu îndrăzneam să mă mișc și, dealtfel, nici nu știu dacă aș fi reușit s-o fac. Ascultam și eu vântul. Într-un timp, am auzit un schelălăit de câine. Atunci îmblînzitorul a tresărit și, scuturîndu-se din toropeala care-l copleșise, a ridicat torța și a zis poruncitor: "Luați-l!" Doi inși pe care nu-i văzusem până atunci, unul înalt și uscat, altul bondoc și cu fruntea teșită, s-au apropiat și m-au înhățat. M-au
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
foarte rar, nu biruie nici Dumnezeu, nici fiara și omul rămâne om chiar în pustiu... Uneori, când îmblînzitorii se opresc să asculte vântul, ei își amintesc, poate, că au fost odată altceva, au avut alte suflete și cad într-o toropeală visătoare. Dar primul lătrat care se aude îi trezește. Și de ce apar uneori acești îmblînzitori în lume? Nu pentru a instaura împărăția grotelor? S-ar zice că ei vor să așeze lumea între o pădure și o mlaștină, având ca
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de ele. Până la urmă a obosit și s-a retras undeva în tufișurile din care ieșise, iar sperietorile au rămas în câmpul gol, inutile și ironice. Am făcut un ocol. Acum bătea vântul și am simțit cum mă cuprindea o toropeală împotriva căreia nu puteam lupta. Ascultam vântul stând în picioare, nemișcat. "Ca îmblînzitorii", mi-am zis și iarăși am fost dezgustat de mine. Vântul curgea în jurul meu ca o apă. O apă în care dacă mă prăbușeam, m-aș fi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în jurul meu ca o apă. O apă în care dacă mă prăbușeam, m-aș fi înecat și râul mi-ar fi dus cadavrul spre locul de vărsare. Mă străduiam de aceea să nu mă clatin. După o vreme a dispărut toropeala. M-am întors, dar paiațele de paie nu mai erau acolo. Am ocolit toată miriștea și nimic... În noaptea următoare am dat parcă de o poartă ruginită și încuiată. M-am chinuit destul de mult s-o împing, s-o forțez
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
eu care ― orice s-ar spune ― aveam destulă experiență în materie de femei. În definitiv, de ce-mi făceam sânge rău din cauza unei fetițe care nu mă interesa nici cât negrul sub unghie? Am rămas multă vreme lungit, într-o toropeală plăcută, fără să mă gândesc la ceva. Într-un târziu, am auzit pași apropiindu-se. Îi cunoșteam: erau ai lui Charlot. ― Mergi la masă? ― Nu mi-i foame! Vin mai tîrziu! Charlot a plecat. După el a trecut Gleber să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în poziția inițială (care dealtfel nici nu era comodă) multă vreme! fără să fiu capabil de a mai face o mișcare măcar s-o corectez. N-aș putea spune că mă gândeam la ceva. Oboseala mă secătuise, iar starea de toropeală îmi dădea o plăcută senzație fizică. Într-un târziu, prin-tr-o lentă tranziție am simțit o apăsare și dinăuntru și dinafară. Mă apăsa materialitatea gândurilor prefăcute în plumb, mă apăsa inima înghețată, aerul, pereții și tavanul care sta să cadă. Prins
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mobile, permanent deschise, cu mobilier puțin și lăcuit, cu prea mult porțelan, la fel cu sălile de sanatoriu; înlocuise draperiile obscure, fotoliurile moi, adăpostul înapoia căruia mai înainte se ascundea prințul Maxențiu, când isprăvea corvezile mondene. Când Maxențiu ieșise din toropeala primelor zile de boală, găsise și primise situația asta nouă. Aer și lumină în loc de umbră și taină, și în locul toaletei lui minuțioase, acum neisprăvitele experimente medicale. Totul era exteriorizat; totul era oferit indiscreției analizelor și razelor. înainte trăia un mister
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
loc o încurcau. Dacă Lică ar fi venit acum să-i spună că Sia e o străină ar fi răsuflat, desigur, ușurată, dar nu i s-ar fi schimbat prea mult supărarea. Prima ei fază, deci, după descoperire fusese de toropeală. O îndelungă oboseală o copleși. Mai apoi abia o apucase un fel ele necaz cicălitor către cei care stricau toată treaba și-i dau urât de lucru. Când e așa de greu până să te vezi liniștit! ... Ce le trebuia
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
că uitasem de ce pe pietrele funerare nu era trecut nici un nume. Și, din câte îmi aminteam, cunoscusem cândva motivul. Era o după-amiază senină, cu cer albicios și cald, iar lumina moale, filtrată prin crengile castanilor, îmi dădea o stare de toropeală aproape plăcută. Mă deranja doar zgomotul făcut de castanele coapte care cădeau pe pietre. La un moment dat, m-am pomenit în fața unei porți ruinate de ploi care s-a prăbușit când am vrut s-o deschid. Cimitirul se învecina
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Simți că nu făcea decât să mărească dezastrul, dar nu se opri decât la capătul coridorului unde muza tăcerii stătea cu degetul pe buze. 20. S-a năpustit iarăși peste curte un cântec de cocoș. Ciorile s-au trezit din toropeală și au ridicat capetele, curioase, răpuse de căldură. Apoi, am avut impresia că aud liniștea putrezind, încet, la soare. Altădată, asta m-ar fi emoționat. Acum, mă gândesc, cel mult, la substanțele din corp care produc ― se zice ― stările romantice
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
acela mare de fier. Părea făcut din țevi prin care curge apă rece. Și șifonierul mai mult chiar decît patul. Probabil că l-au demontat complet ca să-l poată băga În cameră. Tot uitîndu-se la șifonier simți că-l prinde toropeala, Cano trăia sub efectul acelei mobile uriașe, ce liniștit citea, aplecat deasupra mesei; la lumina unui singur bec care atîrna sus de tot, În tavan. Julius abia reușea să urmărească poveștile cu Rățoiul Donald, somn lung, profund și liniștitor... În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de la matematică nu au venit încă. Cum credeți că s-a descurcat? — Ei, Duncan? întrebă domnul Thaw. Pentru că vocile ferme și responsabile îi dirijau viitorul cînd într-o parte, cînd în alta, cu multă gravitate, Thaw se cufundă într-o toropeală fatalistă. îi trebui un minut întreg să-și dea seama că așteptau să răspundă. Am picat la matematică, zise el. — Cum de ești atît de sigur? — Pentru a trece îmi trebuie note maxime la tot ce am scris, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
căpăta luciri de argint sau de fier, dureroase pentru privire. Căldura umedă a acestei primăveri te făcea să dorești arșițele verii. În orașul clădit în formă de melc pe fâșia lui de podiș, destul de puțin deschis spre mare, domnea o toropeală posomorâtă. Între zidurile sale lungi și tencuite, pe străzile cu vitrine prăfuite, în tramvaiele de un galben murdar, te simțeai oarecum prizonier al cerului. Singur, bătrânul bolnav al lui Rieux își învingea astmul ca să se bucure de această vreme. \ COACE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]