340 matches
-
deșert, încît însuși senatorul se simțea sătul pînă-n gît de aceeași adunare seară de seară. Avea cămașa udă de sudoare și încerca să și-o usuce pe trup cu briza caldă a ventilatorului electric ce zumzăia ca un bărzăun în toropeala odăii. - Noi, de bună seamă, nu mîncăm păsărele de hîrtie - spuse. Dumneavoastră toți știți ca și mine că în ziua cînd vor fi copaci și flori în această groapă de bălegar, în ziua cînd vor fi heringi în loc de gîngănii în
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
de peste Dunăre sunt aruncate în aer... Totul era atât de incredibil și inexplicabil. Frica palpabilă, fizică a apărut în mine când am auzit că anumite proiectile au căzut pe teritoriul de dincoace al graniței ungurești. M-am trezit brusc din toropeală: războiul ne poate atinge și pe noi, poate porni oricând spre noi, iar această presupunere mi se părea și mai exactă când mă gândeam la sistemul instabil de raporturi existente între statele Europei Centrale și de Est. Și m-am
Tibor Zalán: Poezie și dramă - interdependențe by Jenö FARKAS () [Corola-journal/Journalistic/6790_a_8115]
-
cea mai ușoară adiere de vânt, fără ca vreo tresărire, cântec de pasăre, bâzâit de insectă să-i dea viață. Vrăjite sunt deci parcul și casa pentru ciclonul ce răstoarnă o lume: trece peste ele fără să le atingă! Izolate prin toropeala și prin credința oarbă a celor două femei fără apărare, înzidite aici, în inviolabila lor ascunzătoare. Cum s-ar îndoi ele de această inviolabilitate când armatele rusești care devorează și distrug tot pe unde trec, respectă ceea ce le aparține lor
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
somn, dispariție, modestă renunțare. Cei patru pereți ai acestei camere sărace sunt în același timp pentru mine celulă și distanță, pat și sicriu. Am cunoscut momentele cele mai fericite atunci când nu mă gândeam la nimic, visând nimic, pierdută într-o toropeală vegetală, o mătase a broaștei crescând pe suprafața vieții. Savurez fără amărăciune conștiința absurdă de a nu fi nimic, presimțind gestul morții și al dispariției. N-am putut niciodată numi pe cineva �maestru". Nici un Hristos n-a venit să moară
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
o potcoavă în jurul copacului/ de pe marginea drumului,/ singurul copac din această pustă,/ crescut parcă special ca să se izbească de el/ mașina noastră într-o zi anume.// La început sufăr, apoi mă înalț, mă-ndepărtez, totul îmi apare mic, neînsemnat,/ o toropeală odihnitoare mă cuprinde, îmi dau seama/ cât de obosit eram și ce bine mi-ar prinde/ un pui de somn” (pp. 18 - 19). Sau, mai încolo: „Oasele se mai repară, mai greu e cu capul,/ m-asigură vecinul meu de
Corelativul obiectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4853_a_6178]
-
distanță de tavan și aruncă priviri crucișe, amețitoare, dătătoare de greață și leșin." Tot ceea ce se întâmplă în continuare se întâmplă probabil doar în imaginația scriitorului-pacient, obosit de observarea agitației din sala de așteptare și cuprins de un fel de toropeală, ca și cum ar fi stat ore întregi în fața unui televizor. El ascultă de îndemnul "tipului turbulent" și merge, împreună cu el, la un restaurant de peste drum, La Costiniu, unde face cunoștință cu mai mulți indivizi cu figuri de conspiratori. Apoi se întoarce
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
de supraviețuitori; de mult uitaseră savoarea unui hoit hrănitor. Nici culoarea, nici gustul și nici măcar forma - fructe ale unor combinații delicioase, dar efemere - nu intrau prea adesea în meniul lor. Uitând aceste răsfățuri trecătoare, cocoțați în pura permanență, în pura toropeală, ei digerau dura afirmație a lui Democrit: nu există nici dulcele, nici amarul, ci numai atomii și vidul dintre atomi. .................................................................................................................. - Terence, tu, care ești englez... - Englez? I'd rather shoot myself... Sunt galez, nu negustor, and a very vicious man
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
decât un imens orizont albastru, un albastru indistinct, de sus până jos, dintr-o parte în cealaltă, doar albastru, o imensitate albastră, un balans albastru. Aș minți dacă aș spune că m-am întrebat unde mă aflam, fiindcă, odată trecută toropeala, mi-am amintit imediat tot ce se întâmplase: piața, zarva cu gărzile regale, aproape căderea mea în apă, vasul. Tinerii pot să nu aibă multe calități, dar un cap limpede au întotdeauna. Problema mea era alta: cum să ies de
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
cu tupeu: Zexe mă cheamă și se impune în fața colegilor de celulă mai experimentați. El visează inversarea scării în cadrul bandei și va reuși în final. Alți infractori pomeniți în treacăt sînt Mafoame (care dă găuri la trenuri) și un asasin Toropeală. Porecla în renume și-o schimbă o patroană de cîrciumă "La Borțoasa" unde petrec tîlharii, uneori la aceeași masă cu polițiștii. Un cămătar abject și degenerat e poreclit Bică-Jumate. Același Eugen Barbu își valorificase, anterior Gropii, cunoștințele despre medii joase
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]
-
terasele cafenelelor sau la Falstaff, bând cocktailuri. „Gândește tot timpul”, îmi spusese Herbaud. Asta nu însemna că emitea permanent formule și teorii: îi era groază de pedanteria ridicolă. Dar mintea lui era într-o permanentă alertă. Nu știa ce înseamnă toropeala, somnolența, sustragerea, eschivarea, relașul, prudența, respectul. Era interesat de tot și nu lua nimic de-a gata. Când era față în față cu un lucru, îl privea în loc să-l escamoteze printr-un mit, un cuvânt, o impresie, o idee preconcepută
Simone de Beauvoir - Memoriile unei fete cuminți () [Corola-journal/Journalistic/5232_a_6557]
-
prost gust să mai vorbești despre cultură într-o țară în care se moare de foame. Dar am să replic: se moare de foame tocmai pentru că nu avem cultură! Doar o populația abrutizată, niște humanoizi ce ies din starea de toropeală extatică doar la auzul manelei (corespondentul vechiului bici aplicat pe spinarea vitelor) și la țâpuritura scabroasă a politicienilor naționaliști se poate mulțumi să viețuiască în non-cultură. Sau poate privi impasibilă insulta înveninată la adresa culturii veritabile a unui personaj precum dl.
Pamflet cu primari by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16110_a_17435]
-
și câte un personaj, creează aceeași stare de încremenire, de liniște, de transă a melancoliei. Lumina soarelui de vară e caldă și puternică, momentul zilei e după-amiază, ziua duminică, iar oamenii undeva retrași. Titlurile tablourilor creează singure această atmosferă de toropeală dar și de neliniște (interioară), de însorit și insolit: Early sunday, Sunday, Story sunlight, City sunlight, Sunlight, Cape Cod afternoon, Summertime ș.a. Pe 19 iulie 2000, la Maison Européenne de la Photographie, a avut loc prima expoziție Clark&Pougnaud, intitulată Hommage
Clark and Pougnaud vs. Edward Hopper by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12092_a_13417]
-
început Ucenicul. Ajuns la pușcărie, el e întrebat în derîdere cum îl cheamă. Răspunde cu tupeu: „Zexe mă cheamă” și se impune în fața colegilor mai experimentați. Alți infractori pomeniți în treacăt sînt Mafoame (dă găuri la trenuri) și un asasin Toropeală. Porecla în renume și-o schimbă o patroană de cîrciumă „La Borțoasa”, unde petrec tîlharii. Un cămătar abject și degenerat e poreclit Bică-Jumate. Același Eugen Barbu își valorificase, anterior Gropii, cunoștințele despre medii joase într-un roman cu subiect fotbalistic
Personajele. Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4896_a_6221]
-
da Duhului Sfânt al Vieții. Amin. Punct. Febra Seară. Aer încins, teribil. Marte va crește-n fața noastră curând. Febră. Senzația că mesteci nisip. Fragmente de apocalipsă strivite-n delir sub gene, ca miezul de nucă - între dinți. Cuprinși de toropeală, îngerii își trag sufletul pe ruguri. Zeii au ațipit. Gol. Cerul cât o silabă. Pustiu sau nici atât. Rar de tot: câte o pală de vânt trimisă de cineva, ca un suspin al nu se știe cui, de moarte încolțit. Totul
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
s-o mănânce vreun lup. Merse cât merse, nici ea nu știa cât, dar simțea că nu mai poate urca muntele (căci pădurea era pe un munte). Căzu istovită și abia putu să se rezeme de un copac.O cuprinse toropeala,simțea că amorțește, că Îngheață, dar așa slăbită de puteri și cu ochii Închiși se rugă În șoaptă: „Maica Domnului, nu mă lăsa! Maica Domnului, nu mă lăsa...” Când se trezi era dimineață.Mare ia fost bucuria că nu Înghetase
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Își făcea de cap.Gerul era grozav.Prin păduri numai lupii umblau după pradă.Brad sta sus pe munte veghind.Era pe jumătate amorțit.Degetele nu și le mai simțea, picioarele Îi erau amorțite.Îl cuprinse o moleșeală și o toropeală strașnică.Parcă amorțise.Încet-Încet adormi. Când se desprimăvară și pâraiele se dezghețară, un pâlc de voinici Îl Însoțea pe Ștefan În urcușul lui pe munte.Domnitorul moldovenilor mergea să-l vadă pe Brad, căci nu mai știa nimic de el
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
prescriseră să stea culcat cu capul în jos, de teama unui accident circulatoriu, și cu desăvârșire liniștit. Ce va fi trecut prin creierul adormit al lui Conțescu nu se știe, clar este că ideea de a rezista cu orice chip toropelii i se înfipse cu putere în cuget, și, fără a se mișca deloc, pacientul începu să-și caute puncte de sprijin în odaie, să vorbească. Chema lângă el pe un scaun, pe rând, câte unul din casă să-i spună
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de la matematică nu au venit încă. Cum credeți că s-a descurcat? — Ei, Duncan? întrebă domnul Thaw. Pentru că vocile ferme și responsabile îi dirijau viitorul cînd într-o parte, cînd în alta, cu multă gravitate, Thaw se cufundă într-o toropeală fatalistă. îi trebui un minut întreg să-și dea seama că așteptau să răspundă. Am picat la matematică, zise el. — Cum de ești atît de sigur? — Pentru a trece îmi trebuie note maxime la tot ce am scris, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Renunțai să mai pricep ce mi se întâmpla. De îndată ce era vorba să mă las purtat de evenimente - mai cu seamă atunci când evenimentele însemnau o roederer medaliată și o femeie frumoasă - eram tare. Viața mea alterna secvențe de paranoia și de toropeală voluptoasă. Era ceasul plăcerilor. Sigrid reveni cu tava. Deschise o sticlă de roederer 1991 și-mi turnă într-o cupă givrată pe care mi-o întinse. Susurul șampaniei care curge anunță fericirea. Era o seară călduță de vară, gazda mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
un sunet muzical, într-o rază colorată. Apoi, aceste unde și forme ar fi devenit atât de mari, încât s-ar fi estompat până la pierderea perceptibilității lor. Și dorința mea ar fi fost satisfăcută. Puțin câte puțin, mă scufundai în toropeală și inconștiență - oboseală plăcută, aure subțiri ieșeau din carnea mea. Am simțit, după aceea, viața mea derulându-se invers. Încercam succesiv diferite stări sufletești, revedeam amintiri șterse, purificate, datând din copilărie. Mai mult decât le revedeam, le retrăiam, le retrăiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Jupâneasa Marica, torcând la lumina puțină a lumânărilor sau mai degrabă a vetrei cu jeratic, că deși ziua crescuse era tot frig și ea și fetele și mai ales soacră-sa Stanca nu se lăsau duse la culcare decât când toropeala le înmuia cu totul, se uită mustrător la fete: — Dacă s-a învoit taica să vă spună basme, nu se cuvine să răsăriți în vorbă. Da, da’ fără căpcăuni, se tângui Ilinca. — Și fără fete care înnebunesc că le fură
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o încăpere necunoscută, pătrată, cu pereți orbitori de albi. Lumini și umbre se amestecă într-o goană nebună prin fața pupilei, refuzând să se oprească din mișcarea lor haotică pentru a reuși să distingă unde se află. Ieșită cu greu din toropeala care-i încețoșează creierul, percepția realității lumii înconjurătoare se materializează atunci când vede calendarul agățat lângă ușă. Citește ușor data înscrisă pe el. Șapte aprilie 1944. Prin urmare, stătuse inconștient trei zile. Privirea continuă să înregistreze un scaun obișnuit, din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mă lătra ca pe ultimul vagabond. Burtosu era capul răutăților. Ceilalți își duceau viața tihnită topindu-se în soarele amiezii, căci, chiar dacă era octombrie-noiembrie, căldura încă nu părăsise pământul, dar natura are niște căi efectiv ciudate, se trezește Burtosu din toropeala lui, se smulge din culcușul oferit de tanti Silvia și Hector (preșuri vechi), vine la mine și începe să mă latre de parcă m-ar cunoaște de o grămadă de vreme, eu eram ăla care l-am bătut când era mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
simțurile amorțite colaborează cu lumina înșelătoare, minciuna ia proporții de fantasmagorie. Obosit de insomnia nopții precedente și de treizeci de kilometri făcuți pe jos în timpul zilei prin munți, călătoream într-o noapte cu lună plină pe capra unei trăsuri. În toropeala luptei cu somnul, vedeam în copacii izolați de pe marginea drumului femei uriașe, care veneau întru întîmpinarea trăsurii, și în pereții albi ai caselor singuratice - stânci de calcar abrupte. Surprins și alarmat, îmi trebuiau cîtevasecunde ca să-mi corectez iluzia, pentru ca apoi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a pune și mai mult în evidență lumina caldă a focului din șemineu. Pasiunea cea mai recentă a lui Jean-Claude e saxofonul. Noi ascultăm cu resemnare, încercând să-i împărtășim entuziasmul. După câteva minute simt că mă cuprinde o dulce toropeală. Sportul, vinul, căldura focului, burtica umplută cu bunătăți încep să-și facă efectul soporific. Deodată mă trezesc în semiîntuneric, Jean-Claude îmi sărută ceafa, aplecându-se peste umărul meu pentru a-mi căuta buzele. Niște mâini îndemânatice îmi deschid nasturii de la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]