2,164 matches
-
toată pescăria. Ema zâmbi tropical și se execută fără să clipească. Reveni apoi în sufragerie, traseul fiind bine marcat de aburii unei cafele ce îmbălsămase încăperea. Miroase frumos! Gustă. Aaaa, dar asta e cafea-cafea! Da' ce credeai, că te voi tortura cu o porție de nechezol? (Nechezol, denumire ironică dată unui înlocuitor de cafea). Nu, fetițo, am un pachet special din așa-zisa cafea și îl păstrez pentru Margo, că nu e zi să nu-mi calce pragul. E de ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
dar În zadar. Se pare că vulnerabilitatea emoțională este un fel de pedeapsă, o stare care mă determină să renunț la multe lucruri pe care am dorit și Încă vreau să le Înfăptuiesc. Orice vibrație, orice trăire mai intensă... mă torturează! Întotdeauna Îmi spuneam: “aceste lucruri nu pot să mi se Întâmple mie”... Eși un om slab , incapabil de stăpânit o situație... Nu eram iertătoare cu mine și mustrările pe care mi le făceam În gând erau aspre, șfichiuitoare ca un
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ea vreau să fac o experiență: să văd dacă ne putem cunoaște mai bine unul pe altul. Fiindcă de când am rupt orice legătură cu ceilalți, vreau să mă cunosc mai bine pe mine însumi. Gânduri zadarnice! - fie, dar ele mă torturează mai mult decât orice realitate. Oare acești oameni care îmi seamănă și care ascultă în aparență de aceleași nevoi, de aceleași pasiuni, de aceleași dorințe ca mine nu există întru amăgirea mea? Sunt altceva decât un pumn de umbre create
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
m-am îmbrăcat. Nu, nu era o iluzie, Ea era acolo, în camera mea, în așternutul meu, îmi dăruise corpul Ei, îmi dăruise trupul și sufletul. Atâta timp cât fusese vie, iar ochii Îi erau plini de viață, doar amintirea lor mă tortura. Acum, insensibilă, rece, cu ochii închiși, venise să mi se abandoneze. Cu ochii închiși! Ea era aceea care îmi otrăvise întreaga viață. Nu, viața mea fusese dinainte destinată otrăvii. N-aș fi putut trăi altceva decât o viață otrăvită. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ferm hotărât să golesc dintr-o înghițitură, înainte de a fi prins, cupa de vin otrăvitoare care se găsea pe etajeră. Ascultam de această nevoie de a scrie ca de o datorie. Voiam să alung demonul care, de atâta timp, mă tortura, voiam să-mi consemnez tortura pe hârtie. În sfârșit, după câteva ezitări, am tras lampa mai aproape și am început în felul acesta: Am crezut întotdeauna că nimic nu valorează mai mult decât liniștea și că lucrul cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
oare n-ar fi preferat nu știu ce animal, un șarpe indian, un dragon? O noapte cu ea, apoi să murim amândoi, unul în brațele celuilalt. Pentru mine era scopul suprem al vieții. Părea că târfei începuse să-i placă să mă tortureze. Ca și când răul care mă devora nu era de-ajuns. Până la urmă, am renunțat la orice activitate. Am încetat să mai ies, cadavru ambulant. Nimeni nu știa cauza. Bătrâna doică, martorul intim al morții mele treptate, mă copleșea cu reproșuri. Din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Acea anchetă punea și-o Întrebare nostimă : ce s-ar fi Întîmplat cu autorul Accidentului, dacă ar fi supraviețuit schimbării politice din România ? Unul dintre intervievați, răspunde cu luciditate :” Ar fi fost arestat odată cu Pătrăș canu, n-ar fi suportat tortura și, prin 1952, ar fi murit În În chisoare. Ar fi fost reabilitat În 1967 și ar fi devenit erou na țional În 1968”. Ce sfîrșit (virtual) palpitant! Sau poate, mai bine că n-a apucat comunismul : acum e erou
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
în retragere. Pe de altă parte, gândul că și ea va trebui să dispară în finalul piesei de-adevăratelea, împreună cu soțul ei, în accidentul bine ticluit de Principele de la București și în care mă vedeam și eu gata angajat, mă tortura îngrozitor de tare. Aș fi vrut să o fac să înțeleagă că n-ar fi bine să joace în piesă și să propună pe altcineva să joace rolul contesei în locul ei. E vorba de Contesa de Bethlen? - mă decid cumva să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
există...și anume boala. Haideți prieteni să ne însănătoșim, să devenim puternici și nelimitați, haideți să ne bucurăm liberi de viața noastră fără a sta în umbra fricii de boală. Mărturisesc, că și eu am pierdut mulți ani scormonind și torturând propriul meu corp. M-am oprit la un moment dat, am trasat imaginar linia mea, m-am gândit bine și cu deosebit curaj am pășit peste acea linie, lăsând în urma mea un trecut zbuciumat și confuz. M-am uitat în
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mai mare este că, cu cât se cheltuiesc mai mulți bani, cu atât ea (sănătatea) este mai puțină sau chiar pe cale de dispariție. Trageți voi concluziile, vă rog. Doamne ... cât am mai intoxicat corpul meu și cât l-am mai torturat, încât mă mir cum de a suportat atât de mult. Acum îi mulțumesc și îmi cer iertare față de el și cred că deja m-a iertat. Corpul meu durere era umbra întunecată a sinelui fals, care se temea de lumina
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
a Înregistra automat tot ce se discuta În această Încăpere. — Ghm, am onoarea să vă salut, domnule colonel. — Ia loc, Smith, și spune-mi, te rog, la ce naiba a mai fost inventat Iadul, de vreme ce există hemoroizii? Toată noaptea m-au torturat. Ați făcut reconstituirea? — Da, și merge perfect! Ipoteza mea se confirmă sută la sută. Singura condiție e ca vremea să fie un pic noroasă, iar vîntul să nu bată prea tare. Smith scoase din buzunarul interior al hainei cîteva fotografii
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
absurdă, am descoperit că stăteam În patru labe, ca un câine, apoi un șut m-a pocnit atât de tare În coaste, Încât m-a ridicat de pe jos. Am căzut din nou Într-o parte, și dacă necunoscuții care mă torturau (trebuie să fi fost mai mulți, dar câți erau de fapt? doi? douăzeci? o sută șapte?) nu s-ar fi aplecat peste mine să-mi caute banii, ceasul sau alte obiecte de valoare, n-a fi lipsit mult să dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
durat mult să descopăr că poate bărbieritul nu era cea mai Înțeleaptă alegere după o bătaie Încasată. Strângând din dinți, am suferit În tăcere. Dar când bărbierul lăsă lama să alunece pe obrazul dureros, mă simțeam de parcă m-ar fi torturat. Lacrimile Îmi năpădiră ochii și eram pe punctul de a declara că nu mai vreau, mulțumesc, nu mai e nevoie să radă și partea cealaltă, când Îmi Înpunse nasul din nou, pe partea cealată, de data aceasta, și trase lama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tale sexuale. M-am ridicat Înțepenit de pe scaun. Bineînțeles că aveam destule să-i povestesc - o experiență rușinoasă, o fantezie interzisă, un tic sexuel. Și totuși, cum putea un singur episod dintr-o viață Întreagă intimă să... — N-o să te torturez, dacă asta crezi. Poți să-ți păstrezi secretele. Dar ai promis, să știi. Și-n plus, nu crezi că am depășit faza În care ne prefăceam? Luându-și ochii de la fereastră, Dora zâmbi și Îmi făcu loc În pat. Retrospectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
părea de neatins, fantomatică și misterioasă, de parcă ar fi vrut să mă inducă În eroare, sau mai bine zis, să mă Îmboldească. Ceva la care nu m-am gândit, ceva peste care am trecut cu vederea mă tachina și mă tortura. Întins pe Întuneric În patul lui Anton, mă frustra din ce În ce mai mult că eram așa de Încet la minte. Mă simțeam de parcă aș fi bâjbâit căutând o umbră care, În modul evident dar evaziv, caracteristic fenomenelor neclare, se potrivea cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mine („Dragoste!“ zbiară ea) și-a permis să facă toate chestiile degradante la care am obligat-o, chiar așa, textual. Or, lucrurile nu stau deloc așa, doctore! Dar deloc! Aici e vorba de încercarea acestei târfe viclene de-a mă tortura inoculându-mi un sentiment de vinovăție - ca să pună, astfel, mâna pe un soț. Fiindcă asta urmărește ea, vezi bine, la cei douăzeci și nouă de ani ai ei - dar asta nu înseamnă că, vezi, Doamne, trebuie să-i fac neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fac În continuare. Când Hunter mă Întrebase de ce păream atât de obosită, Îl mințisem și Îi spusesem că din cauza stresului provocat de realizarea toaletelor pentru Balul Iernii organizat de Alixe, până la care mai erau doar câteva zile. Între timp, mă torturasem de una singură, meditând obsesiv și temându-mă de inevitabila confruntare cu Hunter. În mod ciudat, el păruse la fel de afectuos ca Întotdeauna, fapt care aproape că Îmi provoca și mai multă suferință. Adevărul era că Îl iubeam. Nu pricep de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
normal, Naomi ar fi discutat cu celelalte mame și cu tatăl despre diferitele grupuri locale de întrajutorare în care erau implicați cu toții. Numai că discuția din dimineața aceea se concentra exclusiv asupra picioarelor invadate de varice, asupra intestinelor care își torturau anusurile aferente, asupra capetelor afectate de schimbările de presiune atmosferică și asupra răcelilor fără de sfârșit, cu nasuri care curg. Ceaiul clipocea în cana în care de obicei se spălau pensulele. Naomi îl dăduse pe gât și acum simțea cum i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în rândurile armatei americane. Pentagonul însuși recunoaște moartea a 25 de deținuți în urma torturilor și bătăilor. Și toate acestea nu s-au petrecut nicidecum în secret, pe întuneric, cu cagule pe față - dimpotrivă, militarii USA și UK au umilit, au torturat, au violat, au ucis la vedere, într-o veselie, sub obiectivele camerelor video și aparatelor foto - cagule li s-au pus nenorociților de prizonieri... Iar Mr Rumsfeld, împreună cu alți responsabili din conducerea Armatei, n-au avut altă preocupare decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
după ce te-aș omorî În gara Paddington? N-aș face nici o sută de pași, și aș fi prins. Atunci, la ce-ți trebuie revolverul? — Vreau să fug mai departe, răspunse el, și adăugă cu voce joasă: Nu vreau să fiu torturat. Și se aplecă puțin, iar oglinda din spatele lui reflectă o buclă de păr pe care Hilfe n-o netezise. — La noi, prizonierii nu-s torturați. Nu?! se miră Hilfe. Crezi Într-adevăr? Vă Închipuiți că vă deosebiți atît de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să fug mai departe, răspunse el, și adăugă cu voce joasă: Nu vreau să fiu torturat. Și se aplecă puțin, iar oglinda din spatele lui reflectă o buclă de păr pe care Hilfe n-o netezise. — La noi, prizonierii nu-s torturați. Nu?! se miră Hilfe. Crezi Într-adevăr? Vă Închipuiți că vă deosebiți atît de mult de noi? — Da. — Nu cred În deosebirea asta. Doar știu cum Îi tratăm noi pe spioni... Au să creadă că mă pot sili să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
inepuizabilă de dureri și scurgeri -, cu privirea ostilă a celorlalți și cu faptul morții unui om. După ce fusesem bombardat la nesfârșit de propaganda siguranței în trafic, era aproape o ușurare să mă găsesc într-un accident adevărat. Asemenea tuturor celor torturate de aceste predici de panou stradal și filme de televiziune cu accidente imaginare, încercasem un sentiment vag de nesiguranță, acela că apogeul înfiorător al vieții mele era repetat cu ani înainte și că va avea loc pe-o autostradă cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
din orașul Dorohoi), ofițerul Avram Isac de la Securitatea din Dorohoi, despre care se știe că l-a omorât în bătaie în beciurile Securității din Dorohoi pe fratele inginerului Mihai Fediuc din Suceava, întocmind acte false de deces. Moritz Feller a torturat sute de oameni în calitatea lui de anchetator la Securitatea din județele Botoșani, Dorohoi și Suceava. El s-a înrolat în rândurile Securității comuniste încă din anul 1948, perioadă în care s-a declanșat marea vânătoare contra luptătorilor anticomuniști din
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
formă de gheară, neputând să deschidă palma).” Profesiunea de ucigaș a lui Moritz Feller astăzi trebuie cunoscută de toți și arătat cu degetul pentru odioasa sa profesiune de anchetator al Securității comuniste. Din discuțiile purtate cu mai mulți deținuți politici torturați de Moritz Feller am reținut faptul că ei îl iartă, dar nu îl pot uita. Josnică, inumană, era bătaia. Și aceasta, tot cu program. Când ni se părea că libertatea e pe aproape, atunci apăreau în uși, pe neașteptate, călăii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în fapt, la un regim de exterminare. În închisori și lagăre s-au petrecut cruzimi de neimaginat: la Pitești și Gherla, în cadrul așa-numitei «reeducări» prin deținuți (propusă de Eugen Țurcanu, legionar devenit comunist și apoi arestat), cei închiși erau torturați cu sadism, fiind apoi obligați să și tortureze prietenii aflați în detenție și să insulte - în cadrul unor autocritici publice - părinții sau, dacă erau credincioși, cele sfinte. Torționarii sadici au găsit în închisori și lagăre câmpul de manifestare a pornirilor lor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]