267 matches
-
la posibilitățile noastre de concepție și înțelegere. Originea simbolurilor se regăsește în actul meditației și al revelației, ca o permanentă reîntoarcere și rememorare a sacrului. Identificarea manifestărilor fizice cu simbolurile forței spirituale conduce la o permanentă prezență a divinului. Simbolul totemic, piatra, planta, animalul sau icoana, reprezentarea artistică a strămoșilor, iată cum poate fi garantată eficacitatea sacrului. Dionisos apărea ca un taur, Jupiter ca o piatră, Tamuz-Adonis ca plantă, Horus ca șoim, toate fiind identificări originale ale zeităților cu lucruri din
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
la rându-i o foarte elaborată ceremonie 94. Deci și acestea sunt ritualuri importante cu același caracter sacru, de purificare și regenerare a focului. Iconografia credințelor este însă adesea hibridă combinând motivele fitomorfice cu cele antropomorfice și teriomorfice. De la figurile totemice, în Irlanda, din Orient, în Grecia sau Egipt și în religia creștină apar figuri cu cap de om și trup de animal, cu aripi, îngeri sau demoni, oameni cu cap de animal, șerpi cu față umană etc. Scenele mitologice și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
creației. Ingenuitatea și euforia infantilă se convertesc în maturitate. Momentul marchează sfârșitul copilăriei, al magiei ludice. Copilul a săvârșit „un ritual naiv, pur și gratuit, ca de obicei în jocurile de copii, de redescoperire a lumii prin imitație și invocație totemică”. Gravitatea actelor are o răsfrângere metafizică directă. Ideea sacrilegiului, tulburând cadrul nu va mai putea fi oprită. Melcul este un simbol al increatului, tot atât de complex ca și Oul dogmatic. El este din punct de vedere poetic o prezență simbolică (o
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
arhitecturale din mitologia dacă. „În basoreliefurile Tropheului de la Adam Klissi sunt înfățișate sub metope un brâu de blocuri - frize - unice în arhitectura trofeelor romane, reprezentând frunze de acant în spirală terminate cu capete de lupi cu gurile deschise, însemne totemice dace” . Beneficiarii istoriei glorioase a geto-dacilor nu au rămas, cum ar fi fost firesc, daco-romanii și apoi românii, trecând pe seama goților care, în deplasarea lor de la est spre vest, ajung în Spania. „Dispariția” geto-dacilor, daco-romanilor și românilor pentru mai multe
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
eu friptura-n poșetă!“, veni replica. VERBA WOLANd Tatuații Ruxandra CESEREANU În lumea noastră post-postmodernă există o specie ciudată de oameni: tatuații. Nu este vorba de orice fel de tatuați, ci doar de aceia care, considerând că au un animal totemic și că îl vor putea conține și revela doar printr-o vizualizare extremă și obstinată în fața celorlalți (a netatuaților), se tatuează violent, extravagant, pe întreg corpul, chiar și pe față. Există, astfel, omul-tigru, femeia-leopard, omul-șopârlă, omul-lup, omul-șobolan, omul-câine, femeia-șarpe etc.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
burtă, pe coapse). Nu în ultimul rând, aceste făpturi umane doritoare a se preschimba în animale sălbatice și-au montat cozi animatronice (apte să se miște la comanda electronică a unui aparat minuscul camuflat în blana falsă), specifice animalului lor totemic: coada de tigru este cel mai dificil de redat și imitat, de pildă, spre deosebire de coada de lup. Ce este de făcut însă din punct de vedere psihologic cu acești indivizi? Mai sunt ei normali și compatibili? Psihiatrii au constatat anormalitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
lui însuși, dar, în același timp, nu era neapărat neintegrat în societate și nu rănea pe nimeni prin metisajul său umano-animalic. Drept care era acceptat ca atare. M-am gândit, uneori, înainte de a adormi, la acești tatuați integral întru animalele lor totemice (sau doar bănuite a fi totemice). Poate că voi scrie cândva despre ei o bucată de proză. ENȚICLOPEDIA ENCARTA O simplă lozincă Luiza VASILIU Giuseppe Tornatore s-a ales cu un traumatism cranian în urma loviturilor primite de la trei hoți români
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
nu era neapărat neintegrat în societate și nu rănea pe nimeni prin metisajul său umano-animalic. Drept care era acceptat ca atare. M-am gândit, uneori, înainte de a adormi, la acești tatuați integral întru animalele lor totemice (sau doar bănuite a fi totemice). Poate că voi scrie cândva despre ei o bucată de proză. ENȚICLOPEDIA ENCARTA O simplă lozincă Luiza VASILIU Giuseppe Tornatore s-a ales cu un traumatism cranian în urma loviturilor primite de la trei hoți români, așa că jurnaliștii l-au întrebat ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
descifrarea semnelor 101, absență cu atât mai ciudată cu cât acest dar l-au avut toți, "de la Hagi Anton încoace". Efectul de putere al numelui crește prin încadrarea într-o familie arhaică de ghicitori care au la bază un animal totemic. Astfel, numele grecesc Leonida 102 este un derivat al prenumelor Léon, Léonte, și s-ar traduce prin "fiul lui Leon" sau, mai bine zis, "al leului"103, strămoșul totemic, strămoșul mitic al tribului, sintagme pe care Eliade le folosește în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o familie arhaică de ghicitori care au la bază un animal totemic. Astfel, numele grecesc Leonida 102 este un derivat al prenumelor Léon, Léonte, și s-ar traduce prin "fiul lui Leon" sau, mai bine zis, "al leului"103, strămoșul totemic, strămoșul mitic al tribului, sintagme pe care Eliade le folosește în Istoria credințelor și ideilor religioase. Mitul descendenței unui popor dintr-un carnasier (lup, leu, leopard etc.), văzut ca vânător exemplar, devine inteligibil printr-o concepție religioasă regizată de un
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
religioasă, de vreme ce ea se deosebește de experiența obișnuită a vieții cotidiene" (p. 19). Religioase în sensul reactualizării și retrăirii timpului sacru, când s-a petrecut evenimentul, in illo tempore. În schimb, basmele - în care V. I. Propp vede "amintirea riturilor totemice de inițiere" (p. 183) - sunt povestiri inițiatice, povestiri ale încercărilor prin care trece eroul excepțional, "trecerea prin intermediul unei morți și unei învieri simbolice, de la neștiință și nematuritate la vârsta spirituală a adultului" (p. 188). Cu toate că basmele ar părea să se
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și alesul - „Care-n lume n-a mai fost” va arunca sulița într-un spațiu solar și de acolo își va aduce acasă mireasa, chiar dacă aceasta are o formă neașteptată: „În coadili mărilor,/ În răsăritu soarilui” (Alexandrovăț - Serbia). O transfigurare totemică apare și în colinda tip III, Ciuta proroacă. La fel ca în orațiile de nuntă, fecioara de măritat ia forma unei fiare candide urmă¬rite de feciorul în ipostaza de vânător arhetipal. Atributele solare se păstrează și acum: „Vețuia o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a luat/ Zi de vară până-n sară/ Pe Cerbul l-a alungat./ Când soarele la apus,/ Atunci el pe Cerbul l-a ajuns” (Izvoare - Florești - Republica Moldova). În basmul Cerbul din colecția Ion Pop - Reteganul, flăcăul are parte de o transformare totemică, după ce a băut dintr-o urmă de cerb, gest magic recurent în mentalul tradițional: „Îndată ce beu, se făcu un cerb mare și frumos, cu coarnele aurite” (Sâncel - Alba). Simbolistica solară este aici foarte transparentă, razele soarelui fiind figurate de ramificațiile
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
spre consacrare, drumul soarelui pe boltă constituind modelul arhetipal pentru călătoria către alt stadiu existențial. Vânătoarea ca metaforă a alaiului nupțial descrie aceeași traiectorie paralelă cu mersul soarelui pe cer. Plecată odată cu răsăritul de acasă, oastea descoperă urma miresei transfigurate totemic, după ce coboară din planul sacru și se reînscrie în social: „Ș-am vânat țara de sus,/ Despre apus,/ Până caii au stătut/ Și potcoaveleau căzut./ Atunci ne lăsarăm mai jos,/ Pe un plai frumos/ Și-ncepurăm/ De vânarăm/ Munțî cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Făt-Frumos fiul vacii, în aceste cazuri el fiind protagonistul basmului ATB, cunoscut și sub alte nume (Tei Legănat, Ion năzdrăvanul de lut, Craiovisin, Petre fiul oii, Busuioc fiul vacii, Frunză verde, Rujănic voinic)”. Celții erau supranumiți „copii de iapă”, descendența totemică explicând abilitățile de echitație ale acestui popor. În acest context, geneza animalieră conferă feciorului capacități superioare regnului uman, legătura cal - călăreț fiind întărită o dată în plus. Vit’eazu d’e apă, ca și Frunză-Verde, ori Voinic de codru își anunță
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în cenușa depozitată după ușă, se află în legătură directă cu starea lumii, îi simt istovirea și îi vor resuscita capacitatea vitală, în ciuda desconsiderării sociale la care sunt supuși ritual. Florea sau Floarea au puteri vegetale consubstanțiale ființei lor, ipostaza totemică a fetei de măritat, reperabilă în orațiile de nuntă, fiind un indiciu suplimentar al frumosului roditor, specific principiului feminin. Un personaj comun baladelor fantastice și basmelor este Arghir. Frații lui mai mari au ratat paza mărului mitic și rămân fără
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
toată puterea bestiei, el adăpostind fluidul miraculos al vieții sau chiar sufletul, de unde cultul craniilor la popoarele primitive. În timpul inițierilor, tinerii intrau în posesia unor fetișuri animaliere, precum gheare, dinți, fragmente din blană care îi făceau să stabilească o legătură totemică, „dobândeau o putere asupra animalelor” pe principiul pars pro toto. O variantă a Mioriței colind adaugă portretului bine cunoscut al ciobănașului imaginea draconoctonului: „- Mustăcioara lui/ Pana corbului;/ Ochișorii lui/ Mura câmpului;/ Sprâncenele lui/ Două spici de grâu,/ Mustețioara lui/ Pana
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în care se pătrunde printr-o mutilare similară celor din triburile de aborigeni: tăierea degetului mic. Moartea implicită este imediat urmată de ascensiunea în planul superior, fecioara intrând pe deasupra în casă, pe scara desăvârșită de sacrificiul ei. Ciuta, ca dublu totemic al fetei de măritat, este și ea vânată prin pădure: „O stârnii, o otrocolii,/ Prin codrii Solostrului,/ Pân-la apa Oltului”. Colinda tip III 67 A, Ciutalina, ciuta fără splină, dezvăluie o aducere în contingent a viitoarei mirese, granița dintre lumi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
timp. Cedarea organelor vitale, veninul și sângele care curg pe chipul altminteri „drăguț” al voinicului arată incompatibilitatea pe care exponentul stihiilor o are cu ființa umană. Fiul scorpiei realizează doar o metamorfoză parțială, ce nu poate avea perfecțiunea unei transformări totemice, reperabilă în ciuta - fată de măritat, în colindele de tip 67 A și B, Ciutalina, ciuta fără splină. Scorpia a fost descrisă de către cercetători ca fiind „un animal foarte mare, probabil un ofidian”, dar cu siguranță ea intră în clasa
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a fost descrisă de către cercetători ca fiind „un animal foarte mare, probabil un ofidian”, dar cu siguranță ea intră în clasa animalelor ce figurează monstrul în al cărui pântec neofiții trec proba inițiatică, printr-un transfer de forțe de la fiara (totemică) la subiect. Simpla ieșire din trupul spintecat (pe lung, deci are formă de șarpe) certifică reușita ritualului: „O dată când îl lovea,/ Scorpia afar’ ișea,/ Paloș din gură că loa,/ Pân’ la coadă să spărgea,/ Pă coconi că mi-i găsea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ce pare să confirme natura hibridă a zmeului care îmbină aparența păsării, folosită pentru împărății de peste mări și țări, cu „viermii, șerpii și alte reptile” în invocarea lumilor subpământene. Zmeoaică, prin jumătatea ei ofidiană, scorpia câștigă, prin înghițirea neofiților - funcție totemică ce implică și cultul strămoșilor. Personajul malefic apare și în basme: în George cel viteaz, din colecția Ispirescu, ea stă în pădurea neagră și soarbe ca o zmeoaică pentru a-l anihila pe erou. Modalitatea ei de luptă trimite la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un spațiu privilegiat și marcat de prezențe animaliere feminine: „Vulturilor frațilorî,/ Voi mai sus să vă suițî/ Și mai jos să vă lăsați/ Copitele ciutelor/ În vinitu apelorî,/ Să loați apă-n gușicioară,/ Savai tină-n unghișoară”. Cunoscută ca transformare totemică a miresei în colindele de fată mare și orațiile de nuntă, ciuta amintește cauza bătăliei cu zmeii: răpirea fetei. Distrugerea singurului zmeu capabil să-i țină piept mezinului se apropie de trucul folosit de Bogdan: „gătirea” surorii Găftița. Din nou
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
11) pescuitul fabulos fiind condiția obligatorie a nunții. În basme, vânătoarea reprezintă ocupația specifică pentru junele ajuns la vârsta inițiatică; astfel, rătăcirea prin pădurea ce anulează contingentul se adâncește cu scenariul căutării animalului mitic cu rol de călăuză sau ipostază totemică a alesei. Flăcăul căruia i s-a promis în schimbul ieșirii în lumea albă „Fata Brună,/ cu Fața Rumenă,/ cu Cosița Groasă -/ o fată frumoasă” urmărește în mod instinctiv traseul care îl va conduce, la momentul magic spre ursita de dinainte de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
planului ordonat. Instanța epică insistă pe descrierea copacilor mistuiți, ca simbol al precarității echilibrului în care se află lumea, iar în mintea receptorului se formează o antiteză cu descrierea copacilor cosmici din curtea împărătească sau din bășteaua de pe mare. Legătura totemică între cerb și flăcăul din colinde este evidentă prin puterea celui din urmă de a auzi animalul (singurul cu această abilitate, deci un ales) sau de a-l vedea. Feciorul a parcurs deja un stadiu inițiatic premergător care îi permite
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
limpede antiteza între elementele specifice universului familiar și cele ale libertății naturale. Coarnele ample, similare cu reprezentarea razelor solare, nu pot fi cuprinse de deschiderea casei natale, dimensiunea spirituală actuală trebuie să rămână în sacru, cel puțin deocamdată, fiindcă transformarea totemică are o perioadă rituală de împlinire. Muntele constituie sălașul ființelor mitice, atât suprafața lui, cât și adâncurile misterioase, după cum o sugerează prepoziția prin. Al doilea element anatomic fundamental pentru sălbăticiuni, picioarele (care fac legătura între ființă și mediul parcurs), refuză
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]