1,417 matches
-
ori, cei care concep cărți colective se lasă păcăliți de regulile, ce-i drept, mai relaxate ale antologiei și adună între două coperte tot ce găsesc la îndemână. Astfel, putem întâlni pe piață antologii cuprinzând autori contemporani grupați pe criteriul tovărășiei, al concitadinismului, al simpatiei reciproce și altele asemenea. Or, antologia, în sensul cel mai larg, nu ar trebui să fie corespondentul în plan literar al locului de întâlnire a prietenilor, ci o formă de grupare a unor texte cu minime
Poeți de vânzare by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7429_a_8754]
-
versuri din autenticul folclor al vremii (nu din cel inventat de activiști culturali stupizi), referitoare la situația din țară și la experiența detenției. Toate sunt cutremurătoare. Reproduc patru versuri, sinteză, remarcabilă prin concizie și dramatism, a istoriei momentului: " De cându-i tovărășie,/ Caru mi-i la fierărie,/ Boii la măcelărie,/ Io mă duc la pușcărie." În timp ce vizitez expoziția, simțind o intensă dorință de înțelegere în liniște a ceea ce s-a întâmplat în țara mea, cu ani în urmă, câțiva bodyguarzi (bodyguarzii lui
Țăranii și comunismul by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7445_a_8770]
-
se întinde igrasia în ziduri. Ei sunt cei care au otrăvit relații colegiale, au ucis prietenii curate, s-au strecurat în familii, existând cazuri, chiar dacă rare, în care copiii și-au denunțat părinții, iar soții și-au raportat la Securitate tovarășii de viață. Acele orori ale epocii "nu s-ar fi putut întâmpla fără ajutorul informatorilor, fie plătiți, fie șantajați, fie voluntari." De obicei, li se spune pe nume în cartea despre care vorbim, ca amintitul Nichifor Pietriș, ajuns maior sau
Securiști pe metru pătrat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/6842_a_8167]
-
El avea bani, dar ceilalți nu îl ajutau. Și-a dat și el seama că Porumboiu e puternic, eu sunt puternic, CFR e puternic, numai Dinamo lua jucători liberi de contract. Nu vreau să spun mai multe, pentru că aia sunt tovărășii lui, va rămâne președinte onorific pe viață. Mi-a spus că degeaba s-a retras, că tot a avut puls 200 și la meciul de la Severin. A zis că mai bine se duce la Miami, să nu mai știe de
Borcea nu mai este acționar la Dinamo by Cincu Catalin () [Corola-journal/Journalistic/75786_a_77111]
-
religiozitate de părinții mei pentru informațiile despre starea vremii (n-am înțeles niciodată această obsesie a lor) și atunci, între două linguri de supă, cu gândurile aiurea, auzeam ca prin vis aceeași voce bărbătească rostind monoton... "la manifestare au participat tovarășii X, Y, Z", unul dintre ei fiind negreșit Leonte Răutu. Coborând și mai mult în timp, una dintre primele mele amintiri este legată de o defilare de 1 mai sau de 23 august. Mama mea, muncitoare într-o fabrică de
Profesionist în slujba răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7620_a_8945]
-
pustiu cu vorbire pe rând și tăceri pe întrecute între două măsuri omenești ale aceluiași drum: „Pe unde în închipuire/ Credeai că tac,/ Credeam că spui,/ E o cădere luminoasă/ E un prilej al nimănui.” (Cădere luminoasă). Un drum de tovărășii aproximative: „Te însoțesc numai pe jumătate,/ Pierdută jumătate în poeme.” (Nucă verde). Unirea, nedezlegată, este numai aceea cu versul: „De ce când mam născut/ Tu mi-ai fost umbră?/ De ce când te-ai născut, eu am surzit?/ De ce în patru mâini
Norii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5945_a_7270]
-
o "realizatoare obscură, dar asiduă și de un oportunism impecabil de panegirice ceaușiste (Omagiul țării conducătorului iubit, Oameni ai crezului revoluționar, Eroi ai libertății și ai speranței) în Televiziunea Română din ultimii ani ai dictaturii, respectiva doamnă și-a lepădat instantaneu tovărășia, reușind ca la începutul anilor ’90 să păcălească pe toată lumea. În timpurile acelea gri, doamna Hossu ne-a dus pe toți de nas, ne-a înșelat amarnic cu anticomunismul ei patetic și anti-iliscianismul ei zgomotos". "Oportunismul, caracterul duplicitar..." Criticul continuă
Atac devastator la Lucia Hossu Longin, după premiile APTR by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/62310_a_63635]
-
și-aduce aminte. Cuvinte de vis a căutat, vorbe ce fac drumuri de catifea, anume pentru pașii de fantomă. Tonuri crepusculare a împrăștiat, imagini îndoliate a găsit, sclipirile le-a adumbrit și voi ați venit cu drag să-i țineți tovărășie". În proza din Fantome, pornirea paseistă a lui Anghel se accentuează și duce la disperare; proustianismul instinctiv al tînărului format la Paris s-a fortificat odată cu trecerea anilor și a dobîndit noi argumente prin transplantarea lui pe sol autohton. Iașul
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
70 de ani, în care pot apărea crize economice, războaie, catastrofe naturale etc.; în care s-ar putea chiar să dispară telefonul mobil, înlocuit de cine știe ce altă minune tehnologică. Ideologic, mesajele publicitare propun o dependență bolnăvicioasă, o nevoie permanentă de tovărășie și comunicare; lingvistic, recurg la registrul familiar-argotic de ultimă oră. Astfel, esențial (super tare) e să știi unde se află și ce face gașca, să te distrezi non-stop („fă orice-ți trece prin cap", „să-ți convoci prietenii la distracție
Ieșeală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6294_a_7619]
-
text să aibă o stilistică ciudată, variabilă. De la pluralul începutului, care, în spiritul propagandistic binecunoscut, unește tot poporul în spiritul unei dureri considerate castegoric unanime, până la acel curios și aproape frivol „adio” pe care și-l iau de la defunct doar tovarășii de luptă și anume, aceia apropiați, pentru care Dej fusese un „scump prieten”. (Luminița Marcu, „Literatură și ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4848_a_6173]
-
Rațiunii, lumea tristei noastre Umanități poate căpăta aparența Iadului - însă imaginația omului nu e Carathis ca să-i exploreze nepedepsită toate cavernele. Vai! sumbra legiune a terorilor sepulcrale nu poate fi socotită întru totul fictivă -, ci, precum demonii în a căror tovărășie Afrasiab a făcut călătoria pe Oxus, ele trebuie să doarmă, altminteri ne devoră - ele trebuie să doarmă, altminteri pierim.” La autorul de secol nouăsprezece, experiența se termină cu bine. La contemporanul nostru, ea reprezintă anticamera tragediei. Chiar dacă singurătatea nu e
Memorii de dincolo de mormânt (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5252_a_6577]
-
Miniștri, Ministerul Agriculturii și Domeniilor poate: a) Să facă obligatorie aplicarea tratamentelor necesare pentru combaterea boalelor, paraziților sau insectelor declarate primejdioase, în baza art. 67, dând cuvenitele ordonanțe în acest sens; ... b) Să execute - pe seama Statului, a comunelor, ori în tovărășie cu comunele, sau în contul celor ce nu se supun dispozițiunilor luate în baza alineatului precedent - măsurile de combatere cerute de împrejurări, după normele ce se vor fixă prin regulamentul acestei legi. Articolul 73 În cazurile de calamitate ce se
LEGE din 19 martie 1937 privitoare la organizarea şi încurajarea agriculturii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106077_a_107406]
-
și simplu nudurile în peniță. Cândva acestea au ilustrat paginile ziarelor în care își ținea rubrica celebrul pictor, iar în unele dintre ele recunoaștem schițele unor viitoare lucrări precum cele făcute la Balcic, dar și atmosfera degajată de personajele în tovărășia cărora își bea cafeaua. Sunt portrete de turci în ipostaze meditative, ironice, niciodată plictisite de ele însele, construite pe un duct al liniei ferme, pe o neîntreruptă continuitate în care se resimte amprenta Școlii de Artă din München. Sunt apoi
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
lumii, ca într-o saturnalie în cheie minoră. Explicația straniei relații se află în afirmația: „sunt prea multe emoții/ pe centimetru pătrat”. O explicație ambiguă, totuși: emoții între om și animal, sau emoții care-l determină pe om să aleagă tovărășia pisicii? Răspunsul se găsește în perspectiva, să-i zicem, gnoseologică a textului. Poetul intuiește profunzimea insondabilă a animalului care se totemizează sub privirile noastre, sursă de întrebări, perplexități și dileme: „pe mine nu mă interesează/ cine a inventat omul/ mă
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
o vreme, urechile îmi aud tot felul de povești. Pe site-ul unei televiziuni scria zilele trecute că, împreună cu Eugen Simion, am băut cu Marin Preda până la moartea lui. La ce bun să protestez că n-am băut niciodată în tovărășia lui Preda sau că Simion, care s-a aflat deseori în preajma lui, nu prea bea? Dar să revin la CNSAS. Constat că mulți i-au pus gând rău, fără ca măcar să știe ce face. Am semnalat, într-unul din numerele trecute
Cui i-e frică de CNSAS? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5515_a_6840]
-
cinism, cu mult haz, nu fără accente, din ce in ce mai acute, de tristețe - tristețea dezmeticirii dintr-un vis colectiv factice și a alunecării în sentimentul unei, deocamdată incurabile, singurătăți. În peste o sută de tablete se perinda peisajul, sătul, casa și familia, tovărășii de joacă, de școală, din armată, mozaicul etnic (sârbi, croați, sloveni, bosnieci, muntenegreni, albanezi, cativa evrei), coexistența a trei religii (ortodoxă, catolică, musulmană). Problemele identitare, doar virtual conflictuale, mai acute în familiile mixte, cum e aceea a naratorului, nu lipsesc
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
Atena, acum câțiva ani, d[omnu]l Iorga a susținut că se trage din familia imperială a Paleologilor, că-i mai mult grec deci decât altceva, lucru pe care l-a trâmbițat toată presa greacă. Deci stau într-o bună tovărășie în privința aceasta. Mă supără însă un singur lucru: sunt unii oameni, care, trecând peste toată activitatea mea culturală și patriotică, voiesc să mă facă să fiu străin în țara mea și să mă deie ca exemplu minoritarilor, căci, spre binele
Oreste Tafrali și Academia Română by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5401_a_6726]
-
Probabil toate acestea împreună, dar și mediocritatea traducerilor precedente, au ocultat adevărata originalitate argheziană. Las că și puținele antologii din lirica românească, chiar cea din 1968 de la Ed. Seuil, erau puternic marcate de un aer proletcultist și de inconsistență (toți tovarășii realismului socialist se voiau prezenți, ca să uimească Franța!). Iar traducătorii occidentali cu marcate sensibilități de stânga, care, pe bună dreptate, îi promovau pe Vallejo, pe Neruda sau pe Nazim Hikmet, nu se simțeau îndemnați să semnaleze și cazul unui român
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
lacului Léman, unde acesta a fost deținut șase ani, între 1530- 1536, n.n.), Voltaire, Mirabeau, Silvio Pellico. Rareori se va fi văzut o împerechere mai ciudată; tocmai acest lucru l-am voit și eu. Toată după-amiaza am trăit-o în tovărășia lor și pot zice că rareori am petrecut momente mai plăcute!” (cf. p. 207). Puțini sunt însă aceia care, asemenea lui Burileanu, sunt dispuși, în astfel de condiții liminare, să accepte precursorate de vreun fel. E o constatare care însoțește
Locuri fără memorie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3575_a_4900]
-
ți le injectezi, prin/ fumul vetrei strămoșești și prin licărirea flăcărilor, care le/ luminează chipurile înflorite” (Substanțe interzise). Drumurile poetului duc, toate, în lăuntrul său înghețat, într-un spațiu ermetic, în parcela K , unde „se simte mort un pic”, în tovărășia unui cîine galben, vagabond, vestitor al morții și călăuză spre lumea de dincolo, a unui cocor alb, „simbol al singurătății mele, iubito” și a unei ciori, figurînd moartea și tenebrele: „nimic nu mai e cum a fost, a pierdut și
Etnobotanicele lui LIS by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3141_a_4466]
-
literară și juridică, cunoștea mai multe limbi, versifica foarte curat, desena, pictă miniaturi. Numai că îi lipsea un pic artă de a se face ascultat. Timp de trei ani, fără a frecvență vreo altă școală l-am avut profesor în tovărășia cîtorva veri, apoi, fără ei, timp de alți patru ani... De la Luigi Frollo am invatat puțină latină, franceza și germană, puțină istorie și geografie, să desenez și să fac versuri. 2) Vezi Raport asupra cercetărilor făcute în Arhiva Statului și
Un dascăl uitat: Gian Luigi Frollo by Dumitru Cârstocea () [Corola-journal/Memoirs/17919_a_19244]
-
sau coniac. Nu obișnuia să joace, dar chibița partidele de poker din salonul mov sau se retrăgea discret pe o canapea în vizuina lorzilor, o încăpere unde aveau acces în exclusivitate membrii defunctului Club al Intelectualilor. De regulă îi ținea tovărășie lui monsieur Silvestre, care atâta aștepta, ca să se laude încă o dată cu succesele la dame obținute în fericiții ani ’30. Unde mai ai ocazia astăzi să vezi picioare ca ale fetelor din trupa lui Tănase? se extazia monsieur Silvestre și privirea
Tablouri dintr-o expoziție by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Journalistic/2940_a_4265]
-
sugestie. D[umnea]ta ești însă suveran. Dragă domnule Vlasiu, nu știu cum ai primit rândurile mele. Dacă nu ți-au convenit, cer cele mai umile scuze. Dacă ești dispus și consimți mă va bucura. Eu de azi reintru la sanatoriu în tovărășia lui Titu. Te rog să răspunzi lui Horia St[anca]. El va avea un rol în editarea volumului. Și te-aș ruga să ne răspunzi neîntârziat întrucât tipărirea volumului e chestie de zile. Cu cele mai frățești salutări, Ion Moldoveanu
Noi contribuții la biografia poetului Ion Moldoveanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3229_a_4554]
-
odinioară, orașul sau, mai exact, partea din oraș unde trăia avea o greutate mult mai mare în destinul târgovețului. Copilul deschidea ochii pe mesele din familie, apoi începea să-și facă ucenicia în pomii vecinilor, pentru a descoperi lumea alături de tovarășii de pe stradă. Era o cunoaștere mărginită, de bună seamă, dar mult mai intensă, mult mai legată de un loc de un spirit. Bucureștiul secolului XIX era colorat la propriu, fiind împărțit în cinci culori, de roșu (matca viitorului Centru Istoric
Bucureștiul pitoresc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3376_a_4701]
-
și serialul, O vară cu Montaigne. A ascultat, s-ar zice, sfatul eseistului de la sfârșitul secolului XVI: „Comerțul cu cărți mă consolează de bătrânețe și de singurătate, mă ușurează de o lene plictisitoare și mă cruță în fiecare clipă de tovărășii supărătoare...” Compagnon îl știe pe Montaigne pe de rost. Cartea lui ne plimbă prin eseuri tot așa de liber cum ne plimbă autorul lor printre teme de tot felul. Ar fi o bună introducere într-o operă de care generația
„O vară cu Montaigne“ () [Corola-journal/Journalistic/3234_a_4559]