364 matches
-
la Roma cu o bursă la Cinecitta. Asaltul tău asupra orașului caracatiță Începe, este violent și de nestăpânit. Te trezești la căpătâi cu două cărți care te incită și mai tare: Pe culmile disperării și Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Franc-Masoneria. Trăncănești În dreapta și În stânga despre presupusele tale voiaje În Orient, Magreb și Cetatea Eternă, cum o să te plimbi tu prin piața din Marachesh și În fine apare și Costel, precum Sandu ăla de pe strada Rumeioară, pe care prin anii ‘50 taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
e amenințat propriul meu sânge când refuz să mănânc la prânz. Cuțitul! Cuțitul! Cel mai tare mă înnebunește gândul că ea n-avea nici o jenă sau, cât de cât, o reținere să recurgă la el. Din pătuțul meu, o aud trăncănind cu celelalte femei adunate în jurul mesei, la o partidă de mah-jong: Alex al meu a devenit așa de mofturos la mâncare, că trebuie să stau cu cuțitul lângă el ca să-l fac să mănânce. Și nici una dintre ele nu pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
hotărârea mea bărbătească de a nu-mi pierde cumpătul nu rezistă decât aproximativ un minut. — Da’ pentru Dumnezeu, îi zic, să nu-i pomenești lui Mary Lindsay de pizdă. — Ce?! Ai auzit bine. Când ajungem acolo, nu te apuca să trăncănești despre fofoloanca ta udă toată oricui intră pe ușă. Nu te repezi să-l tragi de șlong pe Big John până n-a trecut măcar o jumătate de oră, bine? O dată cu aceste cuvinte, dinspre șofer vine un șuierat ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
afumată șa scos băutură. Eu îl așteptam pe doftor afară, dar, când am văzut că se întinde ziafet, nici n-am mai stat. Să ne se bănuiască. Și dacă-i largă la gură și nu poate tăcea ! Tot ea a trăncănit în sat despre chiolhan. De unde i-am și zis : „Mai strânge-ți, fa, haita acasă și pune-i botniță !” - Finule, aud că și Gheorghe a’ dumitale se mai duce pe la fetele Tananicăi... observă gazda. - Dă, nânașă, știu eu, se mai
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și, sub geam, masa. Babele iau sloii galbeni în formă de străchini, așa cum fusese topită ceara, și, cu cuțitul, îi rad, scoțând coji frumos mirositoare. Cojile le fac cocoloașe și, în fața jarului, le cârcâlesc ca să se moaie. în acest timp trăncănesc verzi și uscate, căci lumea trebuia despicată și judecată. La bătrânul care moare, se știe, odată a stat ascunsă fata lui Chișcă, fugită de-acasă ca să trăiască, ptiu !, cu moșneagul. Și nai zice asta, cât de treabă om a fost
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
trece peste toate tabuurile. Tu ce crezi? Când erau singuri, Își spuneau: ― Cred că merge. Nu s-a prins nimeni. De câte ori o Întâlnea pe Desdemona pe punte, Lefty se prefăcea că se cunoscuseră doar de curând. Se ducea la ea, trăncănea despre una-alta, făcea remarce despre frumusețea apusului de soare și apoi, galant, trecea la frumusețea chipului ei. Și Desdemona Își juca rolul. La Început fusese mai reținută. Își retrăgea brațul de câte ori acesta spunea o glumă fără perdea. Îi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ajunsesem la bordura aceea, bordura pe care nu avea să se trezească la timp ca s-o evite.) Ne plimbam pe Middlesex: gentlemanul tăcut, bătrân, străin, și nepoata lui slăbănoagă, o fetiță care vorbea cât două la un loc și trăncănea atât de fluent, Încât tatăl ei, fost clarinetist, glumea că fata știe tehnici de respirație circulară. Începusem să mă obișnuiesc cu Grosse Pointe, cu mamele elegante cu basmale de șifon și cu imobilul Întunecat, Înconjurat de chiparoși, unde locuia singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
amănunte alunițele negre, cafenii și tulbure-translucide de pe corpul primei fete pe care am mîngîiat-o goală, iar stropii de nostalgie de pe fața Bucureștiului, locurile în care ne-am oprit, ne-am sărutat și ne-am ținut în brațe, în care am trăncănit, în care am băut și în care ne-am spus cuvinte îngrozitoare, corespund punct cu punct cu alunițele de pe pielea ei. Romanul-sonet era departe, și nebunia insuportabilă a pierderii dragostei mă făcuse deodată apt pentru poezie. închiriasem o garsonieră la
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
limba lui, încât toți să producem larma recreațiilor, Alexandra Ștefănescu stă în banca ei la propriu, nu la figurat, fiindcă la figurat nu stă deloc, gura nu-i mai tace, deși bag mâna în foc că nu e bolnăvioară, tot trăncăne ceva cu nasul în vânt, în ciuda faptului că, mă repet, e frig, dar vântul chiar că nu bate, observă deodată șosetele mele flaușate portocalii (nou-nouțe, trăsnet, în dimineața aia le furasem din dulapul lui tata și, știți, șosetele flaușate nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
undeva în urmă, la mai bine de o sută de metri. Erau pe terenul de fotbal deja, ronțăiau biscuiții păstrați curați, pe ceilalți îi ofereau cu larghețe în stânga și-n dreapta, ca pe cea mai firească faptă din lume, mai trăncăneau cu unul și cu altul, aiureli. Doar doi băieți au poftit, oricum gustarea se împărțise cu un sfert de oră înainte, foamea nu era prea mare, totuși, ce însemna și gustarea când era vorba de stomacuri sănătoase? Unul mai durduliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
căutarea staminelor. Mai la o parte, pe un gard de fier năpădit de volbură stătea Tîti, Titina, cum i se zicea, cu mutra încrețită a junelui Voltaire. Băieții s-au apucat să joace fotbal cu o cutie de pateu, fetele trăncăneau într-un colț din care emana parfum, iar eu, trist și tulbure, nebăgat în seamă, recitam mai departe, în gînd: Și plouă-n ora vag crepusculară/ Cînd toate drumurile către zori se-ndreaptă..." Mă simțeam exclus, ca întotdeauna, din lumea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
atenție, iarăși, de parcă aș fi fost cu adevărat invizibil. Am umblat o vreme, fără țintă, pe scările și pe culoarele conacului. Unele uși de la dormitoare erau întredeschise, lăsând să se vadă mai mulți inși așezați față-n față pe paturi, trăncănind și râzând, câte o fată făcîndu-și unghiile, puștii bătîndu-se cu perne... Din tavane ningea tencuiala umflată și cojită, tocurile ușilor aveau nenumărate înțepături, prin care se vedea lemnul putred. Aerul, în conac, părea întotdeauna albăstrui ca un fum de țigară
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
apucăm să ne prostim cu faze din astea cu oralul. Problema e că pe Eva a prins-o febra aia cu eliberarea sexuală. Aseară a venit acasă de la cursul de aranjamente florale al lui Mavis Mottram și a început să trăncănească despre stimularea clitoridiană și despre opțiunile sexuale neangajate și liber nesimțite. — Ce-s nesimțite? — Opțiunile sexuale. Dar poate c-am înțeles eu ceva greșit. Știu că zicea totuși ceva la un moment dat despre opțiunile sexuale. Dar pe-atunci eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
asist! Dar știi, cu cele mai multe dintre ele m-aș putea obișnui. O las pe ea să-i dea pur și simplu înainte, iar eu îmi urmez discret drumul meu. Numai că atunci când se pune problema să particip oral, în timp ce ea trăncănește ca o moară stricată despre emanciparea femeilor, păi în cazul ăsta pe mine poți să mă uiți! Ce nu-nțeleg eu la fazele cu libertatea sexuală și emanciparea femeilor e de ce trebuie să te întorci la creșă ca să te poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de afaceriști care ocupaseră o masă încărcată ostentativ. În mijlocul lor și în centrul atenției se afla el, cu figura lui lungă și slabă, înțolit sclipitor, dar arătând tot a golan cu găvanele ochilor stinse. Zăcea blazat pe scaun, pe când ceilalți trăncăneau cu o anume veselie cam mitocănească. Am simțit totdeauna repulsie față de obrajii aceia lucioși și hainele de cioclu indecent prin care oamenii de felul lor înțeleg să se remarce. Dar, desigur, eram în primul rând contrariat de schimbarea nesperată în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ea era ușor de trăit. Dintr-o astfel de seară mi-a rămas singura mea experiență halucinatorie din acea vreme, despre care n-aș putea să spun mare lucru, nici să-i găsesc vreo explicație. Eram într-o pauză și trăncăneam despre fotbal sau despre altceva. Fetele, mai studioase, se strânseseră la tablă și căutau diferite localități pe o hartă a Europei. Multe din ele erau mai înalte decât băieții și aveau sâni rotunjiți frumos sub sarafan, în jurul lor, necăjindu-le
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de rață, puternică, puțin spartă, mi se păreau vag cunoscute; în toate pauzele, timp de vreo lună de zile din trimestrul întîi, am văzut-o fără s-o văd cu adevărat stând în hol într-un grup de prietene și trăncănind încontinuu. Era foarte elegantă, purta inele cu pietre prețioase, schimba des cerceii cu clipsuri, căci nu avea, probabil, găuri în urechi. Desigur, în timpul orelor își scotea inelele, dar le păstra dacă profesorii erau bărbați mai toleranți, cum era Tom, de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
accelerate până la palpitații, durerea grea și caldă din coșul pieptului și din oase, insomnia în care trebuia să combin la nesfârșit monologuri amare. A doua zi, la școală, silueta ei mi-a sărit de la început în ochi: ca de obicei, trăncănea în mijlocul colegelor, fără să-i pese dacă o ascultă cineva sau nu, fără să asculte vreodată replicile lor. Ce afectate păreau înfloriturile ei retorice, expresiile franțuzești și nemțești pe care le risipea nepăsătoare în jur! Era un limbaj de bătrână
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mințit de multe ori, dar în privința asta nu mă pot îndoi de ea. Așa că păstrează-ți pentru tine sarcasmul, n-o cunoști.) Apoi nu ne-am mai văzut multă vreme. Ne-am întîlnit pe stradă, întîmplător, toamna, în octombrie. Am trăncănit nițel și ne-am dus fiecare spre casa lui. Am ajuns tulburat, spre mirarea mea. Am simțit pentru prima dată că țin la ea, că-mi lipsește. A doua zi m-am dus de dimineață la facultate. Am așteptat-o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și nu știu ce în păr, kitsch mizerabil, din cele care zac și prin artizanatele noastre. Se asculta într-o tăcere religioasă Nat King Cole. Iat-o pe Cenușăreasa mea, pe femeia visurilor mele, cu care vroiam să mă căpătuiesc, uite-o trăncănind despre kentane, uite-o vorbind despre cargouri, uite-o obsedată dacă Mărăști se întoarce pe zece sau pe cincisprezece. Uite-o extaziindu-se de un jeg de ilustrată în relief, primită din Valparaiso, înfățișînd, ca pe cutiile de bomboane, o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la demență, doi îndrăgostiți au putut supraviețui fiind loiali doar unui imperiu compus din ei înșiși - un imperiu pentru doi. Pe o bancă de vizavi de mine s-a așezat un american între două vârste. Arăta ca un neghiob care trăncănește verzi și uscate. S-a desfăcut la șireturi ca să-și destindă picioarele și s-a apucat să citească un număr vechi de-o lună al ziarului Sunday Tribune din Chicago. Trei chipeși ofițeri SS au trecut țanțoși pe aleea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
albă, niciodată așezat îndeajuns de la îndemână ? Sau întinzând mâna obosită după cordon, iritat că tocmai în clipa când se simte mai rău nu-i stă nimeni în preajmă, că Sophie acum a plecat cu Margot într-o vizită, că Maria trăncăne cu vizitiul la bucătărie, că soldatul trimis de amicul lui, colonelul Ioaniu, tocmai a ieșit cu unguroaica în Cișmigiu. Că sora a plecat s asculte slujba de seară. Singur, în casa totdeauna plină de lume, în care, de când el se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
declanșează sarabanda unei scriituri pitorești, îndrăcite, în stilul oral al lui Céline, reinventând vorbirea populară și lirismul străzii într-o țară unde limba de lemn era coșciugul imaginației : dacă Vica, eroina Gabrielei Adameșteanu, este un om liber, este pentru că ea trăncănește ca personajul lui Céline, Bardamu... La peste 70 de ani, această femeie care muncește din greu pentru alții a asistat la toate cataclismele unei epoci pline de trădări, știe totul despre oameni și povestește, povestește, povestește... Dar această neobosită cârtitoare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
În favoarea noastră. Krugman, Pratt, Tucker, cei cu pensia asigurată... Au fost aleși exact pentru depoziția lui. Stensland și White se Îndreptau cu pași mari spre un rechizitoriu. Al dracului spectacol! Loew Îi ceru să rezume faptele, iar Exley se execută, trăncănind cu entuziasm despre justiție. Loew Îi dădu liber, iar jurații aproape că leșinară de plăcere. Exley ieși din boxa martorilor șchiopătînd - probabil dormise cu picioarele aiurea. Jack Îl Întîmpină afară. — Ai fost bun. Lui Parker i-ar fi plăcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
49, Împodobit la greu cu ornamente cioroiești. Număr de Înmatriculare de California, DG114, pe numele lui Raymond „Sugar Ray“ Coates. Doi dintre polițiștii de la patrulare scoaseră la iveală rapid niște sticle cu băutură. CÎțiva dintre puștii pe biciclete Începură să trăncănească: mașina era „vopsită mișto“. O mîță albă pășea agale pe alee. Tipii din partea stîngă Începură să țopăie de bucurie. Jack se uită printr-unul din geamurile laterale. Pe podea, Între scaune, trei puști cu repetiție, de calibru mare, probabil 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]