24,122 matches
-
Cornelia Ștefănescu Cu Întrebarea "De ce o hermeneutică a «Psaltirii în versuri»?, Dan Buciumeanu, autorul cărții Dosoftei poetul. O hermeneutică a "Psaltirii în versuri", își pune amplul studiu, de la început, sub semnul nevoii de claritate. Trăsătură neabătut respectată, după cum se va vedea, pe întreaga sa înaintare în aprofundarea alcătuirii operei poetice a mitropolitului Dosoftei. Întrebarea își primește răspunsul în chiar primul paragraf al vegheat alesului titlu, parte din psalmul 103, "Preste luciu de genune...", cu care
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
trăit. E și acesta un fel de respect. LV. Versurile tale sunt deopotrivă clare și ambigue, cum și trebuie să fie poezia bună. Claritatea e la tine semnul că-ți respecți lectorul. Cred că respectul pentru înțelegerea cititorului e o trăsătură esențială a literaturii Desperado. Scriitorii s-au săturat de încifrări à la Eliot ori Joyce. Ei vor să-și recâștige publicul și reușesc. Este acesta motivul pentru care scrii cu aparentă simplitate (chiar dacă ascunzi o emoție incredibil de sofisticată)? FS
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
Magdalena Boiangiu Cînd unui om i se spune " Termină cu circul" sau cînd unei manifestări publice i se atribuie caracterul de circ, conotația e negativă: e astfel sancționată tentația de a exagera, de a folosi trăsături îngroșate în transmiterea unor mesaje simpliste, riscul spectaculos însoțit de un curaj inutil. Dar în pofida acestui demers "rațional", la vîrsta candorilor, educația pentru teatru începe la circ: acesta e primul spectacol unde sînt duși copiii și, uneori, singurul pe care
Circul și restul lumii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13851_a_15176]
-
adaosul menit să facă proza suportabilă sau atractivă, este un element decisiv în articularea mesajului. Compozițiile Adei Milea nu sînt nici armonioase, nici simpatice, ele transpun într-un alt registru suspinele copilului care fierbe în mămăligă. Antoaneta Zaharia a găsit trăsătura de unire între adult și copil spaima: lumea în care trăiește e groaznică, dar frica de a o pierde e mai teribilă. Departe de melodramă, actrița descoperă accidentele și surprizele vieții pe un traseu căruia îi găsește armonia interioară, pe
Circul și restul lumii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13851_a_15176]
-
și mai ales Blaise Cendrars și Valery Larbaud. Nuvelele și romanele sale vor certifica aceeași sensibilitate specială pentru pulsul epocii, a "omului grăbit" să cutreiere lumea, să înregistreze, să comenteze, surprinzând prin acuitatea notației ce reține date revelatoare ale ambianței, trăsături comportamentale în stare să exteriorizeze rapid o psihologie. Așa a și fost considerat Paul Morand în presa românească, în paginile căreia referințele la scrisul său au fost mereu numeroase și atente la un itinerariu dintre cele mai atrăgătoare în epocă
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
soluție ca ilustrarea maximă a autoportretului expresionist: "autoportretul unui geniu într-o casă cu obloanele închise" (forțând ipoteza, în rama atenției pentru compoziție, el va nota însă că "Weininger pare doar cufundat în somn, într-atât de senine îi sunt trăsăturile" ceea ce mi se pare o exagerare). După William M. Johnston, Weininger este, alături de un Karl Kraus, de pildă, reprezentantul tipic al nihilismului terapeutic aflat totuși într-un cert declin la acea vreme nutrind așadar convingerea că nimic nu curmă sau
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
vreodată: fă (acționează) ca și când ai trăi o veșnicie, roagă-te ca și când vei muri mâine... Sfaturi, cum vedeți, bune. V-aș rămâne îndatorat de nu m-ați întreba dacă le-am respectat sau nu... L.V. Cum ați descrie literatura contemporană în trăsăturile ei fundamentale? E oare Desperado o etichetă pe care ați putea-o accepta? E.S. Literatura este în criză, desigur. Dar a fost vreodată altfel?... Este, în fapt, o criză morală a omului, o criză care a trecut și în literatură
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
și gândim frumosul în aria gustului și valorilor în care ne-am format. Ne-a mers la inimă sinceritatea dvs. V-a trebuit ceva timp, recunoașteți, să schimbați acriturii liniile aspre cu altele ceva mai blânde și înțelepte, îndulcindu-i trăsăturile și, poate, astfel găsindu-i justificări la toate câte le face din iubire pentru învățăcei orice dascăl. Citindu-vă, ne-am gândit cum ați proceda la clasă, ca profesor de matematici, când unul sau mai mulți dintre elevii pe care
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13941_a_15266]
-
Iulia Argint Volumul de proză a lui Liviu Timbus nu este atât un roman, cât un soi de listă a trăsăturilor negative care alcătuiesc, la modul grotesc, portretul robot al complexului socio-economic și politic românesc. Un fel de pilulă îndulcită prin travestirea păcatelor individului ante- și postdecembrist, în fapte pe seama cărora te poți amuza deși ele nu prea sunt de râs
Proză satirică by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13976_a_15301]
-
gratuit, ci "angajat", un instrument potrivit pentru a pune în lumină de fapt gravitatea anumitor stări de lucruri. Autorul este, într-un fel, desuet, dar eficient. Structura cărții trădează un soi de didacticism: fiecare capitol se ocupă de câte o trăsătură negativă, de câte o fărâmă de realitate (Omul nou și soția lui, Românii sunt prea nervoși pentru a intra în Europa, Cu business class în slujba țări, Meseria de "băiat bun" etc.). De aceea pare a fi un volum alcătuit
Proză satirică by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13976_a_15301]
-
de drept comun, fie politici - suportă efectele frustrării; implicit creșterea agresivității îndreptată spre cel aflat mai aproape, tovarășul de sferință. Nu sadici sau alte genuri de psihopați au fost și sunt torționari, ci indivizi proveniți din categoria ambițioșilor ori obedienților, trăsături de caracter dezirabile în instituții și locuri "normale". "Frontieriștii" n-au scris cărți și nici nu prea citesc, ne înștiințează autorul. E poate un noroc acesta pentru cititorul "secvențelor" ce ilustrează relațiile speciale dintre cadrele amintirii individuale și memoriei sociale
Despre "crima de propagandă" by Lavinia Betea () [Corola-journal/Journalistic/13977_a_15302]
-
Sînt scrise cu personalitate și cu mult umor. În comun au o schemă narativă ce pune alături secvențe din viața unor emigranți australieni de origine română cu secvențe anterioare ale vieții lor, din România comunistă sau imediat postcomunistă, prezentată în trăsături îngroșat-esențializate. Un postcolonialism cu două fețe, aș fi îndrăznit să zic - pentru că România e țara în care comuniștii colonizează ceva străin de sarea pămîntului (titlul uneia dintre povestiri), dar miza și poanta textelor din carte (toate au o poantă) se
Călătorie cu un trabant australian by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14004_a_15329]
-
folosirea sa le evocă printr-un efect de sens. În fond, analizate unul cîte unul, contextele indică în genere fie sensurile lui în, fie pe cele ale lui pentru. Închiderea care se deschide și tot restul modelului noician nu sînt trăsături semantice ale lui întru, ci mai curînd proprietăți ale obiectului pe care prepoziția îl introduce în contextul care a devenit pentru vorbitorii de azi prototipic: cel al discursului religios. Productivitatea unui model paradoxal nu e intrinsecă prepoziției: "Viața întru Domnul
“Întru”, azi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13984_a_15309]
-
română cercetătorii dispuneau pînă acum doar de culegeri dialectale: nu tocmai de folos pentru analiza conversației, în măsura în care erau înregistrări ale unor fragmente monologice, direcționate ( " Ce-a făcut subiectul ieri", "Cum preparați porcul?") și orientate către descoperirea particularităților de pronunție, a trăsăturilor gramaticale și lexicale regionale. Interesante erau și unele înregistrări fidele de texte folclorice, mai ales antologia de proză populară epică a lui Ov. Bîrlea, din 1966, în care totuși textele erau tot de tip monologic: narațiuni bine constituite, destinate producerii
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
sens necunoscut vouă, și scriu ca să-l lămuresc, să-l încălzesc, să-l feresc de gheața reumatică a filozofiei voastre." (pag. 366) Eliade își sintetizează primele cinci foiletoane: "Am pornit de la constatarea unui spirit al generației actuale, deosebit de al celorlalte.(...) Trăsătura dominantă: dorința de o sinteză completă și autentică. De aici, critica diletantismului, nevoia de seriozitate spirituală, de integrarea experienței mistice, și critica acelui spirit științific de laborator, de universitate... Am arătat apoi necesitatea experiențelor, de orice fel, pentru gimnastica spiritului
Primul Eliade by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14003_a_15328]
-
sau alienantă; pe de altă parte, acuta conștiință a artificiului și tematizarea literaturii ca fapt istoric, dar și ca facere permanentă care-și găsește motivația în sine însăși". Or, ce e această acaparatoare, cu iz tiranic, "conștiință textuală" decît o trăsătură a clasicismului? Am apreciat nu o dată postmodernismul drept un clasicism al modernismului ( vezi, bunăoară, comentariul intitulat Postmodernismul, un clasicism corupt, din volumul În jurul libertății, Ed. Timpul, 2002) și avem acum prilejul a ne repeta convingerea. Afirmă Mircea A. Diaconu: "Orice
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
în amintiri". Indirect, rezultă din această însemnare, ca și din altele, că în frecventarea foarte intensă a teatrelor nu calitatea de actor îl atrăgea, ci aceea de scenograf care organizează latura vizuală a spectacolului. Iar această vocație scenografică va defini trăsături esențiale ale artei narațiunii la Kafka. Este de menționat și faptul că teatrele frecventate erau în special cel evreiesc din Praga și cel din Varșovia, caracteristică pentru spectacolele lor fiind tocmai expresivitatea exagerată, chiar și nota de caricatură în exces
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
Din inventarul alcătuit de Pașca, putem aminti cîinii Brătianu, Friț, Mircea, bivolii Carol și Petru, taurii Dumitru și Victor etc. Dacă examinăm doar materialul întîmplător și sistematic pe care ni-l furnizează azi presa și forumurile de discuții despre animale, trăsătura cea mai izbitoare pare a fi atribuirea prin contrast a numelor populare, neaoșe, sau foarte pretențioase. Animalele exotice primesc de preferință nume de persoană banal-tradiționale, care le apropie și le umanizează: Puiul de crocodil, botezat Marinică, a fost băgat într-
Nume de animale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10373_a_11698]
-
fi înlocuiți cu surse energetice de care deocamdată nu avem nici o idee. Într-o asemenea lume, poezia nu va mai exista, iar robotul nostru telefonic va vorbi mai inteligent decît noi înșine. Inteligență, sarcasm, scepticism și fler psihologic, acestea sînt trăsăturile precumpănitoare ce răzbat din Scrisorile din New Orleans ale lui Andrei Codrescu.
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
trebuie să treacă un interval de timp pînă cînd cunoștințele asimilate să poată fi adunate sub lupa lămuritoare a unei înțelegeri globale. Ca instrument de lucru menit uzului viitorilor exegeți, Dicționarul de termeni filosofici ai lui Constantin Noica are trei trăsături principale: este introductiv, cvasi-obiectiv și exhaustiv. Profilul introductiv al dicționarului ține de intenția pe care au avut-o Florica și Marin Diaconu atunci cînd au pornit la elaborarea lui: să ofere exegeților setul principal de concepte pe care le folosește
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
precum un instrument propedeutic făcut în vederea viitoarelor interpretări exegetice. Asta înseamnă că nu avem în față o lucrare de exegeză în paginile căreia cititorul să găsească o interpretare proprie venită din partea autorilor. Și astfel trecem la cea de-a două trăsătură a dicționarului: nefiind un dicționar clădit pe o opțiune interpretativă, doza de intervenție subiectivă în definițiile date unui concept sau altul este redusă la minimum. Să ne fie clar: nici un dicționar nu este o opera obiectivă. Chiar și numai selecția
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
ceva din gîndurile pe care le rostea. Și pentru că aceasta era imaginea pe care Dragomir o avea în ochii semenilor, nimănui nu i-ar fi trecut prin minte să-l scoată din acest tipar spre a-i împrumuta ceva din trăsăturile unui om al scrisului. Mai mult, Dragomir aproape că își întreținea cu bună-știință această imagine. Mărturisea mereu că nu-i place să scrie și că nu înțelege plăcerea pe care alții o pot găsi în chinul de a obține o
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
încă o dată și evidențiindu-le din nou, în virtutea unei gîndiri recurente în cursul căreia aceeași problemă e judecată succesiv din mai multe puncte de vedere. Această recurență a unei gîndiri care progresează prin tatonări, nuanțări și reluări periodice este o trăsătură izbitoare a paginilor din Caietele timpului. Ea nu este de găsit într-o formă atît de vădită în primele două cărți. În concluzie, Dragomir izolează o temă, se adîncește în ea prin înșurubare, îi atinge limita și apoi trece dincolo de
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
pantaloni negri în cizme, sabia le atârnă de cingătoarea prinsă de gât, peste tunica de kaki verziu, lucios; merg mândru, zvârlind din cale pe oricine" etc. etc. Observația martorului e pătrunzătoare, paleta pictorului pune culori păstoase, prozatorul are sagacitate în trăsăturile experte de portrete derulate într-o rapidă succesiune. Nu-i scapă prozatorului suferințele, mizeria, moravurile, amprenta deprimantă a rusificării. La Chișinău, în 1905, "totul e ca la Petersburg și Moscova"(p. 126). Tribunalul, palatul guvernului, școlile sunt "clădiri publice mărețe
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
Johan, un tablou de dimensiuni semnificativ mai mari. Strada și casele sunt aceleași doar privite din direcție opusă. Clădirile capătă însă o alură amenințătoare. Perspectiva este aproape blocată de un grup de personaje îmbrăcate în culori întunecate, cu ochii măriți, trăsături stranii, neindividualizate ce te duc cu gândul la caractere similare plăsmuite de James Ensor. În locul unui pașnic peisaj urban, ești confruntat cu o atmosferă de neînțelegere și izolare. S-a subliniat nu o dată importanța relației dintre biografia artistului - marcată de
La muzeul de artă din New York - Retrospectivă Munch by Mărghit Dascălu-Sava () [Corola-journal/Journalistic/10502_a_11827]