309 matches
-
în Vidin, probabil pentru a susține pretențiile la tron ale nepotului său detronat, Ioan Ștefan. Avansul împăratului bizantin Andronic al III-lea Paleologul în Bulgaria în vara lui 1332 a prelungit operațiunile militare împotriva rebelilor. Bizantinii au avansat în nord-estul Traciei, dar Ioan Alexandru a venit repede spre sud cu o mică armată care s-a întâlnit cu Andronic al III-lea la Rusokastro. După ce a dat impresia că dorește să negocieze, Ioan Alexandru, susținut de cavalerie mongolă, a copleșit armata
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
promisă pentru aderarea la puterile Axei a fost stabilirea Bulgariei în cadrul frontierelor definite prin Tratatul de la San Stefano. Bulgaria a participat la invazia germană a Iugoslaviei și Greciei, și a anexat Vardar Banovina din Iugoslavia și estul Macedoniei grecești și Tracia de Vest din Grecia. În ciuda presiunii germane, Bulgaria s-a implicat în invazia pe care Germania a înteprins-o împotriva Uniunii Sovietice și nu a declarat războiul acestei țari. Totuși, în ciuda lipsei declaraței de război, Marina bulgară a fost implicată într-
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
Tacitus. După moartea lui Rhomemetalces al II-lea, împăratul Caligula a atribuit tronul tracilor lui Rhoemetalces al III-lea, fiul lui Cotys, dar este asasinat în anul 45 de propria soție. Împăratul Claudius a decis să suprime regatul tracic, transformând Tracia într-o provincie română, administrată de un procurator imperial, din anul 46. Sub autoritatea guvernatorilor Moesiei se va extinde până la gurile Dunării și Marea Neagră, Claudius aducând legiunea VIII Augusta, stabilită la Novae, în Novae, în 46, și trimite un detașament
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
istoria antică împotriva unei armate persane de 180 000 de oameni condusă de Xerxes I. Pe timpul domniei lui Darius I, Imperiul Persan ajunsese la apogeul puterii și întinderii sale. Stăpânea de la Indus, în răsărit, la Marea Egee, în apus. Prin supunerea Traciei, înainte de anul 500 î.Hr., "regele regilor" își netezise drumul spre Grecia continentală și pregătise armate, ce întunecau orizontul, pentru invadarea ei finală. Numai victoria strălucită a atenienilor, comandați de Miltiades, la Marathon, în anul 490 î.Hr., a amânat revărsarea asiaticilor
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
o expediție de represalii împotriva Eretriei (în insula Euboia) și Atenei, îndemnat la acest act de răzbunare îndeosebi de Hippias, care încă se mai află la curtea sa. În Consiliul regelui s-a luat hotărârea ca această expediție să evite Tracia și să fie exclusiv maritimă, traversând Marea Egee. Înainte de a porni atacul, Darius a poruncit tuturor cetăților maritime pe care le stăpânea să echipeze corăbii de război și a dus o intensă activitate diplomatică, intrând în contact cu dușmanii Atenei. În
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
din Egipt (484-483). Apoi și-a întors forțele spre Grecia. Expediția pregătită de Xerxes a avut un cu totul alt caracter decât cea din 490 î.Hr. Regele a început pregătiri de amploare încă din 483: în cadrul acestor pregătiri în sudul Traciei s-a tăiat un canal peste peninsula Muntelui Athos, pentru evitarea unui naufragiu în acest loc periculos, și s-a construit un mare pod peste Strymon. De data aceasta invazia al cărei scop era cucerirea Greciei Balcanice, urma să depășească
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
periculos, și s-a construit un mare pod peste Strymon. De data aceasta invazia al cărei scop era cucerirea Greciei Balcanice, urma să depășească Hellespontul și apoi, trupele de uscat, susținute de cele maritime care înaintau de-a lungul coastelor Traciei, Macedoniei și Greciei aveau ca primobiectiv să pătrundă în Atica. Acest plan strategic a fost adus la îndeplinire, însă sfârșitul expediției a fost cu totul altul decât cel scontat de Xerxes. În toamna anului 481 î.Hr. Xerxes a venit de la
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
singure soarta, însă la Congresul de Pace de la Paris, acestea au intrat sub controlul puterilor învingătoare (Franța, Anglia). Al doilea punct prevedea organizarea de plebiscite în Caucaz, în speranța că teritorii din zona vor intră în componentă Turciei.Determinarea statutului Traciei Orientale trebuie să fie ghidat de rezultatul votului liber.Al șaselea punct garanta că drepturile minorităților vor fi respectate, fiind o sfidare la adresa Antantei și subordonare la adresa sultanului. Trupele Antantei părăsesc Istanbulul. Se rup definitiv legăturile sultanului cu kemalistii, după ce
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
a fost un general macedonean, numit de Alexandru Macedon guvernator al Traciei pontice. În această calitate face o expediție în stânga Dunării, probabil în anul 327 - 326 î.Hr., ajunge pe țărmul de nord al Pontului Euxin până la Olbia pe care n-a reușit să o cucerească. Pe drumul de întoarcere a fost surprins
Zopyron () [Corola-website/Science/299038_a_300367]
-
deschidă astfel porțile în fața grecilor. După terminarea războiului, Odiseu o pornește și el, ca și ceilalți, spre casă. Calea de întoarcere îi va fi însă lungă și presărată cu multe peripeții. O primă furtună pe mare îi abate pe țărmurile Traciei; se oprește apoi pe meleagurile lotofagilor și zăbovește mai mult în țara ciclopilor de unde scapă cu viață, din nou, numai datorită agerimii minții sale. Reușește să fugă de acolo orbindu-l pe Polifem și-și atrage în felul acesta mânia
Odiseu () [Corola-website/Science/299036_a_300365]
-
În timpul războaielor balcanice, Liga Balcanică (Șerbia, Muntenegru, Grecia, si Bulgaria) întâi au cucerit teritoriile otomane Macedonia și cea mai mare parte a Traciei, iar apoi au intrat în conflict între ele asupra împărțirii acestor teritorii. Tensiunile dintre statele balcanice legate de aspirațiile lor rivale în Rumelia, Rumelia Orientala, Tracia și Macedonia s-au mai domolit după intervenția Marilor Puteri la jumatatea secolului al
Primul Război Balcanic () [Corola-website/Science/303640_a_304969]
-
în Grecia, ofițerii au asigurat numirea unui guvern simpatizant, care sperau că va rezolva problema Cretei în favoarea Greciei, iar Bulgaria, a cărei independența îi fusese recunoscută de otomani în aprilie 1909 și care se bucură de bunăvoință Rusiei, privea către Tracia Otomană și nord-estul Macedoniei pentru o expansiune ulterioară. În martie 1910, o insurecție albaneză a izbucnit în Kosovo. În august 1910, Muntenegru a urmat precedentul Bulgariei, devenind un regat. În 1911, Italia a lansat o invazie asupra Tripolitaniei, urmată repede
Primul Război Balcanic () [Corola-website/Science/303640_a_304969]
-
Șerbia, o putere regională importantă, alarmând astfel Austro-Ungaria și fiind astfel o cauză importantă de izbucnire a Primului Război Mondial. În timpul războaielor balcanice, Liga balcanică (Șerbia, Muntenegru, Grecia, si Bulgaria) au cucerit inițial teritoriile otomane Macedonia și cea mai mare parte a Traciei, insă apoi au avut divergențe cu privire la împărțirea teritoriilor cucerite. Primul război balcanic a luat sfârșit odată cu Tratatul de la Londra, semnat la 30 mai, 1913. Liga Balcanică a eliminat Imperiul Otoman din Europa cu exceptia peninsulelor Chatalja și Gallipoli. Totuși, învingătorii nu
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
primul război balcanic, inclusiv sudul Dobrogei, cea mai mare parte a Macedoniei, Tracia și coasta egeeana, cu excepția portului Dedeagach. Șerbia a devenit puterea dominantă în Balcani, iar Grecia a obținut Salonic și împrejurimile, plus cea mai mare parte a coastei Traciei Occidentale. A fost doar o înțelegere temporară. Zece luni mai tarziu luptele au reînceput, odată cu Primul Război Mondial.
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
limbă slavă în Balcani ar fi servit interesele Rusiei. Aceasta a dus la un alt tratat de pace, Tratatul de la Berlin (1878) care a proclamat Principatul autonom bulgar. Primul prinț bulgar a fost Alexander von Battenberg. Mare parte din teritoriul Traciei a fost inclusă în regiunea Rumelia, iar restul Traciei și Macedonia au fost date otomanilor. După Războiul sârbo-bulgar și unificarea cu Rumelia de Est în 1885, principatul s-a proclamat regat independent în data de 5 octombrie 1908, în timpul domniei
Istoria Bulgariei () [Corola-website/Science/304078_a_305407]
-
Aceasta a dus la un alt tratat de pace, Tratatul de la Berlin (1878) care a proclamat Principatul autonom bulgar. Primul prinț bulgar a fost Alexander von Battenberg. Mare parte din teritoriul Traciei a fost inclusă în regiunea Rumelia, iar restul Traciei și Macedonia au fost date otomanilor. După Războiul sârbo-bulgar și unificarea cu Rumelia de Est în 1885, principatul s-a proclamat regat independent în data de 5 octombrie 1908, în timpul domniei lui Ferdinand I al Bulgariei. În 1912-1913, Bulgaria a
Istoria Bulgariei () [Corola-website/Science/304078_a_305407]
-
pecuniare și a lipsei de provizii, după cum deduce Tucidide. Ei i-au atacat pe troieni și pe aliații acestora, dar în același timp, fiind constrânși de împrejurări au fost nevoiți să valorifice economic resursele zonei și au cultivat pământul peninsulei Traciei. Troia nu a fost niciodată complet înconjurată și a menținut o legătură cu interiorul Asiei Mici, astfel încât reîntăririle exterioare au continuat să vină pentru armata ei până când a fost cucerită. De asemenea, aheii au dominat doar intrarea în Dardanele în timp ce
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
fi o amenințare, iar Regatul Iugoslaviei, deși a mai făcut periodic presiuni pentru proclamarea unei „zone libere” la Salonic, a păstrat relații bune cu Grecia. În plus, ambele țări se simțeau amenințate de Bulgaria și revizionismul ei. Pretențiile bulgare asupra Traciei apusene a fost o amenințare continuă la adresa securității Greciei în deceniile al treilea și al patrulea. De aceea, atunci când la putere a venit Metaxas în 1936, s-au făcut planuri pentru reorganizarea forțelor armate naționale și pentru construirea unei linii
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
și Greciei. Iugoslavia a capitulat pe 17 aprilie fără ca bulgarii să intervină în lupte. În schimb, pe 20 aprilie, armata bulgară a intrat în Grecia de nord-est, ocupând o regiune de pe țărmul Mării Egee. Bulgaria dorea să anexeze un teritoriu din Tracia apuseană și Macedonia grecească mărginit de râul Struma și o linie de demarcație care trecea prin Alexandroupolis și Svilengrad la vest de Marița. În această zonă au fost incluse orașele Alexandroupolis ("Дедеагач, Dedeagaci"), Komotini ("Гюмюрджина, Giumiurdjina"), Serres ("Сяр, Siar"), Xanthi
Istoria militară a Bulgariei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311607_a_312936]
-
Cadrilaterului de către Bulgaria, acesta fiind singurul caz în care un aliat al Germaniei și-a mărit teritoriul după război. Restul teritoriilor ocupate de Bulgaria în timpul războiului au fost retrocedate, iar aproximativ 150.000 de etnici bulgari au fost expulzați din Tracia apuseană.
Istoria militară a Bulgariei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311607_a_312936]
-
Herei, dar aceasta nu a acceptat, pentru că reflecta gloria lui Heracle. Taurul a fost lăsat liber pe câmpia Maratonului și a fost ucis mai târziu de Theseu. Heracle a îndeplinit și cea de-a opta sarcină. Iepele lui Diomede, regele Traciei, au fost aduși la Eurystheus, care i-a dedicat Herei și le-a lăsat libere prin Argolida sau pe muntele Olimp; mulți dintre ei au fost uciși de fiare. Se spune că Bucefal, calul lui Alexandru Macedon, se trage din
Eurystheus () [Corola-website/Science/311855_a_313184]
-
industrie militară puternică și armata elenă a fost obligată să se bazeze pe armele și munițiile capturate de britanici în Africa de Nord. Pentru a susține luptele din Albania, comandamentul grec a fost forțat să retragă unități militare din Macedonia răsăriteană și Tracia apuseană. În condițiile unui atac iminent din partea Germaniei, era imperios necesară redistribuirea trupelor. Forțele de care dispunea Grecia făcea imposibilă rezistența pe două fronturi. Comandamentul elen a luat hotărârea să apere cuceririle din Albania, indiferent de ceea ce avea să se
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
Kriva Palanka până la frontiera elenă. În momentul în care germanii au declanșat atacul, armata iugoslavă nu era complet mobilizată. În plus, iugoslavii nu aveau suficient armament modern. După intrarea forțelor germane în Bulgaria, majoritatea trupelor elene au fost evacuate din Tracia apuseană. În acel moment, efectivele elene care apărau frontiera cu Bulgaria erau de aproximativ 70.000 de oameni. Restul trupelor elene - 14 divizii - luptau în Albania. Pe 28 martie, cele două divizii elene din Macedonia centrală au fost trecute sub
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
lor." Între anii 196-192 planurile lui de a menține cotrolul asupra Asiei Mici au fost spulberate de conflictul millitar cu Roma antică, din așa numitul „al doilea război macedonean” ,când romanii au sărit în ajutorul orașelor Smirna și Lampsakos. În Tracia Antioh a fortificat orașul aproape complet părăsit Lisimaheia, care căzuse în mânile triburilor băștinașe. Generalul roman Titus Quinctius Flamininus a căutat și el la început ca Antiohius o cale de a evita continuarea conflictului. Dar la jocurile din Corint din
Antiohie cel Mare () [Corola-website/Science/310786_a_312115]
-
(în limba greacă Ἀμφίπολις/"Amphípolis") a fost un oraș elen, întemeiat pe teritoriul Traciei de conducătorul de oști atenian Hagnon în anul 436/437 î.Hr., cu un număr relativ modest de coloniști. Colonia a devenit independentă în anul 424 î.Hr., a fost ulterior cucerită de macedonieni și a devenit apoi capitală provincială în Imperiul
Amfipolis () [Corola-website/Science/305573_a_306902]