1,020 matches
-
orientali (traco-dacici) și absolutizarea celor latini". Ion Pillat cu "opinia sa moderat tradiționalistă, scriind despre stilul original al tradiționalismului românesc". Lucian Blaga "și poziția sa particulară în chestiunea specificului național. Etnic și estetic sau condamnarea tradiționalismului rău înțeles; susținerea unui tradiționalism modern, adversar al sămănătorismului. Negarea paseismului patriarhal și modernismul tradiționalist". Tudor Arghezi, susținător de "sinteză între tradiționalitate și modernitate". Sună bine în atmosfera actuală a țării afectată de goana după bani și averi însușite fraudulos observația lui Ornea că, la
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
acordarea denumirii de "tradiționaliști" celor menționați mai sus și altor numeroși adepți amintiți în alte locuri din carte. De altfel, astăzi se recunoaște că Guénon a inițiat "Școala tradiționalistă" în filosofia vest-europeană. Redăm câțiva termeni propuși de Guénon pentru definirea tradiționalismului. El trimitea mereu la contrarii ca "solidificare și disoluție", "deviere și subversiune", "suprauman și uman", "sacru și profan", "cantitate spațială și spațiu calificat", "uniformitatea împotriva unității", "meserii vechi și industrie modernă" și altele. În 40 de capitole de mică întindere
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
că ceea ce iau drept plenitudine a "vieții" nu este efectiv decât împărăția morții și a disoluției ireversibile". (15, p. 278) Din multitudinea de idei prezentate de filosof în această scriere am selectat pe cele care ne ajută să dăm contur tradiționalismului spiritual, căruia mai mulți tineri intelectuali români din deceniul patru al secolului trecut, intrați treptat în "lumea umbrelor", i-au dat atenție în vederea trezirii voinței pentru întoarcerea la valorile noastre tradiționale, și mai puțin la transmiterea mai departe a unor
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
am Main, 1969, p. 49, apud A. Marga, Teoria societății în intenție practică, Prefață la (5, p. 29) 13. a) Tradiție și inovație. Idei și atitudini literare, Studiu și antologie de Florin Mihăilescu. Editura Eminescu, București, 1975. b) Z. Ornea, Tradiționalism și modernism în deceniul al treilea, Editura Eminescu, București, 1980, p. 666. 14. România a fost citată ca stat demn a fi sprijinit de mari puteri de-abia în 1882, iar hărțile 5, Europa în 1721 (p. 102), 7, Europa
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
dar este totodată o laborioasă inventariere comentată a literaturii apărute în „Gândirea”, organizată pe genuri literare, iar în cadrul genurilor, pe autori. Un capitol final situează „Gândirea” în context național și universal. Spirit de stânga, raționalist, atașat sincronismului mai degrabă decât tradiționalismului, favorabil unui „autohtonism deschis, receptiv, asimilator”, M. nu simpatizează cu ideologia gândiristă, dar apreciază uneori superlativ creațiile scriitorilor gândiriști. Concluzia lui, judicioasă, este că acestea nu s-au conformat, de fapt, ideologiei gândiriste militante: „«Gândirea» trebuie disociată de «gândirism». Gândirismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
de text și împărtășește cititorului întreaga dinamică a raționamentelor și emoțiilor estetice pe care își întemeiază concluziile, extrem de nuanțate, de o fermitate prudentă, evitând tranșanța simplificatoare. Sunt semnalate eclectismul, confluențele și convergențele poeților aparținători, în principiu, unor „curente” diferite, inclusiv tradiționalismului. Autorul precizează că și-a limitat aria la poezia de expresie modernă, dar explică și că termenii „modern”, „modernism”, „modernitate” au fost întrebuințați largo sensu, în înțelesul lor generic, cuprinzător. De fapt, este vorba despre o vastă istorie a poeziei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
articole și recenzii la „Viața românească”, „Gazeta literară”, „Limbă și literatură”, „România literară” ș.a. Contribuția principală adusă de R. în domeniul istoriei literare se află în studiul din 1983 despre evoluția fabulei în literatura română - Măștile fabulei (istoric, izvoare, precursori, tradiționalism și inovație, perspective contemporane) - și în cel despre tipologiile feminine în proza din prima jumătate a secolului trecut - Portrete feminine în romanul românesc interbelic (1986). Acesta din urmă pleacă de la observația că personajul feminin joacă în istoria genului un rol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289086_a_290415]
-
Cluj (în martie 1945). După o relativă eclipsă în epoca proletcultistă, este ales, în 1955, membru onorific al Academiei RPR. Sămănătoriste sunt, sub unele aspecte, povestirile din primele volume ale lui A., De la țară și În clasa cultă. În sfera tradiționalismului se înscrie, astfel, atitudinea de la început față de oraș, blamat cu deosebire pentru că favorizează morala dubioasă a „clasei culte”, de care, după unele ezitări, Ilie Barbu, spre pildă, reușește să se detașeze (În clasa cultă), nu însă și Nicolae Marcu, profesorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
această perioadă, s-a pus problema înțelegerii mai profunde a condiției umane ca preludiu al emancipării omului modern de ceea ce în epocă se considerau a fi constrângerile superstițiilor, ignoranței, ideologiei sau relațiilor sociale feudale. Acum au fost inventate tradițiile și tradiționalismul trecutului, ce trebuiau depășite prin tranziția către modernitate. Și tot acum, în numele afirmării unei raționalități științifice atotcuprinzătoare, se considera că filosofia morală veche trebuia înlocuită de acea „știință morală” în care înțelegerea naturii umane devenea esențială pentru construcția unei „științe
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a tranziției sau de critică a actorilor tranziției să fie încă prezentă. Poate de aceea, atunci când citești un studiu despre tranziția noastră postcomunistă, ajungi să cazi într-o tristețe iremediabilă; parcă nimic nu se mișcă, întrucât suntem identificați cu un tradiționalism iremediabil. Numai că tranziția este și trebuie privită ca dezvoltare, chiar dacă are ritmuri variabile în timpul și spațiul social. Perspectiva demonstrativă adoptată de Pasti subsumează pe bună dreptate tranziția dezvoltării, dar formulează problema în termenii eminamente dihotomici ai dezvoltării-subdezvoltării, respectiv ai
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Mircea Popescu, N. I. Herescu, un umanist de omenie, „Destin”, 1962, 12; Eugen Lozovan, N.I. Herescu, „Acta Philologica”, t. III, 1964; Eugen Lozovan, N. I. Herescu - un deceniu de la moarte, „Stindardul”, 1971, 115-116; N.I. Herescu, DCL, I, 315-316; Bucur, Istoriografia, 307-308; Ornea, Tradiționalism, 114-115, 441-442; Emil Dumitrașcu, N. I. Herescu, Craiova, 1984; Dicț. scriit. rom., II, 503-505; Nicolae Florescu, O lecție de viață, JL, 1999, 1-2; Popa, Ist. lit., I, 638-639; Manolescu, Enciclopedia, 372-377. N.Fl., A.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
timpului și posibilitățile de recuperare. Ar mai fi fost doar de pus un accent pentru a marca deplina organicitate a ceea ce s-a numit "obsesie modelatoare" și în poezia lui Pillat, - aici căutarea amintitei concilieri care definește, în fond, însuși "tradiționalismul" său). Sub titlul Imaginația după canon, sunt abordate poemele din volumul Biserica de altădată, care nu-i pun criticului prea dificile probleme de interpretare. Afirmând, nu fără dreptate, că Ion Pillat este, "structural, un imaginativ legalist", el are cu atât
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
au obținut la rândul lor Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină. LUNI, 5 DECEMBRIE REVISTA LITERARĂ „RAMURI“ Se împlinește un secol de la apariția revistei literare „Ramuri“ la Craiova. A avut inițial o orientare semănătoristă, după primul război mondial evoluând spre tradiționalism. A fost publicată cu intermitență în perioada 1905-1947, seria nouă apărând în intervalul 1964-1989. Printre colaboratori s-au numărat Ion Agârbiceanu, Liviu Rebreanu, Emil Gârleanu, I.A. Bassarabescu, Cezar Petrescu, Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, George Topârceanu, Ion Minulescu și alții
Agenda2005-49-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284468_a_285797]
-
de ciudat, mai curînd de Lovinescu și Zeletin, promotorii ideii necesității evoluției structurilor românești spre o civilizație modernă de tip industrial, detașîndu-se net de generaționiștii săi (ca și de un Nae Ionescu sau un Nichifor Crainic) care pledau vehement pentru tradiționalism și autohtonism închistate. Se părea că îl mai apropie de colegii săi de generație și de cei care făceau din ortodoxie ortodoxism, căutînd aici sigla specifică a românității (Nu-l declarase Nae Ionescu pe Samuil Micu Klein un "călugăr papistaș
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
-o. Deși legionar ca ideal eroic de viață (Cioran s-a convertit la legionarism încă în 1933, cînd a stat cîteva luni, cu o bursă, în Germania), tînărul cugetător era, totuși, un solitar, deosebindu-se prin amintitele două dimensiuni (respingerea tradiționalismului autohtonizant și a religiosului ortodox sau chiar ortodoxist) de crezurile mișcării legionare. Și nici, cum a mărturisit într-o scrisoare din 1937 către Mircea Eliade, vocație militantă nu avea. De aceea, cred, că s-a și autoexilat. Să notez, înainte de
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
carne și nu pot pricepe cum de poți să le refuzi hrana. Este ca și cum i-ai respinge pe ei, Îi jignești. Cred că de fapt chiar pe ei Îi respingeam, recunoaște Susan. Următoarea sală a expoziției, cu tema „Un alt tradiționalism“ este alocată acelor balcanieni a căror religie interzice consumul cărnii de porc. Aici accentul cade Însă pe oaie, tratată cu aceeași hămeseală și uimire, dar Într-un stil ceva mai puțin realist. În aceste opere, oaia este aproape abstractă. Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
februarie 2010. Astăzi, după două săptămâni de întrerupere - în care n-am stat degeaba, am reluat lucrul la noul volum, realizând câteva pagini. Am primit de la I.N. Oprea volumul I dintr-o trilogie - cum mi se pare, purtând titlul: „Vaslui - Tradiționalism”. E o lucrare științifică de prestigiu, grea de informații istorico-documentare ce se citește cu creionul în mână, lucrare după care se pot obține titluri universitare pentru unii cercetători interesați. Zilele de 11 și 12 februarie se derulează cu ploi persistente
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
suntem printre străini. Detectivul din film Încearcă să localizeze un băiețel din secta Amish care pare să fi fost martor la o crimă. Deși are un nume pe care să se bazeze, detectivul este dezorientat de mai multe aspecte ale tradiționalismului comunității, inclusiv vechiul dialect german vorbit de membrii ei. Primul impuls al lui este, bineînțeles, acela de a căuta În cartea de telefon - listă cu numele și adresele corecte - Însă cei din secta Amish nu au telefon. Mai mult, el
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
este frecvent una cu o concurență aproape perfectă, iar monopolurile instaurate la nivel local pot fi ușor destrămate de inovațiile venite de jos sau din exterior. Dacă o nouă tehnică funcționează, atunci are mari șanse să Își găsească adepți. Apărând tradiționalismul În detrimentul raționalismului, Michael Oakeshott pune accentul pe pragmatismul tradițiilor reale, existente: „Marea greșeală a raționalistului - deși ea nu este inerentă metodei - este aceea de a presupune că «tradițiaș, sau ce s-ar numi mai degrabă «cunoaștere practicăș, este rigidă, fixă
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
tematice. Dacă manierismul de structură dovedește că autoarea este capabilă să își esențializeze discursul până la a fi înglobat în tipare geometrice, ornamentale, manierismul de substanță erodează din inerție locuri comune ale modernismului (jocul elementelor naturii, angoase metafizice ș.a.) ori ale tradiționalismului cu tente de religiozitate (eroism haiducesc, relația dintre națiune și apostolat). Frecvent bilingve, traducerea în engleză aparținându-i autoarei, în mai multe cărți de versuri se practică retorica oximoronică de tip concetto, în altele suporturile se referă la tehnica ekphrasis-ului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290082_a_291411]
-
just, frumos, bun, prin împrejurarea ca au iz național". Iată cum gândește adevăratul Eminescu! Nu în limitele unui ultranaționalism acuzat! E un dinamism al formelor și o împrospătare continuă a fondului, care nu înseamnă numaidecât conservarea fondului autohton, nu înseamnă tradiționalism limitat, ci spirit al veacului! Se impune imperios o reconsiderare a "naționalismului" eminescian, naționalism din care ar deriva toate celelalte primejdioase păcate, în optica măruntă a detractorilor. E ceea ce cu pricepere, cu argumente și cu vigoare reușește să declanșeze cea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
I, Luceafărul, Sărmanul Dionis au dublat, cu o viziune cosmologică, viziunea sa ontologică, creând o artă poetică uimitoare, dătătoare de stupefacții nu numai pentru cititorul neprevenit, ci și pentru criticul mai puțin avizat. De aici sterilitatea discuției despre modernitatea sau tradiționalismul poetului care l-ar scoate din secolul nostru și din locul său de preeminență. Din ce în ce mai răspândită printre unii dintre critici, dorința de desființare a modelului Eminescu s-ar putea extinde primejdios în rândurile unui tineret necunoscător al operei integrale a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
revistă pozițiile unor N. Manolescu, atât în volumele mai vechi, Metamorfozele poeziei (1967) cât și în Despre poezie (1987), pentru a ajunge la atitudinea de azi când " În scara de valori a lui N. Manolescu, Eminescu apare încremenit în tiparele tradiționalismului (necunoscută fiindu-i la data scrierii eseului, intervenția acestuia din numărul omagial al revistei lui Andrei Pleșu, "Dilema" 1998); Mircea Scarlat, în Istoria poeziei românești (vol. II, 1984), așază poezia eminesciană în "convenția clasicizantă"; Eugen Negrici, în Resursele populiste ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care textualismul nu-i altceva decât textilism, Cezar Ivănescu manifestă o ostilitate evidentă împotriva postmodernismului pe care, în repetate rânduri, îl numește prostmodernism. Poetul de care se ocupă Theodor Codreanu are toate semnele unui antimodern care nu cade niciodată în tradiționalism. Antoine Compagnon definise antimodernismul prin sintagma de modernism critic. Întemeietor al textualismului e considerat Roland Barthes care, după 17 ani doar, adică în 1977, se declară antimodern. Spre deosebire de teoreticianul francez, Cezar Ivănescu a adoptat de la bun început antimodernismul lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
împiedică să observ că adevărurile conținute, rigoarea demonstrației în dimensiunea politică și culturală, sugestiile generoase în aura gândirii eminesciene legitimează o carte ce ar putea provoca o foarte necesară dezbatere, punând din nou problema unui raport corect și echilibrat între tradiționalism și sincronism, prea lesne considerat a fi realizat definitiv în favoarea unei sincronizări (exterioare) grabnice și necondiționate. E mai mult decât ne putem permite. "Saeculum", nr. 6, octombrie 2003 Mara Magda MAFTEI Literatură-document de cea mai bună calitate De la istorie, politică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]