745 matches
-
închide asupră-și ci exprimă mai curând unul dintre acele suflete romantice pentru care, cum spune Novalis, „ nimic nu e mai accesibil decât infinitul...” (...)Departe de a exprima sciziunea tragică cu lumea sau cu sine, departe de orice fel de tragism, pictura lui Corneliu Vasilescu e plină de o vitalitate pozitivă... Alexandra Titu Valorific aportul picturii abstracte prin elaborarea semnului de narativitate și mimetism, renunțând deliberat la abilitățile figurative care pot contribui la o personalizare a stilului, dar raportându-l, ca
Corneliu Vasilescu () [Corola-website/Science/324338_a_325667]
-
a lumii interioare, înspre acele zone-limită de ordin abisal”, concluzionează criticul. Prozatorul este interesat de un fantastic de origine folclorică, ce încorporează elemente mitice și religioase. Scrierile sale au un caracter benign, păstrându-și puritatea lirică și fiind lipsite de tragism și grotesc. Fantasticul său nu tulbură și nu dezechilibrează ființa. Din acest motiv, se poate spune că originalitatea creației lui Mircea Eliade se datorează faptului că exprimă o spiritualitate românească. Nuvela „Domnișoara Christina” este singulară în ansamblul operei lui Mircea
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
de gât dacă aș fi democrație populară. știut că tu erai... Păstrez versurile lui, între care unele sunt de o reală De fapt ar fi trebuit să mă aștept de la obrăznicia cu valoare artistică, dar toate străbătute de un profund tragism grajdul... aproape Sakaesperian. Și când te gândești cât m-am luptat cu Mănescu să nu Și nu pentru persoana lui, ci pentru situația unui popor și te lase repetent... a unei țări întregi. Și a căzut pe gânduri, amintindu-și
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Virgil Sacerdoţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_80]
-
Sfântă Mărie / Vreme-i oilor să vie / Și Ion Berciu să rămâie” Ritualul funerar impus în această situație suferă o alterare față de cel clasic (creștin) și se recurge la un soi de ritual arhaic, precreștin, reminiscent-inițiatic. În compensație cu acest tragism nedorit, improvizarea elementelor ritualice redau o oarecare măreție a gesturilor și a recuzitei pure, naturale. Versurile au un puternic iz mioritic: “Și el, bietul, n-a avut / Nice pânză pe obraz, / Fără scoarță de buhaș; / Nice scânduri de copârșeu, / Fără
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]
-
din opera sa ar fi răzbit același pesimism, aceeași dezamăgire. Pesimismul eminsecian nu este unul egoist (în lirica sa, Eminescu nu-și plânge propriile neîmpliniri erotice!), ci unul metafizic, izvorât din conștientizarea nedreptăților sociale, politice, dar mai ales din conștientizarea tragismului condiției umane. Contactul cu filosofia lui Schopenhauer a alimentat însă acest pesimism nativ, corespunzând perfect structurii sufletești a lui Eminescu. Criticul supune analizei câteva dintre poeziile eminesciene reprezentative care-i pun în valoare genialitatea, comentându-le sub aspectul limbajului și
Eminescu și poeziile sale () [Corola-website/Science/306921_a_308250]
-
relevă o altă cauză a Marii Foamete. Folosind interpretarea malthusiană a problemei vom constata că evitarea catastrofei era aproape imposibilă. Explozia demografică, curba ascendentă realizată de numărul populației facea ca la 1841 Irlanda să dețină circa 8 milioane de locuitori. Tragismul situației provine din faptul că două treimi din populație depindeau în mod evident de agricultură, ca unică sursă de venit ,și că, în fapt aceasta era monocultură. Țăranii irlandezi, în majoritate, aveau ca principal fel de mâncare cartoful, iar în
Marea Foamete Irlandeză () [Corola-website/Science/315354_a_316683]
-
a timpului și să redea patrimoniului național și universal o operă de inestimabilă valoare, creată de geniul artistic românesc". Revenind la pictura originară, o primă observație care se impune este aceea că nu se cunoaște cu exactitate data executării ei. Tragismul evenimentelor din anii 1550-1552 ne determină să considerăm că lucrarea nu s-a realizat imediat după încheierea construcției și că urmașii lui Petru Rareș (Iliaș și Ștefan) n-au avut răgazul necesar pentru a executa pictura din interiorul ctitoriei tatălui
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
altele, construite din cărămidă, au fost distruse prin explozie. Datorită faptului că armata sovietică a înaintat mai repede decât se așteptau naziștii, o parte a lagărului de la Auschwitz, cu cele 39 de incinte ale sale, a rămas nedistrusă, constituind mărturia tragismului acestor locuri. În iulie 1947, Parlamentul polonez a hotărât transformarea lagărului de concentrare în muzeu. Sculptori italieni și polonezi, ajutați de comitetul internațional Auschwitz, au ridicat un monument impresionant, dedicat victimelor holocaustului. Printre aceștia se numără și înaltul prelat franciscan
Lagărul de concentrare Auschwitz () [Corola-website/Science/304173_a_305502]
-
circumstanțe sinonim cu ideea de lașitate, în timp ce războiul este un masacru stupid în care milioane de oameni devin victime luptând pentru un ideal care le este deseori străin. Liviu Rebreanu condamnă războiul prin demistificarea sa, prin demonstrarea fără tezism a tragismului său, prin spulberarea concepției eroului despre război și prin prezentarea lipsei de certitudine cu privire la existența unui viitor. Romanele "Ion" și "Pădurea spânzuraților" au fost considerate puncte de reper în evoluția romanului românesc datorită folosirii unei formule realiste în prezentarea realității
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
sale instaurează o atmosferă plină de tensiune, personajele suferind acțiunea destructivă a unor forțe ce vin din interiorul sau exteriorul conștiinței. Precaritatea ființei umane este acuzată într-o lungă serie de capete de expresie, începând cu propria gamă de autoportrete. Tragismul sub care sunt înfățișate chipurile contemporanilor sau ale unor personaje istorice au la bază avertismentul pe care conștiința artistului înțelege să-l dea oricăror pericole de distrugere a valorilor umane. Dincolo de imaginile terifiante ale iraționalismului, răzbate totuși umanitatea omniprezentă și
Francis Bacon (pictor) () [Corola-website/Science/313068_a_314397]
-
Mihai Zamfir ATUNCI cînd Eminescu tocmai împlinise 27 de ani și se afla în culmea forței creatoare, se năștea lîngă Tecuci un viitor scriitor ce avea să reediteze în mod neașteptat, în strălucire și în tragism, modelul eminescian. Ștefan Petică nu provenea dintr-o familie mult diferită de cea a lui Eminescu, deși s-au creat apoi legende variate despre mizeria care l-ar fi întovărășit toată viața. Răzeși înstăriți din Bucești, părinții lui duceau o
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
rămâne mărturie peste veac. Deși dintr-o altă speță intelectuală, profesorul Nicolae Balotă mai dă seamă de Înălțimea spiritului românesc ieșit În rada universală a culturii. 12 ianuarie, 2009 N.B. Toate formulările de răspuns ale lui Octavian Paler conțin un tragism asumat; este drept, la o vârstă care apasă timpul trecut, condensându-l În clipe, pe care autorul Îl derulează prin poemul Avem timp (din Scrisori imaginare). Sorescian, Încheie: „avem timp pentru toate/nu e timp doar pentru puțină tandrețe./ Când
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
este un roman scris de Camil Petrescu și publicat în 1930. Autorul surprinde drama intelectualului lucid, însetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini, care se salvează prin conștientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii ce trăiește tragismul unui război absurd, văzut ca iminență a morții. Romanul se deschide cu o scenă la popotă, unde căpitanul și comandantul discută procesul unui soț achitat de omorârea unei soții vinovate de adulter. Aceștia sunt întrerupți de sublocotenentul Gheorghidiu, care îi
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război () [Corola-website/Science/323117_a_324446]
-
era sensibil la aspectele negative din cadrul mișcării partizanilor, fapt ce le simplifica prea mult viziunea. Cu timpul, problemele economice și naționalismul în creștere au redus din ce in ce mai mult interesul politicienilor pentru instrumentalizarea filmelor de război. De asemenea, e posibil ca si tragismul și patosul pe care Bulajic le scotea în evidență să nu fi fost pe gustul publicului. Însă mai probabil ar fi că protestele studențești din Belgrad din 1968, precum și naționalismul din ce in ce mai vizibil în diferite părți ale Iugoslaviei, au scos la
Filmul cu partizani și construcția națională iugoslavă () [Corola-website/Science/295634_a_296963]
-
a unei etape a marilor elanuri. Sub forma monologului adresat, eul matur privește în urmă cu beatitudine, recuperând afectiv vârsta de aur a tinereții. De aici derivă și “ușoară nostalgie”, stare poetică diafană, care nu poartă încă stigmatul damnării sau tragismul luptei cu timpul. "Titlul" poeziei “” este un element de paratextualitate, alcătut dintr-o sintagmă: substantivul “nostalgie” și adjectivul “ușoară” antepus substantivului cu sens coordonativ. Titlul este în strânsă legătură cu textul poeziei întrucât rememorarea tinereții la vârsta maturității, determină sentimente
Cu o ușoară nostalgie () [Corola-website/Science/309909_a_311238]
-
ca o comedie”". În lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman afirma că filmul "Comedie fantastică" este de fapt un film vesel. Criticii de film de la momentul lansării filmului au apreciat în majoritate ideea originală a lui Gopo, remarcând tragismul omului creat în Cosmos și care este izolat de semenii săi. Într-un articol publicat în 1975 în revista „Cinema”, Alice Mănoiu a comparat acest film cu "Fahrenheit 451" sau mai recentele "Odiseea spațială 2001" și "Solaris". Filmul său a
Comedie fantastică (film) () [Corola-website/Science/326255_a_327584]
-
de lobodă prelungă asemeni/figurii pașoptiștilor, sunt fericit./ nevastă ca să mor cu zâmbetul pe buze/te uită cum ninge decembre, citește-mi/ceva din marcuse”), deși vădește în mod clar intenția parodică a autorului, nu anihilează cu totul un anumit tragism subteran. „Jocul” absurd, deși țintă a unei amare ironii, nu este până la urmă nici amuzant, nici gratuit. Andrei Bodiu avea dreptate să afirme că „umorul și vitalitatea sunt doar coordonatele de suprafață ale acestor poeme, care în profunzime conturează portretul
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
că a ratat premiul Nobel ș.c.a.l.? Tov. Joja, generos, în final, îl asigură că "i se vor publica deocamdată în reviste, acele poezii pe care exigența critică a regimului le acceptă". O concluzie tristă, nu lipsită de tragism, este transmisă prietenului-trădător: "Dorește însă și el să-i apară volumul, deoarece timpul trece, el îmbătrînește, și azi, mîine va fi uitat. Or, convingerea lui este că regimul va dura încă mulți ani, probabil peste limita vieții sale". Ca într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vede Gheorghe Grigurcu și aderența sa la comic: "Făcînd teribile artificii de inteligență ingenioasă și expresivitate, folosind o strategie culturală strălucitor-combinatorie pentru a-și masca deficitul de spiritualitate, inaderența la metafizic, idiosincrasia în fața tragicului, G. Călinescu ilustrează un caz de tragism încorporat". De remarcat observația lui Ion Bălu din cartea menționată: "Ascendența sa asupra antecesorilor, contemporanilor și a criticilor din generațiile următoare a fost enormă și prielnice împrejurări au făcut ca în ultimul deceniu de viață să domine critica literară națională
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și opresor și oprimat, ceea ce nici nu e așa de departe de adevăr. Mai departe, pare el să sugereze, caracteristicile comunismului românesc, rezultate din demersul comparativ cu cel din restul statelor care au împărtășit aceeași experiență istorică constă nu în tragism, categorie care presupune de altfel o ciocnire violentă, ca de la egal la egal, cu destinul, ci în grotesc. Totul le apare celor care îl privesc din exterior consternant, fiindcă e îngroșat, supradimensionat, absurd. Și pentru că autorul nu uită nicio clipă
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
cu aceste respirări de melopee, natura plânge (salcâmii, un mesteacăn „ofticos”), dar alteori, ca pentru a nu speria cu sinistrele solii funerare, ea îmbie la diafane contopiri. În romanța de înfiorate năluciri îngânată de M., reveria este spațiul, de un tragism discret, al prevestirilor funeste. SCRIERI: Din taina sufletului, Craiova, 1920; Căciulița roșie (în colaborare cu Radu Gyr), București, 1926; Grădina de sidef, București, 1926; Floarea lui Sânzien (în colaborare cu Radu Gyr), București, 1927; Fluierul lui Marsyas, Craiova, 1928; Versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
Eroul este un copil de zece ani, care se îmbolnăvește grav și este dus la oraș în vederea unei operații dificile. Contrastul dintre gravitatea situației și calmul inconștient al puștiului (care e frământat că ratează zile bune de săniuș) dezvoltă un tragism simplu, de mare efect. Proza titulară, Șugubina, este un mic poem nostalgic în căutarea inocenței de altădată, a Poveștii. În rest, personaje cumsecade, răul deghizat în bizarerie inexplicabilă, conforme cu omogenitatea psihologică a copilului. Scaunul de pânză al actorului (1985
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286752_a_288081]
-
acel spectacol sărbătoresc în care un mare artist își ia adio de la colegi și de la publicul său credincios. Mă gîndesc, în același timp, la piesa într-un act a mult rafinatului Cehov, Cîntecul lebedei. Un spectacol de adio are un tragism real și fără țărmuri. Văd precis acest ultim spectacol al lui Prospero. Mi-l închipui pe mărețul Prospero ca pe un bufon tragic ce se îndeletnicește cu îmblînzirea forțelor naturii. Intrînd sub marea cupolă a Circului, îl văd pe Prospero
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
partidul țărănesc, a luptat pentru organizarea politică a țărănimii, dar carieră politică nu a putut face. A militat pentru înfăptuirea cerințelor esențiale ale revoluției burghezo-democratice: reforma agrară și votul universal. Destinul său de om politic a stat însă sub semnul tragismului. A fost al doilea președinte al Sfatului Țării (2 aprilie - 25 noiembrie 1918), jucînd un rol important în Unirea Basarabiei cu România. La sfirșitul secolului al XIX-lea și în primul deceniu al secolului al XX-lea, cînd ani de-
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
trecea soțul ei. Nu-și îngăduia să fie indiferentă în această situație de cumpănă, dar nici nu putea șterge așa deodată cu buretele uitării, nopțile de nesomn, lacrimile vărsate, zilelele înnorate de-a lungul a luni și luni de zile. Tragismul evenimentului avusese un impact neașteptat de dur și în inima ei de mamă. Doina nu o condamna pe Simona, ci nesăbuința ei, hazardarea într-o bătălie cu o viață în care lipsa suportului moral și material ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]