696 matches
-
figură de balet într-o sală a gigan- ților, chipul impenetrabil al divinităț ii aduce cu hieratismul statuilor khmere și întreține atmosfera difuză de ritualitate și inefabil. Toate aceste stilistici adiacente te fac să uiți uneori puținul factologic și schematismul tramei, chiar și încâlcelile ei. Vizualul ia adesea locul poveștii, imaginea creează starea, ca și în fața unor peisaje de dincolo de lume, cuvântul nu mai are putere, tăcerea devine singura notă în măsură să exprime ceva. Cel puțin în această privință, Ridley
Prometeu și jocul cu focul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4533_a_5858]
-
care, în cazul său, aveau o valență hotârât ontologică și experimentală, depășind stadiul teoretic. Un fapt evident: autorul posedă talentul rar de a încadra ficțional referințele la sau din gânditori, de a le face poetice și părtașe la acțiune, la trama epică, și de a le înzestra cu valențe poetice; citatele nu sunt niciodată decorative ori prezente de dragul erudiției, ci explică anumite fapte (de pildă, al-Kindi, cu teoria razelor, îi revelează pe cei prezenți drept complici la o acțiune suprapersonală; sau
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
eter, brancardier !/ gâfâie anaerobii”29. Prin urmare, a raporta limitativ „aerul cu diamante” la „cerul” celor patru Beatles se dovedește nu incorect, dar incomplet. În sfârșit, colaționând textele, se poate constata că legăturile dintre ele sunt minimale, cel puțin în ceea ce privește trama: călătoria către un nicăieri cosmic e una din puținele constante. Strofele intermediare („Follow her down to a bridge by a fountain/ Where rocking horse people eat marshmellow pies/ Everyone smiles as you drift past the flowers/ That grow so incredibly
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
ultim film, De Palma este interesat mai mult de copia copiei copiei decât de original, așa cum o invocă numeroasele puneri în abis și mizanscene speculare. Nu trebuie uitat că la începuturi regizorul își dorea să joace rolul unui Godard american, trama intelectualistdiscuț ionist-eseistică a filmelor regizorului francez fiind însă departe de realizările filmice ale lui De Palma. Mai degrabă, De Palma s-a apropiat de un Robert Aldrich sub raport estetic și tematic, însă vehicularea clișeului este recuperabilă pe un spectru
Domnișoara Christina și domnișoara Isabelle by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3328_a_4653]
-
cum să producă suspans, regizorul adăugând alte două exemplare la colecția prodigioasă de memorabile femei fatale din Dressed to Kill (1980), Femme Fatale (2002), The Black Dhalila (2006). În încercarea de a conferi adâncime poveștii, o serie de coșmaruri punctează trama psihologistă, căznită ambiguizare a interferenței dintre planul real și cel fantasmal. La fel, dipticul la care apelează regizorul, cu un volet deschis către ceea ce se întâmplă pe scena unui spectacol de balet, iar celălalt către desfășurarea unui lanț de evenimente
Domnișoara Christina și domnișoara Isabelle by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3328_a_4653]
-
se întinde cât cerul, „ca o foaie de plăcintă sub un făcăleț”. Dincolo de stil, ceea ce izbește din primele zeci de pagini ale romanului este maniera complet neverosimilă, chiar brutală, aș zice, în care autorul alege să insereze elementul mistico-fantastico-supranatural în trama epică. Redau un fragment care mi se pare edificator: „Magistrul Dolfus de la Museion, care se pretindea reîncarnarea patriarhului Avraam, obișnuia să doarmă pe verandă și a strănutat. Păsările din jur, speriate, au zburat peste acoperișurile sângerii. O clipă mai târziu
Nici un schepsis by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3667_a_4992]
-
linte. A zvârlit bărbatul jos și din clipa aia s-a dedicat rugăciunilor” (pp. 309-310). Sunt două dintre cazurile flagrante, căci, altminteri, textul este înțesat de astfel de apariții miraculoase „deus ex machina”. În stilul acesta avem de parcurs o tramă epică extrem de complicată, conținând mai multe povești imbricate, din diverse epoci, în care evoluează o mulțime de personaje, unele repetându-se în scene din perioade diferite. Încerc un soi de sinopsis: Capitolul 1: pe la 1900 și ceva, un comisar de
Nici un schepsis by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3667_a_4992]
-
ca deportați, cei doi trebuie să înceapă o viață nouă, în condiții imposibile. „Am să fac o casă pentru noi la capătul lumii” decide Jacob, devenind, din acel moment, un învingător. Impresionant este însă și ce transpare printre rânduri, în spatele tramei epice propriuzise: este vorba de încrederea lui Cătălin Dorian Florescu în puterea poveștilor, ce apar cumva ca metonimii ale înseși literaturii. Poveștile pe care le spun mai tot timpul personajele - bunicul, despre strămoșii Caspar și Frederick, Ramina, despre duhuri, diavoli
Puterea poveștilor by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3538_a_4863]
-
din viața trepidantă a orașului New Orleans. Carnavalul, mlaștina tropicală din delta fluviului Mississippi, reginele voodoo-lui, mulțimile de creoli, negri, francezi, anglo-saxoni râzând, dansând, iubind, toate aceste elemente alcătuiesc fundalul unei narațiuni relatate cu mijloacele elementare ale povestirii tradiționale. Dincolo de trama de o simplitate tulburătoare, care dă și universalitate ficțiunii, deslușim un destin de femeie condamnată la așteptare. Alegerea eroinei principale merge spre recluziunea monahală deoarece este singurul mod în care ea poate sfida societatea patriarhală, inconsistența și iluzoriul sentimentelor bărbatului
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
sau de-a dreptul canonice, parcurgem cartea de față cu ochiul celui dedat literaturii de gradul al doilea, cum ar zice Genette, și cu mintea la imaginația unor Paul Georgescu ori Mircea Horia Simionescu. Să-ți asumi reînșurubarea într-o tramă cunoscută, aspirând la propria-ți performanță artistică, iată o ispită a redefinirii originalității, paradoxală chiar prin actul recunoașterii explicite și chiar apăsate a precedenței. Ai spune că asemenea miză dublează atenția criticului, în sensul sporirii exigenței acestuia: el va revedea
Longevitatea în altă formă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3198_a_4523]
-
Ce a vrut să spună poetul? Cum trebuie descifrată povestirea? Mister. Recunoaștem o vagă mitologie greco-romană, recunoaștem simboluri creștine sau romantice, dar sensul combinării lor nu-l percepem exact, el rămîne intenționat în ceață. Poet al secolului XX, Philippide tratează trama romantică în chip personal. Poemele secolelor XVII-XIX posedau o argumentare vizibilă, a cărei semnificație nu scăpa cititorului; poemele poetului român devin însă alegorii ambigue, cu simboluri incerte și scenariu misterios. În multe dintre ele atmosfera devine neliniștitoare și sumbră (unele
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
slow motion, suspendate, chipurile lor se privesc într-o fracțiune de secundă. Povestea de dragoste este desenată dintr-o singură mișcare perfectă care așază în aer o ideograma în acest cadru de o frumusețe uluitoare a celor două chipuri plutitoare. Trama din O iubire imposibilă (2000) se află condensata aici, așa cum în decorul de stampa se află ceva din poezia unui film precum Primăvară, vara, toamna, iarna... și iar primăvară (2003) al lui Kim Ki-Duk. Într-un fel, genul acest de
Kung Fu și estetism by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3230_a_4555]
-
va merge.” Cu acest optimist mesaj, profetizând victoria apărătorilor literaturii asupra dușmanilor ei, scriitorul spaniol Enrique Vila-Matas își încheie romanul metaficțional El mal de Montano (2002), al doilea dintr-o tetralogie dedicată problemelor și soartei literaturii în pragul secolului XXI. Trama acestuia se țese imprevizibil în jurul obsesiilor unui narator protagonist „bolnav de literatură”, precum Don Quijote (și nu mai puțin Vila-Matas și Kafka). El însuși scriitor, Montano își propune să salveze „literatura reală, cea adevărată” și „durabilă” amenințată cu moartea de exponenții
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
inclusă în volumul de proze scurte El gaucho insufrible, apărut postum; un text care, în formă dramatizată, a revenit în atenția publicului cu prilejul spectacolului care a deschis, în vara acestui an, Festivalul Internațional de teatru din cadrul Bienalei de la Veneția. Trama de factură polițistă, ambianța fantastică a personajelor șobolani mișunând prin labirintul de canale de la subsol și procedeele alegorice îi servesc scriitorului chilian pentru a da formă poetică unei viziuni apropiate de cea kafkiană, asupra condiției tragice a individului în societate
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
un arhetip mitologic susceptibil a depăși tiparele mitului și a căpăta, concretețe istorică. Îi putem găsi urmele în cunoscutul basm despre Cenușăreasa-Cendrillon-Aschenputtel, ca și în panetnica poveste Ca sarea în bucate. Nu la urmă, pattern-ul fiind iterat și în trama din Regele Lear, protagonista shakespeariană calchiind nu doar modelul comportamental și psihologic din basmele românești, dar și relatările privitoare la fetele lui Ler împărat. Analizând nu atât „neașteptata sărăcie” imaginativă, cum definea folcloristul Moses Gaster arhetipalitatea unui motiv, cât inovațiile
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
sex, ratații) constituie fauna balzaciană a acestui roman solid, scris în tehnica secolului trecut și în care conflictele sînt viabile și clar conturate, narațiunea nu e complicată și ambiguizată de schimbarea vocilor, de abundența episoadelor secundare, de cursul meandrat al tramei sau de analizele psihologice greoaie și nesfîrșit de lungi. După o jumătate de secol de la redactarea (în vremuri irespirabile și în cîteva etape) a trilogiei, se poate spune că ea rămîne, în pofida slăbiciunilor, astăzi lesne sesizabile, cea mai cuprinzătoare frescă
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
de sticlă Să n-ai în minte decât lumina rece a stelelor. Atotiertătoare. Formele norilor Structuri care se repetă la dimensiuni tot mai mici Norul împurpurat în somnul cerului se ramifică tot mai mult, rarefiindu-și plasma albă în două trame prelungi Noaptea în locul lui răsare Șarpele cu cap triunghiular însă laturile acestui triunghi pleacă în trei direcții din același punct Unele numere sunt mai răspândite: 3, 5, 8, 13, 21, 34, ... Iar formele spațiului diferă de formele planului Nori albi
Poezii by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/16467_a_17792]
-
temperate și atente, adevăratele emoții se petrec doar între femei. Atât de adevărate că duc la decesul uneia dintre ele... Necazul cu acest film este că durează prea mult, iar tensiunea cam lâncezește prin anumite părți, nu însă suficient pentru ca trama să devină previzibilă. Și acum ajungem la două filme, de același François Ozon, colecția 2004 și 2005, dar de două calibre diferite. Unul cald, altul rece. Să încep cu primul, 5x2, povestea spusă invers a cinci episoade din viața unui
Cocoșul lovește din nou by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11145_a_12470]
-
sunt la lucru și pentru că am refuzat în toți acești ani să privim comunismul românesc ca parte a istoriei noastre naționale. Consider că, prin dimensiunea de descriere generală a comunismului românesc, pe verticală și orizontală, aceasta prefață poate fi o trama de obiectivare binevenită în contextul experiențelor subiective. Epoca convulsiilor personale ale jurnaliștilor este văzută astfel și de sus în jos de unul dintre ei. De cel care, prin noroc, întâmplare și ceva inconștiență cutezătoare a rămas alături de colegii săi jurnaliști
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
exact, poveștile de adormit copiii n-ar mai adormi pe nimeni în viziunea lui Gilliam. Dimpotrivă, se restaurează cruzimea basmului, fața lui întunecată implicată de legăturile acestei specii cu subconștientul, calitatea lui de nisipuri mișcătoare. Efectul este într-adevăr o tramă care nu e de basm, vizavi de o mizanscenă de basm. Ce nu înțeleg este de ce acest clivaj e calificat drept negativ. Mie una mi se pare că aduce complexitate. Mai exact, ne aflăm în 1796, un timp în care
Cu și de Terry Gilliam by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11191_a_12516]
-
e calificat drept negativ. Mie una mi se pare că aduce complexitate. Mai exact, ne aflăm în 1796, un timp în care raționalismul era noua religie, iar tot ce era ,magic" se repudia ca superstiție de oameni inculți. În loc să suprapună trama peste mizanscenă, cum ar fi fost corect după litera cărții, Gilliam alege o altă traiectorie, în care basmul, în stadiu marginal, mai mult bănuit decât arătat, amenință să cucerească centrul ocupat de rațiune. Bingo, aceeași relație între supraego și id
Cu și de Terry Gilliam by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11191_a_12516]
-
forțat, fără a se referi la nici o secvență. Tot un critic britanic comentează ,linia dizgrațioasă" a poveștii - ce-o mai fi și asta - și afirmă că narațiunea nu își ia avânt decât în ultimul act. Da, firește, acolo intervine climaxul. Trama nu e cea a unui film de acțiune, cu o întorsătură la fiecare pas, ci mai degrabă a unui film polițist, care se adâncește gradat. Mai exact: filmul începe cu suprapunerea unor secvențe cu răpiri ale copiilor și ale unor
Cu și de Terry Gilliam by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11191_a_12516]
-
dar dizgrațioasă?! Un alt critic de peste ocean comentează că acest film va adormi spectatorii din întreaga Americă, aceasta fiind afirmația cea mai disproporționată pe care am găsit-o, până și britanicii sunt mai indulgenți. Am explicat cât de intricată e trama. La care adăugați fascinația halucinantă a lui Gilliam pentru detalii vizuale, unghiurile care te amețesc - face și în acest film figura lui preferată cu macaraua care pornește de la un amănunt și se ridică la o imagine extrem de încărcată - și n-
Cu și de Terry Gilliam by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11191_a_12516]
-
Jr. sperând ca prima dată să îl fi judecat prea drastic. Ei bine, nu. Vizionarea a fost la fel de iritantă ca și prima. Nu poți să nu admiri îndrăzneala in nuce a proiectului în sensul că o astfel de rețetă de tramă necesită de obicei un buget impresionant. Iar acesta a fost unul modest, de 2000 de euro. Nu pot să nu admir generozitatea actorilor care s-au implicat și au făcut atâtea eforturi pentru realizarea acestui lungmetraj. Dar admirația mea și-
Topul dezastrelor cinematografice by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11214_a_12539]
-
A brad și scorțișoară miroase-n casă iernii, în cimbru, dafin, chimen e război, ienibaharul țipă de tristețe, în coriandru pocăința tace. Vanilia în rom se-ndurerează, departe este Jamaica-n vis, șampania dansează în pahare, cum vinul se des trama, în cais se-ntemnițează mentă, busuiocul, in sapte pasiuni fără noroc. Doar ceaiul se răstește la oglindă, în roșu, negru, verde Ceylon. Gutuia în sangria se-ntărâtă, crușonul se preface n francmason! Ce vremuri magice trăiesc cu tine, la gură
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]