986 matches
-
eroare. Pe scurt, dacă unii Îl laudă pe teoreticianul Marx, alții denunță alunecarea acestuia Înspre „economism”, după cum dovedesc lucrările scrise după 1844. Chiar dacă dezbaterile sunt departe de a fi Încheiate, Îl invităm pe cititor să fie circumspect cu interpretările prea tranșante, care pun accentul fie pe ruptura cu umanismul, fie, dimpotrivă, pe valorizarea excesivă a unei categorii filosofice care ar servi drept „nebuloasă”. Alienarea ar fi În acest sens un fel de linie de departajare Între cele două problematici, pozițiile intermediare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
mai răspândită decât ne place să credem, consecințele pentru imaginea de ansamblu a societăților studiate fiind evidente. Ne putem întreba, pe bună dreptate, câte dintre „vârfurile” musteriene sau chiar gravettiene reprezintă realmente proiectile, și nu simple armături ale unor ustensile tranșante? În fapt, doar un procent redus (4%-10%, în mod excepțional 16%<footnote Procentul mai ridicat de fragmente de armături de proiectil a fost observat într-un sitatelier (Derndarsky 2003). footnote>) din categoria tipologică și tehnologică a „armăturilor de proiectil
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
impresia de inadecvare? Pur și simplu din observația de bun simț că bovarismul identitar escamotează sau deformează termenii analizei exprimând pur și simplu frustrările și insatisfacțiile noastre. Nu spun că nu există și în această carte numeroase considerații pe cât de tranșante și admirabil exprimate, pe atât de judicios descriptive. Dar frustrarea și insatisfacția, oricât de convertite într-un ton analitic peremptoriu, duc la deformări de imagine care fac de nerecunoscut realitatea însăși. Este bunăoară evident că asemănările dintre societățile ieșite din
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
a continuat cu reforme politico-juridice, economice și în alte domenii. În filosofia socială și politică a ultimului secol s-au purtat multe discuții privind relațiile reformelor și evoluțiilor (adiacente discutării evoluționismului biologic) cu revoluțiile sociale. Din dezbateri nu lipsesc atitudinile tranșante, pătimașe. Ortodoxia în Est. Noul capitalism În Est, pe lângă faptul că ortodoxia a coabitat cu puterile statelor, a fost mai conservatoare și mai înclinată spre acceptarea contrariilor, atât în dogmatică, cât și în relațiile sociale și umane. Mai contemplativă și
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
R. Murray, nu ca o expresie pseudomodernă sau ca o abatere ciudată de la modernitatea occidental-europeană, ci ca o formulă de organizare socială a modernizării, ce fusese anticipată încă de începuturile ideologice ale primei modernități. Z. Bauman o spune în termeni tranșanți: „comunismul a fost modernitatea în modul cel mai determinat și în postura cea mai decisivă [...], purificată de ultima urmă de haotic, irațional, spontan, impredictibil”. În organizarea și funcționarea comuniste pot fi identificate indicii clare ale statului extins, corporatist și raționalizat
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
postistorică, postfordistă, postcomunistă, postnaționalistă, postmaterialistă, postdeterministă sau post-ce-vreți-să-adăugați. Noua epocă post se afirmă astfel mai întâi prin negație. Ea anunță sfârșitul modernității inițiate de Iluminism și consacrate de dezvoltările din secolele al XIX-lea și XX odată cu specificarea despărțirilor, uneori tranșante, de acest trecut. Dar tot ea se afirmă și printr-o nouă construcție în economie și politică, în cultură și în lumea socială. Continuitate și discontinuitate Ca atare, plasându-ne în plină contemporaneitate, ne confruntăm cu două alternative. Din perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
În consecință, tranziția ar fi saturată de o patologie socială fără limite. Modelul cultural al lui Durkheim este, în bună tradiție iluministă, binar: sacru vs profan, solidaritate mecanică vs solidaritate organică, normal vs patologic. Dihotomia explicativă este fundată pe distincția tranșantă dintre societatea tradițională și cea modernă, întrucât sociologia, devenită deja o știință socială specializată, căuta să explice modul de configurare și constelațiile constitutive ale societății moderne izvodite în cadrele celei tradiționale, ce părăsea scena istoriei. Prin Durkheim, Pareto și Weber
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
prezentul și a proiecta viitorul. În privința spațiului geografic, cel mai adesea, referințele se fac la o societate „universală”, deși, treptat, „societatea națională” își croiește calea specificității și a comparativității cu alte societăți naționale. Pe scara timpului istoric, distincția cea mai tranșantă a fost făcută între societatea tradițională (feudală) și cea modernă (industrială, capitalistă, democratică). Societatea tradițională a fost reconstituită istoric în termeni eminamente derogatorii, pe când societatea industrială (Saint-Simon, Comte sau Durkheim), cea democratică (Montesquieu sau Tocqueville) ori cea capitalistă (Weber, Pareto
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
permanență structura ocupațiilor și direcțiile mobilității ocupaționale, iar producția și distribuirea bunăstării, inclusiv consumul, schimbă identitățile personale și stilurile de viață. Modernității nu i-a fost caracteristică o singură diviziune a muncii și nici o structură socială unică. Optând în mod tranșant pentru individualism, modernitatea a creat condiții ca fiecare individualitate să-și realizeze propriile proiecte de viață și identități în cadrul structurilor de apartenență. Relația tensionată dintre individualitate și structură și-a schimbat cursul într-o singură direcție: creșterea autonomiei individuale. De
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
să devină obiect al unei revizuiri de amploare. Să admitem că schimbările structurale ale modernității târzii sau recente, adică reflexive, s-ar asocia atât cu existența unor discontinuități în istoria modernității, cât și cu un evoluționism ce refuză fracturările istorice tranșante. Dar ce să alegi: discontinuitatea tranșantă sau continuitatea evolutivă? Întrebarea seamănă flagrant cu cea pe care și-o puneau mai înainte iluminiștii și urmașii lor imediați, deși în contexte sociale, politice și culturale diferite. Perspectiva discontinuităților aduce cu sine nevoia
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de amploare. Să admitem că schimbările structurale ale modernității târzii sau recente, adică reflexive, s-ar asocia atât cu existența unor discontinuități în istoria modernității, cât și cu un evoluționism ce refuză fracturările istorice tranșante. Dar ce să alegi: discontinuitatea tranșantă sau continuitatea evolutivă? Întrebarea seamănă flagrant cu cea pe care și-o puneau mai înainte iluminiștii și urmașii lor imediați, deși în contexte sociale, politice și culturale diferite. Perspectiva discontinuităților aduce cu sine nevoia de a reflecta asupra tranzițiilor modernității
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
stadiu se află și ce consecințe ar avea asupra dezvoltării modernității reflexive? Înainte de toate, să admitem că schimbările sociale, ca și cele din teoriile despre ele, sunt incrementaliste, adică lent cumulative, adesea tensionate și contradictorii; oricum, evitând, cu excepția revoluțiilor, discontinuitățile tranșante. Când ne situăm doar în spațiul social real, este esențial să identificăm acele schimbări care nu sunt doar efective, ci și percepute din perspectiva unor transformări pe termen mediu și lung ale căror mecanisme le putem detecta. Iar atunci când ne
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
un sistem bazat pe angajare diferențiată, angajare parțială și șomaj, pe migrare externă a forței de muncă și pe autoangajare; b) ștergerea granițelor dintre muncă și non-muncă și afirmarea acelui continuum între aceste două extreme care face dificilă delimitarea lor tranșantă; c) înlocuirea ocupației de-o viață cu multiple ocupații relativ asemănătoare sau chiar deosebite de-a lungul vieții, inclusiv după pensionare și în diferite locuri de muncă; d) destandardizarea locurilor de muncă și a perioadei zilnice de muncă. Astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
toți și-au asumat o afiliere religioasă și au crescut spectaculos comportamentele de tip religios în spațiul public sau privat. Orășenii sunt totuși mai puțin religioși decât ruralii. M. Voicu, analizând „valorile și comportamentele religioase în spațiul urban românesc”, este tranșantă atunci când spune că „tranziția a generat insecuritate existențială și acest fapt și-a pus amprenta pe orientarea populației către religie”. Religia și religiozitatea oferă șansa construcției unui echilibru psihologic personal și facilitează reciclarea opțiunilor comunitariste în forma construcțiilor identitare. Religiozitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
așa cum construiește și conservă dominarea. Pentru a ilustra jocul competitiv al raționalităților menționate, să considerăm relația dintre experți și novici ca actori asociați tuturor raționalităților sociale, indiferent de tipul lor. În raționalitatea structurală tehnico-științifică, distincția dintre experți și novici este tranșantă și ierarhică. În opinia și abordarea elitei științifice, publicul este în majoritate ignorant, chiar irațional. Dacă rezistența la aplicare, eșecurile aplicării sau criticile formulate sunt puse pe seama ignoranței, atunci o informare detaliată și o bună transmitere și reproducere ar ameliora
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în funcție de diviziunea de gen, iar familia nucleară, constituită în epoca industrială, moștenește și transmite mai departe relațiile de gen tradiționale. Uneori, se consideră, în mod cu totul reducționist, că teatrul schimbărilor relațiilor de gen ar fi doar familia. Opțiunea este tranșantă: numai din confruntarea bărbaților și cu femeile în cadrul familiei nucleare tradițional constituite și fără schimbarea structurilor instituționale existente ale pieței muncii ar fi posibil să se înlăture stereotipurile de gen tradiționale. O astfel de abordare separă familia de structura socială
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
crima. De aceea, spune Ileana Mălăncioiu, cred că nu slăbiciunea îl face să amîne răzbunarea, ci faptul că prin ea trebuie să-și asume o faptă care vine în contradicție cu principiile sale de existență". Analizele Ilenei Mălăncioiu sînt operații tranșante efectuate cu o mînă de chirurg sigură, cu talent în plagă, cum se spune și cu un bisturiu care creează posibilitatea de a despica o problemă pînă la os. Forța unei idei stimulează rapiditatea unor asociații cărnoase, spectaculoase. Personaje, opere
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
unul din efectele demoniei Realului pe care poeta îl resimte acut și a cărui investigare și exorcizare, ca dramă intimă a eului, formează o mare parte din materia poemelor sale. Mărturia acestei stări de criză prelungite este pe cît de tranșantă, pe atît de elocventă: "Fusese obligată să trăiască / la limita existenței / și asta ani buni! / în cumplita tinerețe a visului / și a zidului gol. Mania secretă și boala îi dăduseră totuși ceva: / patima descrierii sinelui de jur împrejur și-n
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
Traian Băsescu a luat în glumă soluția avansată de USL, dacă referendumul este invalidat de CCR. Băsescu susține că este o "trăznaie" propunerea de a organiza un nou scrutin, după cum explica Eugen Nicolăescu. Dacă CCR nu oferă o soluție tranșantă, Parlamentul va trebui să decidă, însă nu există prevedere constituțională prin care Parlamentul poate demite președintele. "S-au spus atâtea trăznăi, încât una în plus nu mai contează", a spus Basescu, întrebat în legătură cu afirmația lui Eugen Nicolăescu despre un al
Băsescu fuge de un al doilea tur la referendum: o trăznaie! () [Corola-journal/Journalistic/43188_a_44513]
-
rostirii, la atitudine, la relațiile ciudate dintre ele se suportă, se urăsc, ucid la schimbările bruște de atitudine și înfățișare. Tocmai absorbția fiecărui personaj de către fiecare actriță dă jocului strălucire, deși lumea de sub lume este atît de dură și de tranșantă. Faptul că se joacă la ACT, sub pămînt, pare deja o idee de spațiu. Scenografa Alina Herescu adaugă un singur element pe scenă, o cortină pictată, figurativă, cu elementele locului unde trăiesc pisică, scaun, televizor o schiță în roșu, alb
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
www. codrescu. com. Andrei Codrescu: Miracol și catastrofă. Editura Hartmann, Arad, 2005. Preț: 29,90. Proze confesiuni Pictorul timișorean Andrei Medinski se află la a doua sa apariție editorială, prima fiind cu „Nacela ruptă“, o autobiografie „caracterizată printr-o atitudine tranșantă și o scriitură sigură, pigmentată agresiv“, motive destule pentru editorul Viorel Marineasa să-i încredințeze „o comandă pe temă (evident) dată“. Autorul se explică: „Am primit provocarea. De la o femeie. Scrie pictore o carte! Tot așa cum pictezi“, și Andrei Medinski
Agenda2005-50-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284498_a_285827]
-
După preferințe și buzunare. Alți tineri, talentați și neliniștiți, ce te duc cu gîndul la furioșii anilor '50, vă pun în față o altă oglindă, din alt unghi, în care puteți recunoaște o altă problemă (sau aceeași), mai dură, mai tranșantă, mai violent scrisă (ca limbaj) de Will Calhoun: handicapul mental, închistarea trupului și a minții, rutina care robotizează. Florin Piersic jr. în ipostaza de regizor și actorii Andreea Bibiri, Șerban Pavlu și Gheorghe Ifrim, unii dintre cei mai interesanți actori
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
la gură, o culegere de eseuri, cronici și fragmente de jurnal ce reușește să trezească interesul cititorului încă de la primele pagini (cele "de antren") și să-l mențină la cote ridicate pînă la sfîrșit. Pentru cine este familiarizat cu stilul tranșant și persuasiv al criticului de la Contrafort, faptul nu este de natură să surprindă. În plus, în eseurile de aici regăsim preocupări mai vechi ale autorului, teme, obsesii, întrebări, prezente și în precedenta sa carte Frica de diferență (1999), toate axate
(Con)texte by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15387_a_16712]
-
nu era un subiect la care să se fi gândit prea mult. Dar a simțit că dacă ar fi spus asta l-ar fi jignit pe Jake. Păi, e important, nu-i așa? a încercat ea să evite un răspuns tranșant. Bineînțeles că e. Dar nu sunt destui oameni care gândesc în felul ăsta. Jake a zâmbit trist privind focul. — A început să prindă încet, dar drumul e încă lung. Ochii i-au strălucit. — Dar o s-ajungem acolo. Trebuie. E pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
toți în cor, au revoir, cu un accent puternic, "r"-ul meu de european din Est fiind amplificat și deformat în mod exagerat. Nu știu de ce m-a deranjat atât de mult această răutate tipic copilărească, inofensivă dar vizibilă și tranșantă ca o lamă de cuțit. Iarăși despre umilință, dar ambalată în forme mult mai sofisticate. Am mai avut ocazia să scriu în aceste pagini despre cât de greu este să obții o bursă, să-ți finanțezi niște studii de calitate
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]