2,637 matches
-
filosoful, poetul tragic, liric sau epic, oratorul, omul cetății și efebul, chiar dacă ilustrează un caz ori o categorie, sînt perfect individualizați ca natură umană și analizați în trăsăturile lor distincte. Imaginea nu mai este purtătoarea de mesaj a unei realități transcendente, ci realitatea propriu-zisă, descrierea corporalității în toate determinările sale materiale. Asemenea lui Narcis care se vede în apa izvorului, omul se vede pe sine în chipurile pe care le creează și pe care le asociază nenumăratelor sale aspirații. Fie că
Imaginea, între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7983_a_9308]
-
înclinat spre reculegere purgatoare, spre ascetism, moralistul nostru își proiectează bonomia asupra tărîmului de dincolo, în maniera Cimitirului vesel de la Săpânța. Începînd cu programarea fantast-batjocoritoare a înmormîntării proprii, pe care și-o închipuie nu ca un simbol al tranziției către transcendent, ci ca o zăbavă în carnavalescul mundan: "Așadar, în timp ce tu ești preocupat de cele ale vieții, în diferite puncte ale orașului ți se pregătesc funeraliile. Totul trebuie pus la punct, cică. Nu te vor conduce de la nord la sud, pe
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
proiectat propriile sale mituri, au fost, la rîndul lor, sancționate drastic în l989-l990. Nici de această dată pedeapsa nu era de natură estetică, deși ele ar fi meritat-o din plin, ci iarăși una îndreptată împotriva stocului simbolic, împotriva comunismului transcendent, dacă îi putem spune așa. Ostașul sovietic, Petru Groza și Lenin, dar era s-o pățească și Dobrogeanu-Gherea, au dispărut unul cîte unul, chiar cu un ceremonial parodic de înmormîntare, și se odihnesc acum împreună, în spatele unui zid al Palatului
Monumentul public între artă, magie și propagandă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6893_a_8218]
-
moartea. Întrebarea devine atunci: nu de ce?, ci Ťde ce euť? Într-adevăr, răspunsul practic nu e suficient." (pp. 53-54) Concluzia lui Ricoeur e că nici o soluție nu e îndestulătoare. Rațional vorbind, răul e ceva de neînțeles. Nu pricepem logica lui transcendentă, și atunci fie alegem să negăm existența unei asemenea logici, fie o trecem în rîndul tainelor și încetăm s-o mai descoasem. Răul e pînă la urmă o chestiune de suferință a ființei proprii sau a comunității din care faci
Tainele suferinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8136_a_9461]
-
Georgeta Moarcăș Ion Mureșan xplorarea invizibilului și transcrierea viziunilor angoasante nu epuizează totuși posibilitățile poetice ale lui Ion Mureșan. Reluînd tipul de poet posedat, el se livrează cu aceeași disponibilitate și experimentului locuirii de către transcendent. Prezența îngerului în interioritatea poetului ne plasează într-o ambiguitate fundamentală. Este vocea îngerului modificată de corporalitatea coruptă a poetului, aparținînd acestei lumi? Sau îngerul este unul căzut, care alunecă și mai jos pe scara ființei, vorbind cu glas neuman
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
poetului ne plasează într-o ambiguitate fundamentală. Este vocea îngerului modificată de corporalitatea coruptă a poetului, aparținînd acestei lumi? Sau îngerul este unul căzut, care alunecă și mai jos pe scara ființei, vorbind cu glas neuman, păsăresc sau reptilian? Mesajul transcendent este distorsionat: "Îngerul vorbește în mine cu voce de broască / și cu voce de pasăre, / vai, cum voi îndrăzni eu oare să-mi ridic limba / printre buruieni" (Între draperiile experienței). Teama față de incapacitatea de a manipula limbajul poetic - "vai, cum
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
niște / săculeți de piele catifelată / și ca niște ugere de vacă / și din ce în ce mai aproape roiurile de fluturi / întunecați / foșgăind hămesite. // Și soarele cît un pui de găină și cît buricul / degetului...". (Între draperiile experienței) Și totuși, față de întîlnirile rilkeene cu transcendentul, dominate de înfricoșare și de pierdere de sine în fața Îngerului, de sentimentul nimicniciei personale, încorporarea mesagerului divin în trupul poetului poate fi citită drept semnul unei căderi. Accentuată în final: "și-apoi coboară-n mine, / se îneacă, / borborosind lasciv, se
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
evidențiază libertatea omului, însă nu fără a accentua și responsabilitatea acestuia în societate. Ideea de sancționare a faptelor rele este comună tuturor societăților (...), iar limbajul specific religios nu poate fi redus la o filozofie limitativă și autosuficientă, lipsită de dimensiunea transcendentă a existenței umane”, mai specifică instituția religioasă. Totodată, ”trebuie menționat faptul că cei mai mulți dintre autorii manualelor de religie sunt ei înșiși părinți care își iubesc copiii și îi educă în spiritul dragostei față de Dumnezeu și semeni, al libertății, dreptății și
BOR atacă dur organizația care contestă manualul despre iad () [Corola-journal/Journalistic/81165_a_82490]
-
rămâne sterilă dacă nu îngăduie reală comunicare cu niste realități palpabile și vii, desprinse din monotona, absolută indeterminare. A cunoaște înseamnă atunci a fi în stare să dai un chip lumii în care trăiești, configurându-te totodată pe tine însuți; transcendentul are nevoie de o minimă contingenta, iar absența ei provoacă întrebări aproape argheziene, într-un limbaj foarte diferit, totuși, căci menținut în zonele eterate ale reprezentării, sugerând mai degrabă o anumita înrudire cu reveria declinanta a lui Ion Vinea: "Lumea
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
mînerelor de lectică, principalul lor defect fiind că, văzînd pretutindeni doar fenomene, reduc superiorul la inferior și fac din cauzalitate criteriul realității. Lor le lipsește sentimentul sublimului, care cere ridicarea în conștiință a contrastului dintre coaja aparențelor și imensitatea numenului transcendent, și de aceea rolul științelor e de nivelator statistic al unor fenomene trecătoare. Rezultatul este preschimbarea oricărui proces într-un mecanism, cu eliminarea programatică a noțiunii de organism. Aici Schopenahuer este bucățică ruptă din Kant, la care mecanismul (mechanema e
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
o falsă iconografie să credem că viața s-a dezvoltat în scară, în con sau în cine știe ce altă matriță ascendentă, cînd de fapt totul e proiecția antropomorfă a minții noastre asupra unui proces care nu are sens, scop sau motivație transcendentă. Plutim în neant și o facem degeaba, restul e fantasmagorie menită a ne seda mințile înnebunite de spaimă. Pentru geneticianul Dawkins, religia e un virus social care trebuie stîrpit, pentru entomologul Wilson omul e o insectă socială căruia prejudecățile stupului
Vederea apostrofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4319_a_5644]
-
ce va codifica toate legile naturii, iar Carl Sagan nu se îndoiește că, în clipa întîlnirii cu inteligențele extraterestre, se va alege praful de fabulele religioase. Weinberg deplînge înclinația bolnăvicioasă a omului de a-și căuta scăparea într-o stihie transcendentă, și toți cred că dobîndirea teoriei finale (cuantico-cosmologică) va duce la groapă tradiția filosofică. Replica pe care Karl Gibertson și Mariano Artigas o dau ținutei oraculare cu care cele șase notorietăți șterg cu buretele principiile teologice e că toți își
Vederea apostrofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4319_a_5644]
-
îi închină un amplu „poem critic”, așijderea frenetic sexualist. Dar cele mai sesizante demersuri într-o astfel de direcție insolită îi aparțin lui Vasile Lovinescu, care, aplicînd rețeta René Guénon, socotește a putea descoperi la humuleștean o „transmutare inițiatică”, „scheme transcendente”, ezoterisme mergînd pînă la despicarea firului în patru la pătrat: „Învățatul din Fălticeni merge cu speculațiile pînă acolo, încît, dacă Ion Ștefănescu a luat numele bunicului după mamă, pe baza sinonimiei creangă = ram, ne trimite (...) la cei doi Rama (al
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
Galois, Blaise Pascal sau Carl Friedrich Gauss nu au excelat în armonii umorale. E o descreierare nobilă în intimitatea geniului lor, lipsindu-le măsura și echilibrul. Iar cazul cel mai grăitor: Kurt Gödel, o apariție epocală care a pus cenzură transcendentă în formalismele matematicii, copleșit de o glorie cu care nu avea ce face, a căzut în mania persecuției, izolîndu- se de urmăritori care vroiau să-l otrăvească și murind în final de foame. Geniul e acea formă de periclitare a
Paternitatea numerelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4488_a_5813]
-
nu este propriu-zis o atitudine a conștiinței noastre, ci ea este necesitate a existenței ființei noastre, ea este implicată în chip necesar în existența noastră spirituală.“ Și regula 2 din Underhill: E.U.: „Scopurile sale [ale misticii] sunt în întregime transcendente și spirituale. Ea nu este nicidecum preocupată să adauge, să exploreze, să rearanjeze sau să îmbunătățească prin ceva universul vizibil. Misticul nu ia în seamă acel univers, nici măcar în manifestările lui supranormale. Deși el nu-și neglijează, așa cum declară dușmanii
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
însăși viața mistică. Aceasta își are originea într-o nevoie mai adâncă decât cea de a cunoaște. Experiența mistică nu este o atitudine a conștiinței, ci o necesitate a ființei noastre. Ce spune Evelyn Underhill? Scopul misticii este cu totul transcendent. Ea nu e interesată de universul imediat, nici chiar în manifestările sale supranormale. Unde este „variația“? Cei doi spun lucruri cu totul diferite. Mai departe. N.I.: „Iubirea nu este propriu-zis numai un instrument de cunoaștere, de care te poți lipsi
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
sunt variații pe marginea regulilor 2 și 3 (nu însă și 4). Underhill se străduiește să găsească patru caracteristici capabile să definească mistica și să o distingă de alte activități spirituale (precum magia): aceasta e practică, scopul ei e exclusiv transcendent, metoda ei este iubirea, unirea cu transcendentul se obține prin eliberarea unei noi forme de conștiință (extazul). Nae Ionescu încearcă să definească raportul dintre cunoaștere și iubire în cadrul activității mistice. Afirmațiile sale sunt trepte într-un raționament care duce la
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
3 (nu însă și 4). Underhill se străduiește să găsească patru caracteristici capabile să definească mistica și să o distingă de alte activități spirituale (precum magia): aceasta e practică, scopul ei e exclusiv transcendent, metoda ei este iubirea, unirea cu transcendentul se obține prin eliberarea unei noi forme de conștiință (extazul). Nae Ionescu încearcă să definească raportul dintre cunoaștere și iubire în cadrul activității mistice. Afirmațiile sale sunt trepte într-un raționament care duce la concluzia că „activitatea mistică nu procedează după
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
just. Nu și invers, că oamenii au practici sinistre în istorie. Am avut revelația că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esență, sediul lui nu e nici în știință, nici în filozofie, nici în artă. Și când un filozof, un om de știință sau un artist sunt religioși, atunci ei nu se mai disting de o babă murdară pe picioare
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
din lemn sau piatră, stă de vorbă cu absolutul. Nici o știință nu te duce acolo. Știința se mișcă asimptotic la absolut. Arta se mișcă asimptotic la absolut. Știința este sediul folosului și arta este sediul plăcerii. Religia este sediul adevărului transcendent în esență și unic ca principiu unic al tuturor lucrurilor. Religia se situează peste ultimele speculații teoretice ale științei, prin adevărul absolut unic, care e Dumnezeu. Să vină un laureat al premiului Nobel ateu. Ce-o să-mi spună el? O
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
munte — retro satana! — Isus spune: „Împărăția mea nu e din lumea aceasta.“ Asta-i nemaiauzit! Du-te în împărăția Lui cu trenul sau cu racheta dacă poți. Nu poți! Înotăm în Univers ca mormolocii, și lumea lui Cristos se situează transcendent ca-n Ispita de pe munte, în mod etern. Tot ce se face în afara teologiei este onanie de prestigiu. REVOLUȚIE Revoluția e o înaintare pe loc. Nimic nu mai poate fi inventat după facerea lumii; doar dacă te situezi în afara ei
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
idioția parțială, plastică: nu puteam desena un ou. Când am văzut, în închisoare, că tot regimul care mi se aplică e inoperant — puteam eu, ca om, să-mi explic asta? Și atunci m-am gândit că există o forță supracosmică, transcendentă, numită Dumnezeu. Numai El putea face isprava asta, ca eu să scap de înlănțuire. Pentru că, personal, nu mă pot dezlănțui și elibera. Iar a viețui acolo, la închisoare, fără asistența Lui nu se poate; au fost oameni care au murit
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
verbul poetic. Voltaire afirma: "Creezi când îți comandă entuziasmul, trebuie să primești inspirația, niciodată să nu o cauți." Misteriosul dicteu determină uimire și o încântare indefinisabile. În poezia Spiritul lui Dumnezeu, Alphonse de Lamartine afirmă că inspirația unește imanentul cu transcendentul și ea acționează în poet ca un instrument muzical care așteaptă să fie atinsă de degetele "cerești": "Nu eu sunt cel care gândește. ideile sunt cele care mă gândesc pe mine." Shelley scria: Atunci când creează, mintea este asemenea unui jar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
restul oamenilor și se comportă ca și cum ar fi venit din afară", afirmă Schopenhauer. Or, Eminescu s-a recunoscut dintru început un desprins, un străin de lumea comună, aflându-se într-un spațiu dincolo de imanent ("nu are nici o stea") și dincolo de transcendent ("nu are nici un înger"); nici în moarte nu se află lumea sa ("dincolo de groapă imperiu n' ai o lume"), iar visul său de idealitate se află dincolo de aceste trei nivele ontologice (Povestea magului călător în stele, titlu mai adecvat Lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
are loc, de pildă, în Imnul Rigvedic al creației sau tabloul în desfășurare echivalent din Scrisoarea I eminesciană. De asemenea în viziunea vechilor egipteni piramidele și raporturile lor cu marile coordonate ale universului, supradimensionarea statuilor, expresia privirii îndreptată dincolo, spre transcendent exemplu absolut bustul reginei Nefertiti -, hieratismul armonizator al figurilor în pictură; pe de altă arte, acel poem sublim, Declarația de inocență, din "Cartea Morților, Ieșirea la lumină" unic în literatura lumii prin modul original de a cultiva și celebra marile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]