1,736 matches
-
la o mâncare și ca la o băutură, ca la o lume a vieții sau ca la natura corpropriată. O consideră încă și mai puțin ca ceea ce este ea, ca ceva ce constituie ei înșiși, ca sensibilitate și corpropriere: condiția transcendentală. Mai curând, ei nu sunt în ea decât efectele sale, efectele naturii reduse la corelatele materiale presupuse ale idealizărilor fizicii matematice. Aici ni se înfățișează o a doua grupă de științe, cele care au în vedere omul însuși și fenomenele
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și constant. Irupția științelor umane în secolul XX și extraordinara lor dezvoltare pot oare din acest moment dovedi altceva decât că studierii vieții umane, adică a subiectivității interpretate în mod mai mult sau mai puțin confuz și întrezărite ca subiectivitate transcendentală și, în ultimă instanță, ca viața absolută a acestei subiectivități, i se substituie proiectul explicit de a dobândi despre om o cunoaștere științifică, adică obiectivă în dublul sens care a fost admis în așa fel încât scopul acestei obiectivități să
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
abstract" ar fi obiectul supus tratării matematice, nu trebuie oare ca el, dacă știința al cărei obiect îl constituie trebuie să păstreze un raport oarecare cu omul și umanitatea sa, să poarte în sine măcar urma sau umbra vieții? Categoriile transcendentale care îi aparțin acesteia și își extrag din ea plenitudinea conținutului lor nu sunt oare prezente și active pretutindeni unde, îndărătul celui mai obiectiv dintre toate fenomenele, se ascunde ceva asemănător omului, unui comportament uman, unei semnificații umane? În acest
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în mod originar vie, mai precis cu actualitatea fenomenologică a auto-afectării sale, ci doar o presupune. Orice semnificație care vizează viața sau se referă la ea într-un fel oarecare se constituie printr-un împrumut, este o poliță asupra vieții transcendentale și o implică cu titlu de presupoziție. Un astfel de "împrumut" nu este altceva decât auto-obiectivarea vieții sub forma unei semnificații ireale. Oricât de ireală ar fi reprezentarea vieții, ea umple totuși totalitatea lumii reprezentării și o determină de jos
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
înainte de toate lumea oamenilor, obiectul aflat în această lume nu este întâi de toate faptul de a fi natural, este obiectul uman, adică ansamblul fenomenelor lingvistice, psihologice, sociale, politice etc., care nu doar află principiul constituirii lor într-o subiectivitate transcendentală, care nu doar modelează categoriile lor după tiparul categoriilor acestei subiectivități, ci care împrumută de asemenea nucleele concrete ale acestora, nefiind nimic altceva, în elementele lor deopotrivă materiale și formale, decât obiectivarea sa, o obiectivare a vieții care are totul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pădurilor etc. Obiectul istoriei este omul în relația sa cu această natură non-galileană în relația sa istorică. Istoricitatea acestei relații, adică în ultimă instanță temporalitatea lumii înseși, temporalitatea în care aceasta survine ca lume și se modifică, aceasta este categoria transcendentală fără de care nici o realitate istorică și prin urmare nici o istorie nu sunt posibile. În această istoricitate și prin ea, pe fondul din ei al ek-stazei timpului, oamenii se raportează la lumea lor, se proiectează către sarcinile și scopurile care le
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o fac, științele umane întrețin o relație de neocolit cu acel ceva prin care oamenii sunt oameni, cu corporeitatea, cu istoricitatea, cu socialitatea, cu psihismul, cu limbajul perceput drept cuvânt primitiv, drept capacitate de a vorbi cu tot atâtea categorii transcendentale care își găsesc definirea în esența vieții, care sunt propriile sale categorii, modalitățile fundamentale potrivit cărora ea se înfăptuiește ca experiență a lumii în sine. Cum poate un asemenea Fond adică Abisul unei subiectivități radicale să fie un fundament pentru
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se sustrage din principiu luminii ek-stazei poate, dimpotrivă, să intre în ea și să se pro-pună acolo în calitate de obiect? Prin opera acestui proces de obiectivare care este auto-obiectivarea vieții și ca efect intemporal al acestuia. Pe de o parte, viața transcendentală însăși se obiectivează, furnizându-i oricărui fenomen "uman" nucleul său concret și mai întâi omul însuși, individul empiric. O asemenea obiectivare nu este poate posibil de conceput fără o determinare naturală care îi servește drept punct de sprijin, corpul natural
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Nu numai că obiectivarea este un proces subiectiv, subiectivitatea însăși în structura sa ek-statică, ci ceea ce survine astfel în În afara Ek-stazei, conținutul "uman" al fenomenului uman, este, sub forma unei simple reprezentări și astfel a dublului său ireal, această viață transcendentală însăși. Independent de această obiectivare și redus la un element natural, la un fapt de a fi, lipsit de capacitatea subiectivă de a simți și încerca, un atare conținut nu este decât un termen abstract; nu este nimic care să
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
aude. Dacă, în calitate de parte a corpului obiectiv, mâna se îndreaptă spre un solid pentru a-l atinge și a-l pipăi, dacă ochiul vede și urechea aude, nu este decât în măsura în care, propunându-se de fiecare dată ca obiectivare a puterilor transcendentale de a se mișca și de a simți, de a vedea, de a auzi și de a atinge, care definesc ființa subiectivă a Corpului originar care suntem, ele poartă în ele, în prezența corpului natural și făcând din el un
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dintre aceste puteri ale căror replici sunt de fiecare dată în obiectivitate. Corpul obiectiv, individul empiric sunt astfel produsul unei duble obiectivări, cea a corpului subiectiv ca ansamblu al puterilor noastre de a simți, adică de a fi în mod transcendental într-o lume, cea a Arhi-Corpului mai întâi, adică posibilitatea prealabilă a acestui corp subiectiv de a fi în sine, ajungerea în sine a fiecăreia dintre puterile prin care el ajunge în lume, faptul de a se simți pe sine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
faptul de a ști când, cum, de câte ori, în ce condiții s-a produs acesta, independent de predicatele ideale pe care căutăm a i le atribui, nu ar însemna oare recunoașterea în el a esenței sale, relația, de pildă, a vieții transcendentale în mod absolut imanente, în mod absolut subiective, cu dublul său obiectiv incomprehensibil, cu acest corp anume, având caracteristica sa sexuală, având configurația sa stranie incomprehensibilă pentru ea, pentru această viață transcendentală (nu pentru știința care o va explica negreșit
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a esenței sale, relația, de pildă, a vieții transcendentale în mod absolut imanente, în mod absolut subiective, cu dublul său obiectiv incomprehensibil, cu acest corp anume, având caracteristica sa sexuală, având configurația sa stranie incomprehensibilă pentru ea, pentru această viață transcendentală (nu pentru știința care o va explica negreșit într-o bună zi), pentru ea care se angoasează în fața corpului său, în fața posibilității pe care o suscită acesta în ea și care, pentru a pune capăt angoasei sale, se lasă în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
constituie orice știință un stil și o direcție definite? Se poate situa punctul de plecare altundeva decât în fenomenul însuși înțeles astfel, așa încât abstractizarea se produce pornind de la el, iar caracterele pe care le reține aceasta sunt caracterele fenomenului, categoriile transcendentale ale vieții absolute și esența sa considerate, e-adevărat, potrivit existenței lor originare, așa cum se trăiesc și se încearcă ele însele în absoluitatea și deplinătatea concretizării lor, însă așa, cel puțin, cum se reprezintă ele sub aspectul unor esențe ideale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fost circumscrise și așezate în relație de unitate ne putem apuca să reperăm legile sau formele dispunerii lor, înainte de a le supune tratării matematice despre care se crede că este proprie oricărei științe. În cazul obiectului științelor umane, obiectivarea vieții transcendentale sub forma unei semnificații ideale atașate fenomenului și făcând din el un fenomen uman este, după cum s-a arătat, constitutivă acestui obiect, precum și caracterelor reținute din acesta, fie și numai în mod implicit caracterele temporalității, sensibilității, valorizării, afectivității, intersubiectivității etc.
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
făcând din el un fenomen uman este, după cum s-a arătat, constitutivă acestui obiect, precum și caracterelor reținute din acesta, fie și numai în mod implicit caracterele temporalității, sensibilității, valorizării, afectivității, intersubiectivității etc. Aceste caractere sunt legate înaintea obiectivării, în viața transcendentală însăși, potrivit unor reguli fundamentale și unei ierarhii ce aparțin propriei esențe a acestei vieți și o definesc. Le regăsim apoi în obiectivare sub formă de proprietăți empirice ale căror legături esențiale nu mai sunt aparente, astfel încât științele pozitive le
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
desemnează obiectul său. Totuși acesta nu se desemnează singur, nu se aduce el însuși în el însuși, în persuasiunea omni-revelării sale lui însuși, așa cum o face o frică, o senzație, o dorință asemenea vieții: este numai umbra acesteia, umbra vieții transcendentale absolute care plutește în fenomenul empiric și contingența cunoașterii, a oricărei cunoașteri obiective privind viața, cea a deciziei prin care se alege ce anume va fi făcut să corespundă acestei umbre în fenomenul considerat obiectiv, ce anume va fi considerat
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de pornire în fenomenul originar, ci într-o reprezentare ireală a vieții, în cazul în care caracterele subiective reținute în mod involuntar (deznădejdea unei sinucideri, angoasa corporeității, teama de moarte) nu mai sunt percepute potrivit ordinii esențiale a fondării lor transcendentale și nici tematizate pentru ele însele, în cazul în care cunoașterea lor este redusă la o numărătoare exterioară și la punerea în evidență a unor relații ele însele exterioare, în cazul în care alegerea parametrilor care vor să le exhibeze
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
întâmplă oare aceasta din unicul motiv că el este indispensabil vieții și găsește astfel în ea o ultimă justificare? Aceasta poate fi formulată rapid după cum urmează: deoarece, în auto-afectarea sa, viața nu "este" decât ca ipseitate și astfel ca Individ transcendental, deoarece această Parusie a Ființei se repetă indefinit, atunci fiecare dintre aceste vieți (dintre aceste subiectivități absolute) se află în relație de exterioritate radicală cu toate celelalte, exterioritate a cărei forme fenomenale este lumea. În aceasta din urmă fiecare viață
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și niciodată pe aceasta din urmă. Singura capabilă a înțelege că a-i substitui vieții reprezentanți care se dau drept echivalenți ai săi este actul proto-fondator al economiei politice, ca și al oricărei științe umane în general, este doar privirea transcendentală care înfăptuiește distrugerea acestor științe pentru a exhiba posibilitatea fondatoare, adică geneza lor. Aceasta din urmă nu este doar teoretică, ea nu se mărginește doar la a arăta cum se construiește sistemul entităților economice muncă, valoare etc. care se prezintă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
parte, se pretează în obiectivitate la o determinare matematică ideală. Motivul pentru care are loc o astfel de substituire, construcția fantastică a acestui dublu ireal în care viața nu se "reprezintă" decât pierzându-se ne este sugerat tainic de geneza transcendentală a economiei politice: deoarece în Corpropriația originară a naturii ce se actualizează într-un praxis colectiv fiecare viață are nevoie, pentru a pune stăpânire pe ceea ce îi revine din produsul global, să evalueze partea sa de muncă din munca tuturor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
aceasta pe deplin, dacă luăm în considerare de pildă o sociologie "științifică": ea explică pornind de la condițiile lor sociale crimele, furturile și violurile, reținând în aceste fenomene, fie și numai pentru a le putea deosebi unele de altele, umbra vieții transcendentale căreia îi aparțin actul de a ucide, actul de a fura, actul de a viola. Însă deoarece ea suprimă în același timp această subiectivitate redusă la umbra sa, ea se ferește de orice abordare axiologică, ba, mai mult, o elimină
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu încetează să se sporească. Există astfel o greutate a existenței, care îi aparține acesteia din principiu, nefiind un caracter empiric, produsul anumitor circumstanțe nefavorabile de pildă. Ea rezultă mai curând din operația vieții ca efect al său, un efect transcendental ca și această operație. Posibilitatea ca această greutate să devină prea grea, să fie trăită ca o povară și ca o povară de nebiruit ține de faptul că vieții îi este cu neputință să se debaraseze de ceea ce o încarcă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
anume este aceasta din urmă. A elibera o energie nu înseamnă a se debarasa de ea, a-i oferi prilejul să se cheltuie, să se diminueze progresiv și astfel să se epuizeze și să dispară. Legea vieții, a vieții fenomenologice transcendentale și absolute care suntem noi nu este entropia. Realitatea acestei vieți nu are nimic de-a face cu realitatea fizică și nu se poate înțelege pornind de la aceasta; orice model științific impus culturii este nu nonsens. E elibera energia înseamnă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de comunicare puse pe același plan cu știința în virtutea faptului că, prin ignoranța și caracterul grosolan al celor dintâi precum și în cunoașterea rafinată a celei de-a doua, omul caută în ultimă instanță să se revoce pe sine, viața sa transcendentală sau, mai curând, pentru că această viață subzistă în ambele cazuri sub o aceeași formă, cea a acestei revocări. Să observăm totuși întâi de toate că televiziunea aparține lumii tehnicii, adică a științei, și aceasta nu numai pentru că are la bază
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]