1,739 matches
-
prieteni, care evidențiază existența misterului sacru în profan/cotidian. „Podul” are la bază teoria ambivalenței evenimentului, adică a coexistenței în aceeași ființă sau în același lucru a două universuri contrarii („coincidentia oppositorum”). Nuvela încearcă să evidențieze existența unor semnificații secrete, transcendentale, în întâmplări aparent banale. Într-una din zile, pe când mergeau cu trenul de la București la via Gorgani din Dobrogea, lângă mare (ceea ce presupunea trecerea pe podul de la Cernavodă), trei prieteni cu vârste destul de înaintate (naratorul Vladimir, Gologan și Zamfirescu) se
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
al postului, atentat condus de Carlos Șacalul și coordonat de Securitate, dar și tentative de asasinare a unor angajați ai postului Radio Europa Liberă sau a scriitorului dizident Paul Goma. Ca agent acoperit, Ristea Priboi s-a infiltrat în Mișcarea transcendentală și a contribuit la lichidarea ei de către autorități în anul 1981. După 1989, odată cu dispariția Securității, Ristea Priboi a devenit ofițer în cadrul Serviciului de Informații Externe, calitate în care a fost trimis în misiune în 1994 în Iugoslavia în timpul regimului
Ristea Priboi () [Corola-website/Science/303339_a_304668]
-
pe care o absolvește în 1972. În 1979 își susține teza de doctorat la Centrul de Statistică Matematică din București, la profesorul Gabriel Sâmboan. În anul 1982 i se desface contractul de muncă pentru că a urmat un curs de meditație transcendentala, interpretat de autorități că sectă religioasă și până în 1988 dă lecții particulare de matematică, neavând dreptul de a fi angajat în învățământ. Din 1990 a predat la catedră de Matematici aplicate în economie a Facultății de Matematică din Craiova. A
Constantin Dumitrescu (matematician) () [Corola-website/Science/310792_a_312121]
-
asupra lucrului, a "fenomenului", a apariției senzoriale a "lucrului în sine", care singură poate fi percepută, spre deosebire de ceea ce Kant denumește "noumen", care se sustrage capacității de cunoaștere. Această cercetare critică a condițiilor percepției și cunoașterii este denumită de Kant "filozofie transcendentală", filozofie care investighează premisele și limitele necesare la care este supusă cunoașterea subiectului. În alte două lucrări, "Fundamentarea metafizicii moravurilor" ("Grundlegung zur Metaphysik der Sitten", 1785) și "Critica rațiunii practice" ("Kritik der praktischen Vernunft", 1788), Kant prezintă sistemul său etic
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
calitatea de a fi depășibilă», adică mai ușor sau mai greu depășibilă și — la limită — de nedepășit. «Greu» sau «dificil» vine numai din om și este deosebit de la un om la altul.“ Am protestat, spunînd că „limita“ este la mine „transcendentală“, că așadar nu e considerată decît în cîmpul conștiinței și că, în „peratologia“ mea cu valențe tragice, nu există o limită „în sine“. M-a atacat atunci din alt punct, spunîndu-mi că nu disting între „conștiința de sine a limitei
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
argument spune: Searle susține că "concluzia 2" nu rezultă din premise. Idealismul epistemologic este o poziție subiectivă în epistemologie ce susține că ceea ce cineva cunoaște despre un obiect există doar în mintea aceluia. Printre promotori se numără Brand Blanshard. Idealismul transcendental, fondat de Immanuel Kant în secolul 18, afirmă că mintea modelează lumea pe care o percepem sub formă de spațiu și timp. A doua ediție (1787) conține "Respingerea idealismului" pentru a distinge idealismul transcendental de idealismul sceptic al lui Descartes
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
promotori se numără Brand Blanshard. Idealismul transcendental, fondat de Immanuel Kant în secolul 18, afirmă că mintea modelează lumea pe care o percepem sub formă de spațiu și timp. A doua ediție (1787) conține "Respingerea idealismului" pentru a distinge idealismul transcendental de idealismul sceptic al lui Descartes și idealismul dogmatic al lui Berkeley. Secțiunea "Paralogismele rațiunii pure" este o critică implicită a idealismului lui Descartes. Kant susține că nu este posibil să conchizi că 'I' este un obiect ("cogito ergo sum
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
că 'I' este un obiect ("cogito ergo sum" a lui Descartes) doar din „spontaneitatea gândului”. Kant s-a centrat pe idei pe care le-a extras de la filozofi britanici ca Locke, Berkeley și Hume, dar a făcut distincție între idealismul transcendental și cel critic din variantele precedente: Kant distinge între obiectele ce apar în fața unui observator și obiectele în sine. El mai spune că nu putem aborda ""ul, ca „lucru în sine” () fără propria noastră lume mentală. El adaugă că mintea
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
imagini, care sunt exterioare minții. Idealismul absolut este exprimat în expunerea lui G. W. F. Hegel despre cum existența este comprehensibilă ca un întreg atotcuprinzător. Hegel și-a numit filozofia idealism „absolut” în contrast cu „idealismul subiectiv” al lui Berkeley și „idealismul transcendental” al lui Kant și Fichte, care nu se bazează pe critica filozofiei dialectice și finite a istoriei, spre deosebire idealismul lui Hegel. Exercițiul rațiunii și intelectului dă posibilitatea filozofului să cunoască realitatea istorică fundamentală, constituția fenomenologică a autodeterminării, dezvoltarea dialectică
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
unor diverse înregistrări Akashice (ex. umane, animale, plante, minerale, etc.) ce în totalizarea lor cuprind toată cunoașterea posibilă. Majoritatea scrierilor se referă la înregistrările Akashice în domeniul experiențelor umane, dar credincioșii cred că toate fenomenele de experiență cât și cunoașterea transcendentală sunt codificate în acestea. În cartea sa "Journey of Souls" "("Călătoria sufletelor")" și "Destiny of Souls, Evidence of Life between Lives", "("Destinul Sufletelor, Evidența vieților dintre vieții")", Michael Newton, un hipnoterapeut ce a lucrat cu subiecți în stări profunde, are
Înregistrările akashice () [Corola-website/Science/317566_a_318895]
-
Omului care prevede protejarea dreptului de exprimare. Curtea a precizat că lucrarea aparține "patrimoniului literar european". Într-un alt caz, judecătorul Bonello, după ce a citat descrierea cărții de pe Wikipedia, a descris lucrarea în opinia sa ca o "pată de obscenități transcendentale".
Cele unsprezece mii de vergi () [Corola-website/Science/323896_a_325225]
-
viitorul muzicii. Nu e rock & roll, dar nici stereotipat de jazz. Pe neașteptate, el datorează aproape la fel de mult tehnicilor dezvoltate de improvizatorii de rock în ultimii patru ani cât fundalului de jazz ale lui Davis. E parte a noii muzici transcendentale ce spală din cale ca un șuvoi de apă categoriile și, în timp ce folosește mijloacele musicale din toate stilurile și culturile, e definit în mare parte de sentimental profund și originalitatea neafectată ". "Bitches Brew" următorul album fusion al lui Davis, i-
In a Silent Way () [Corola-website/Science/327151_a_328480]
-
fenomenologică" ("phänomenologische Reduktion"), pentru a lăsa să transpară tot ceea ce se manifestă în conștiință, pentru a putea lua act de prezența sa și a exclude ipoteza existenței obiectelor exterioare. Ceea ce rămâne este ""ego""-ul transcendental, opus celui empiric. Astfel, ""fenomenologia transcendentală"" reprezintă studiul structurilor esențiale care rămân revelate conștiinței pure. În 1916 Husserl este numit profesor titular de Filosofie la Universitatea din Freiburg im Breisgau. Este invitat să țină prelegeri și la Universitatea din Berlin, unde - la începutul anilor treizeci - l-
Edmund Husserl () [Corola-website/Science/298014_a_299343]
-
convertit la religia creștină evanghelică - datorită originei sale evreești, îi este retras dreptul unei activități didactice universitare, interzicându-i-se chiar și accesul la biblioteca Universității din Freiburg. Reușește să mai publice în 1936 opera "Criza științelor europene și fenomenologia transcendentală" ("Die Krisis der europäischen Wissenschaften und die transzendentale Phänomenologie"). Husserl a murit la 27 aprilie 1938. Principalul discipol al lui Husserl a fost Martin Heidegger, care a dezvoltat ""Fenomenologia existențială"", prin care - ca și maestrul său - a marcat un nou
Edmund Husserl () [Corola-website/Science/298014_a_299343]
-
a lui Dumnezeu” (αἴθησις Θεοῦ) ca stare paradoxală în care orice bucurie de Dumnezeu este în același timp aprinderea unei dorințe Și mai intense Și neîmplinite, Și în care fiecare cunoaștere de Dumnezeu este Și o surprindere a incognoscibilității Sale transcendentale. Dar „analogia dintre activitățile sufletului Și organele de simț ale corpului” pe care o identifică Sfântul Grigorie în Cântare nu a luat naștere o dată cu acest autor<footnote Asupra analogiei Și ilustrărilor preliminare ale Sfântului Grigorie de Nyssa asupra modului de
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Transcendentalismul american se referă la un grup de idei inovatoare privind literatura, religia, cultura și filozofia, apărute în prima parte a secolului al XIX-lea în New England. Se numește „american” pentru a-l distinge de alte întrebuințări ale termenului „transcendental”. Transcendentalismul a apărut la început că un protest împotriva stării generale a culturii și a societății din acea epoca, si a stadiului intelectualismului la Harvard, precum și a doctrinei unitariene care se predă în cadrul Harvard Divinity School. Printre doctrinele de bază
Transcendentalism american () [Corola-website/Science/308094_a_309423]
-
să vă trăiți viața în conformitate cu idea pură din mințile voastre, idea se va dezvolta până la atingerea proporțiilor ei imense. O revoluție corespondență va avea loc și în spirit.”" În același an, transcendentalismul că mișcare a căpătat coeziune prin fondarea Clubului Transcendental din Cambridge, Massachusetts, pe 8 septembrie 1836, de către intelectuali proeminenți din New England, precum George Putnam, Ralph Waldo Emerson sau Frederick Henry Hedge. Începând cu 1840, grupul a publicat constant în revistă lor „"The Dial"”, precum și în alte publicații. Scopurile
Transcendentalism american () [Corola-website/Science/308094_a_309423]
-
Hawthorne a scris un roman, „"The Blithedale Românce"”, în care a satirizat mișcarea, pornind de la experiențele trăite la ferma Brook, unde pentru scurt timp a trait o comunitate care se ghida după principiile transcendentaliste. Transcendentalismul își are originile în filozofia Transcendentala a lui Immanuel Kant (și în idealismul filozofic german în general), pe care intelectualii secolului XIX din New England au adoptat-o ca alternativă la senzualismul lockian al părinților lor și al Bisericii unitariene, găsind această alternativă în gândirea vedica
Transcendentalism american () [Corola-website/Science/308094_a_309423]
-
XIX din New England au adoptat-o ca alternativă la senzualismul lockian al părinților lor și al Bisericii unitariene, găsind această alternativă în gândirea vedica, idealismul german și romantismul englez. Transcendentaliștii doreau să-și bazeze religia și filozofia pe principii transcendentale : principii care nu se bazează pe, nici nu pot fi falsificate de, experiența senzorială, deoarece derivă din esență mentală sau spirituală interioară a ființei umane. Kant numise „"orice cunoaștere transcendentala atâta timp cât se ocupă nu de obiecte, ci de modul nostru
Transcendentalism american () [Corola-website/Science/308094_a_309423]
-
Transcendentaliștii doreau să-și bazeze religia și filozofia pe principii transcendentale : principii care nu se bazează pe, nici nu pot fi falsificate de, experiența senzorială, deoarece derivă din esență mentală sau spirituală interioară a ființei umane. Kant numise „"orice cunoaștere transcendentala atâta timp cât se ocupă nu de obiecte, ci de modul nostru de cunoaștere al obiectelor"”. În general, transcendentaliștii nu cunoșteau filozofia germană în mod direct, ci se bazau pe scrierile lui Thomas Carlyle, Samuel Taylor Coleridge, Victor Cousin, Germaine de Staël
Transcendentalism american () [Corola-website/Science/308094_a_309423]
-
ale constructivismului. O altă concepție antirealistică este ficționalismul, ai căror reprezentanți refuză capacitatea de cunoaștere a realității, dar - din motive pragmatice - socotesc că este util să construiască un raționament pornind de la o realitate fictivă. Immanuel Kant face deosebirea între realism transcendental și realism empiric. El ține să precizeze că prin idealism nu trebuie înțeleasă o negare a existenței lumii exterioare, ci convingerea că realitatea nu poate fi cunoscută prin percepție nemijlocită și, în consecință, "orice experiență posibilă nu este capabilă să
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
trebuie înțeleasă o negare a existenței lumii exterioare, ci convingerea că realitatea nu poate fi cunoscută prin percepție nemijlocită și, în consecință, "orice experiență posibilă nu este capabilă să dea o imagine completă și incontestabilă a realității". Prin contrast, realismul transcendental (sau metafizic) consideră timpul și spațiul drept ceva dat, "își reprezintă deci lumea exterioară (în măsura în care i se recunoaște realitatea) ca lucruri în sine, care există independent de noi și de simțurile noastre". Referindu-se la realismul empiric, Kant consideră că
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
simțurile noastre". Referindu-se la realismul empiric, Kant consideră că "orice sursă exterioară a unei percepții dovedește nemijlocit existența unui lucru real, sau este mai degrabă însăși realitatea". În problema teoriei cunoașterii, poziția lui Kant este aceea a unui idealism transcendental cuplat cu realismul empiric. Aceasta înseamnă că, pentru Kant, nu există cunoaștere fără percepție empirică, dar că structura cunoașterii se formează - datorită capacității specifice gândirii - prin intervenția noțiunilor generale apriorice (spațiu, timp, categorii). Reprezentanții realismului zis "naiv" consideră că lumea
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
pentru tabelul categoriilor. Împreună, cele două liste constituie structura arhitectonică a sistemului filozofic kantian. Categoriile sunt în întregime diferite față de obiect ca fenomen. Conform scrierilor kantiene, pentru a fi posibilă o relație între cele două, trebuie să existe o determinare transcendentală de timp, omogenă atât cu categoria, cât și cu fenomenul. „Această reprezentare intermediară trebuie să fie pură și totuși pe de o parte intelectuală, pe de altă parte sensibilă. O astfel de reprezentare este schema transcendentală” (mediază relația). Schopenahuer, în
Categorie (Kant) () [Corola-website/Science/332744_a_334073]
-
să existe o determinare transcendentală de timp, omogenă atât cu categoria, cât și cu fenomenul. „Această reprezentare intermediară trebuie să fie pură și totuși pe de o parte intelectuală, pe de altă parte sensibilă. O astfel de reprezentare este schema transcendentală” (mediază relația). Schopenahuer, în critica sa la filozofia kantiană, a descoperit multe erori în utilizarea categoriile de calitate, cantitate, relație și modalitate. De asemenea, a menționat că în conformitate cu afirmațiile kantiene, animalele neumane nu ar putea să cunoască obiecte. Ele ar
Categorie (Kant) () [Corola-website/Science/332744_a_334073]