4,624 matches
-
dostoievskiană și argheziană a epicului (sanctificarea păcătosului/căderea în păcat a sfîntului) și pentru o "rețetă" de elaborare narativă în patru trepte: 1. banalul devine (e transcris) poetic/sensibil; 2. poeticul/sensibilul devine (e transcris) "urît"; 3. "urîtul" devine (e transcris) "estetic"; 4. "estetica urîtului" devine (e transcrisă) banal(ă); ș.a.m.d., într-un proces circular. În felul acesta, dubla reciclare a "frumosului" și "urîtului" alimentează și atenuează concomitent procedee și fluxuri de putere ale narațiunii aparent incompatibile: furie/seninătate
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
unei alte taste, sinteza vocală e lansată din nou cu aplomb de raliu pe pista textului. Nici eu nu procedez altfel. Utilizez de câțiva ani buni vocea electronică. Am scris cu ea mai multe cărți, am colaborat la ziare, am transcris traduceri, am redactat memorii, proiecte, programe, tot felul de drăcii în tensiunea fără de sfârșit spre a dobândi, inclusiv pentru cititorii audio electronici, drepturi, egalitate, normalitate, șanse și demnitate. Lecturile am continuat să le efectuez de pe casete magnetice, de pe dischete sau
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
viziunea patologică a homosexualității. Concluzionând, e mai bine că am oprit "recenzarea" la al doilea volum; n-aș mai fi suportat acest flux de prejudecăți sexuale inversate. Povestea degeaba eacția mea la lectura nuvelelor lui Stelian Tăbăraș nu se poate transcrie decât în forma ei englezească: "What's the point?!". Povestirea e (deși stilul e plat) cursivă, dar nu duce nicăieri sau, schimbând intonația citatului din N. Carandino reprodus pe a doua copertă, "ideile nu sunt ostentative". De pildă, nuvela Scrisoare
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/14218_a_15543]
-
neștiutor că dorise să-mi facă o surpriză. Ocneanu, directorul tipografiei Socec s-a îngrijit personal ca un număr de 80 de exemplare ale romanului Bogdana să ajungă la E. Lovinescu acasă, fapt cu totul excepțional. Am stat timp îndelungat transcriind autografe diferitelor personalități culturale la care avea să ajungă banalul meu autograf, lipsit cu totul de imaginație. Ceea ce era important și-mi umplea sufletul de o mîndrie și o fericire fără de margini, era numele meu tipărit cu litere mari pe
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
și fapte cutremurătoare. Cei trei F, foamea, frigul și frica sînt prezenți în tot jurnalul, chiar și sau mai ales cînd diaristul avea o poziție privilegiată, dovedind că e o pură utopie încercarea prozatorului de a evada în estetic: el transcrie pagini din M. de Montaigne, de pildă numai pentru impresia de tablou dată de frecvența utilizării lui y în franceza veche sau e preocupat de puterea unei virgule, de sonorități grotești ale cuvintelor etc. Este șocant, azi, pentru noi, cei
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
începută acum zece ani și ajunsă anul acesta la volumul al VI-lea: ultimul și, fără îndoială, cel mai impresionant. (Munca implicată de alcătuirea acestei ediții este inimaginabilă și îmi mărturisesc cea mai categorică admirație pentru Gabriela Omăt, care a transcris textul, a alcătuit ample note și a îngrijit cele șase volume, pentru Margareta Feraru și Alexandru George care, de asemenea, au umplut cu "carne" telegraficele notații ale criticului. Partea de note recuperează pagini întregi de istorie literară, constituind o adevărată
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
o reținută ironie: "Știu eu ce-o să zică-acuma cei mai cinici dintre voi. - Ați văzut în Primăverii vreun bloc confortul doi...?!" Așadar, numai cel care poate renunța la "cinism" - în cazul de față, încăpățânarea de a pretinde textului să transcrie, în nud, realitatea - va gusta din savoarea Suburbanelor... Realul este un pretext și poate fi regăsit în măsura în care cioburile mai pot conserva, în parte și "infidel", imaginea chipului reflectat în oglindă. Dacă majoritatea povestirilor încep într-un mod cât se poate
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
abia cu ceva mai vârstnicii colaboratori ai revistei "unu" un Voronca, Roll, Sașa Pană, mari producători de imagini spectaculoase, frizând dicteul automat suprarealist, și, tot mai mult apoi, spre Geo Bogza, poet atent, dimpotrivă, la "planul primar" al vieții imediate, transcris într-un limbaj ca și reportericesc, despodobit de metafore și încărcat în schimb de vehemențe "prozaice", în poeme-invectivă, "corosive", sfidător-iconoclaste. Foarte devreme, versurile sale deveneau ele însele un soi de "reportaje", înscenări sui generis cu alură de "fapt divers", orientate
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
abia cu ceva mai vârstnicii colaboratori ai revistei "unu" un Voronca, Roll, Sașa Pană, mari producători de imagini spectaculoase, frizând dicteul automat suprarealist, și, tot mai mult apoi, spre Geo Bogza, poet atent, dimpotrivă, la "planul primar" al vieții imediate, transcris într-un limbaj ca și reportericesc, despodobit de metafore și încărcat în schimb de vehemențe "prozaice", în poeme-invectivă, "corosive", sfidător-iconoclaste. Foarte devreme, versurile sale deveneau ele însele un soi de "reportaje", înscenări sui generis cu alură de "fapt divers", orientate
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
consider că Trăiască Patria, cu acordurile lui impresionante și solemne, merită să fie repus în circulație, și chiar l-am intonat public, în cadrul unei emisiuni a postului B1 TV, în seara zilei de 29 octombrie 2002. În forma din articol (transcrisă după V. Alecsandri, Poezii, vol. II, Ed. Librăriei Diecezane, Arad, 1927), apar două versuri diferite: "Rai dulce, românesc,/ Ce poart-un mare nume!" Ele reprezintă variante ale textului, comunicat de Alecsandri lui Hübsch în iulie 1881: "Dans le trajet de Bucarest
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
focul verbului. Nimic mai străin firii morale a lui Virgil Ierunca decât duplicitatea sau chiar neutralitatea atitudinii. Primul impuls al scriitorului e de a riposta; nevoia de replică, regimul urgenței sunt instanțele ce prezidează scriitura. Inspirația e produsul indignării: scrisul transcrie, astfel, mai degrabă exasperările eseistului. Revolta devine în acest fel exemplară, experiența expresiei se transformă, cu o fervoare extremă, într-o operațiune de izgonire a demonilor. Desigur, nu puține dintre aserțiunile lui Virgil Ierunca sunt în măsură de a șoca
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
și a existenței, după cum între banalul nediferențiat și armonia gândului pur există nu puține echivalențe și corespondențe greu de intuit la prima vedere. Momentele de singurătate, acele momente privilegiate ale rupturii de lume și ale întâlnirii cu propriul sine sunt transcrise în pasaje de o calmă serenitate în fața Timpului, în care starea de veghe și luciditate favorizează deznădejdi și iluzii ("Cu duminicile, hotărât lucru, e greu de luptat. Mă închid în mine și-n mansarda mea, care e din nou primitoare
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
eludat, o foarte elocventă tranșanță morală și acuitate a scriiturii; propoziții adesea eliptice, enunțuri concentrate, trăsături de portret contrase conferă paginilor autenticitiate și sinceritate. Între scriere și trăire se instaurează o echivalență aproape perfectă, frenezia vieții și febrele interioare sunt transcrise, parcă, fără "rest", cu o dorință a imediatului irepresibilă, în notații fulgurante, dar cât de revelatoare, cât de stringente: "Umblu pe străzi. Plouă mărunt și Parisul e înfrigurat de secrete, de apeluri pentru ceea ce nu mai poate fi. Mi-ar
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
împovărează neliniștile apuci o carte de cotor, îi răsfoiești paginile calde, te îndulcești în gînduri cu un "Mare"! Nu fugi disperat în păduri, ci în filele cumpătatului Montaigne, de-o pildă. Ai curajul voios să-i cópii rîndurile, să-i transcrii frazele miezoase. Vorbele-i atîrnă, răscoapte, de veacuri. Lectura tihnită pierde trenul, prietene. Și-i păcat. Geaba ne strofocăm noi, scriitorii, copiatorii, scribii. E nevoie de întremare, de sărbătorire a literelor, de silabisire evlavioasă. Clipe răsfățate-n vechi înțelepciuni nu
Fluturii au meserie (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14648_a_15973]
-
care sa te duca cititorul acolo unde autorul dorește...”, m-a amenințat, vizibil rănită, o doamnă. Pentru ea și pentru toți cei care, în fața unui cuvânt mai frust, se înmoaie ca o cârpiță și cad cu capul de astfalt, am transcris în limbaj academic o parte din Povestea pulei a lui Ion Creangă. Pentru că, deși ar fi putut obține aceeași expresivitate folosind “cuvinte frumoase”, și Creangă a preferat să folosească “un limbaj lipsit de eleganță”. Un țăran nepriceput, ce să mai
“Povestea pulei”, varianta pentru prețioși și pudici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21191_a_22516]
-
right. Cum se cheamă audiobok-ul în care Pleșu cântă și recita? Eu știu doar Comedii la Porțile Orientului. Ne pregătim și noi de drum lung și avem nevoie de combustibil audio din greu. Bănuiesc că acest text nu a fost „transcris” de altcineva, dle Bucurenci :), ci l-ați scris dvs. înșivă pe blog, nu-i așa? Ei bine, în frază de mai jos ați comis-o, cum se spune. C’est à vous de répérer la faute de langue, car îl
Pleşu cel hâtru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82627_a_83952]
-
a unui picaro andaluz, vagabondînd prin tot universul geografic cunoscut la vremea aceea. Pentru a realiza un efect de real (și probabil, mai mult, de superioară erudiție), autorul recurge la o pletoră de referințe istorice, geografice, onomastice, împănate cu toponime transcrise de-a valma după normele portughezei sau castilienei, chiar și atunci cînd pentru ele există o normă românească: Lisboa (și aberantul genitiv Lisboei), Portugal, Espańa, Moçambique, totul mimînd pasiunea pentru detaliul exact. Multe dintre antroponimele și toponimele menționate în roman
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
pentru ele există o normă românească: Lisboa (și aberantul genitiv Lisboei), Portugal, Espańa, Moçambique, totul mimînd pasiunea pentru detaliul exact. Multe dintre antroponimele și toponimele menționate în roman păcătuiesc printr-un inexplicabil arbitrar: sînt un amestec de portugheză cu castiliană, transcris după norme arhaice, ori sînt pur și simplu redate anapoda, frecvența și constanța cu care apar excluzînd eventualitatea unor greșeli de tipar. în această situație se află un mare număr de nume portugheze: Săo Espiritú, forma corectă Espirito Santo, Pęro
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
legionar cu fișă de cuib și legământ" (Vasile Posteucă, Dezgroparea Căpitanului, Editura Mișcării Legionare, Madrid, 1977, p. 35). Nu-i reproșăm autorului absența acestui citat. Probabil că l-ar fi reprodus, dacă l-ar fi avut la îndemână, de vreme ce a transcris un fragment din scrisoarea lui Eliade către Brutus Coste, datată 15 octombrie 1948: "Garda de Fier în care nu se recunoaște... o mișcare condusă de haiduci, haimanale și semidocți, care a compromis până și amintirea idealului lui Moța. Așa este
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
America și în Mircea Eliade și corespondenții săi (I, II, III) reproduse fragmentar, în marea lor majoritate de Florin }urcanu constituie cea mai elocventă pledoarie împotriva acuzației de antisemitism. Autorul adaugă spre onoarea lui! - alte mărturii ale unor savanți evrei. Transcriu trei dintre aceste profesiuni de credință: Bruce Lincoln: "Amabilitatea și prietenia pe care mi le-a arătat sunt cu atât mai remarcabile în lumina acuzațiilor care i-au fost aduse. Chiar dacă nu am vorbit decât rar despre aceasta, știa foarte
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
primit, prin ani, și alte dedicații în versuri; nu voi mai cita decât una improvizată de Ștefan Aug. Doinaș, aproape vecin de cartier prin anii 1969-1973; cu el și soția sa, Irinel Liciu, ne vedeam adesea. Iată un elan amical, transcris din volumul Versuri, Ed. Eminescu, 1972: Lui Ilie și Iolandei - pentru mândre zile, când doboram digul Olandei și săream în val, mușcând prietenia - lămâie care tot o să rămâie! Ștefan Aug. Doinaș, 26 I 1973 Peste treizeci de ani, un alt
Ars dedicatoria by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11460_a_12785]
-
de a nu ne iubi prea mult... Marin Mincu". Dedicația pe o carte seamănă, întrucâtva, cu o scrisoare, care nu așteaptă neapărat un răspuns. Pot scrie un comentariu plecând de la câteva rânduri epistolare, dar sunt mai sfios cu dedicațiile. Le transcriu cu plăcere - trebuie să fac un efort să mă opresc - dar preget a "broda" considerații asupra lor, de parcă aș comite o indiscreție. "Se laudă cu dedicațiile primite!", va decide vreun cititor. Mais parfaitement, dar în acest caz aș fi reprodus
Ars dedicatoria by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11460_a_12785]
-
cu romanul Casa Ursei Mari (1978) premiat de Uniunea Scriitorilor, timișoreanul prin adopție Paul Eugen Banciu (n. Botoșani, 1943) a mai scris vreo treisprezece cărți, între care nouă romane, un volum de proză scurtă și două de eseuri. Somonul roșu transcrie traseul reîntoarcerii protagonistului în orașul natal, Sibiu, naratorul având grijă să-l lase liber să monologheze, citându-i când și când meditațiile cu vocație aforistică; dramatismul cernit al acestora conturează deja portretul-robot al înstrăinatului actor al unui sfârșit de partidă
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
de sânge iscoditor. Rodnică muțenie artistică de acumulare, la capătul căreia poetul putea constata că: Ťtăcerea care a fost a ta a fost așadar a lacrimeiť. Nu doresc să retez poemele mazilesciene pentru a le face mai accesibile decât sunt; transcriu cele șapte versuri următoare. și rând pe rând își abandonează cenușile în salcâmul din poartă vocea în neliniștea câinilor stinși de pe strada mea care nu mai este o stradă și intră în carnea fericită a femeii care se trezește pentru ca
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
am moștenit. (Dl Pienescu nu e mulțumit nici de acea ediție!) Luând de bună ediția de bază, cu "nepermis de multele ei greșeli" ortografice, aș fi adăugat și altele, de o capitală însemnătate, cum ar fi faptul de a fi transcris cu majusculă numele zilelor săptămânii, lunilor - așa cum normal era în 1942 și nu cum este astăzi. Mărturisesc că a operat aici un subiectivism în adevăr de neiertat: am rămas cu această preferință din anii adolescenței. în ediție, m-am gândit
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]