1,221 matches
-
scriitori o privesc prin ochean. „Cât e de absorbită, cu răsuflarea tăiată! Cu ce gesturi febrile întoarce paginile!“ - se gândește scriitorul chinuit - „Sigur că citește un roman de mare efect, ca cele ale scriitorului productiv!“; „Cât e de absorbită, aproape transfigurată în meditație, de parcă ar vedea dezvăluindu-se un adevăr misterios!“ - se gândește scriitorul productiv - „citește în mod cert o carte plină de semnificații ascunse, ca cele ale scriitorului chinuit!“ Cea mai mare dorință a scriitorului chinuit este să fie citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nou, bătrânii nici nu îndrăzneau să clipească, ședeau stingheriți, parcă uitați de musafirul lor impacientat fără nici un motiv. Când a văzut-o pe Carmina, și-a îmbrăcat în grabă trenciul, fata i-a observat starea de nervozitate subită ce-i transfigurase chipul, și-a căutat din priviri pantofii și din nou a avut sentimentul de nesiguranță, a avut impresia că marea lui grabă ascunde ceva. Am stabilit ora când îi întâmpin mâine la gară, i-a relatat el sec, dorind să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Sînt batjocorită de soartă să-mi placă bijuteriile de familie. Le descopăr prin consignații". Din răspunsuri și nerăspunsuri, am priceput de ce se așază așa fel ca privirea să-i cadă numai și numai pe vitraliu. De ce vitraliul lui Rusalin o transfigurează. Ochii mărturisesc mai mult decît buzele. Bunicul, rămas văduv, a dus-o la o casă de copii. Mama fugise de sărăcie și de tras cu sapa la colectiv, într-o zonă industrială. Rămăsese rătăcită pe-acolo. "Mîncare am avut. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
aveam să-l identific pe amicul meu. Nu-mi aminteam nici figura lui, nici cine este, în schimb îmi stăruia în minte mutra antipatică a dirijorului de carte, a tânărului oacheș și arătos, cel ce a transmutat-o în zona transfigurată cu dimensiuni faustice a librăriei. Pe el, da, mi-l amintesc perfect, fără să-l cunosc, îmi pot reprezenta figura lui antipatică în orice moment, o am acum în fața ochilor. Ajunsă la locul dezastrului, mă întâmpină o priveliște ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nepăsătoare lăsând în urmă umbrela părăsită, singurul lucru pe care-l avea de la el. Sub imperiul telefonului de rămas-bun, sensul pierderii iremediabile s-a concretizat și mai bine. Nici visele cu țesătura lor parșivă nu au mai fost capabile să transfigureze acea realitate devenită subit atât de pregnantă și covârșitoare. Visele în care ea se dedubla au devenit tot mai rare și altele cu conținut tot mai manifest le luau locul, în care ea se urmărea în vis din afară, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Brăila a încercat să supraviețuiască. Se auzea muzica polifonică a dorinței sale de a nu muri, iar când acordurile finale se înecau în apele impasibile ale Dunării, se auzea monoton bocetul coral. Nu vreau să moară! spuse Mioara, care plutea transfigurată printre măsurile de 12/8 ale horei bătrânești din partea I, Moderato-melancolico a Sonatei a III-a pentru pian și vioară de George Enescu. Dedesubt, Hecuba plângea, corul îi împărtășea durerea în spațiul-oglindă al orașului în care Homer se plimba la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în lumea exterioară, nu o privi Mitică decât prin ochiul meu, Brăila e urâtă, frumusețea ei se află în ochii femeilor, iar bărbații cunosc orașul prin prisma iubirii, eu văd orașul urât, pentru că n-am prin ochii cui să-l transfigurez, transcenderea realității îți creează pe lângă simțământul realității și pe cel al lașității pentru că... Pentru că am în mine șapte miliarde de lumi, nu un oraș în copii multiple, citadele polifonice, hrana e simfonia iubirii, becul se aprinde din dragoste, plantele cresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trasau volutele printre picioarele de masă. În Epilog încap toți interpreții din toate straturile realității și, deși toate au fost teribil de veridice, teribil de trăite cu pasiuni teribile, toate par o teribilă ficțiune. Creatorul Epilogului își permite oarecari înflorituri, transfigurând transfigurarea a ceea ce a fost. În apele înșelătoare ale reflectării se mai pot picura câteva exagerări. Niscaiva eroisme și presupuse înțelepciuni. Și mă vedeam și pe mine pe acolo, neștiind că sunt nevăzut. Eu mă vedeam înalt, slab, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vorbesc corect. Așa cum știi, vorbește franțuzește cu multă distincție. Nu mai am nimic în comun cu cea care eram înainte ca el să mă întâlnească. Și eu la fel. În mod hotărât, faptul de a-l întâlni pe Olaf îi transfigura pe mulți. -E cineva, spusei. -O da. Îl iubesc mult. Evident, nu îl iubesc așa cum își iubește o soție soțul. Evident? Ce era așa de evident în asta? -Îl iubesc mai mult decât atât, conchise ea. Tot nu înțelegeam nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
baclava în sirop. După fiecare pagină citită îți vine să bei câte un pahar de apă. Personajul principal al romanului este o pianistă celebră, cu un nume romanțios, Azaria. Ea arată, bineînțeles, ca o zeiță: „Cântând la pian, Azaria se transfigura. Inspirată, ochii-i străluceau magic, când de sub degetele ei, din clapele atinse de soli cerești picurau cele mai fascinante sunete. Azaria era o frumusețe neverosimilă, era strălucirea artei, subjugarea muzicii, chiar sufletul oferit sub nelumeasca stare de muzică.“ Bărbații care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
urâțesc de zor realitatea, mânjind-o cu zoaie, secreții și excremente, alți autori o înfrumusețează cu același zel, spălând-o cu șampon și dând-o cu deodorante. Nici unii, nici alții nu fac literatură, pentru că acționează exterior asupra realității. În loc să o transfigureze, o falsifică, în loc să o regândească, o ignoră, preferându-i o butaforie. O întreagă armată de autori de versuri se ocupă, în ultima vreme, cu înfrumusețarea realității. Printre ei se numără Monica Ilaș, de care se declară entuziasmat, nu se știe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
autorul confecționează false metafore, care, lipsite de putere de sugestie, ne obligă să le înțelegem la propriu? Nu avem nimic de făcut. În asemenea cazuri, poezia ni se înfățișează ca o colecție de situații năstrușnice, oricât am încerca să le transfigurăm. O carte plină de situații (și uneori de poziții) năstrușnice, care nu se convertesc în poezie, este Ultima pasăre de Cristeian Petre Argeș (Eminescu, București, 2001). Iată câteva exemple: „Un lup a înghițit o stâncă / și burta i-a pocnit
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în dragoste față de tine și față de cea care-mi călăuzește pașii. Doamne, nu mă judeca pentru că o iubesc pe ea mai mult decât îți iubesc chipul descompus în icoane. Amin! 56. Fericirea are chipul celui care o poartă. Fericirea nu transfigurează, nu schimonosește, nu divide, nu transformă. Fericirea nu este o formulă algebrică în care lumina se exprimă sub formă de fracție, în care întunericul extrage radical din nimic și-l înmulțește cu doi (la numărător mereu cel care se împarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de rugăciune, unul câte unul, călugării, parcă externați din ambulatoriu, pășeau vioi. Părintele Ioan, chirurgul numărul 1, le scotea dracii din inimă ca pe niște schije de obuz. A doua zi, în aceeași atmosferă de front rupt începea slujba. Durerea transfigura virtuțile, egoismul mântuirii rodea ca o carie. Se spune că boala aduce la suprafață tot ce este mai adânc în om; adâncul monahilor era la o lungime de gând, putea fi văzut cu ochiul liber, putea fi atins cu vârfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
unui întreg popor. Nimic nu poate egala distrugerea Ierusalimului, nu există tragedie mai mare decât aceasta. Femeia nu are decât să compare motivul „meschin” al durerii sale cu deportarea evreilor în Babilon! Brusc, pe ecoul ultimei fraze, chipul femeii se transfigurează, devenind „asemeni fulgerului”. Ezdra amuțește („Tare mă temeam să mă apropii de ea și inima mi se umplu de spaimă”). Apoi, ființa stranie scoate un țipăt cutremurător și se preschimbă într-o cetate. După rețeta preluată din Cartea lui Daniel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
că, odată cu Vatican II, marginalizații, ostracizații revin în prim-planul vieții bisericești, reușind să schimbe nu doar fizionomia unui Conciliu care, începând ca o plenară sovietică, s-a transformat treptat într-o adevărată expresie a lucrării Duhului Sfânt, ci au transfigurat însuși chipul Bisericii pământești. Din acest motiv, Părinții adunați la Vatican între 1960 și 1965 pot fi socotiți pe drept cuvânt replici vii, descendenți fideli ai Părinților din primele secole, când, vorba lui Urs von Balthasar, „Biserica nu avea decât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lichior cari Îi mai bun dicât o doctorii... SÎ-l beț’ sănătoș’. Spunând acestea, a luat cele două pungi și le-a așezat sub prosop, câte una În fiecare coș. În acea clipă s-a ridicat și femeia. Cu chipuri transfigurate de emoție, au luat câte un coș În mâini... Piranda s-a apropiat de tânăr și, Înmânându-i coșul, i-a vorbit: ― SÎ vă trăiascî băietu’ și doamna cei frumoasî ani mulț’ șî sănătoș’! ȘÎ sî vă bucuraț’ di viitoru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sau obsesii, să mânuiască cu abilitate fraze bine construite, dar - cel mai important - să imagineze subiecte unice și cât se poate de normale totodată, pentru că, în definitiv, lui Rareș Tiron îi place să studieze cu atenție oamenii și să îi transfigureze în prozele sale prin profiluri psihologice unice, analizându-le cu grijă gândurile, sentimentele și trăirile ce-i domină teribil: „Oare, în lumea animalelor, ce ajunge cel înfrânt, în urma luptei dintre doi masculi pentru o femelă, în ochii tuturor celorlalți? Ajunge
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se depășească în ele pentru a coincide cu ele și cu destinul lor. Numai că orice viață este în esență individuală orice frică, orice dorință, orice bucurie, orice iubire. Depășirea individualității nu este acel Aufhebung care o conservă și o transfigurează, este suprimarea sa. Sau, mai curând, cum această suprimare este imposibilă, cum ipseitatea vieții este consubstanțială esenței sale și o definește, autonegarea individului înseamnă autonegarea vieții înseși, iar această intentio politică în semnificația sa radicală se alătură proiectului galilean și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sătenilor cu o veselie și un trăirism pantagruelic. Undeva demersul cinematografic al lui Horațiu Mălăele se întîlnește cu spiritul fellinian, dar mai ales cu un film precum cel al lui Roberto Benigni, La vita e bella (1997), unde oroarea era transfigurată magistral într-un joc, inocentată pios ad usum delphini fără ca ea să dispară definitiv, basmul dizolvîndu-se la final în fața unei grămezi de cadavre. În acest spirit cred că-și concepe Mălăele filmul, nunta și moartea se întîlnesc firesc în viața
Zgomotoasa nuntă mută by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7857_a_9182]
-
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie ar fi, după părerea conștiinciosului editor D. Vatamaniuc, Ťoda cea mai frumoasă închinată de poet patrieiť. Mai subtilă e tentativa de a le întineri a lui Caius Dobrescu: O călărire în zori ar transfigura o relație erotică, iar De-aș avea... ar mima doar metrica folclorică, fiind în fond o expresie a sentimentelor galante nu ale poporului, ci ale clasei mijlocii de la 1860 - 1870. Argumentelor criticului li se poate retorca ușor că relația erotică
Câteva sentințe (V) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7402_a_8727]
-
fanteziei și îl transformă pe Firmin într-un geniu neînțeles de celelalte rozătoare (și, vai! nici de oameni), viața sa pe jumătate visată, scăldată fiind în literatură, amintind cititorilor de Emma Bovary. Aventurile sale demonstrează încă o dată că literatura poate transfigura și cele mai mediocre existențe, avântul său fiind alimentat și de lecția pe care a învățat-o de la Dostoievski și Strindberg: "indiferent cât ești de mic, poți să fii la fel de țicnit ca oricine altcineva". Născut de o mamă alcoolică, refugiată
Mic, dar țicnit by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7440_a_8765]
-
și la Tejo-ul presărat cu bărci, în căutarea de pește prin spumă. În acest moment al nopții, echidistant de apus și de auroră, nu e trafic prin piațetă iar semafoarele trec de la roșu la verde comandând umbre. Ceața de martie transfigurează clădirile, impregnându-le cu o măreție pe care nu o au în timpul zilei, și dacă mă gândesc la asta, Iolanda, muțenia camerei mă sperie insuflându-mi temeri pe care le înțeleg prost, asemănătoare fricii cu care l-am auzit pe
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
învățăturii lui Francesco d'Assisi; ori - și mai veridic - avea chipul unui trubadur-intelectual, rătăcit în vânzoleala secolului XX - un Guittone trecut pe la Studium-ul din Arezzo, un Guinizzelli format la Universitatea bologneză, față-n față cu coloșii metalici ai civilizației moderne. Transfigurat de patima Cărții, supremă eucharistie, dar fiind nevoit să traverseze, ca într-un periplu inițiatic, vălmășagul lumii, obligat la ritmuri alegre, tânărul cărturar se arată mai tentat de lectura febrilă, bine diriguită. În Pretextul la primul său volum, Exerciții de
Marian Papahagi, critic literar by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7970_a_9295]
-
mai avea suficientă voință a negației, destulă energie pe coarda imaginarului ce declină către refuz. Nefiind nici închise ermetic în propria lor gratuitate, nici livrate prezentului sentimental-senzual, modulele metaforice se așează într-un spațiu intermediar, al existenței ce nu se transfigurează integral în semn estetic și al esteticului ce nu concede a se topi în existențial. Niciunul din factori nu pare dispus a-și trăda condiția: "Înainte sau înapoi același drum perisabil / Și dragostea s-a dovedit a fi un butoi
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]