1,137 matches
-
xenofobe și proiecțiilor deformatoare ale unei românități vecină cu sperjurul, ignominia și violența. Cu toate acestea, nu poți să nu recunoști Dorotheei Petre abilitatea de a întruchipa această idee nobilă. Mult mai pertinent este în această privință personajul Gemma, cu toate că transfigurarea sa arde câteva etape și devine astfel mai puțin creditabilă. Însă regizorul italian se instalează de-a binelea în clișeul de tip mondo cane atunci când relevă un pitoresc mizerabilism de ghetou cu maidanezi tolăniți decorativ pe taluzuri, cu blocuri leproase
Blândețea mării by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6038_a_7363]
-
continuă Ion Vianu, și-a pierdut dragostea discipolilor, nu a mai putut „genera" acel amor intellectualis, „cea mai frumoasă realizare a vieții sale". Ceea ce i-a fost „fatal" (p. 231). 10. Judecata fiului este severă — dar dreaptă. Se petrec aceste „transfigurări" într-o perioadă în care „se făcuseră demersuri să intre la Academie", pentru că „se voia ieșirea sa din ostracism" (p. 153). În 1955 este ales membru titular al Academiei (de fapt, reprimit). A urmat un cursus honorum (decorat, premiat etc.
Vianu și Vianu (I) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6060_a_7385]
-
înșurubat în secvența de gesturi propriu-zise, vigoarea unei ceremonii stînd tocmai în cîtă șansă de evaziune le dă celor care își asumă trăirea ei. Concluzia? Oamenii au nevoie de rituri fiindcă vor să-și depășească starea. Dar dincolo de sensul de transfigurare pe care îl aduce ritul (cine participă la o ceremonie se încarcă cu o stare de spirit care îl saltă peste pragul obișnuit al conștiinței), îi mai putem distinge cîteva funcții: 1) organizarea haosului social, în virtutea ritmului și a periodicității
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
două teme: o ipoteză de teoria culturii (teoria ultimului) și o expunere textuală a gândirii ultimului Culianu." (Cuvânt înainte, p. 7) Prin urmare, cartea radiografiază demersul lui Ioan Petru Culianu, propunându-și explicit să acorde o atenție privilegiată trecerii, traversării, transfigurării, saltului de la căutarea cheii unei probleme circumscrise unei discipline anume, istoria religiilor (în speță, cazul concret al gnozelor dualiste), la găsirea cheii care deschide toate porțile cunoașterii, clavis universalis, oferind un răspuns cu privire la condițiile de posibilitate ale cunoașterii în genere
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
Blaga aparține celui de-al doilea tip. „Aventurile sale de care s-a făcut caz, întrucît răspundeau poftei de senzațional legate de un om altminteri sobru, dînd impresia unui echilibru „olimpian", se bizuiau din ce în ce mai puțin pe impulsul carnal, în favoarea unor transfigurări absorbite în viziunile creatoare, purtînd pecetea structurii sale mytho-poetice. O pe cît de atent documentată pe atît de atracțioasă cercetare închină Zenovie Cârlugea „muzelor" lui Blaga. Alcătuind un cvintet, prezența unor Cornelia Blaga, Domnița Gherghinescu-Vania, Coca Rădulescu, Eugenia Mureșanu, Elena
Muzele lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6277_a_7602]
-
fost cu totul atipică, fervoarea trăirii luînd forme cu adevărat bizare: și-a modificat testamentul din dorința de a-și scăpa familia de povara averii, convins fiind că toate relele din lume vin de la existența proprietății private, a visat la transfigurarea socială a Rusiei, adică la preschimbrea țării într-o uriașă lavră cu virtuți de colhoz comunist, și a ținut un jurnal intim, de redare secretă a trăirilor religioase, ca pentru a-și pune ordine în gîndurile ce-l încolțeau în
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
spiritului și cea a universului sunt teme indiscutabile (nu fiindcă ar fi evidente, ci fiindcă descurajează orice discuție lămuritoare), gîndul neputinței ar trebui să-i insufle un sentiment de umilință. Dar umilință e doar un alt cuvînt pentru „pocăință“ (metanoia, transfigurare prin revelație) și doar un suflet atins de pocăință poate vedea spiritual acele lucruri pe care nu le poate înțelege logic. Aceasta e logica lui Nesteruk. Numai că, la așa accent retoric, nu ți-e greu să intuiești că un
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
în chip intenționat, ca spre a lămuri lucrurile mai complicate unei conștiințe fruste (În spre 50 de ani). Renunțînd la mărturisirile de primă instanță, Aurel Rău își trece experiențele interioare printr-o grilă estetă, oferindu-ne figuri ale medierii, ale transfigurării elementarului asumat doar ca punct de pornire. Sensul liric e echivalat cu aerul enigmatic al textului (Dans cu măști). O icoană pe sticlă e reconstituită într-un cod manierist. Provocarea o dă aici apropierea maximă de un model țărănesc spre
Un limbaj personal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5187_a_6512]
-
imponderabilitate existențială a românului se încheie nici nu se putea altfel decât cu o enigmă: nu se știe precis când este românul român și când e mai aproape sau mai departe de el însuși. Ori dacă aceasta e ultima lui transfigurare. Fiindcă în pielea sa, el se simte mereu ambiguu. Când foarte bine în suficiență, când jenat de neajunsuri (adică nu-și mai ajunge!). Pe cale de consecuție, viețuirea și-o cinstește pe stănoagă, topit într-o stenahorie delicată. În afară de amintirea devastatoare
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
de biserici sau corăbii cu pânze pe o mare agitată. Sunt imagini inspirate de contactul cu futurismul și varianta „orfică” - așa definită de Appollinaire - a cubismului, cu arta lui Delaunay, Léger, Picabia. Pentru Feininger drumul spre abstract a însemnat o transfigurare a experienței senzoriale și nu renunțarea la ea. Spre deosebire de prietenul și colegul său de la Bauhaus, Kandinsky, care argumenta că abstracția „pură” este o invocare a inconștientului, el a continuat să introducă mereu în propria creație percepții ale realității înconjurătoare. În
Între lumi: Lyonel Feininger by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5218_a_6543]
-
formele, ci formele mă conțin pe mine. Din această perspectivă, pictura este ceea ce nu se vede, deoarece arta nu este ceea ce cunoaștem, ce am asimilat. Întotdeauna ceea ce ne scapă. Pentru cel care spune că pretutindeni nu găsim decât forme ale transfigurării, un tablou trebuie să fie o punte care face legătura între lumea de aici și cea de dincolo, iar a vinde o operă este ca și cum ai vinde o rugăciune. Privind operele lui George Tzipoia prin filtrul confesiunilor, ajungem să înțelegem
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]
-
sursa câștigului ușor, spulberă tandrețea unei păreri de rău. De altfel, e, în Flori de mucigai, o rețetă, a iertării luate înapoi. Amintirea păcatului e pururea de față, iar frumusețea e una de Cenușăreasă, risipită de bătaia miezului de noapte. Transfigurarea din Cântec mut, când „în odaia cu mucegai/ A mirosit toată noaptea a rai" nu ține mult, fiindcă rânduielile omenești stăpânesc până dincolo de temutul hotar. Hoții pleacă negrijiți în moarte, cum negrijulii au fost în viață: „Se duc, câte doi
Versuri de leac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6531_a_7856]
-
că zăpada. În această lumină, doi bărbați stăteau de vorbă cu Iisus despre patima și moartea Sa în Ierusalim. Este vorba despre marii prooroci ai Vechiului Testament, Moise și Ilie. Semnificația tainică a acestei sărbători este vederea lui Dumnezeu și transfigurarea omului, posibilitatea lui de a se îndumnezei încă din această viață. Sfârșitul verii, începutul toamnei În popor, această sărbătoare este prăznuită pe data de 6 august și este privită și ca începutul toamnei. Schimbarea la Față mai este numită și Obrejenia, denumire
Tradiții și obiceiuri pentru Schimbarea la Față: Ce nu ai voie azi by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/63647_a_64972]
-
popor, această sărbătoare este prăznuită pe data de 6 august și este privită și ca începutul toamnei. Schimbarea la Față mai este numită și Obrejenia, denumire ce vine din slavonă și înseamnă transformare, schimbare. Denumirea în limbă greacă a sărbătorii este Metamorphosis (transfigurarea). Sfântul Antim Ivireanul o numește sugestiv Dumnezeiasca Înfrumusețare a lui Hristos. Superstiții în ziua Schimbării la Față Cei care nu țin această sărbătoare vor fi uscați și gălbejiți ca florile care de acum încep să se veștejească. Cine spală haine
Tradiții și obiceiuri pentru Schimbarea la Față: Ce nu ai voie azi by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/63647_a_64972]
-
de plăsmuirea artistică. E vorba aici de o neliniște în fața artefactului estetic, a abstracțiunii pe care acestea le impun ființei. Ființa însă nu abandonează arta, ci o proiectează pe un ecran al concretului, însă care e, în fond, o altă transfigurare. Ființa nu rămîne în sine, ci se transpune altminteri în obiect. Bach, la clavecin, apare „lovind, ca și cum ar dansa / cu bîta orgii, / să spargă în sclipitoare țăndări / vuietul din adînc - / încît aproape că nu ne dăm seama / că stropește cu
Între Carte și Natură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6096_a_7421]
-
de:Cross Creek Pictures. Distribuit în România de: Odeon Cineplex. Una dintre temele clasice ale filmelor despre artiști, mai ales dacă este vorba despre arta dramatică, muzică sau balet - arte care te pun în contact direct cu publicul -, este tema transfigurării artistice, a momentului climactic. Dacă vom consulta stereotipurile chiar și în cazul unor filme valoroase, vom sesiza din ce este făcut scenariul unui astfel de moment apogetic: dintr-un artist care se privește în oglinda unui eșec emblematic, care își
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
unui medic psihiatru. Numai că Nina este mult mai fragilă decât crede el, tensiunea uriașă o frânge în două, o parte este doctorul Jekyll, celălalt domnul Hyde. Schizoidia se realizează perfect în timpul spectacolului și ea provoacă tragedia, dar și beatitudinea transfigurării personajului care este captat deplin în ficțiunea pe care o întruchipează. Ceea ce regizorul ne lasă să întrevedem pe parcursul evoluției Ninei către „perfecțiune” este o dimensiune patologică a personajului său. Recluzionată într-o ambianță peterpanească a unei copilării fără de sfârșit ghidată
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
reformă și revoluție. Enciclopedia vizează revoluția mecanicistă și reforma iluministă a gândirii filosofice, făcând reducția eschatologicului la terestru și realizând inserția prezentului într-un viitor ideal accesibil oricui, în timp ce Filocalia cheamă la o revoluție transcendentală și schițează un traseu de transfigurare a teluricului, racordând prezentul la o axă de universalitate construită și instalată în trecut. Două constructe culturale, atât de diferite ca etiologie, dar care totuși își propun o destinație asemănătoare; iluminarea omului, desăvârșirea intelectului. Primul dintre ele, prin obiectivul alfabetizării
Europa Enciclopediei și Europa Filocaliei by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/3427_a_4752]
-
din regnul deficitarilor cărora pîlnia unui ideal i se închide la răstimpuri variabile, de unde crizele prin care trece. Neavînd o natură mistică care să-i permită crearea unei breșe directe spre numenul divin, Dan Iacob nu poate recurge la rețeta transfigurării în duh. Asceza îi repugnă, bigoția îl irită, și, în genere, ritualul religios îl rabdă în doze mici. Metanoia, dacă există, nu se numără printre experiențele pe care le are la îndemînă, iar credința, deși asumată în plan conștient, nu
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
la scrisul contemporan. Peste toate, învinge însă năzuința spre un „poem unic și ideal”, în stare măcar să aproximeze figura unei sensibilități autentice, într-un limbaj simplu, ca de „dicționar”, conștient totuși că, dincolo de miza pe autenticitatea trăirii, scrisul e și transfigurare, muncă asupra cuvântului, rigoare și ordine, încurajate de o nevoie acută de puritate, care să nu fie doar masca unor „josnicii omenești” inavuabile. Preferă acestei superficiale „purități” dimensiunea problematică, profund interogativă a creației. 1943 Poezia este un act de credință
Claude Sernet – inedit – () [Corola-journal/Journalistic/3703_a_5028]
-
întoarcere firească la esențe. „Ard în lumina zilei de parcă uit că n-am/ Decât un drum prin iarbă, un singur drum și-o poartă/ Prin care voi pătrunde, ca lunancet prin geam,/ Sau liniștea din sălcii rotind în Marea Moartă.” (Transfigurare). Amintirile servesc de bemol, de limită a vanităților, cu care se încearcă, degeaba, putințele omenești. Amintiri egoiste, în felul lor, vorbind de revelațiile domoale, limpezitoare, ale unui singur om, însă mișcând coarda clară a trecutului fiecăruia. „Destin al unor veșnic
Simplificări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3606_a_4931]
-
de extrădare, nu va șovăi să se machieze în transfug politic. Schimbarea de opinie și criza de conștiință e borcanul cu sulimanuri în care își "înting" degetele toți cei ce au cotrobăit prealabil cu ele prin buzunările altora. Toate aceste transfigurări, și multe altele încă, mi se perindau prin minte, ori de câte ori deslușeam prin depărtări câte un ecou despre isprăvile și exhibițiile lui Petru Dumitriu. Mărturisesc totuși că nu m-am gândit și până la a se măslui în Prometeu. Dar există oare
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
simpatie, hohotind la vederea exceselor la care se dedau. La Pavlovici găsim, într-o formă limpede, acea formă a actului estetic, în care urîtul e descris cu mijloace frumoase, urmarea fiind anestezierea simțului moral și savurarea ororilor grație puterii de transfigurare a limbii. Nu compătimești victimele și nu-i urăști pe călăi. Violențele sînt îngrozitoare, și totuși le citești cu plăcerea de a vedea cum sînt trecute printr-un filtru intelectual. Pe măsură ce lectura te prinde, pierzi conștiința aberațiilor la care asiști
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
discursul captează multiple jocuri stilistice și strategii intertextuale, aruncând în derizoriu falsa intenționalitate. Înscenarea, carevasăzică, privilegiază sensurile noi ale realităților, iar fisurile redimensionează imaginarul, tot mai burtos. Granițele se topesc cu repeziciune; până și naratorii devin, fără excepție, prizonierii propriilor transfigurări. Florin Toma lasă deoparte umorul (din roman) și alege de data asta textualizarea sobră, eliberată numai de frivolitățile dictate de fantastic. Nu lipsesc, în schimb, dezbaterea conștiinței colective, parodia politicului, grija pentru confecționarea unei atmosfere incerte și soluțiile absurdiste. Boala
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
astfel se arată că cei legați împreună nu sunt de fapt străini unul față de celălalt, ci sunt numai momente ale unui întreg, dintre care fiecare, în raport cu celălalt, este la el însuși și se reunește doar cu sine însuși. Aceasta este transfigurare a necesității în libertate și aceasta libertate nu este doar simplă libertate a negației abstracte, ci mai curând libertate concretă și pozitivă. De aici se vede cât este de greșit să considerăm libertatea și necesitatea că excluzându-se reciproc. Bineînțeles
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]