468 matches
-
Familia”. Nu reușește să recupereze „codurile unui imaginar” în care se impusese inițial, ci „se situează, deloc mimetic, pe sensul de adâncime al liricii contemporane” (Petru Poantă). Și prima carte, Maluri înalte, îi apare târziu, în 1974. Poezia de acum transgresează realitatea în planul sensibilului, dominată fiind de o senzualitate oarecum rafinată, într-un registru ce decurge din stilistica manieristă. Ulterior lirica lui S. evoluează spre un discurs încărcat metaforic, unde cotidianul capătă rezonanță și fior, într-o stare de contemplație
SAVU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289522_a_290851]
-
la prima vedere, sintaxa pare de descendență suprarealistă, nu sunt practicate ruptura, insolitul, paradoxul. Textul împrumută din optzecism limbajul colocvial, ludic, ironic și autoironic, cultivă umorul neostentativ și livrescul, are ceva din farmecul unei discuții casnice sau între prieteni, dar transgresează această orientare. Există, în subtext, o dramă a poetului și a cuvântului, îmblânzită prin acceptarea firescului ei și cu o melancolie liniștită, cu vagi reflexe expresioniste, care trimit la poezia lui Aurel Dumitrașcu; alte corespondențe cu lirica acestuia ar fi
SAVA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289516_a_290845]
-
lui T. Se poate spune și că el a găsit o cale proprie ca să rezolve în chip viabil o problemă pusă, la un moment dat, de evoluția prozei moderne. Era nevoie de noi formule narative care, deschise către interioritate, să transgreseze limitele subiectivității individuale (ori pluriindividuale) și, în cele din urmă, depășind interiorizarea individualist-subiectivă (devenită la un moment dat un nou canon), să reia contactul cu realul, fiind în stare să exprime situații și întâmplări extrase din sfera concretului. Astfel de
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
un geolog traumatizat pentru că nu i s-a aprobat o inițiativă - și tensionarea crescândă a raporturilor dintre personalul spitalicesc și director, încheiată prin înfrângerea celui din urmă. Mult mai coerent decât romanul anterior, cu personaje precum doctorița Fausta, care își transgresează semnificativ condiția profesională, Strălucirea cristalului e departe de a fi construit impecabil. Include, ca mai toate narațiunile ample ale lui Z., digresiuni, ramificații nefuncționale, situații arbitrare. SCRIERI: Nicolae Filimon, București, 1958; Romantismul în literatura română (Contribuții bibliografice), pref. Mircea Tomescu
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
legilor de statut; furtul (principala cauză a proceselor penale în cazul minorilor); violența; comportamentul de bandă, receptat de ceilalți ca periculos. Termenul de delincvență juvenilă desemnează conduite inadecvate ale tinerilor care n-au împlinit vârsta majoratului, fiind aplicat celor care transgresează legea, dar și celor care se integrează în anturaje potențial delincvente, având un comportamentul de evaziune, celor care au fugit de la domiciliu sau din mediul școlar, vagabondând, celor care au tulburări de comportament. Punctul de vedere legal reduce delincvența la
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
cartea Pedagogia oprimaților a neomarxistului Paulo Freire și răspândirii ulterioare a propagandei comuniste în Argentina, Brazilia, Chile, Columbia și Nicaragua). Aceste cercetări curriculare comparative nu-și pun problema prezervării diferențelor; ele încearcă să răspundă altei întrebări: cum ar putea fi transgresate diferențele curriculare și educaționale și aliniate la nivelul unor standarde acceptabile în raport cu progresele mondiale? Pedagogii internaționaliști și globaliști studiază: virtuțile limbajului total (whole language); posibilitatea de a unifica practicile pedagogice la nivel planetar; posibilitatea de a elabora un curriculum global
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
versurile poetului (1987), monografia Nichita Stănescu între poesis și poiein (1991) constituie o analiză din perspectivă semiotică. Teza studiului insistă pe „refundarea” poeticului întreprinsă de autorul Elegiilor, proces concretizat, în viziunea susținută de P., printr-un „mod aparte de a transgresa poeticitatea prin ea însăși către poezie”, în sensul cuceririi realului și al instaurării propriei literalități. Deși alunecă uneori în stereotipie, metoda utilizată nu cade în manieră dogmatică și devine un instrument eficient în plan hermeneutic. De exemplu, capitolul „Epica magna
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
1987 își asumă existența unui „model «Opinia»”, care „se revendică din spiritul cel mai pur al tradiției gazetărești de dinainte și de după război” ( Aveți încredere în noi!). Publicația recunoaște potențialul cultural al vieții studențești, pe care o radiografiază ca atare, transgresând estetic constrângerile ideologice. Rubricile sunt relativ constante: „Agenda politică”, „Actualitatea universitară”, „Cronica literară”, „Cărți în dezbatere”, „Cronica filosofică”, „Revista revistelor”, „Sport”. Relieful vieții universitare e conturat de interviurile cu profesori și studenți, de prezentarea activității cercurilor științifice, a festivalului artei
OPINIA STUDENŢEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288546_a_289875]
-
o nouă lucrare dedicată contemporaneității, Literatura română sub comunism, un volum referindu-se la proză (2002), altul inaugurând prezentarea poeziei (2003). Privită în ansamblu, producția exegetică a lui N. trece prin mai multe etape sau vârste. Nici una dintre ele nu transgresează încă ceea ce s-ar putea numi proiectul unic, pe termen lung, al autorului, fixându-i obsesiile și identificând o voce originală în critica românească. Prin obiectul ei declarat, prima dintre aceste vârste pare orientată spre istoria literaturii. O ilustrează studiile
NEGRICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
inclusiv prin resuscitarea copilăriei, apelând și la inflexiuni folclorice. Dar în același timp, pe un versant simetric, poeta trăiește starea de pierdere a tuturor acestor aspirații și jocuri grave. Încearcă să capteze ceea ce se află dincolo de concretul material și să transgreseze limitele, dar se izbește de ele sau se confruntă cu împărăția „Nimicului”. Visul se dovedește iluzie, aspirația celestă și recuperarea stărilor originare eșuează. Dintru început poezia stă sub semnul tensiunii dintre acești versanți, complementari în fond și revelând dualitatea eului
NICOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
să caracterizeze cele două tipuri de societăți și, pe de alta, să analizeze tranziția de la una la cealaltă. Să încercăm acum să identificăm conceptele centrale cu care au operat, insistând în principal asupra convergențelor care au generat distincția lor discursivă. Transgresăm astfel diferențele dintre autori și insistăm doar asupra acelor concepte referențiale care au generat presupozițiile specifice ale unei abordări pe care o considerăm ca iluministă prin origini și în multe privințe continuatoare peste timp, indiferent de intențiile declarate ale autorilor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
un comentariu pe marginea unui roman de Agatha Christie, And Then There Were None. Întrebându-se „dacă e posibil să scrii un roman polițist de formulă clasică absolut onest”, răspunsul cade ca un trăsnet: „Nu e”. Atacul este frontal și transgresează întâmplătorul dezinteres - ca să nu spun antipatia constantă - față de scrierile Agathei Christie în general. Chandler vorbește în numele obsesiei pentru plauzibil, adică al unui realism mai adânc decât cel bazat pe așa-zisul mimesis al realiștilor: Pentru a dobândi o intrigă complicată
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
coordonatele biografice pe care le-am analizat și În funcție de care s-a făcut practic și selecția lor. Beneficiile oferite de sistem au fidelizat aceste cadre față de partid și față de statul comunist, antrenându-le În executarea automată a unor ordine care transgresau atât legile socialiste, cât și principiile morale. În condițiile În care articolul 5 din HCM nr. 729/1951 preciza mijloacele prin care se puteau pedepsi deținuții (observații, interzicerea Întrevederii deținuților și internaților cu rudele pe termen de până la 3 luni
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
sonor, suporturi imagistice, secvențe statice și dinamice, structuri spațio-temporale virtuale etc.); corelativitatea informațională, prin antrenarea și a altor surse în generarea sau întreținerea unor idei, teze, opinii. Structura conținuturilor asociată internetului educațional este conexată la o serie de date care transgresează cunoașterea propriu-zisă, incluzând modele de gândire și învățare, instrumente tehnice facilitatoare, căi și soluții de gestionare a cunoașterii. Curricula livrată pe internet are granițe mult mai evanescente decât cea tradițională (vezi Tschang, Della Senta, 2001, p. 100). Pot fi decelate
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
târziu, ideea de valoare, tocmai pentru a putea depăși dificultățile propriului lor relativism științific”, aprecia George Uscătescu (1987, p. 53). Întrucât valoarea este un principiu ordonator inevitabil, atât la nivel individual, cât și social, conceperea oricărei activități umane care să transgreseze raportarea la valori și impregnarea axiologică a demersului în sine devine problematică. Relativismul absolut s-a dovedit a fi la fel de contraproductiv ca obiectivitatea absolută. El a fost o reacție de contrabalansare care, potrivit și lui G. Vattimo (într-un interviu
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
calcul, nici răutate”. În context grecesc precreștin, greșeala nescuzabilă, penală se numește hybris: orgoliu al omului și rătăcire dorită de zei. Aceștia din urmă sunt posedați de phthonos, „gelozie” față de muritori. Hybris este tentația permanentă a ființei umane de a transgresa limita impusă de Însăși natura sa muritoare, tinzând la statutul zeilor. Componenta pozitivă este eroismul. Spre deosebire de hamartia, greșeală Întrucâtva pasivă, iresponsabilă, așa cum am văzut, hybris-ul este transgresiunea activă, deliberată. Hybris-ul subîntinde o noțiune tragică și juridică apropiată de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
arghirofilie, neglijarea Îndatoririlor față de părinți, respingerea cuvintelor profeților; transformarea Templului În prăvălie etc. Dar aceste derapaje se puteau „rezolva” prin pocăință. Atunci Însă când aceștia Își Îngăduie să echivaleze minunile lui Dumnezeu cu lucrările lui Beelzebul, ei ating apogeul răului, transgresează limita limitei limitei, peste care, odată trecut, nu te mai poți Întoarce. Dispare posibilitatea convertirii. interpretarea proprie lui Atanasie Axiomele de pornire susțin paradoxul extraordinar al „insului” Isus, om și Dumnezeu: Dumnezeu s-a făcut/a devenit carne (sarx) și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Porțile Caspice, revelația unei vieți întru edificarea sinelui. Romanul istoric Emisfera de dor (1979; Premiul Uniunii Scriitorilor), are ca fundal istoric expedițiile lui Traian în Dacia. În prim-plan se impune Hadrianus, urmașul lui Traian care va avea semeția să transgreseze istoria construind un mit din scenariul pe care un „mesager dac” i-l înmânează. Romanul, cu o scriitură exoterică, datorită expozeurilor personajelor care încearcă să clarifice mituri și rituri (departe însă de puterea de sugestie din Memoriile lui Hadrian de
BOTEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285836_a_287165]
-
mila. Ne aflăm În fața a două atitudini exemplare din punct de vedere psihologic și moral: admirația care glorifică și sfâșierea care condamnă prin suferință. Dar nici eroul și nici tragicul nu mai sunt persoane. Ele devin În această situație personaje. Transgresând realitatea, ele nu mai pot fi reale, pentru că se raportează exclusiv la aventura umanului, care se identifică cu valorile unice și exclusive pe care le ilustrează. Personajul, spre deosebire de persoană, Încetează de a mai fi antinomic, de a mai avea contraste
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
observațiile la care am ținut să răspund mai sus. Cartea lui Andrei Oișteanu exprimă mai mult decât corporalitatea ei propriu-zisă, astfel disecată cu precizie de cunoscător de Ioana Pârvulescu. Desigur, mi se va obiecta că judecăm textul, nu ceea ce-l transgresează. Autorul nu-și poate extinde paternitatea asupra proiecțiilor imprevizibile născute în mintea și sufletul cititorului care continuă pe cont propriu aventura lecturii. Dar mișcându-ne în direcția asta ajungem chiar la rostul cărților, al literaturii în general și este o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
din mormânt). Îl reia în așa fel încât să valoreze ca paradox teribil și pentru cei neîncrezători. Protejează astfel scandalul Crucii și îl rostește din nou în fața oricui a auzit ceva despre acesta. În consecință, caută acele for mulări ce transgresează vizibil logica obișnuită. Nu afirmă pur și simplu că actul de credință este absurd în sine. Nici că moartea și învierea Fiului sunt absurde în ele însele, în afara oricărei logici. A recunoaște limitele înțelegerii omenești nu înseamnă a spune că
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
din mormânt). Îl reia în așa fel încât să valoreze ca paradox teribil și pentru cei neîncrezători. Protejează astfel scandalul Crucii și îl rostește din nou în fața oricui a auzit ceva despre acesta. În consecință, caută acele for mulări ce transgresează vizibil logica obișnuită. Nu afirmă pur și simplu că actul de credință este absurd în sine. Nici că moartea și învierea Fiului sunt absurde în ele însele, în afara oricărei logici. A recunoaște limitele înțelegerii omenești nu înseamnă a spune că
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
observațiile la care am ținut să răspund mai sus. Cartea lui Andrei Oișteanu exprimă mai mult decât corporalitatea ei propriu-zisă, astfel disecată cu precizie de cunoscător de Ioana Pârvulescu. Desigur, mi se va obiecta că judecăm textul, nu ceea ce-l transgresează. Autorul nu-și poate extinde paternitatea asupra proiecțiilor imprevizibile născute în mintea și sufletul cititorului care continuă pe cont propriu aventura lecturii. Dar mișcându-ne în direcția asta ajungem chiar la rostul cărților, al literaturii în general și este o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
divizat tot mai net în arte, fiecare artist limitându-și investigațiile la un singur domeniu și încercând să-i epuizeze resursele creatoare. Senzația de secătuire a acestor resurse a fost încercată prima data de impresioniști, care au simțit nevoia să transgreseze hotarele domeniului lor, practicând de pildă, sculptura, când orientarea lor era spre pictură sau invers. În secolul al XX-lea se va merge însă mult mai departe: marii artiști ai timpului vor înțelege că nu este suficient să practice mai
Sincretismul – paradigma artelor contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by D. N. Zaharia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_941]
-
putem face că detestăm viața, când de fapt ținem la ea. Într-atât este adevărat că stilul excesiv nu este o negare a societății. Este un apel pentru a participa la ea, chiar și atunci când aspectele sale prea opresive sunt transgresate. Frecvent sunt citați autori moderni sau contemporani: Sade, Nietzsche, Bataille, Deleuze, care au evidențiat dimensiunea fondatoare și dinamică a excesului. Se poate nota în acest sens și conceptul de "situație-limită" propus de Karl Jaspers. Pentru faptul că pune bine în
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]