295 matches
-
debuta tot cu un discurs reflexiv despre propriul eu, de data aceasta constatator și nu interogator. ,,Deschiderea" se produce în acest ultim roman mai des, tocmai datorită faptului că tentativele de cunoaștere ale propriului trup au fost nenumărate, rezultatul acestor ,,transgresări" ale sinelui fiind identificarea exactă a trupului cu ,,caverna intimă și cunoscută, acceași viziune călduță și iluminată de pete și imagini neclare, care este interiorul trupului meu, conținutul persoanei mele de dincoace de piele"420. Convingerea de la care naratorul-personaj pleacă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
explicăm scena cu adevărat scandaloasă, chiar și pentru veacul al XXI-lea, la care se vor deda Claude și Nicolas sub enorma masă din Grande Salle. Toate comandamentele epocii fuseseră încălcate: rațiune, bun-simț, evlavie, castitate, ca să nu mai vorbim de transgresarea barierelor sociale, păcat impardonabil pentru care represaliile nu mai pot zăbovi. Claude este consemnată într-o mănăstire, astfel încât să rămână neprihănită, cuvioasă, demnă de numele familiei și al viitorului soț. Totodată, licornul de Nicolas este și el "ascuns", adică trimis
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
eseu-hermeneutică (2009). De la Sideralia debutului (Editura Litera, București, 1979) și până la recentele Cele mai frumoase poeme inițiatice. 10% elemente inedite în athanor (Editura Contact Internațional, Iași, 2013), toate cărțile de poezie ale lui Liviu Pendefunda par consacrate efortului continuu de transgresare a granițelor dintre discipline și de valorizare a acelui Unu din și de dincolo de multiplu. Stihuri generos risipite prin volume precum Farmacii astrale (Editura Junimea, Iași, 1981), Astrul cojilor de ou (Casa de Cultură Vaslui, 1982), Tihna Scoicilor Mnemoclastele poesiei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
individului. Pariziana este versiunea unei femei moderne, care transcende stereotipul femeii tradiționale. Contrar opiniei comune conform căreia femeile lipsesc de pe scena publică, dar și din cărțile de istorie, considerăm că femeia pariziana a știut să-și impună originalitatea și mesajul. Transgresarea modului de a fi, de a gândi și de a simți comun, înfăptuit de Pariziana, este o sfidare a canonului, o "revoluție elegantă", iar vizarea obiectivelor masculine, cum ar fi Puterea, Libertatea și Creația, pun problema unei democrații pe care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
nu durează, dar îmbată și promite. Această constatare lucida nu îl împiedică pe protagonist să se lase din nou sedus, după divorț, proiectând perspectiva picanta a unui adulter cu fosta soție. Acest detaliu, pur parizian, vorbeste despre dorința permanentă de transgresare a canonului. Este sugestiv faptul că personajele masculine din domeniul artisticului sunt cele care percep noutatea acestui tip. Romancierul Gaston de Lamarthe, un alter-ego al lui Zola, reușește să descrie această rasă contradictorie și pătrunde în profunzimea esenței acestui tip
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în care își concepe existența, Pariziana dezvăluie noi dimensiuni ale personajului emancipat. Ea transforma totul în spectacol, mise en scène, joc, mască, deghizare, căutând cu disperare să se sustragă monotoniei apăsătoare a vieții. Ea se manifestă plenar prin capacitatea de transgresare a stereotipului și accedere la eveniment. Pariziana instalează în text evenimentul prin organizarea scandalurilor, spectacolului, fenomenului etc152. Această proiectare a Parizienei într-un rol se poate califica drept autoficționalizare. Ea poate fi înțeleasă ca semn al unei eliberări a sinelui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de conduită precise pentru toate circumstanțele existenței, fie de lege, fie de tradiție 238. Calendarul monden este supraîncărcat cu evenimente. Înțelegem prin s c e n a reprezentarea dramatică în ficțiune [Lojkine; Jucan, p.23], mizanscena unui eveniment, construită că transgresare a ritualului în care converge eficientă narativa cu cea scenica [v. Lojkine, La scène de român. Méthode d'analyse, Armând Colin, Paris, 2002]239. Nicolae Panea menționează cu justețe că "orice cod social oficial ascunde o dinamică ondulatorie: pe de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
1882 de H.Becque), copii neligitimi (Le Fils naturel, 1858 de Dumas-fiul), reușită în lume și în afaceri (L'Argent, 1894 de Fabre). Reprezentarea cariilor sociale nu este legată la acesti dramaturgi de descoperirea cauzelor (că la romancieri), ci de transgresarea canoanelor moralei burgheze. Teatrele de bulevard reprezintă drame și comedii în care adulterul înflorește. 175 "Productrice d'images, univers de reflets, puissance d'illusion, la ville moderne est le règne du simulacre" [Dumoulié, p.27]. "Citadinul liniștit și cultivat din
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
bătută. Cărare care străbate, cărare care taie de-a curmezișul, o cale plină de riscuri: "Transdisciplinaritatea ne obligă să ieșim din rutină și să abandonăm cărările înșelător de sigure ale disciplinelor."9 E un drum al speranței. Nicolescu vorbește despre "transgresarea victorioasă a frontierelor dintre discipline", cercetătorii transdisciplinari fiind cei care "reabilitează speranța"10. Acest eseu cuprinde trei părți: I. POSIBILELE, IMPOSIBILELE MELE. În prima parte este vorba despre viață, moarte, iubire. Sunt examinate situații obișnuite (a iubi, a nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
a ceea ce se numește Școala francofonă Paris, Geneva care s-a afirmat major în domeniul pe care, în Europa, îl numim analiza discursului. Însăși definiția discursului elimină unele oscilații, unele criterii de definire, cel cantitativ, de pildă, prin transfrastic înțelegând transgresarea verbalului, manifestarea în extralingvistic, potrivit afirmației lui Benveniste: lingvisticul se sfârșește cu fraza. O manifestare lingvistică devine discursivă tocmai atunci când este purtătoare a mărcilor exteriorității, ale socialului, ceea ce este în spirit cert postmodern, contextul favorizând și faimoasele "jocuri de limbaj
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fost alăturat sau chiar confundat cu alte curente sau manifestări culturale, precum avangarda, kitsch-ul, camp-ul etc. Lipsa de formalitate a postmodernismului distruge frontierele clasice, introducând o sincronie uneori paradoxală, ce include pastișa, parodia, travestiul. Referindu-se la aceste transgresări operate de către postmodernism, Susan Sontag remarca faptul că "tot felul de frontiere convenționale au fost sfidate; nu numai aceea dintre cultura "științifică" și cea "literar-artistică" sau cea dintre "artă" și "nonartă", ci și multe dintre distincțiile stabilite din chiar interiorul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dezvoltare (ca în exemplul Americii). Nu cred că în toate cazurile în care este vorba despre "depășiri" de orice tip și nivel, acestea s-au realizat doar pentru că etapele anterioare au ajuns la punctul lor maxim pozitiv; este posibil ca transgresările să se producă și din alte motive decât cele ale unui "preaplin" realizat de epoca sau curentul anterior (și o explicație ar fi și erodarea fundamentelor vechiului nivel, care nu se produce neapărat în momentul de "glorie" al acestuia). De
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
real. Conceptele care, în general, sunt "visuri de plenitudine", nu mai pot fi decât niște deziderate utopice. În acest punct, apropierea de viziunea lui Jacques Derrida este asimptotică, din moment ce obiectul discursului nu este altul decât discursul însuși în forma scrierii, transgresarea sa producând concomitent o depășire a sensului. Remarcabilă este metafora derridariană a incendiului pustiitor din La carte postale de Socrate à Freud et au-délà, în urma literelor sensurile fiind arse într-un incendiu universal al cuvintelor, scrierile luând forma unei corespondențe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
conform deontologiei profesionale se exclude. Orice act de concurență săvârșit în această arie prohibită, atrage de la sine răspunderea autorului cu sancțiunile corespunzătoare. Dimpotrivă în zonele deschise concurenței, actele competiției comerciale sunt permise întrucât îndeplinesc funcții stimulative benefice pentru consumatori. Numai transgresarea condițiilor oneste poate atrage măsuri represive. Cu alte cuvinte: în cazul concurenței interzise ne aflăm în fața unui act săvârșit fără drept, pe când în cazul concurenței neloiale este vorba de exercițiul excesiv al unui drept sau al unei libertăți. 1.3
Dreptul concurenţei by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1417_a_2659]
-
văzut extinzîndu-și autoritatea asupra unui întreg popor în interiorul mediilor izraelite divizarea și tensiunea se amplifică, se amestecă și se acutizează. Pe scurt, esențial e un singur lucru, anume trecerea de la faptul autentic la interpretarea mitică, de la un proces imbatabil de transgresare, care pleacă de la evenimentul definit de istorie, pentru a se ajunge la o lectură fantezistă. În schimb, cum să nu constatăm în mod obiectiv ceea ce este și esențial că, oricare ar fi denumirea, natura sau motivațiile conspirației denunțate, acest denunț
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
întârzia să apară, indiferent de modalitatea de exprimare, poate nu întotdeauna atât de evidentă; r. 20 22 : „pe unde te-a scuipat boierul, te-a sărutat domnitorul țării și ți-a șters rușinea” compensarea umilinței și rușinii prin cinstire și transgresarea limitelor sociale fără prejudecăți și false idei de stratificare socială . VARIA POVESTIRI DIDACTICE PÂCALĂ p. 57, r. 23 : „aista-i chiar Pâcală” - constatarea cu sarcasm a neroziei continue și constante a unei persoane; p. 59, r. 30 32 : „Prostia din
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
cei mai slabi decât ei." (Fedra). Putem vorbi aici despre ironie în măsura în care ceea ce "vrea să arate" fabula este atât de exagerat încât faptele nu ar putea fi interpretate întocmai cum ele apar relatate la prima vedere. Analiza dialogului arată o transgresare a modelului prototipic: nu există nicio secvență cu funcție fatică, de deschidere sau de închidere. Intrarea în dialog se face odată cu faza tranzacțională. Am putea veni, în acest caz, cu două explicații: o lege a economiei legată de genul narativ
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
politic asupra producției culturale. Trei ani mai târziu, Codul eticii și echității socialiste deschidea calea unor noi ingerințe opresive în viața instituțiilor și chiar a persoanelor: etica noului regim condamna, de pildă, celibatul, divorțul (mai ales pentru femei) și alte transgresări ale conformismului pe care insistența asupra locului central al familiei și reproducerii le difuzau în prelungirea politicii nataliste. Dincolo de asemenea considerente mai puțin evidente, Codul eticii a reprezentat un nou prilej de înfierări și chiar de epurări, marcând totodată prezența
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
se exercită, în personalitatea profundă a teroristului, ca și în voința de putere a unei forțe străine într-un război sfînt, în influențele pe care le primește, pe care le acceptă. Vom întîlni aici o constantă, cea a sentimentului de transgresare în sensul cel mai strict al termenului: deviantul trăindu-și în acest caz respingerea ca pe o alegere, transformînd-o într-o misterioasă voință de putere, care-i permite trecerea peste limitele condiției umane pentru a se afirma, pentru a se
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
imaginea Mamei Rele, în ochii lor Societatea este responsabilă de toate durerile lor, de toate eșecurile lor. O societate care trebuie nimicită cu orice preț, la nevoie prin distrugerea umanității și chiar a lor, prin băutura magică a puterii, prin transgresarea limitelor sociale, cel puțin a celor aflate la îndemînă perversiunile sexuale, rătăcirea apoi ruina cetății oamenilor, prin refuzul tuturor formelor instituționale și disprețul de sine împins pînă la ura față de ceilalți. Același sentiment al eșecului este întreținut, cultivat, de o
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
și căreia nu îi vor mai fi stăpîni. Ei simțeau cum le scapă o putere aparținînd acum altor etnii favorabile albilor, altor oameni însemnați, noilor regi. Urgia și stînga Aceste elemente de noapte, de respingere a condiției umane și de transgresare a limitelor vin să se adauge unei alte date: întoarcerea la Mamă. Thugii, care au însîngerat India din 1326 (data primei mențiuni scrise) și pînă la începutul secolului XX, nu erau asasini ocazionali împinși la crimă de profituri mai mult
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
al franciscanului Jean de Roquetaillade, în 1356, adaugă viziunilor apocaliptice obișnuite un ansamblu de teorii sociale revoluționare și un nou dușman: Dives Bogatul -, Domnul Capital, așa cum va spune Marx mai tîrziu. Toate aceste mișcări au în comun o voință de transgresare și mai ales de distrugere a Bisericii, considerată ca fiind Mama Rea. Ea este, în predicile profeților milenarismului, prostituata Babilonului despre care vorbește Apocalipsa, Mama nelegiuirilor. La polul opus, Mama Bună Zeița Bună este prezentă în inima tuturor nebunilor milenariști
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
ale modernismului inițiator. Acest proces, care poate fi numit "a patra hipnoză antropogenetică", asemănătoare cu mutațiile asociate epocii artei rupestre, invenției scrisului, respectiv invenției tiparului, se produce prin depășirea relativității axiologice a epocii numite de către unii autori "postmodernitate" și prin transgresarea, dar și preluarea, sub forme complexe, rafinate, a unora dintre elementele constitutive ale modernismului incipient. Un comentariu suplimentar se cuvine a face aici. Pe întreg parcursul lucrării de față este prezentă o suprapunere aparentă între termenii "social" și "societal". Distincția
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
subregionalizări "corecte politic" sistematice (echivalare de drepturi ale minorităților, ale regiunilor (de-)favorizate economic sau etnic, ale spațiilor enclavizate etc.). Astfel, naționalismele etnice ar putea fi înlocuite de naționalisme civice. În consecință, asistăm la izomorfoza unor noi hărți mentale prin transgresarea geofrontierelor fractale fluide. ■ Panideea luptei globale împotriva terorismului Potrivit acestei panidei inedite, terorismul reprezintă un fenomen global, o vastă "plasă" în care sunt angrenate "celule", "rețele" și "supra-rețele" extinse la nivel mondial. Se vorbește astfel de globalizarea terorismului, dar și
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
dispozitive tehnice "hard", utilizatorii de limbă română sunt nevoiți să renunțe la semnele diacritice. * Apoi, există tendința de renunțare la vocale, acolo unde pronunția fonetică o permite ("d" în loc de "de", "c" în loc de "ce" etc.). * Implicit, în multe cazuri, este evidentă transgresarea comunicării asertive. * De asemenea, să remarcăm pătrunderea în vocabularul scris al limbii române (dacă mai putem vorbi de limba română obișnuită) a unor noi prescurtări ("bn" = "bine"), dar și a unor cuvinte, provenite în special prin următoarele mijloace: * imitarea modei
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]