556 matches
-
din piatră, finalizând lucrările în anul 1659 și punând-o sub ocrotirea unui sfânt militar, Sfântul Dimitrie, nădăjduind într-un ajutor al sfântului, pentru a-și putea recupera tronul domnesc. Biserica este o constructie ce îmbină stilul muntenesc și cel transilvănean, dar una foarte mare pentru acele vremuri. Este astăzi cea mai veche biserică ortodoxă de zid din Bihor. De-a lungul vremii biserica de la Tinăud a jucat un rol foarte important, atât din punct de vedere spiritual, cât și din
Biserica Sfântul Dumitru din Tinăud () [Corola-website/Science/336910_a_338239]
-
(numele complet fiind Demetru Ion Dobrescu, n. 1869, Merlari-Jilava - d. octombrie 1948) a fost un jurist român, primar al Bucureștiului în perioada februarie 1929 - ianuarie 1934. era descendentul unei familii de transilvăneni, ajunși cel mai probabil în Țara Românească cu prilejul revoluției de la 1848. De tânăr a avut un puternic simț juridic și civic, astfel că la vârsta de numai 13 ani a pledat pentru prima oară în fața unui judecător, apărându-și
Dem I. Dobrescu () [Corola-website/Science/327094_a_328423]
-
limbii române (care, în cele din urmă va înlocui scrierea chirilică). Fruntași ai acestei mișcări au acceptat sa primească supremația papei de la Roma în biserica română din Transilvania, punând bazele Bisericii Unite sau Greco-Catolice românești. În 1791 reprezentanți ai românilor transilvăneni au emis o petiție către Împăratul Leopold II al Austriei, numită "Supplex Libellus Valachorum" inspirată de "Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului" din Franța, și cerând drepturi politice egale cu alte etnii pentru românii din Transilvania. Astfel, a început mișcarea
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
căzut într-o tristă ruină, Augusta Theresia printr-un dar mărinimos l-a refăcut), cu valoarea 1782. Frescele de pe tavan au fost pictate în 1908 de Francisc Lohr și restaurate în 1968 de Coriolan Munteanu. Geamurile au stema familiei nobilului transilvănean Ioan Haller (protector al Minoriților în secolul al XVIII-lea) și stema Ordinului Minoriților. Vitraliile de secol XIX reprezintă sfinți legați de istoria ordinului franciscan și de istoria Ungariei. Odată cu preluarea bisericii, inscripțiile de pe vitralii (în limba maghiară) au fost
Catedrala Schimbarea la Față din Cluj () [Corola-website/Science/302613_a_303942]
-
1918 unirea Transilvaniei cu România a fost deja proclamată, dar acest act nu ar fi fost suficient pentru ca această unire să fie garantată politic, militar și diplomatic. De aceea, pentru preluarea puterii statale organismele politice locale și centrale ale românilor transilvăneni în strânsă colaborare cu armata română care traversase Carpații, au conlucrat astfel pentru a apăra și împinge spre vest linia provizorie de demarcație, statul român dorind să asigure succesul solicitărilor sale teritoriale inclusiv prin maximalizarea gradului de ocupare militară. La
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
determinat apariția unei situații cu caracter relativ confuz, deoarece a prevăzut ca administrația din teritoriul evacuat să rămână sub controlul guvernului budapestan, aliații urmând să nu se amestece în administrarea internă a statului ungar. În momentul semnării Convenției, reprezentanții românilor transilvăneni luaseră deja decizia fermă de desprindere a Transilvaniei de Ungaria, iar România reintrase în tabăra Antantei, la 10 noiembrie. Cu toate acestea, deoarece la 7 mai 1918 România semnase o pace separată cu Puterile Centrale a fost considerată stat necombatant
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
izbutește să fie plastic prin vorbe, pentru ureche, nu prin colorism“." Activitatea literară a lui Octavian Goga a fost dublată de o susținută activitate politică-socială. Goga a devenit, la începutul secolului al XX-lea, mesager al aspirațiilor naționaliste ale românilor transilvăneni. În septembrie 1906, Goga a fost ales secretar literar al "Asociației transilvană pentru literatura română și cultura poporului român" ("ASTRA"), urmând ca, împreună cu Octavian C. Tăslăuanu, să politizeze activitățile celui mai important așezământ cultural din Transilvania. Prin articole publicate în
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
mai amplu care să le înglobeze”. (89) Lucrarea noastră își propune și ea să trateze doar evenimentele de la 1848 din Transilvania, mai ales privitor la victoria acesteia, întrucât, așa cum am arătat, deși nu este contestat acest aspect al luptei românilor transilvăneni la 1848, a fost până în prezent prea sumar abordat și nu sub toate aspectele lui importante. Așa se prezintă bunăoară activitatea Comitetului Național Român, sau constituirea celor 15 prefecturi și legiuni. Mai mult decât atât, atunci când a fost abordată problema
Istoriografia revoluției române de la 1848-1849 din Transilvania () [Corola-website/Science/302494_a_303823]
-
urmează teologia. La 1 noiembrie 1833 se călugărește și ia numele de Andrei. La 15/27 iunie 1846 este numit vicar general la Sibiu. Un aspect controversat al biografiei sale a fost predarea Ecaterinei Varga, luptătoare maghiară pentru drepturile românilor transilvăneni, autorităților imperiale absolutiste în ianuarie 1847. În ziua de 2 februarie 1834 în biserica catedrală din Carloviț a fost înaintat diacon viitorul mitropolit Andrei Șaguna. Atunci el a spus: "„Pe românii transilvăneni, din adâncul lor somn (vreau) să-i trezesc
Andrei Șaguna () [Corola-website/Science/303759_a_305088]
-
(județul Neamț), a fost construită în 1793 și are hramul "Duminica Tuturor Sfinților". Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Edificiul a fost construit de români transilvăneni care, în epoca împărătesei Maria Tereza, au trecut Carpații pentru a se refugia de politica religioasă și națională a Imperiului Habsburgic în acele vremuri. Tripticul din altar care enumeră pe toți cei care au contribuit la ridicarea bisericii, menționează ca
Biserica de lemn din Grințieș () [Corola-website/Science/314987_a_316316]
-
exprimându-și solidaritatea cu acuzații. În 1893, devine membru al Partidului Național Român și colaborator activ al ziarului "Tribuna" din Sibiu. Între 1895-1901, Goldiș este secretar al "Societății pentru crearea unui fond de teatru român", sprijină mișcarea teatrală a românilor transilvăneni publicând articole pe această temă, preocupându-se de alcătuirea de repertorii adecvate echipelor de artiști amatori, inițiind anuarul societății și stimulând permanent strângerea de mijloace bănești necesare creării fondului propus. Din anul 1897 devine colaborator permanent al ziarului "Tribuna poporului
Vasile Goldiș () [Corola-website/Science/307229_a_308558]
-
religiei mozaice era tolerată deopotrivă în Ungaria și în Transilvania. Cultul antitrinitarian, recept în Transilvania, avea în Ungaria statutul de cult tolerat, ca și cele patru culte tolerate în Transilvania. Curtea de la Viena a folosit concomitent unirea religioasă a românilor transilvăneni ca pe un instrument de dislocare a autarhiilor medievale, în efortul ei politic de spargere a monopolurilor istorice. În acest context, prin prima diplomă leopoldină legată de chestiuni confesionale, împăratul Leopold I a recunoscut clerului unit aceleași privilegii ca și
Diploma leopoldină din 1691 () [Corola-website/Science/323036_a_324365]
-
Balinț, Nicolae Vlăduț, Vasile Moldovean, adună legiunile pentru a organiza apărarea ultimelor puncte de rezistență ce au mai rămas, în Munții Apuseni. Spre mijlocul anului 1849 trupele maghiare sunt învinse de trupele țariste conduse de generalul Lüders, cu ajutorul miilor de transilvăneni organizați într-o armată de Avram Iancu. Începând cu 1850, pacea se restabilește și austriecii preiau încet-încet din nou controlul Ardealului. Membrii Comitetului încep să fie urmăriți spre a fi eliminați sau intimidați, dar Comitetul însuși continuă să existe.
Comitetul Național Român (1848) () [Corola-website/Science/308797_a_310126]
-
calitatea sa de cercetător la "Institutul pentru Cultura și Istoria Germană din Sud-Estul Europei" publicat o carte în care a analizat prezența scriitorilor Adolf Meschendörfer și Heinrich Zillich în literatura din al Treilea Reich, în care arată că „Simpatia autorilor transilvăneni Adolf Meschendörfer și Heinrich Zillich pentru Germania național-socialistă este mai presus de orice dubiu”. În 1936 lui Menschendorfer i s-a atribuit titlul Doctor honoris causa al universității din Breslau din Germania (astăzi Wroclaw, Polonia). Dr. phil. et jur. Paul
Adolf Meschendörfer () [Corola-website/Science/309293_a_310622]
-
studiu să apară în seria Universitas. Altcineva, însă, a fost mai expeditiv, prezentând o lucrare cu același subiect și beneficiind de prioritate. Cum ne aflăm în etapa aprobării definitive a planurilor, vă rog călduros să întindeți o mână binevoitoare acestui transilvănean de ispravă, acum moldovenizat și de o modestie anacronică. Rugămintea sa, însușită total și prompt de mine, se dorește înțeleasă de dumneavoastră și de domnul Aurel Martin, care are în mână condeiul hotărâtor și căruia îi adresez salutările mele cordiale
Însemnări despre Const. Ciopraga și discipolii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2528_a_3853]
-
călătoriei, Darie trebuie să aibă grijă de cel pe care îl înjunghiase. Diplomatul îl poreclește „Scaurus” („picior strâmb” în limba latină) și-i spune că-l va sili să-i plătească fapta, făcându-l sluga lui. Spelbul (Cornel Coman), un transilvănean care dezertase din armata austro-ungară și dorea să ajungă în Moldova pentru a se înrola ca voluntar în armata română, îi dezvăluie lui Darie planul său de evadare din tren. În noaptea următoarea, pe o ploaie torențială, Siteavul (Ștefan Sileanu
Prin cenușa imperiului () [Corola-website/Science/317574_a_318903]
-
și nu-l pierduseră prin luptă? Răspunsul constituie cea mai rușinoasă pagină din istoria Craiovei. Boierii craioveni făceau de câtva timp afaceri importante cu austriecii, în ciuda monopolului comercial turcesc, care nu prea funcționa în Oltenia. Afacerile prosperau, deoarece austriecii și transilvănenii plăteau mai bine. Astfel, turme mari de bovine, ovine, porcine, cantități importante de cereale, sare și felurite produse agricole luau drumul Imperiului Habsburgic, în special spre Transilvania. Nemulțumiți de imixtiunea lui Nicolae Mavrocordat în afacerile lor, boierii craioveni și-au
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
tabernacul, încoronat cu un baldachin, deasupra căruia se află un bazorelief înfățișând Răstignirea, se regăsește pe peretele nordic. Acest element arhitectonic este prezent și în bisericile de la Bazna, Ighișu Nou, Dupuș, el fiind o rezultantă directă a operelor goticului popular transilvănean. Peste altar poate fi observat blazonul familiei Apafi de pe cheia de boltă, blazon înconjurat de inscripția "GENTILE SCUTUM APPAE". Spre nord se vede intrarea către sacristie prin intermediul unui arc frânt, după care urmează intrarea spre turnul de scară al cărui
Biserica fortificată din Mălâncrav () [Corola-website/Science/326806_a_328135]
-
În politică s-a remarcat ca participant la Revoluția Română din 1848 și a susținut unirea și independența Principatelor. A susținut cu ardoare idealurile Școlii Ardelene și a rămas posterității ca un bun pedagog, un mare patriot sub spectrul iluminismului transilvănean și un bun portretist. A fost o fire îndrăzneață și muncitoare, similar negustorilor brașoveni din rândul cărora a făcut parte. Pentru Craiova, a fost ceea ce Ion Heliade-Rădulescu a fost pentru București. Barbu Theodorescu i-a făcut următoarea caracterizare: A pictat
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
arapului din Veneția", etc. O dată cu izbucnirea revoluției din 1848, după evenimentele de la Islaz, Heliade a plecat cu prietenii săi la Craiova, unde au fost primiți de către profesorii conduși de Ion Triffu și unde s-a citit Proclamația. Ca urmare, toți transilvănenii au fost dați afară din învățământ, administrația acuzându-i pe aceștia că în loc să se preocupe cu orele de învățământ, au luat parte la revoluție și au făcut propagandă acesteia. „Proscrișii” de la Craiova au fost: pitarul Constantin Lecca, serdarul Ioan Triffu
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
și activitatea lui Lecca au început să se înmulțească, opera sa a început să fie pusă în lumina istoriei. Astfel, Constantin Lecca și-a păstrat un loc în memorie ca și un bun pedagog, un mare patriot sub spectrul iluminismului transilvănean și un bun portretist. Asemenea lui Gheorghe Asachi și Ion Heliade-Rădulescu, Constantin Lecca a fost pictor, editor, literat, tipograf și nu în ultimul rând profesor. Pentru a pătrunde în esență opera artistică a pictorului, trebuie ca aceasta să fie încadrată
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
a ocupației austriece, caracteristică întregului Imperiu. În războiul pentru cucerirea independenței (1877-1878) participă și românii din Bihor în lupta împotriva turcilor. La 12 octombrie 1918 în casa dr. Aurel Lazăr a fost redactată o declarație care a proclamat dreptul românilor transilvăneni la autodeterminare. La 3 noiembrie s-a constituit Comitetul Național Român, compus din Aurel Lazăr (președinte), Roman Ciorogariu, Coriolan Pop, Iacob Radu, etc. Tot acum se înființează Consiliul Militar Român. La 1 decembrie 1918, un număr mare de delegați ai
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
misiunii diplomatice de la Roma, Alexandru Lahovary, a cerut oficial permisiunea guvernului italian ca "„românii să-și facă datoria față de neam”". La aceste demersuri s-au adăugat eforturile de organizare a prizonierilor români întreprinse de doi profesori de la Universitatea din București: transilvăneanul Simion Mândrescu (profesor de limba și literatura germană) și George G. Mironescu. Aceștia au devenit principalii exponenți ai intereselor românești în această direcție. La sfârșitul iernii 1917-1918, M. Popovici - în calitate de reprezentant al „Comitetului Național al Românilor Subjugați din Monarhia Austro-Ungară
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
Mândrescu a intervenit și pentru soldați, astfel că aceștia, cu ajutorul Ministrului de Externe Sidney Sonnino și al generalului Singardi, au fost transferați la Fonte d’Amore, Urbia și Terrasini. O clădire din Cittaducale a fost obținută de către președintele „Societății românilor transilvăneni și bucovineni” pentru a servi în scopul trierii voluntarilor români, astfel că în perioada imediat următoare grupul de ofițeri de la Cassino, împreună cu alții (în număr total de 84 la data de 20 mai), s-au adunat acolo, fiind desemnați de către
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
mănăstirea erau călugării, robii mănăstirești și țiganii care, pe măsura înmulțirii lor, a extinderii domeniului mănăstiresc și a defrișărilor, părăsesc incinta mănăstirii, formând satul Râșca. Acesta s-a dezvoltat treptat, iar numărul locuitorilor s-a amplificat și datorită venirii unor transilvăneni (în 1699) și bucovineni (în 1774), când provinciile lor de origine au fost ocupate de habsburgi. În 1893 sunt menționate satele Slătioara și Jahalea, iar în 1912 este menționat satul Buda. Subsolul comunei conține cărbuni inferiori, deocamdată nerentabil de exploatat
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]