552 matches
-
pentru a le îmbunătăți condițiile. Când partidul a venit la putere, principala atenție a fost acordată unei largi democrații și mai multor libertăți economice, din care ar fi trebuit să beneficieze țăranul. Această schimbare reflecta, într-o anumită măsură, influența transilvănenilor, cu interesele clasei mijlocii și a liber profesioniștilor, dar, încă înainte de fuziune, Partidul Țărănesc parcursese o cale lungă în această direcție. Schimbarea era naturală, dată fiind scurgerea timpului și îndepărtarea fermentului revoluționar. Dacă o asemenea schimbare era naturală, ea - scria
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
perioadă, în luna premergătoare intrării trupelor românești în Budapesta, se pare că în direcția unei apropieri de România acționa, de la Viena, și István Bethlen, liderul maghiar originar din Transilvania. El l-a trimis la București pe Imre Csáky (și el transilvănean), cu presupusul obiectiv de a discuta cu Brătianu ideea unei uniuni româno-maghiare16. Rezultatele întrevederii nu pot fi identificate cu precizie, aserțiunea conform căreia oamenii de stat români nu au refuzat propunerea 17 neputând fi confirmată documentar. Tot în iulie 1919
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la 14 august 1919, ne oferă câteva indicii despre ce se întâmpla în acele zile la Budapesta. Presiunile pe care Erdelyi le exercita asupra guvernului maghiar l-au făcut pe premierul Friedrich să se intereseze pe cine reprezenta în fond transilvăneanul. Un diplomat maghiar, fost membru în corpul diplomatic acreditat la Petrograd în timpul războiului, deci fost „coleg“ cu Diamandy în capitala Rusiei, și-a exprimat părerea că singurul plenipotențiar român la Budapesta era în acel moment Constantin Diamandy, deci „d-l
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fi regele unei țări inamice sună mai degrabă ca niște vorbe spuse pentru a stârni reacțiile părinților săi, decât ca indicii că acționa pentru realizarea unei uniuni dinastice româno-maghiare. Indiferent dacă Erdelyi a beneficiat sau nu de aportul prințului Carol, transilvăneanul și-a continuat imperturbabil „pertractările“ în vederea schimbării de guvern de la Budapesta. Prin capitala Ungariei se răspândise zvonul că Erdelyi a instituit un „contraguvern“. Friedrich i-a alertat pe emisarii Aliați, iar noul ministru de externe maghiar, contele Jozsef Somssich, a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să forțeze mâna reprezentanților aliaților, care susțineau guvernul Friedrich, pentru a-l înlocui cu unul de stânga, de la care nădăjduia să obțină consimțământul relativ la unirea Transilvaniei cu România“73. În schimb, Erdelyi îl considera pe Diamandy ignorant în privința politicii ungurești; transilvăneanul era de părere că „Ungaria multă vreme încă va fi guvernată de grofi și că România, dacă voește să facă politică mare la Budapesta, cu aceștia trebuie să se înțeleagă“74. Oricum, Comnen a fost mai favorabil lui Diamandy, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Carol al IV-lea de restaurație habsburgică în Ungaria, deci o perioadă de agitații profunde și dezbateri acerbe din perspectiva ocupării tronului maghiar. După eșecul primei încercări, aceea din martie-aprilie 1921, de revenire la conducerea Ungariei a ex-regelui Carol, doi transilvăneni, Bethlen și Bánffy, au ajuns să conducă guvernul maghiar, primul ca prim-ministru, iar cel de-al doilea ca ministru de externe. Deși au fost acuzați de „orientare românească“ și de faptul că „au dorit uniunea personală cu România“96
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
materializarea mai vechiului proiect de uniune personală dintre România și Ungaria. Un raport al Direcției Poliției și Siguranței Statului, din Ministerul de Interne român, întemeiat pe informații provenite din surse maghiare, prezenta situația acțiunii lui Bánffy în felul următor: „Contele transilvănean Nicolai Bánffy plecă în România [și] trată cu regele Ferdinand și cercurile ce stau aproape Curții Regale. Tratativele durară cam două săptămâni și au fost ținute în reședința de vară [de la] Sinaia. Aceste tratative încă nu sunt încheiate, însă arată
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Acțiunii naționale“ (înființată în octombrie 1914 de un grup de oameni politici și universitari filoantantiști) a fost luat de „Federația unionistă“, ce cuprindea Partidul Conservator - N. Filipescu, Partidul Conservator-Democrat (Take Ionescu), membri ai „Ligii pentru unitatea politică a tuturor românilor“, transilvăneni și bucovineni aflați în țară etc. Federația a organizat în diferite localități manifestații, presând guvernul să intre în acțiune 7. Una din cele mai ample acțiuni de acest fel a avut loc la Iași, la 1 noiembrie 1915, cerându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1927; Dr. Ioan Rațiu (1828-1902). 50 de ani de la luptele naționale ale românilor ardeleni, Sibiu, 1928; Momente din viața bisericii unite în ultimii zece ani (1918-1928), București, 1929; George Pop de Băsești. 60 de ani din luptele naționale ale românilor transilvăneni, Oradea, 1935; Eugeniu Carada, Oradea, 1936; La Presse périodique en Roumanie, Oradea, 1936; Aurel Mureșianu, Cluj, 1938; Iosif Vulcan, Oradea, 1942; Mitropolitul Ioan Vancea, Oradea, 1942; Istoria literaturii eline, București, f. a. Antologii: Poeți în rugăciune, Oradea, 1943. Traduceri: Dimitrie Cantemir
GEORGESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287219_a_288548]
-
din 1918: deprovincializare, sincronizare cu marea cultură națională, deschidere europeană. Monografiile Poezia lui Mihai Beniuc (1972) și „Gând românesc” și epoca sa literară (1973), studiile grupate în volumul Întâlniri... (1976) valorifică o cercetare sistematică, riguroasă, aplicată climatului literar și publicistic transilvănean din jurul anului 1930. Examinarea completă a revistei „Gând românesc” (studiu de situare istorică și estetică, program, bibliografie, documente inedite) argumentează rolul celei mai importante publicații literare transilvane din epocă în cultivarea valorilor naționale moderne. Reconstituire informată a unui climat intelectual
FANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
are și o latură subiectivă. Iosif Vulcan era, în 1865, un om cu veleități literare și cu proiecte ambițioase. Ceea ce primează însă este înțelegerea necesităților vremii. Revista apare într-o epocă de puternice frământări naționale. Realizarea îndreptățitelor deziderate ale românilor transilvăneni depindea în bună măsură de capacitatea de organizare și de folosire a energiilor. Publicația lui Vulcan va avea în această direcție, până la apariția „Albinei Carpaților” și a „Tribunei”, realizări deosebite, depășind repede stadiul unei reviste regionale și obținând colaborări de la
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
Voltaire, Beaumarchais, Lamartine, Balzac, Al. Dumas, Al. Dumas-fiul, Victor Hugo, Ponson du Terrail, Jules Verne, François Coppée, Guy de Maupassant, Émile Zola, Anatole France, Alphonse Daudet, Sully Prudhomme ș.a. F. a ilustrat, pe întinderea unei jumătăți de secol, lupta românilor transilvăneni pe tărâm politic și cultural pentru realizarea idealurilor naționale. Revista a devenit astfel, așa cum scria Iosif Vulcan în Încheierea din ultimul număr apărut în 1906, o „oglindă fidelă a evoluției noastre intelectuale”. R.Z.
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
alt proiect, la fel de lipsit de realism, a fost inițiat cu multă seriozitate. Este vorba despre proiectul „Dracula Park”. Ca și „Dallas”, proiectul „Dracula Park” a fost unul turistic. El consta în construirea unui uriaș parc de distracții în apropierea orașului transilvănean Sighișoara - unde s-a născut personajul istoric român care a inspirat povestea contelui Dracula pe baza popularității și tematicii horror a poveștilor cu vampiri și a legendei lui Dracula. Proiectul era uriaș, presupunându-se că aproape un milion de turiști
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
cea mai bună, își potolește „sângele aprins” călugărindu-se. Reușitele prozatoarei sunt mai ales pe linia intimismului de salon, a melodramei educative (Departe de lume, Aci, pe pământ), și a documentului evocator (Maialul). Un roman, Martirii (1908), evocă drama românilor transilvăneni, tentativele de a rezista deznaționalizării și de a nu-și pierde omenia. Piesele scrise de H. sunt moralizatoare în exces, chiar dacă, pe alocuri, ca în drama Aur!... (1903), sunt creionate cu oarece îndemânare personaje ambigue. Alte drame au rămas în
HODOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287440_a_288769]
-
Orășanu, C.D. Aricescu, I.C. Fundescu (multă vreme secretar de redacție), G. Sion, Al. Pelimon, Radu Ionescu, Gr. H. Grandea, E. Winterhalder (cu pseudonimul Iernescu), Maria Rosetti, Maria Flechtenmacher, Constanța Dunca-Schiau. Au fost prezenți, de asemenea, semnând adesea cu pseudonim, mulți transilvăneni, între care G. Barițiu (în 1868), Visarion Roman ș.a. După 1885 dau diverse articole și contribuții literare Al. Macedonski, G. Dem. Teodorescu, Vintilă C.A. Rosetti, Frédéric Damé, G.I. Ionnescu-Gion ș.a. Alături de C.A. Rosetti, critică literară și dramatică fac
ROMANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289364_a_290693]
-
istorie, critică și teorie literară privitoare la limbajul poetic al lui Mihai Eminescu, la relația între poezie și ființă (Horia Bădescu) sau, în plan universal, la poemul Beowulf și la Hamlet de Shakespeare; de asemenea, o evocare despre scriitorul german transilvănean Wolf von Aichelburg. Primul număr mai cuprinde, în traducere, o convorbire cu importanți critici literari de peste Ocean, intitulată Gramatica discursului critic american. În sfera istoriei culturii sunt furnizate informații asupra începuturilor Tipografiei Arhidiecezane de la Sibiu. Compartimentul de beletristică e reprezentat
SAECULUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289426_a_290755]
-
era membru). Multe discursuri sunt inserate în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” și în „Gazeta Transilvaniei”. În 1853 el face să apară „Telegraful român”, dând linia politică și culturală a publicației. Îi sunt găzduite aici articole privind situația românilor transilvăneni, dar și pe teme bisericești ori școlare, cuvântări, scrieri pastorale. Rămase o vreme în manuscris, memoriile mitropolitului cuprind însemnări de la 1846, anul sosirii lui în Transilvania, până la 1871. Notațiile evocă luptele pe care le-a purtat pentru apărarea Bisericii Ortodoxe
SAGUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
teritoriul țării noastre de la Budapesta, meritul principal revenind studenților de origine română întorși de la studii din străinătate. Sport prin esență popular, fotbalul va fi privit cu multe rezerve, elita considerându-l un potențial pericol pentru păstrarea privilegiilor sale. Deși majoritari, transilvănenii de naționalitate română își vor face cu greu loc în echipe, formate în special din jucători de naționalitate maghiară (minoritatea cea mai numeroasă din Transilvania). Este dificil de stabilit cu exactitate anul în care a avut loc primul meci de
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
nu identică). Pravila (cu destule dispoziții ce sancționau pricini laice), numită „direptătoria de lége”, având adică o funcție de orientare în hățișul canoanelor Bisericii 204, a fost imprimată în două tiraje, unul dintre ele fiind destinat Ardealului (prefața poartă iscălitura mitropolitului transilvănean Ghenadie). în tirajul pentru țara Românească, predoslavia aparține mitropolitului Theofil (care o destinează în exclusivitate Bisericii - în ciuda prezențelor laice, minore, e adevărat, despre care vorbeam - și le atrage atenția clericilor să vegheze pentru ca această carte „întru mână de mirean să nu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
înființează, împreună cu Ioan Russu-Șirianu (fiul surorii sale Maria), I. S. Nenițescu ș.a., Liga pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor. Activitatea politică desfășurată de scriitor a avut un rol important în pregătirea mișcării Memorandumului. Tot în vederea sprijinirii eliberării naționale a românilor transilvăneni, S. întemeiază ziarul „Corespondența română” (1893-1894), iar împreună cu I. L. Caragiale și G. Coșbuc revista „Vatra” (1894-1896). În 1894 este numit director de studii la Institutul „Ion Oteteleșanu” de la Măgurele, pe care îl conduce împreună cu cea de-a doua soție a
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
italieni ca fiind generali Încă Înainte de a pune piciorul În Asia. Va muri, Înnobilat de Ranjit, la Toulouse, În 1858. Vom vedea că a fost unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Honigberger, iar Ranjit Singh Îl considera pe transilvănean un protejat al lui Ventura. 93. Claude-Auguste Court s-a născut În 1793 și, fiind cel mai tânăr dintre toți În acest grup de prieteni, a fost și cel mai longeviv (moare În Franța În 1880). Henry Court a publicat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
populațiilor care le defineau, lui Honigberger nimeni nu pare a-i fi cerut vreodată vreun pașaport dincolo de Dardanele (există, firește, și contraexemple, chiar În acest volum: unele rusești). Dar cu atât mai periculoasă Îi apare divergența autentică dintre călător (un transilvănean) și peisaj (probabil foarte asemănător cu cel al Kabulului de azi). Știe că va trebui să se oprească o vreme acolo. Așteaptă să poată angaja câțiva lucrători, fără alt ajutor decât competența de medic și instinctul imbatabil de bun organizator
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
literatură și arte”, o oglindă a spiritului transilvănean, al cărui nucleu rămâne Școală Ardeleana. Pe primul loc se află „cercetarea istorică, cercetarea filosofica, popularizarea rezultatelor cercetării științifice”, după cum ilustrează articolele semnate de Serafim Duicu (Perenitatea spiritului luminist, Academia Română - 125. Contribuția transilvănenilor, Eminescu și mutațiile poeziei românești, Nicolae Iorga, critic și istoric literar, Școala Ardeleana și spiritul polemic), Mircea Popa ( Primul reflex shaskespearean din literatura noastră, Eminescu - întruchipare a ființei naționale), Silvia Urdea (Din memoria culturală a Transilvaniei), Ion Buzași (Andrei Mureșanu
SCOALA ARDELEANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289562_a_290891]
-
UNITATEA NAȚIONALĂ, publicație apărută la București, bisăptămânal, între 6 decembrie 1884 și 11 iulie 1885. A fost înființată cu scopul de a milita pentru realizarea unei depline unități naționale între românii din Regat și cei transilvăneni, scop evident atât în subtitlul „Organ al intereselor românești”, cât și în succinta explicație redacțională din primul număr, echivalentă cu un articol-program: „Dușmanii românilor de peste Carpați trebuie să fie și ai noștri, căci cine lovește într-înșii lovește și în
UNITATEA NAŢIONALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290353_a_291682]
-
ar fi un virtual filistin plat, iar Emil Gayk, ciugulitorul de grăunțe, o pasăre de pradă cu vocație de birocrat („ascuțit bine la ambele capete”) și de huligan naționalist (el „poartă pe umărul drept un susținător de armă” și vrea „transilvăneni fără Transilvania”). O chestiune finală ar fi aceea dacă totul în Pagini bizare e numai parodie, dacă nu cumva sensul e mai adânc. Existând „comedie tragică”, tragicul se poate disimula sub învelișul parodicului și al absurdului. Parodiind vorbirea în formule
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]