835 matches
-
lumina își gemea neputința de a încălzi acest dezmăț de negru. În partea din stânga a biroului din stejar negru aruncate într-un evantai ordonat câteva fotografii pline de praf se odihneau în veșmântul tăcerii. În fiecare dintre ele se zărea translucid un chip pierdut în adâncimea odinioară transparentă a unei vieți. Un chip alungit, osos. Aici timpul se picura urmând ritualul gândurilor. De cele mai multe ori parcă nici nu exista. Prăbușit în marginea patului neclar aranjat, un fotoliu cândva falnic adăpostea o
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
observat schimbarea și s-a retras în cochilia ei, ca un melc... Am privit-o mai atent. Era slăbuță, înaltă, cu păr lung și buclat, după care de multe ori se ascundea, cu ten fin și alb, bolnăvicios de alb, translucid chiar. Nu era frumoasă, dar felul cum privea atunci când nu-și ascundea privirile era așa deosebit! Avea ochii mari, negri, calzi, adânci, de te puteai pierde în ei. Dar pentru mine era doar colega de lipit cărți, o admiram ca
LIPITORII DE CĂRȚI de VIOREL CROITORU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361018_a_362347]
-
șoseaua vânătă și moale, ca un aluat de pâine. Clădirile par fragile, construite din ceață și pânză de păianjen. Văd, prin pereți, contururi întunecate: un dulap, o masă, un scaun, un pian. Iar ploaia bate cu degete repezi, în acoperișurile translucide ca o placentă. Pe trotuar trec umbre cu umbrele ca niște ciuperci. Ferestrele și ușile parcă se resorb, casele seamănă cu niște crustacei uriași, înveliți în foițe transparente. Îmi frământ degetele strânse de două inele de argint, mă ridic și
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
Nitroglicerină pe injectomat! Cearșaful alb, ca hârtia se strânge spasmodic între degetele albe și îmbătrânite. Ecranul monitorului se desparte în cărări fosforescente. - Ați avut și durere în piept? Bătrânul dă din cap, afirmativ. Se luptă pentru fiecare respirație. Are picături translucide de transpirație pe creștet. Fața îi trădează un efort incredibil pentru fiecare gură de aer. Ochii îi sunt căprui și umezi, ușor oblici. - Încă două fiole de Furosemid! - Am fost astăzi la cumnat, la frate-su, a fost ziua lui
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
de durere și aștept. Îmi încordez voința și îmi ascut armele de luptă. Stau la pândă, ca un vânător de lei, atentă la fiecare respirație, la fiecare contracție cardiacă vizibilă pe ecranul monitorului, la fiecare picătură care curge din perfuziile translucide, atârnate ca niște baloane de săpun pe stative. - Încă două fiole... Trebuie, trebuie să iasă din edemul pulmonar. Evaluez alte opțiuni. Iau tensiunea. Măresc ritmul perfuziei de Nitroglicerină. Cavalerul fără umbră, cu sabia de ceață în spinare, își rotește privirea
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
fâlfâit lung din aripi și a plecat. Mă întorc în camera de gardă. E 4:30, picioarele mă dor cumplit, toată oboseala unei zile și nopți de gardă mi se adună în plexul solar, apoi se înalță ca un abur translucid și se răspândește în șira spinării, întunecând-mi reacțiile. Mă privesc în oglindă. Am aceeași ochi căprui și cearcăne adânci, violete. Deschid robinetul. Las apa să curgă, șuvoi transparent în pătratul chiuvetei. Mă spăl îndelung pe față, pe mâini. - Cine
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
gura sufletului nu mă minte!// Dor nepereche-mi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea.// Plânsu-m-au iambii? Corbii scurmă-n lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide.// Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri tăcerea ce ucide...” Poetul - fiind„ecou nespuselor cuvinte” - intuiește că importantă nu este materialitatea Creației, ci esența ei spirituală. De pe această platformă se abordează problemele fundamentale
FIIND 365 + 1 ICONOSONETE, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364104_a_365433]
-
Exupery Căci cea mai de preț avuție pe care o avem în viață ne este copilăria, cea care ne îndeamnă spre cunoaștere și ne dă încredere în viață. Acum, copilăria mi se arată ca o prințesă îmbrăcată în straie vălurite, translucide ... Plecând din preajma mea cu multă vreme în urmă, plutește undeva în văzduh și uneori îmi vorbește de locurile prin care am trecut, îmi amintește... Din orășelul Bolgrad al Basarabiei noastre, în care am poposit pentru scurt timp, am plecat la
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
fără a provoca daune misterului acelui semn. Exemplele sunt mai multe, dar voi da aici numai unul. În evocarea Maramureșului, iată ce crede scriitoarea, dincolo de tiparele de basm cunoscute: ”...vara maramureșeană are o culoare specială. Lumina de august spre septembrie, translucidă, prelinsă peste căpițele de pe dealuri în armonia lor cu munții, conturează silueta bisericilor de lemn, unice în Europa, făcând mai lesne legătura dintre pământ și lumea celestă”. Cartea fiind, în bună parte, descrisă de domnul Ștefan Dumitrescu în Prefață și
STATUIA UNEI IUBIRI CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368326_a_369655]
-
fi abătut asupra lui răpunând-ul dintr-o singură lovitură. Din tulpina sa, de undeva de la rădăcină, printre picuri mari și grei de ploaie căzută cu furie din înălțimi, de parcă s-ar fi rupt zăgazurile cerului, se ridica un fum translucid care împrăștia în jur miros de ars, dar care îți dădea senzația, purtându-te puțin în zona misticului, că ar putea fi sufletul acelui tei ce se înalță către cer, către Creator... Iarba din jur zăcea, culcată la pământ din cauza
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > UN VIS FRUMOS Autor: Margareta Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mă pierd prin roua translucidă-n infinit, Prin lacrima fierbinte, care m-a sfințit, Mă pierd prin valurile mării, ce se duc, Și ca ofrandă, iubirea mea ți-aduc. Iar tu, ajută-mă să nu îmbătrânesc Și-arată-mi calea, când mă rătăcesc În neputințe și-n
UN VIS FRUMOS de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367008_a_368337]
-
într-o dizarmonie a culorilor și lianelor de care stă agățată tapetând pereții saloanelor de servire de sus până jos, raze de lumină țâșnind dintre crăpăturile pietrelor într-o aparentă neorânduială și care ajung la mesele consumatorilor într-un fel translucid și mângâietor, un șarpe uriaș deasupra unei mese unde sunt mai mulți copii și care varsă mâncare pe ei rămânând cu tacâmurile suspendate desupra farfuriilor, sâsâie și scoate un fel de limbă subțire ca șiretul de la încățări și pe care
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
cereau să părăsim sala că-i fură „bălțătoaiele” sau în „Păsările” lui Hitchcock, era o vreme de-ți venea să lași totul pentru a purcede la o astfel de aventură, senin și soare, un cer de un albastru umed și translucid iar împrejurimile golfului străjuite de dealurile domoale ale Berkleley-ului, mai sus de râpele cu care începe peninsula Marin, Susalito și dincolo spre nord-vest la Napa Valley, o regiune viticolă de primă mărime a Californiei și pe care o vizitasem cu
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
bunuri de-ale gurii necesare întoarcerii acasă la vetrele lor, nu înainte de a trăi pe viu vestea proaspătă a zămislirii Învățătorului nostru. De la acest moment încolo, în noaptea vrăjită de mișcarea tainică a stelelor, murmurul lor cosmic indescifrabil și scilpirea translucidă și clară de vedeai conturul umbrei pământului trecând de “stâlpii” cerului către zenit, “bâjbâiala” procesiunii gloatei capătă sensuri noi, acreala, sila și deznădejdea sunt înlocuite cu lumina chipului, seninătatea și bucuria privirii, speranțele renasc pentru că undeva aproape, la Bethleem s-
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
pentru a-i învăța tainele supraviețuirii. Râd și plâng acolo până când, în spatele spiralelor se aude trenul vieții, în clocotul roților pe șinele din metalul modelat de umbre. Mă ajunge roata gândului și cobor cochilia în care mă retrag. Strâng cornițele translucide, pentru a nu mai simți atingerea geometriei aerului plin de vicii, de patimi, de dorințe nicicând saturate de pământul pe care îmi continui mersul mai târziu, când printr-un pocnet de palmă divină devin câinele iernii lătrând la luna rotundă
FĂRÂME DE PAŞI (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363735_a_365064]
-
Luminița Zaharia, un nume despre care deja auzisem, este prezentă cu nouă poezii scrise într-un registru semiprozaic, însă pline de substanță lirică: “În această casă/ordinea-i deplină./ Aer nu există,/respirăm lumină./ Ne privim cu urechi mari/pâlnii translucide/de prins muzici divine/și, la nevoie, țânțari./ Intrăm în antreu/printr-un tablou de Gaugain./ Râdem cu mâna stângă,/aruncă kareninele departe de tren/plângem lacrima cu nara împarfumată discret/ne strigăm unul pe altul cu-același nume tandru
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
La sfârșit, a încuviințat din cap și a plecat mai departe. În fața sa au țâșnit câțiva iepuri, rapizi, de parcă ar fi fost goniți de câini de vânătoare. Fetița i-a privit atentă - erau în întregime albaștri, aveau pielea netedă și translucidă, ca și cum ar fi fost sculptați într-o piatră semiprețioasă, și scoteau prin urechi un fum dens, înecăcios, care se împrăștia în toate direcțiile. Așa ceva chiar că nu mai văzuse niciodată. Dar nu s-a îndepărtat prea tare de ei, păreau
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
spera că visul acesta ar putea dăinui pentru totdeauna, dar pentru a mă convinge că este posibil... Este posibil, Lisa? Este posibil?" Încearcă să o cuprindă în brațe, să inițieze un preludiu, dar brațele lui trec prin trupul ei imaterial, translucid, ca de fantomă. Sunt ca doi îndrăgostiți în lumi paralele... Rămâne singur în camera de hotel, pradă fantasmelor sale. "Lisa, te rog, ascultă-mă... Toate aceste lucruri se petrec numai pentru că... Pentru că..." * Cinci. Nu mai avea niciun control asupra a
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
cuprins de frică, traumatizat, dându-mi seama că nu mai am mult până când timpul meu va începe să expire. Se va scurge pe lângă mine, prin mine, încet, alunecos, rece, ca atingerea unui șarpe... Blestemul șarpelui. Voi rămâne golit de viață, translucid, mort. Voi plonja într-o altă lume - cea pe care nu mi-am dorit-o niciodată. Cea în care tu ai pierit. E o groază inumană, paralizantă... "Care dintre voi...", am început, nesigur. "Care dintre voi a visat că m-
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
în lume refuzându-i-se contactul cu Creatorul sau... Înțelegeți asta? Înțelegeți câtă nevoie am de voi, de a ști că am pătruns în sufletele voastre? De a putea împlini visul? Este un vis mirific, ezoteric, trăind într-o lume translucida... Dar abandonat în singurătate, vă pieri. O fată trece zilnic pe lângă mine. Îmi asculta demonstrația, apoi îmi întinde o bancnotă uzata. Nu i-am putut privi chipul, fiindcă mereu sunt în tranșă, departe, iar apropierea ei nu durează mai mult
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
de undă, care urmau să se întâlnească în orașul... lor. Și-atât! Urmaseră un haos și-o deznădejde cumplită, mai ales pentru ea, mai slabă din fire. Într-adevăr, fiecare, din camera lui, privea pe geam și vedea un perete translucid ce tremura imperceptibil în preajma casei, iar dincolo de el - oroare! La început, foc, apoi resturi carbonizate - de oameni, clădiri, mașini, copaci... Prin ce minune a legilor fizicii scăpaseră ei de atingerea înfiorătoarei morți, nu aveau cum să-și imagineze! Totuși, nu
SFÂRŞIT?! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349125_a_350454]
-
Totuși, nu renunțară la convenția tăcerii nici măcar în aceste momente. Erau preocupați acum să-și modifice regulile de conviețuire, cât să se încadreze în limitele resurselor pe care le aveau în casă și grădină, căci nu puteau trece de peretele translucid decât cu prețul vieții. El, mai calculat, estimă că mai putea trăi cu proviziile de hrană și apă vreo 2-3 săptămâni. Trebuia să fie împărțite și asta presupunea un prim contact între cei doi. Cu durere în inimă, bătu la
SFÂRŞIT?! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349125_a_350454]
-
ochi făcură acordul comun impus de situația excepțională și coborâră în bucătărie pentru a-și împărți rezervele de supraviețuire. El își asumă rolul de observator. Făcu un grafic în care nota zilnic, cu aproximație, distanța de la ferestrele casei până la peretele translucid. După primele zile, observase că zona-tampon dintre casă și cenușa de dincolo se micșora încet, dar vizibil. Și ea sesiză din camera proprie cum, cu încetinitorul, grădina dispărea, lăsând în urmă cioturi de tufe de trandafiri sau trunchiul scorojit al
SFÂRŞIT?! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349125_a_350454]
-
cum, cu încetinitorul, grădina dispărea, lăsând în urmă cioturi de tufe de trandafiri sau trunchiul scorojit al teiului de care, cândva, era atât de mândră. Când fu martoră la scena în care, din neatenție, pisica ei iubită țâșnise prin peretele translucid și ajunsese dincolo o mână de cenușă, urlă neomenesc și fugi spre camera lui, aruncându-i-se în brațe, prima dată după atâția ani. El fu surprins de întâmplare, dar, pătruns de o căldură nefirească, renunță la gestul reflex de
SFÂRŞIT?! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349125_a_350454]
-
mai puțin dragostea (love sickness). Mă uitam la femeile japoneze, parcă urmau un ritual. Erau tăcute. Își făceau dușul în oglindă, șezând jos pe scăunelele pitice. Se ridicau în picioare și le vedeai frumoase. Micuțe și delicate, cu o piele translucidă, fină. Deși suple, aveau și ele curbe, părând mici statui vii. La intrarea în bazin încearcă să-și acopere goliciunea cu micul prosop folosit în baie, și voalarea asta le făcea să pară misterioase, parcă și mai frumoase. Mi-a
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]