378 matches
-
competențe hamletian-dostoievskiene, motiv pentru care poeții americani nu au agreat-o și au preferat, în general, să-și hrănească alcoolismul din alte surse, mai generoase sub acest aspect." (pag. 65) Ce subminează Vancu aici, prin inflexiuni succesive, e tocmai presupusa tranzitivitate a speciei. Căci dacă eseul acesta inteligent (din care, în afară de titlu, Radu, să asculți de Cameluța, nimic altceva nu-mi displace), anulează principiul de funcționare directă, textele care-l precedă reușesc, prin lirismul structural, să ducă la capăt, cu atât
Tratament fabulatoriu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7287_a_8612]
-
stoarce ca într-un teasc energiile concrete (atâtea câte sunt), apoi în sens invers, recompunând-o în ce are ea cu adevărat specific. Să fie limpede, Însemnările din ținutul misterios nu conțin, de la un capăt la altul asemenea mostre de tranzitivitate. Unele eșantioane din carte (cum sunt, de pildă, M-am pregătit sau Iar am ajuns), pur și simplu, nu pot fi traduse, în sine, în termenii cotidianului. În asemenea cazuri, soluția de rezervă impune apelul la poeme adiacente. Sensurile se
Corelativul obiectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4853_a_6178]
-
care părea că și-a pierdut tonusul prin Pavor nocturn (2011). După o călătorie cam neconvingă toare în sfere abstracte (volumul anterior renunța aproape total la anecdotic sau la scenariile epice), Poezii naive și sentimentale e o revenire la sursele tranzitivității à la Dan Sociu, care se recomanda drept cel mai direct și mai lipsit de (auto)iluzii poet contemporan. Impresiona, încă din Borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână sau Fratele păduche, capacitatea extraordinară de a identifica, fără a
Post-sentimente by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4168_a_5493]
-
de la simplificatoarea schemă a simbolismului ( , ), trecand prin decadentism, avangardă și ajungând la tentațiile, inca puține și timide, ale unei recuperări postmoderne, poezia bacoviană nu încetează să ne provoace." Răspund provocării, cu lungi studii docte Marin Mincu ( Starea agonala sau despre tranzitivitatea discursului bacovian), Ștefania Mincu (Note la Bacovia), Gabriel Cosoveanu (Psihismul involutiv bacovian), George Popescu (Horror vacui sau Absolută Mimesis), George Constantinescu (Fragmentarismul prozastic). * Într-o frumoasă tabletă confesiva, pusă bine în valoare de limbajul "specializat" al contextului (ce face din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
în literatura contemporană, identificând urmași în rândurile optzeciștilor și douămiiștilor. Și n-aș exclude ipoteza conform căreia generozitatea lui Cistelecan față de ultimul val scriitori e, de fapt, o formă de reverență față de părintele lui mopete. Neîndoielnic, poezia de azi, cu tranzitivitatea ei, cu biografismul ei, cu cotidianismul ei (și, arată criticul, chiar cu decepționismul ei) se află într-o zodie ivănesciană. Cea din urmă piesă a prezentei antologii se intitulează tot crezând că am mai putea începe - dar cum? Chiasmul e
M. Ivănescu în atmosfera lăuntrică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2595_a_3920]
-
oferă și o ostinată expunere binomică a unor probleme, în care termenii, desemnând concepte, sunt într-o aparentă opoziție, ei fiind, de fapt, complementari. Autorul ne propune o serie de ecuații cognitive dualice, precedate tot de leit-motivul „despre”, pendulând între: tranzitivitate și reflexivitate, invenție și descoperire, ordine și haos, centru și margine, timp și spațiu, regionalizare și globalizare, coordonare și subordonare, greșeală și eroare, natură și cultură, filozofie și muzică, știință și muzică. Practic, aceste expuneri, mono sau bitematice, pot constitui
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
misterul propriei sale unicități". în măsura în care a luat distanțe igienice față de formulele lingvistice ori reflexive ale lirismului, Gheorghe Crăciun se arată atașat de rețeta sa tranzitivă. Cu toate că, după cum singur admite, "viziunea lui Eliot despre propria sa poezie (...), e departe de ideea tranzitivității actului poetic", recurge la cîteva propoziții ale poetului englez, conținute într-un eseu din 1942, intitulat Muzica poeziei: "Orice revoluție în domeniul poeziei poate fi, și uneori poate anunța, o revenire la limba vorbită. Această revoluție pe care a propovăduit
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
caracterul său violent ocazional, deschis tentațiilor propagandei politice. Pe scurt, infernul poeziei tranzitive, în care au pășit poeți precum Maiakovski, Brecht, Nazim Hikmet, Seferis, Neruda, pentru a ne referi doar la cîțiva dintre cei străini. Evident, după cum remarcă Gheorghe Crăciun, "tranzitivitatea nu conduce implacabil la o ideologie politică de stînga și, pe de altă parte, nu orice poet care vorbește pe înțelesul tuturor este prin definiție un democrat". Dar aci, se cuvine a remarca noi, demersul eseistului devine unul generaționist. Pentru
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
o ideologie politică de stînga și, pe de altă parte, nu orice poet care vorbește pe înțelesul tuturor este prin definiție un democrat". Dar aci, se cuvine a remarca noi, demersul eseistului devine unul generaționist. Pentru a scoate în relief tranzitivitatea poeziei optzeciste, d-sa supune unei severe priviri șaizecismul, în speță pe barzii odinioară răsfățați ai acestei grupări, care "nu fac o nouă poezie. Ei refac legătura cu poezia noastră interbelică și epuizează o substanță care nu apucase încă să
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
deconstructori și niște parodiști ai limbajelor poetice care-i preced, mai susține Gheorghe Crăciun. într-un poem astăzi celebru, O seară la operă, Mircea Cărtărescu parodiază toată poezia românească de la Iancu Văcărescu la Nichita Stănescu". Nu cumva astfel apăsata lor tranzitivitate ar trebui împărțită cu meritul unui homo lingvisticus? Cu atît mai vîrtos cu cît "optzeciștii nu mai pot lua în serios nimic din toată mitologia poeziei moderniste". Așa încît între predecesorii acestor poeți se cade să-i amintim pe linia
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
substanțial altele decât cele pe care le instrumentau, tot cam atunci, Dorin Tudoran sau Mircea Dinescu. O diferență totuși există: recursul la parabolă e, în cazul poeților germani, mult mai rar. William Totok oferă, probabil, exemplul cel mai clar de tranzitivitate: „de vă-ntreabă/ dacă sunteți comuniști/ e mai bine/ dacă puteți prezenta ca dovadă textele voastre/ drept carnete de membri de partid” (p. 87). E un „poem troian” acesta, mimând alinierea și subminând ideea de literatură „pe linie”. N-am
Grupuri și grupaje by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3291_a_4616]
-
timpului, în prefaceri și creșteri subterane. Ora 25, volumul din 1946, are aplombul, aplecarea spre discursivitate, citadinism și oniric a suprarealiștilor români de după război, cu titluri-șoc (cum ar fi Madona cu pulpele goale) și poezii de război. O poezie a tranzitivității și a răsturnării obișnuințelor contemporanilor, din care cu greu s-ar putea bănui vocea care oficiază în volumele următoare: "aprind o țigară/ caldă ca un surîs/ simplă ca o despărțire care a devenit definitivă/ necesară ca o anexă a singurătății
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
volumul cu ilustrații de G. Zlotescu, scos de Naționala Gh. Mecu în 1943, e reorchestrarea, pentru altă mamă, a cîntecului de moarte nenumită. A presimțirilor, a îndoielilor și, peste toate, a temerii de tot ce alții ar putea afla. De tranzitivitatea unei reflecții, de publicul nepoftit în sala unui monolog fără martori. Șir de mărturisiri usturătoare, față de care empatia imposibilă l-ar împinge pe orice spectator la nebunie: "E atâta nepace în sufletul meu/ bătut de alean și de umbre cuprins
Urcarea la cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7584_a_8909]
-
uimitorul organicism al vizionarismului cărtărescian. În Ninge peste Gara de Nord, după o mică autoironie de intro („băgai de seamă că m-am înălțat”, „mă ridicam solemn”), începe „nebunia” poetică, cu atît mai izbitoare cu cît distan- țarea de cotidian și de tranzitivitatea „optzecistă” e mai pronunțată. Se face auzit „plescăitul de sînge al mării”, iar peisajele devin „din ce în ce mai adînci”. Poetul își mai permite o glumă culturală, pentru descrețirea frunții prea încrețite a cititorului („vedeam orașele tremurînde, giubea cu giubea/ de la tunis la
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
demers Mins este factorul activ (subiectual), avem de-a face cu un dublu proces: de investire (transfer) în obiectul Fmz, ca fapt de obiectivare Mins; de transformare calitativă a expresiei relaționale Mins-Fmz, printr-o serie de ipostaze referite circuitului de tranzitivitate Energie→Timp→Energie. Astfel, în expresivizarea muzicală, energia și timpul pot fi considerate și ca stadii Mins alternând într-un ciclu de transformări calitative prin profiluri de tranzit energetic (Pf-trz) complementare: Pf-trz 1 (E→T) - energia în detensie (profil descrescător
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
vârsta modernă a romanului, în care arta se îmbină cu psihologia, psihanaliza cu filosofia. Scrisul tinde să devină act de cunoaștere, iar romancierul renunță la modelele și idealurile epocii, cultivând subiectivitatea și autenticitatea sau, în termenii lui Tudor Vianu, diminuează tranzitivitatea în favoarea reflexivității creației lor, a autoreferențialității și a autocontemplației. Astfel, autenticitatea, ca și concept estetic și soluție narativă, derivată din literatura de tip memorialistic și eseistic, ajunge să cuprindă întreg romanul din primele decenii ale veacului al XX-lea. În
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Dumnezeu, la capătul fiecărei zile, își admiră opera și o declară bună, el afirmă în primul rând o bunăstare psihică. Iar când în ziua a șasea Demiurgul îl face pe om "după chipul său", ceea ce se obține nu este vulgara tranzitivitate "somatică" a divinului, ci obiectivarea potențialului apolinic care a făcut cu putință Creația și, deci, o certitudine de echilibru prin crearea eliberatoare a formei. Cu facerea omului se recapitulează astfel instinctul artistic care a generat scenariul Creației, iar Creația însăși
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
îngeri și zei punitivi; vezi Eriniile la greci). Apoi ar trebui aduși în fața victimelor lor: le-ar îmbrățișa și le-ar cere iertare, conștienți, de-abia acum, prin oroarea suferită, de oroarea comisă. Oamenii sânt răi pentru că nu au imaginația tranzitivității răului pe care îl fac: nu se pot pune în locul celuilalt, nu pot simți pe pielea lor ceea ce i-au făcut pe ceilalți să simtă. Binefăcătorii omenirii sânt cei care au imaginația răului altuia prin har, fără nevoia prealabilă a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fie substituită o alegere care ameliorează satisfacția tuturor sau ameliorează bunăstarea unora fără să o afecteze pe a altora; Postulatul nr. 2: Absența dictaturii. Nici un individ și nici un grup de indivizi nu-și poate impune preferințele colectivității; Postulatul nr. 3: Tranzitivitatea alegerilor colective. Dacă societatea estimează că A>B și B>C, atunci ea estimează de asemenea că A>C. Altfel spus, procedura alegerii colective trebuie să evite paradoxul lui Condorcet (sau efectul Condorcet), enunțat în 1785 astfel: preferințe individuale tranzitive
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
preferat un mediu mai formal?); în sfârșit, decidem locul pe care vrem să-l avem în rețea (ești sufletul petrecerii, conversând cu toată lumea în mijlocul came rei, sau stai pe margine?). Unul dintre cele mai importante aspecte într-o rețea este tranzitivitatea. Dacă îl știi pe X, iar X îl știe pe Y, iar Y te știe pe tine, avem de-a face cu o relație tranzitivă - cei trei oameni implicați formează un triunghi. Unii fac parte din multiple relații tranzitive, alții
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
a face cu o relație tranzitivă - cei trei oameni implicați formează un triunghi. Unii fac parte din multiple relații tranzitive, alții au prieteni care nu se cunosc între ei, iar potrivit studiilor lui Christakis și Fowler cei din urmă (cu tranzitivitate scăzută) sunt mai de folos pentru circulația ideilor și informațiilor în societate. Aceștia tind să fie în contact cu oameni din mai multe grupuri diferite, deci au conductivitate mare. În schimb, cei cu relații cu un grad mare de tranzitivitate
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
tranzitivitate scăzută) sunt mai de folos pentru circulația ideilor și informațiilor în societate. Aceștia tind să fie în contact cu oameni din mai multe grupuri diferite, deci au conductivitate mare. În schimb, cei cu relații cu un grad mare de tranzitivitate sunt de regulă adânc integrați într-un grup unic, susțin cercetătorii. 2. Rețelele din care facem parte ne modelează. Suntem afectați la rândul nostru de locul pe care îl ocupăm în rețea. O persoană fără prieteni are o viață foarte
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
susțin cercetătorii. 2. Rețelele din care facem parte ne modelează. Suntem afectați la rândul nostru de locul pe care îl ocupăm în rețea. O persoană fără prieteni are o viață foarte diferită de o persoană cu mulți prieteni. Nivelul de tranzitivitate (prietenii noștri se cunosc între ei sau nu?) este, de asemenea, foarte important pentru modul în care ni se desfășoară viața. La fel locul nostru în rețea, sau centralitatea. Cu cât suntem mai aproape de centru, ajungem mai ușor la ceilalți
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
o imensă hartă populată de cercuri mai mici sau mai mari (dar nu foarte mari) - comunități de utilizatori care discută, dezbat, furnizează conținut. Este Internetul dinainte de Facebook. Aceste cercuri există inde pendent unele de altele - au un grad mare de tranzitivitate - și, chiar dacă un individ poate fi, în același timp, membru în mai multe cercuri, informația călătorește doar ocazional de la un Schimbările spațiului public în era social media 131 grup la altul. Pot să fiu membru în comunitatea DespreCopii.com (ce
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
a apropiaților, ci și asupra prietenilor lor și a prietenilor prietenilor lor. Servicii ca Facebook, care adună la un loc, în lista noastră de prieteni, contacte din diversele cercuri în care ne învârtim, favorizează grupurile cu un nivel mic de tranzitivitate, ceea ce conduce la o mai bună circulație a fluxurilor de idei și informații de la un grup la altul și de la un individ la altul. Cercurile independente formate, înainte de explozia site-urilor de socializare, în jurul unor site-uri și forumuri tematice
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]