414 matches
-
în osuare marmoreene. Poemele sunt construite muzical, demarcând obsesiile prin refrene și laitmotive, în crescendouri dramatice, cu extincții finale. Proba devoțiunii totale pentru poezie o constituie tema recurentă a abandonului în slujba ei, fie și ca figurantă, fie și în travesti; personajul liric devine poezia însăși. Ipostaze predilecte sunt vestala sau preoteasa, chipuri statuare ale abnegării supuse, dar mai ales jertfa rituală. Prefațând Fiord imaginar, Nicolae Balotă elogia apariția unei poete „din cea mai autentică, din cea mai nobilă stirpe a
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
infracțiune și „cântarea patriei” socialiste. În același plan al caricaturii apar personaje ca Ida Ghivental, consultantul juridic Honoriu Spudercă, având datoria să îndeplinească norma de angajări din rândul celor veniți din pușcărie, Bubu Leață, devenit din „reporter-infractor” un „reporter în travesti”, cu sarcina de „a demasca”, ș.a., în general trepăduși care asigură funcționarea nivelurilor administrative inferioare. Burlescă pe alocuri, persiflatoare până la exces, proza lui V. ia în derâdere mai tot, cu un comic de limbaj greoi, prolix. În povestirile din Oameni
VERES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290491_a_291820]
-
Neagu, A doua carte cu prieteni, București, 1985, 56-58; Valentin Lipatti, Lauda ostașului român, RL, 1986, 4; Sultana Craia, Adevăr istoric și imaginație creatoare, LCF, 1987, 20; Valeriu Cristea, Legende și realități, RL, 1989, 3; Niculae Stoian, Un prozator în travesti liric, LCF, 1989, 7; Nicolae Georgescu, Interpretarea documentelor, LCF, 1989, 32; Aurel Martin, Romanul-document, RL, 1989, 37; Haralamb Zincă, RRI, IV, partea I, 538-548; Maria Genescu, Avertisment, RL, 1994, 6; Cosma, Romanul, II, 203; Popa, Ist. lit., II, 1020-1021; Dicț
ZINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290740_a_292069]
-
călău, Femeia, Judecătorul, Directorul închisorii și, în fine, moartea însăși, adică Ghilotina. Și victimele, și călăii sunt neputincioși. Jumătate nu cunoaște viața decât prin intermediul jumătății de moarte, adică prin el însuși. Împerechere de Urmuz și Shakespeare, el trăiește un perpetuu travesti. E rege nebun („mori de vânt cu o mie de aripi, cocoși, pitici sălbatici, trâmbițe de pene, / cocoși regi albi, armate răvășite, / vă iau de picioare și vă rotesc/ deasupra capului/ și se face o aureolă de țipete/ deasupra capului
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
de dimineață pe strada Servandoni. O teorie a atitudinii critice, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Petraș, Panorama, 527-528; Nicoleta Cliveț, Debuturi în critică, VTRA, 2002, 3-4; Sanda Cordoș, Debutanți după stil nou, VTRA, 2002, 8-9; Al. Cistelecan, Trei cronicari (doi - în travesti), VTRA, 2002, 11-12. A.Tr.
POENAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288862_a_290191]
-
să-și racordeze cât mai exact inspirația directivelor ideologice ale revistei”, P. a dat o poezie „de concepție”, marcată de retorism, discursivitate, exces de abstracțiuni și intelectualizare, așadar lipsită de lirism convingător, într-un „travesti” simbolist, cum remarca E. Lovinescu: „Travestiul simbolist constă, în afară de un verslibrism frenetic, într-un oarecare exotism de expresie”. Atributele de modernitate constau totuși în recursul la versul liber și în abordarea unei zone tematice noi. Astfel, într-un Imn muncei se glorifică sobru efortul aducător de
PARASCHIVESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288690_a_290019]
-
de timpuriu, piese ușoare - vodeviluri, scenete comice în versuri. Cu feeria Baba Hârca (1851), prima operetă românească, cu muzica de A. Flechtenmacher - jucată în premieră în decembrie 1848 -, M., interpret al rolului titular (el este primul actor român care încearcă travestiul), obține un triumf cum nu se mai pomenise pe scena ieșeană. Deși mai puțin atras de teatrul istoric, în preajma Unirii dă la iveală câteva texte cu flamură patriotică (Ștefan cel Mare și, cu actorul Ion Anestin, Jianul căpitan de hoți
MILLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288146_a_289475]
-
scenă, Emil Botta e actor în poezie: în acest sens s-a vorbit pe drept cuvânt despre teatralitate la el. Joacă un singur rol (pe al lui însuși), dar travestindu-se mereu, punându-și o mască, declamând monologic. Furișat sub travesti, poetul se lasă pradă viziunilor sale himerice. Ca să se exprime, sentimentul are nevoie la el de costumația teatrală, de spiritul imaginar al unei culturi, de lemnul scenei sub picioare, de mască. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Întunecatul April, București, 1937; Trântorul, București
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
joc sfânt medieval”, ca un miracol creștin. Astfel, fiecare încearcă să fugă din fața lui însuși, să se retragă din real ori să evadeze din amintire în legendă. Dar pe scenă nu se joacă o singură piesă, ci, concomitent, câteva suprapuse. Travestiul, înscenarea misterului nu au atâta putere cât să biruie nefericirea și singurătatea de generații. Și din nou, predilecția barocă pentru poeticitate, simbolistică și culoare (marea este, la B., un personaj și o metonimie recurentă). Chiar dacă în al treilea roman, Capra
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
sau duios, orgolios ori uscat, neutru - în al cărui triunghi trecutul se oferă prezentului pentru a prefigura o șansă utopiei. Aceeași energie plăsmuitoare va experimenta nu numai tematici, dar și expresii variate, provenind din diferite direcții culturale. Tentației atitudinilor în travesti i se va adăuga apetitul rostirii travestite. De aici, cu precădere în volumele de până la Ploi de piatră (1979), secvențele bacoviene turnate în carcase argheziene. Ele nu abundă nicidecum și sunt, oricum, la antipodul intertextualității programatic practicate în poezia optzeciștilor
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
Nottara, Gh. Ciprian ș.a. Poemul dramatic Odinioară (1919) descinde din tradiția literară a basmelor versificate și îmbină elemente de feerie cu cele ale teatrului istoric. Încetinită de numeroase tirade, eroice sau sentimentale, acțiunea dramatică se precipită spre final, cumulând răpiri, travestiuri, lovituri de teatru. Unele contradicții tipologice nu ocolesc figurile principale, altminteri bine individualizate: blândețea împăratului se transformă în megalomanie sangvinară, sfetnici frivoli și verbioși se comportă eroic ș.a. Piesa, pusă în scenă de Const. Nottara în stagiunea 1920-1921 la Teatrul
ASLAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285467_a_286796]
-
identificări înșelătoare, scenografie macabră, stihii dezlănțuite, destine damnate. O tehnică asemănătoare folosește B. în Pădurea și trei zile. Varianta scenelor (1970). Prima perspectivă diacronică aparține unei voci narative aparent neimplicate; i se adaugă perspectivele subiective ale altor voci, de fapt, travestiuri ale uneia singure - prozatoarea utilizând aici jocul unui sistem de oglinzi prin care conștiința unui personaj (Luca) reflectă realitatea. Aceste imagini converg într-un „spațiu-timp-idee”, după cum descrie B. însăși textura narațiunii desfășurate nu în timpul real, ci în interferența perspectivelor și
BOTEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285836_a_287165]
-
Ierusalim Unicornus (1999), jurnal travestit, mistic-alegoric, în care ortodoxismul, ocultismul, ermetismul, suprarealismul, ironia, umorul se îmbină într-o construcție originală, profund paradoxală. De altfel, insolitul autor nu-și recunoaște nici un „confrate” spiritual ori literar, în afară de „mult chinuitul confrate pastor Kierkegaard”. Travestiul, dedublarea și autodemascarea revelatoare sunt figuri centrale ale Calendarului. Pe de o parte, se manifestă dedublarea eului auctorial ce poartă măști diferite: de la „solitarul Serafim (fost și boxer) Uranus” și Ionathan X. Uranus, pseudonime din tinerețea avangardistă a lui A
AVRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
Nu am venit să fac, ci sunt chemat să fiu”, RL, 1994, 37; Ștefan Baciu, Praful de pe tobă, București, 1995, 557-558; Ungureanu, La vest, II, 137-144; Nicolae Manolescu, Jonathan X Uranus, „humorist liber”, RL, 2001, 43; Mircea Platon, Eternitatea în travesti, CL, 2002, 2; Petru Comarnescu, Jurnal. 1923-1947, III, îngr. Traian Filip, Mircea Filip și Adrian Munțiu, pref. Dan Grigorescu, București, 2003, 34-35, 41; Claudio Mutti, Guénon în România, București, 2003, 94-106, 140-142, passim. R.D.
AVRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
de circ și „tragedian”, personaj interlop, încarnează parcă „demonul rău și blând” al acestei lumi în care măștile și chipurile se confundă în jocul iluziei. Nu lipsesc elementele spectaculos-romantice: gelozia criminală, răpirile, tâlharii generoși, decorul gotic al castelului părăsit, evadările, travestiul. Dar ceea ce face posibilă unitatea romanului este percepția acută, bogată în senzații și sugestii, care pune lucrurile și personajele să vibreze împreună, creând porți secrete de comunicare între firesc și fantastic. SCRIERI: Viorele, București, 1905; La Tunique verte, Amiens, 1924
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
lui C. are însă și o altă față, în care predomină ludicul, tonul șăgalnic, jucăuș, histrionic. Viața e văzută ca o mare comedie (Revelație) în care „actorii schimbă măști și schimbă glume”, în care domnește jocul grimaselor, al măștilor, al travestiurilor, ca formă de evaziune din perimetrul prea încrâncenat al existenței, ca filosofie a ființei amenințate. Discursul liric vizează eradicarea răului, ceea ce presupune și o radicalizare a limbajului moral, o conotație etică, purificatoare. Caracterizarea „Am fost și rămân fiul străzii” din
CAPRARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]
-
verde ca masa de biliard, etalând picioare senzuale În contur, dar fără senzualitate lăuntrică; la brâu o centură lată de piele; peste umeri, bust, o cămașă guatemaleză trainică, aspră, brodată; pe cap o perucă precum acelea purtate de comicii În travesti la convențiile de comis-voiajori. Părul ei de fapt era ușor cârlionțat, avea o distorsiune minusculă. Asta o scotea din minți. Țipa că e rar, are păr masculin. Rar clar că era, dar nu și celălalt lucru. Îl avea drept de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dormise de 24 de ore nici o secundă și a cântat ca și când era pentru ultima oară. Cu o pasiune epuizantă. Verde la față, dar fericit și transfigurat. În restaurant erau și grupuri deghizate de Halloween, inclusiv un tip uriaș într-un travesti de blondă vampă și decoltată de tot hazul. Cei de la masa mea erau fericiți: „Noi nu avem costume, da’ avem o prietenă născută în Transilvania”. (Calhoun și Pamela). I-au spus și chelnerului, râzând să se prăpădească! Toți cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
termenului „personajele” pe acela de „oamenii dramaturgului” sau „păpușile lui”<footnote I. L. Caragiale, Oare teatrul este literatură?, în op. cit., p. 317. footnote>. Înrudirea comediei caragialești cu mimus-ul este ilustrată prin structura comediei D-ale carnavalului, în care sunt prezente pantomima, travestiul și unele personaje tip: bărbierul, prostul, servitorul, încornoratul, cuplul comic, femeile vesele. Personajele feminine sunt cele mai apropiate de vechile scheme comice dintre toate personajele lui Caragiale. Ele participă la jocul general, la încurcăturile dintre „traduși” și „traducători” și cei
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Într-un joc mecanic, ființe complet „despersonalizate” prin caracterul mimat al acțiunilor și sentimentelor parodiază existența. Acordând interes formelor „primitive” de teatru, pantomimei, marionetelor, comediei dell’arte și șotiei, circului, farsei populare, Caragiale ne prezintă imaginea unei lumi menținând sub travestiuri și „despersonalizări” impresia că viața se desfășoară într-un circuit închis și fără perspective „un spațiu închis, fără ieșire”<footnote I. Constantinescu, op. cit., p. 100. footnote>. Din acest punct de vedere au fost stabilite, modernitatea clasicului I. L. Caragiale și sursele
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
o perucă Afro uriașă și un tricou cu mânecă lungă peste colanți roz Lycra sexy ne-a privit printre genele Încărcate de sclipici. —Sunteți pe listă? a Întrebat el, cu o voce neașteptat de aspră pentru un adevărat expert În travesti. —Mda, normal că da, am spus, pe un ton natural. Tăcere. Ăă, da, suntem pe listă. Am venit cu Kelly & Company. Nici un răspuns. Ținea lista În mână, dar nu se uita pe ea, așa că am hotărât că nu mă auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nu Înțelegea nici măcar un cuvânt din ce spuneam noi. Chicotea doar și-și aranja din când În când costumul sau se concentra foarte tare ca să-l atingă pe Caleb cât mai des și mai sugestiv posibil. Încă un tip În travesti (care etala un costum Întreg, cu sâni goi, fard de pleoape strălucitor și o basma alb cu negru, Înfășurată pe cap à la Yasser Arafat) veni la noi să ne anunțe că mașinile vor sosi peste câteva minute, ca să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
zise: — Vreau să vorbesc cu Loftis. — Nu mi-ai răspuns la întrebare. Eu pun întrebările. Când se întoarce Loftis? Claire râse. — Oh, mein polițai, nici nu știi ce mi-a spus chiar acum fața ta. Știi că totul e un travesti, nu-i așa? Ne crezi mult prea ineficienți pentru a fi periculoși, ceea ce e o greșeală la fel de mare ca și aceea de a ne considera niște trădători. Mal se gândi la Dudley Smith și la Regina Roșie halindu-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de săgeată și nu se Îndepărtau la mai mult un sfert de ceas de galop. Rămăsese În caravana chineză care transporta mătăsuri, pietre prețioase și mirodenii, amânând schimbarea. Căci știa că, de acum, principala tehnică de supraviețuire era Schichito-de, arta travestiului. Nu va mai fi un călăreț În kimono negru, ci va Împrumuta cele mai diverse Înfățișări. O vreme, va merge pe jos, iar caii Îl vor urma la câțiva pași. Nu doar Îmbrăcămintea, ci chiar expresia feței va fi alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
în timp ce vă legați unul pe altul? am exclamat eu. îExperimentaseră diverse noduri, nu se dedaseră la chestii sexuale.) —Ba era exact aceeași tipă. S-a uitat lung la mine, a dat din cap și a zis: „Acum ai trecut la travestiuri. Ești un ticălos al naibii de bolnav, Luke Costello!“. —Și tu ce-ai zis? am gâfâit eu. Am hotărât că era momentul s-o rup cu ea, așa că i-am zis: „Presupun că o călăreală iese din discuție, nu?“. —Și? — M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]