4,948 matches
-
Da' mi-i lehamite să mă mai duc pân'la iarmaroc. Așa că nu te mai pune de pricină, și bate ici palma. CÂRLIG: Păi ai noroc de ce știu eu... Eu îs meșter cimpoier. Și m-ai nimerit când aveam mare trebuință de-o piele nouță, că mi s-a spart burduful de la cimpoi. Ei, hai, hai să facem târgu' și gata! Cum ajung acasă, ju-ju-jup belesc capra și dreg cimpoiul. M-oi descurca eu pe urmă și cu gâștele... DĂNILĂ: Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
jandari, să mă bage la beci, c-am venit cu sălbătăciunile pământului după mine, să te-nghită! Și, la o adică, un gânsac așa, ca al meu, nu face nici o para cu bortă? MARCU: Am spus eu așa ceva? Cine are trebuință, să-l ieie sănătos. Și fii sigur că, pănă la urmă, tot o să ți-l ieie careva. Iaca eu, de-o pildă. Fiindcă tot te-ai pornit la negustorie, ce să te mai las să prăpădești vremea? Te-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Săcăluș, că-mi taie coada și mi-o bagă pe gât... Vai de sufletul meu... (iese, trage după el un buzdugan) DĂNILĂ: Da' ce târâi după tine? Ce-i cu buzduganul acela? Mi-l faci dar peste parale? N-am trebuință, balțatule, că, după cum spune nevastă-mea, nu plec să mă bat cu Han-Tatar. CODÂRLIC (disprețuitor): Alta-i vorba, Prepeleac... DĂNILĂ: Măi nevolnicule, da' de când îs eu prepeleacul tău? Vezi că-nșfac cel buzdugan, și când te-oi mirui cu dânsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
frații mei din ceea lume. Unul, cel mai mare, îi cioban. Se vede bine cum stă razamat în ciomag și parc-ar vrea să zică din fluier. Ceilalți sunt răspândiți care încotro, după tot felul de daraveli. Și, doamne, mare trebuință au de fier pentru potcovit caii, că pe-acolo nu se află asemenea marfă. Mi-au trimis vorbă, și-n fiecare seară îmi tot fac semn cu mâna să le arunc mai degrabă ce le trebuie lor. Așa că, diseară, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
PRICINĂ: Așa! În carte să nu se scrie, dar la curtea lui Zarvă-Împărat să se arate că, pe lângă chip slăvit, fata noastră Ana va aduce zestre soțului său trei harabale cu felurite feluri de straie și de sulimanuri, de mare trebuință unei domnițe, precum și o jumătate din împărăția noastră. Așa poruncesc! ANA (îngenunchează, sărută mâna împăratului): Iubite tată, îți sărut mâna cu supunere și sunt gata să-ți împlinesc vrerea. POSACUL: Cu adevărat, ascultătoare fiică se dovedește a fi domnița Ana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mi-a dat învoire să plec, spunân du-i eu câtă nădejde am în tine. Și s-a mirat Măria Sa aflând cât ești de tânără și de înțeleaptă. LIANA: Nu de laude, ci de dragoste și de ocrotire am eu trebuință, mamă Ilincă. Să fie Măria Sa sănătoasă și să-și vadă acasă cât de degrabă slăvitul soț și pe iubitul ei fiu, Brăduț-Voievod, care, după cum mi-ai spus, sunt plecați cu treburi tocmai în celălalt colț al împărăției. Iară eu oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
săptămâna asta, așa cum cere rânduiala. CEAUN: Da' jupâneasa Ilinca unde-o fi? LIANA: Jupâneasa chelăreasă are treburi în altă parte, așa că astăzi ți-oi slobozi eu de la cămări cele de cuviință. CEAUN: Așa? LIANA: Așa. CEAUN: Tare bine! Apoi ce trebuință mai ai domnia ta de îndreptări, că le știu eu mai bine decât le-a putea scrie cineva. Să-mi dai doar fila cu pecetea pusă, și-oi însemna eu de-a rândul cele scoase de la cămări și de la beciuri pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
am zis toate în stihuri, care eu, când n-am altceva de făcut, așez cu dichis vorbele pe hârtie, încât sunt lăudat în toată cetatea pentru ăst dar și meșteșug al împerecherii acelor vorbe. Ia ascultă ce am eu de trebuință: Cincisprezece batali din cei mari, să-i strujească cincisprezece ucenici bucătari; buturi de porc la număr douăzeci, mâncând din ele să uiți cu cine petreci; tot atâția mușchi fragezi de pe spinare, care, fiecare, pus pe frigare, cu altă friptură n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pe unde-am umblat, încă n-am aflat mesean căruia asemenea bunătate să nu-i placă. Să mai adaogi domnia ta patruzeci de cocoși și tot atâția curcani pântecoși, din care ne-om da silință să pregătim borșul și răciturile de trebuință. Din iazuri să ni se tragă negreșit, în fiecare dimineață, câte un năvod din cele mari cu pește burdușit. Zece burdufuri de bivol îndesate cu brânză de oi, din care nu se poate găsi decât pe la noi. Din fruntea făinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
rău, pentru că nu se știe cum se întorc timpurile, și oștenii, nemaiavând căutare, s-or face meșteri, ori neguțători, ori, știu eu, cititori în stele... PÂRJOL: Asta-i peste putință, jupâniță Liana! De când e pământul pământ, toți împărații au avut trebuință de oșteni vrednici, cu care să-și poarte războaiele. Eu am fost și am să rămân mereu oștean. LIANA: Multe se schimbă pe lumea asta, cinstite căpitane. Iaca, să-mi spui, de-o pildă, de câtă vreme slujești măriei sale, lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Da' știi că ai dreptate, jupâniță? LIANA: Știu. Așa că nu-i mai ține domnia ta la îngrășat, iară celor care-or crâcni dă-le drumul în lumea lor; la așa împărăție nu de oșteni mulți, ci de oșteni vrednici are măria sa trebuință. PÂRJOL: Numaidecât mă-ntorc la ziduri și-i pun la șmotru, să mă țină minte. LIANA: Și după șmotru, învață-i să se scalde, să nu mai lase-n urma lor dâră, cum lasă jivinele urât mirositoare. Oșteanul cată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
doi împărați adevărați, vrem să-ți dovedim că și în trebile filosoficești suntem tari. Așa că te poftim a da într-o săptămână răspunsul potrivit istoriei care urmează, altfel vom socoti pământurile dintre Barba Caprei și Dealul Strâmb, de care avem trebuință, drept ale noastre, intrând noi cu putere acolo și bătând semn nou de hotar." LIOARA: Vrasăzică, iar se-ndemnă acest Zarvă-Împărat către ce nu-i a lui. Și ce istorie vrea să-i dezlegi? GÂND: Megieșul nostru socoate, cu puțina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Gras-Împărat, aici de față. Să-i taie capul! GRAS: Da' de ce să mi-l taie? Ți-ai pierdut mințile? PRICINĂ: Nu ție, bucătarului. GRAS: Așa da, bre! LIANA: Slăvite Gând-Împărat și iubite tată-socrule, îngăduie-mi să vorbesc. LEHAMITE: Ce-i trebuință de-atâtea vorbe? Pe acela să-l taie... istuilalt să-i deie alte bucate... BOLOVAN: Frumoasă nuntă și bine petrecem, ha, ha, ha! GÂND: Spune, fata mea. LIANA: Mai-marele peste bucătari, Ceaun, n-are nici o vină; eu i-am poruncit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de rang ceva mai înalt decât Sisoe.) MAVRICHIE: Vorbești de unul singur, Sisoe? Cine te-a supărat așa de dimineață? SISOE: Sfinția ta erai, părinte Mavrichie? Blagoslovește! MAVRICHIE: Domnul...! SISOE: Ia pustia asta de toiag... De la o vreme, când am trebuință de dânsul nu știu unde să-l găsesc; mereu uit unde l-am lăsat. MAVRICHIE: Ba eu toiagul nu mi-l prăpădesc niciodată. Și când dorm, cu el alăturea dorm. SISOE: Parcă eu nu tot cu el alături? Da' uit. Uit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Numai cât mă ciudesc și zic în sine-mi că anevoie este de a face cum se zice acolo, părinte Mavrichie, căci noi ne mișcăm aici tot între sfinți și binecredincioși care au în tolbă minunile lor și n-au trebuință de ale altora. Se întrerupe, pentru că se aude un cor anemic apropiindu-se.) Iaca și ceata Sfântului Terentie! Nu prea le poartă de grijă cum s-ar cuveni, după câte am aflat. MAVRICHIE: Măcar dacă și-ar purta de grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
numai la nume seamănă cu mine, dar e altul. BABA LUȚA: Așa o fi, mai știi păcatul... BABA SAFTA: Și ai de gând sfinția ta să zăbovești mai mult pe la noi? SISOE: Va să zăbovesc atâta cât va fi de trebuință, că altă treabă n-am. Iară pe urmă plec în alte locuri. BABA RADA: Ba să stai aici fără grijă, că prilejuri de minuni se găsesc... S-a găsi și-un suflet de om să te grijească, să te spele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
FIRA: Să-ți facă, maică, să-ți facă! Mi-a făcut și mie, și la alții... DUMITRAȘ: Tot aici mai ești, babă Fira? Am auzit. Mi-a spus părintele, și m-am bucurat. Apoi de asta am venit, că am trebuință de el. ILINCA: Ba, don' șef, e sfântul nostru și nu te lăsăm să ni-l iei! DUMITRAȘ: Hai-hai, Ilincă... Te mănâncă chelea, așa-i? Bag samă că v-ați tocmit ajutoare la dânsul. Te pomenești că vreți să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Fină Ilincă, oare s-ar mai găsi pe undeva o oală nouă și plină? ILINCA (din culise): Îndată, nănașule, se poate?! (vine din dreapta cu o oală, toarnă celor doi.) NIȚĂ: Lasă oala aici... ILINCA: O las, părinte. Când mai aveți trebuință de ceva, chemați-mă. Îndată-i gata și mâncarea. (iese grăbită) NIȚĂ: Sanatate, dom' șef! DUMITRAȘ: Noroc, părinte! (beau) NIȚĂ: Da' finu' dumitale ce-o fi zăbovind atâta, de nu vine lângă noi? DUMITRAȘ: Cică are de terminat o depeșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și psihice În vederea obținerii unor foloase pentru sine și ceilalți membrii ai societății. Un veritabil purtător de aptitudini fizice și intelectuale ce constituie componente ale potențialului de muncă, omul este, În același timp, și o ființă socială care are, pe lângă trebuințele legate strâns de existență, și nevoia de stimă, de considerație, de apartenență la un grup, de cunoaștere și, nu În ultimul rând, de concordanță Între ceea ce știe, ceea ce spune și ceea ce știe, spune și face. În acest context, indiferent dacă
Intervenţia statului pe piaţa muncii : reglementări naţionale şi europene by Dragomir Ion, Cosmin Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/1207_a_2241]
-
rezultat din definiția dată de „Dicționarul Explicativ al Limbii Române” este acela de „activitate conștientă Îndreptată spre un anumit scop, În procesul căreia omul efectuează, reglementează și controlează prin acțiunea sa schimbul de materii dintre el și natură pentru satisfacerea trebuințelor sale”, dar și rezultatul acestei activități: „folos material, bun agonisit prin lucru, agoniseală, câștig, profit”. Ca sens secundar, prin muncă se Înțelege ocupație, Îndeletnicire, efort de a realiza ceva. În sens figurat, ea poate Însemna colectivitatea muncitorilor. Munca poate fi
Intervenţia statului pe piaţa muncii : reglementări naţionale şi europene by Dragomir Ion, Cosmin Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/1207_a_2241]
-
Cum, domnule inginer? Mie nu-mi trece prin minte. Spune-mi, dumneata ai un om de nădejde? Am! Cum să n-am? Am un țăran cu o minte ageră... Brici, nu alta. Uite cum stau lucrurile. Ferma liceului nu are trebuință de toată sămânța de porumb produsă. Surplusul l-am vândut unui angrosist din târg. Eu știam că ai să vii la mine și i-am spus angrosistului că am niște clienți siguri, pe care am să-i trimit la el
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
externez până nu mă restabilesc definitiv. Poate treceți să mă mai vedeți, măcar atunci când sunteți de gardă! Prezența dumneavoastră mă tonifică, îmi conferă o stare de optimism, de care orice pacient aflat pe un pat de spital cred că are trebuință. Voi încerca dacă... știu eu... Nu-și continuă ideea. Era un răspuns ambiguu pe care Simona îl trecu neobservat. Domnule doctor, fiindcă tot sunteți aici și ne cunoaștem de câtva timp, mă înfățișez în fața dumneavoastră ca în fața unui duhovnic. Luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o menghină. Vecinul Vasile observă că piciorul stâng era frânt. Cu grijă, oameni buni, îi avertiză el, are piciorul rupt. Să căutăm câteva scândurele să i-l imobilizăm. Nană Marie, dă-ne matale repede niște sfoară mai groasă, avem mare trebuință. Așa bandajat îl transportară la spital. Trei luni în șir purtă Costache Deleanu gipsul greu și incomod. Făcu mai multe controale. Osul bătrân se lipea greu. Doctorul care îl îngrijea îl iscodi: Te văd om în vârstă și înțelept, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
sale, care se mai domoliseră un dram. Și așa, cu acest nestrămutat gând al său, total neabătut își făcu cele pregătitoare pentru marea clipă, fiindcă este știut: nu ai cum să faci un lucru, dacă nu creezi și condițiile de trebuință înfăptuirii lui; iar, atunci când, într-un sfârșit, totul fu terminat și meticulos verificat, se înfățișă sfios înaintea ștreangului, așa cum se înfățișează acuzatul în fața Curții cu Juri, sau câinele, în fața stăpânului cuprins de mânie, adică umil și fără să cuteze a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
si asupra lucrării voluptuare efectuate de autor, dacă Îi place manopera adăugată, fără nici o obligație de plată către cel care a desăvârșit lucrarea; dacă autorul lucrării a fost de rea-credință când a efectuat-o și proprietarului imobilului nu-i face trebuință, acesta din urmă va putea cere În instanță desființarea lucrării voluptuare și aducerea imobilului la starea anterioară, pe cheltuiala autorului. Orice alte aspecte legate de lucrările ce se efectuează pe imobilul altuia sunt tratate pe larg În dispozițiile speciale de la
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]