4,313 matches
-
tenu-i măsliniu. Pe creștet sărută copacii desfrunziți, de cald să le țină, cât timp sunt desfrunziți. Cu vinu-n pahare curge dor de viață, din toamnă-n primăvară ducând speranță pentru natura ce intră-n hibernare. Că, doar viața omului e trecătoare! FRUNZE ÎNLĂCRIMATE Frunze-nlăcrimate de pe ramuri cad, de vitregia vremii friguroase. Când ploaia curge cu al cerului vad, să spele zarea de fumul din case. Lipsite de părintească iubire, frunzele își plâng sfârșitu-n tăcere. Văzduhul răsună de-a lor jertfire, când
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1416362491.html [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
ne-o ocrotească. Cu bune și rele vom trece prin vreme, fără trufie, păcate sau blesteme. La drumeți și oaspeți le vom da povețe despre tinerețe fără bătrânețe. Să scriem legende ce-s nemuritoare, cu tâlc să le spunem lumii trecătoare. Dintr-o viață-n alta să trecem prin lume. Vântul să ne poarte faimă și renume. Vremea trecătoare ne preschimbă chipul, cu straie de gală, cum e anotimpul. Codru-și duce vârful în Bolta Cerului. Eu, veșnic supusă, rămân la
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1416362491.html [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
și oaspeți le vom da povețe despre tinerețe fără bătrânețe. Să scriem legende ce-s nemuritoare, cu tâlc să le spunem lumii trecătoare. Dintr-o viață-n alta să trecem prin lume. Vântul să ne poarte faimă și renume. Vremea trecătoare ne preschimbă chipul, cu straie de gală, cum e anotimpul. Codru-și duce vârful în Bolta Cerului. Eu, veșnic supusă, rămân la umbra lui. Cu brațe din ramuri să-i scriu anotimpuri. Ecou de baladă să-i duc în răstimpuri
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1416362491.html [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
rănesc? Ochii dragi ai mândrei mele - care încă-i mai doresc, Să mă cheme și să-mi deie din seninul lor ceresc; Nu-i vreau triști, senini să fie, ah, din suflet îi iubesc! Strălucirea lor să cadă printre umbre trecătoare... Ochi vrăjiți, pe cer îmi stați printre stele călătoare, Singur eu, avid, vă caut rătăcind în imensul infinit; Ochi albaștri ca seninul, mă întreb: cin’ v-a găsit? Cine-n voi se oglindește, și pe cine azi iubiți? Ochi gingași
OCHI DE FATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1487021833.html [Corola-blog/BlogPost/382750_a_384079]
-
răstignit nevoia de cuvânt să pot culege surâsurile cenzurate în timpul când tu îmi erai absent. Am pășit agale prin gânduri de stele. m-am tolănit în dorințe vindecătoare pe buzele vieții au curs cuvinte grele sărutul durerii e o atingere trecătoare. Tristețile neplânse mi le-a luat vântul s-au așezat în petalele unei amintiri. Soarele îmi trezește și alintă prezentul Vreau să plantez în suflete trandafiri. Referință Bibliografică: Gând de primăvară / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
GÂND DE PRIMĂVARĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Gand_de_primavara_elena_lavinia_niculicea_1367331393.html [Corola-blog/BlogPost/345996_a_347325]
-
doi bătrânei se plimbă încet la braț și un bărbat ,cam între două vârste , înaintează agale pe alee,ținându-se de un baston.Nimic nu pare să tulbure liniștea unui peisaj de basm.Dar până și nimicul,e tot la fel de trecător. Așa că din senin,zvâcnesc doi bicicliști ,nervoși pe plimbăreții matinali care le stau în cale. - Ai grijă,băi,să nu te prindă radarul ! răcnește unul către bărbatul în baston. Și-apoi, gonește către celălalt, umflându-se de râs. Mai că
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1474789490.html [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
efemeritatea, delicatețea, în timp ce albastrul simbolizează infinitul cosmic, aspirația. Cu o astfel de reprezentare estetică senină, expresivă și spontană, Ilie Marinescu găsește de asemenea, prilejul de a medita asupra condiției omului în general și în speță, asupra propriei condiții. Omul este trecător, de aceea poetul se întreabă: „Cine sunt eu? Eu sunt un nimeni,/ Îti pasă ție dacă eu exist?/ În Univers sunt mii de puncte,/ Dar punctul totdeauna este trist.” („Eu sunt nimeni”) „Critica rațiunii pure” Tristețea, sentimentul trecerii iremediabile a
RASPUNSURI SI INTREBARI PE CALEA VIETII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 by http://confluente.ro/Raspunsuri_si_intrebari_pe_calea_vietii.html [Corola-blog/BlogPost/367138_a_368467]
-
este să trăim împreună,/ Indiferent de rasă, de etnie, culoare” („Apel către rațiune”). „Se naște înc-o primăvară” Având intuiția fericirii, dar și a fragilității ființei umane, autorul înțelege că în cele din urmă, condiția omului este tristă, pentru că este repede trecător. Omul nu poate păstra, atunci când trăiește, clipa fericirii. Tema timpului aduce încă o dată, ecouri eminesciene în poezia lui Ilie Marinescu. „Am strâns în brațe timpul pribegit,/ Al anilor ce-și căutau cărarea/ Și-am fost doar pentr-o clipă fericit
RASPUNSURI SI INTREBARI PE CALEA VIETII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 by http://confluente.ro/Raspunsuri_si_intrebari_pe_calea_vietii.html [Corola-blog/BlogPost/367138_a_368467]
-
țărână Și de vrei îl chemi cu Tine Pe vecie să rămână. Și la Tine timpu-i altul Un an este cât o mie, Ziua este cât o viață Noaptea cât o veșnicie. Tu ești ca potop de ape Peste lumea trecătoare, De Te mânii Tu poți lesne Să calci totul în picioare. Omul nu-i decât ca iarba Ca o floare care trece De-i iei sufletul se-ntoarce In pustiul morții rece. Inflorește dimineața Seara se usucă-n vânt, Trupul
PSALMUL 90 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1480110430.html [Corola-blog/BlogPost/368733_a_370062]
-
Tu ești !” este exclamația omului care a experimentat deja, pacea în Domnul. Isus este Izvorul bucuriei, păcii, odihnei, fericirii. Dumnezeu încă ne mai așteaptă “Vreau o altă lume” ne propune o altfel de fericire, complet diferită de fericirea nesigură și trecătoare pe care o dă acest pământ căzut în păcat. Bucuria și fericirea în Domnul înseamnă să bei apă vieții și să renunți la fântânile crăpate ale lumii - “Și mergeam în vis spre izvorul meu.../ Apă...apă.../ Apă izvorului meu îmi
“VREAU O ALTĂ LUME” DE VICTORIŢA DUŢU – POEZIE CREŞTINĂ DESPRE VEŞNICIE, DRAGOSTE ŞI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 by http://confluente.ro/_vreau_o_alta_lume_de_victorita_dutu_poezie_crestina_despre_vesnicie_dragoste_si_smerenie_.html [Corola-blog/BlogPost/355972_a_357301]
-
o paiață și ești infantilă, Tu treci, sentimente strivind. Când vii, pari o zână frumos parfumată Și-ntuneci rațiunea cu farmecul tău, Când pleci, o furtună de lume uitată, Lăsând amăgiri și părere de rău. . . Tu ești, precum clipa, mereu trecătoare, Nu legi două inimi pe veci Și ești ca o frunză, căzând pe cărare, Sub negura toamnelor reci. . . Și fierberea minții și patima firii, Mânjesc tot cristalul din suflet curat Și prinși de vârtejul supus rătăcirii, Ne ducem cu gândul
IDILĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 by http://confluente.ro/Idila_ionel_davidiuc_1344364138.html [Corola-blog/BlogPost/365574_a_366903]
-
vie și o sfințește: „Prin aceste Taine, ca prin niște ferestre, intră în lumea aceasta întunecată Soarele dreptății și omoară viața corespunzătoare lumii acesteia și o învie pe cea supralumească iar Lumina lumii biruie lumea... aducând în trupul muritor și trecător viața statornică și nemuritoare.”[38] Aici în Biserică va fi sprijinită lupta împotriva răului și a păcatului. Păcatul poate fi biruit. Lupta contra răului se întărește din relația cu Dumnezeu. Păcatul este un sistem de paranteze, iar centrul iradiant al
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Problema_existentei_orei_de_religie_o_abordare_teologica_si_apologetica.html [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
Cei vii se mișcă și ei descompuși, / Cu lutul de căldură asudat... (Cuptor), acel lut uman cu care Creatorul a învelit, ca într-un templu al minunii, miracolul vieții: Omul începuse să vorbească singur.../ Și totul se mișca în umbre trecătoare - / Un cer de plumb de-a pururi domnea, / Iar creierul ardea ca flacăra de soare (Altfel). Catrenul bacovian solicită imaginația receptorului, poetul sugerează geneza și lasă cuvântul să plutească dublând interesul existențial, al lumii de început dar și a lumii
ANUITATEA EFECTULUI MALADIV, ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Anuitatea_efectului_maladiv_in_poezia_bacoviana.html [Corola-blog/BlogPost/356983_a_358312]
-
și nu mai tac din gură (Sonet). Căderile repetate pot sugera pierderea de conștiință însă faptul că vorbește într-una ar putea semnifica atât delirul cât și revenirea la conștient. Poetul cunoaște aceste manifestări ale greului maladiv din trupul său trecător și, poate, de aceea vorbește fără întrerupere pentru că rostirea este actul justificativ al existenței conștiente a eului. La Bacovia , poezia consimte anuitatea ca un creat al puterii fiindului, acela de a returna periodic, în contra menținerii conștiente a eului, stihurile, un
ANUITATEA EFECTULUI MALADIV, ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Anuitatea_efectului_maladiv_in_poezia_bacoviana.html [Corola-blog/BlogPost/356983_a_358312]
-
de la Brebu sau de alte picturi cu tematica flori sau portrete. Peisajul, precum și natura statică din pictura lui Luchian, chiar dacă reprezintă ceea ce există în natură, nu sunt un studiu al naturii la nivelul aparent al realității concrete, ci surprind esența trecătoare din natură. Pigmenții prezenți în pastelurile lui Luchian sunt albul de plumb, verdele de crom, ocrul galben, oxidul roșu de fier, magnetitul de fier pentru negru, creta albă, vermillion, orpiment, pe alocuri negru de cărbune. Pastelul ca material de pictură
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) by http://uzp.org.ro/vindecari-miraculoase-stefan-luchian-1868-1916/ [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
plâns de toată lumea. Cea mai tristă dintre „Tristele” lui, de un umanism adânc sunt distihurile care și le-a compus ca epitaf, la moartea lui : „Al gingașelor amoruri cântăreț, ce zace-aicea, sunt răpus, poetul Naso, de al meu sublim talent. Trecător, dacă vreodată ai iubit, cumva ferice, Zi lui Naso, n-ai sfială, odihnească-și osu-n pace !”. Bibliografie : Călinescu- Scriitori străini, editura pentru Literatura Universală, București,1967, pag.113-152 ; Mic dicționar-Scriitori greci și latini ; N. Lascu- Ovidiu, omul și poetul, Cluj
Prof. ION IONESCU-BUCOVU: Publius Ovidius Naso –un Petrarca al Antichității by http://revistaderecenzii.ro/prof-ion-ionescu-bucovu-publius-ovidius-naso-un-petrarca-al-antichitatii/ [Corola-blog/BlogPost/339445_a_340774]
-
și mai snob răspuns, mi-am zis ! Oricare om și-ar pune-o. Dar, ce-ar răspunde oare ?! Nimic de luat în seamă n-am făcut. A ! ce-am agonisit, cu ce-am rămas, ce fac acum ? Sunt vorbe goale, Trecătoare că un fum. Dar, CE RĂMÂNE ?? mi-am mai zis, Dorind cu încăpățânare acel răspuns, mai optimist. Îmi derulăm cu ochii minții Tot filmul vieții, puțin cam trist. Deodată, am tresărit înfiorata Și bucuroasă, ca atunci cand cauți ceva febril Și
SENSUL IUBIRII de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 by http://confluente.ro/laura_isabelle_nicolae_1472824617.html [Corola-blog/BlogPost/354258_a_355587]
-
al gândirii omenești poate că atunci soarele va izbucni în toate nervurile pământului nemailăsând firidele peșterilor să întunece cuvântul dintâi omul sandwich sare din baltă în baltă dansând odată cu literele de pe cartoanele aripi se păcălește că este liber. zâmbește mulțimii trecătorilor prin viața lui cu o metaforă Anne Marie Bejliu, 28 iulie 2016 Notă: " Salvia (Salvia officinalis) însemna în latină „vindecătoarea” sau „salvatoarea”, ca una care, într-adevăr, dăruiește viață lungă și „salvează”, mântuiește de boli. " Referință Bibliografică: ceai de salvie
CEAI DE SALVIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1469721827.html [Corola-blog/BlogPost/371118_a_372447]
-
Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 1192 din 06 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Deșert și ploaie, dragoste și ura... Mereu vom aștepta să fie, să nu fie Lacuri și râuri s-adape suflete care indura Rigori ale unor vremuri trecătoare cum se știe, Fotografia muta, uitată într-un colț umbros Arată surprinzător câte un zâmbet, sau uimire, Figuri de oameni așezați frumos În cadru, ca s-apară și să rămână-n amintire. În ziua aceea parcă a plouat Din cer
FOTOGRAFIA VIEȚII de COSTI POP în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Costi_pop_1396742474.html [Corola-blog/BlogPost/347760_a_349089]
-
ilustru. Spuneam că acest roman este scris din perspectivă istorică pentru că vedem derulându-se prin fața ochilor noștri mai multe generații de oameni, cu slăbiciunile și cu frumusețea lor omenească. Și din această perspectivă oamenii și viețile lor, atât de repede trecătoare, ni se par niște musculițe efemere... Iată un adevăr ar spune Alterică... sau o iluzie, și-ar răspunde singur... Între iluzie și adevăr pendulează viețile noastre, fericirea noastră, ne spune autorul în cărțile lui. La finalul cronici noastre literare spunem
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1457439007.html [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > INTRE CEI CE N-AU O PÂINE Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 2083 din 13 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Printre gânduri trecători Strada vieții -mi dă fiori, Doi copii ca două flori Întind mâna, cerșetori. Aveau haine ponosite Mâinile neîngrijite Ochi frumoși -nlăcrimați. De destin și alungați. Era vară, era cald Se-ncingea acel asflat, Nu se mai putea de cald De
INTRE CEI CE N-AU O PÂINE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 by http://confluente.ro/elena_buldum_1473759063.html [Corola-blog/BlogPost/373921_a_375250]
-
Pasul tatălui mereu Ochii sufletului meu, Sufletu'-i atârnă greu Scoate-un leu din portmoneu. Ce faci, tată, eu întreb? Limba puțin să -i dezleg; M-a cuprins așa o milă De acești copii, copilă. Să -mi explic acest temei Trecător sunt printre ei, Muritor de azi pe mâine Intre cei ce n-au o pâine. Intre cei ce n-au o pâine Elena Buldum Copyright @2016 Poezia este scrisă dintr-o întâmplare reală, alături de tatăl meu, petrecută în România. :( Referință
INTRE CEI CE N-AU O PÂINE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 by http://confluente.ro/elena_buldum_1473759063.html [Corola-blog/BlogPost/373921_a_375250]
-
îți aduci aminte ce-ai văzut la noi. Dar să alegi întotdeauna doar ce inima și mintea ta presimte că va fi bine. Urmează-ți calea alături de alesul tău și să nu uiți că ,,în van e totul, toate-s trecătoare, în lumea asta, în viața toată,, Să nu iubești doar ce-i al tău, ci numai ce-i al vostru și al tuturor pe care îi veți întălni în cale. Sigur o să venim la casa ta și-o să vădem cum
ANUNT DORINTA UNEI FETE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1454616439.html [Corola-blog/BlogPost/340274_a_341603]
-
ar simți încântată și onorată trecând la brațul său, prin fața unui public elevat. Pe ea toate aceste diferențe nu o deranjau cu nimic. Era o fire permisivă. O moștenea pe mamă-sa, o femeie practică. De ce ar alerga după iubiri trecătoare cu nicio finalizare materială, când ar putea lângă Ștefan să ducă o viață plină de plăceri și de facilități de tot felul? Mai era și tatăl său care ar fi putut contribui la bunul mers al afacerilor. Puteau dezvolta și
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1495169422.html [Corola-blog/BlogPost/376629_a_377958]
-
atunci, le-am pus să înghețe, Clopotul acela cu grabă te chema, Ochii, sărăcuții, or să se dezvețe, Trupul așa dispare când e ziua grea. Eu stau mută, sub același soare, Cu pași istoviți cătând în delir, Iubesc viața grabnic trecătoare, Dar tot viață, Doamne, e-n cimitir... L’heure bleu Amurgul albastru îmi îneacă ochii, Cum o apă mare din matcă scăpată, În zare, ca spadele tremură plopii, Mă-nvăluie-o tăcere nemăsurată. Stau într-un lan de in argintat, Noaptea acuma
POEME de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1479796100.html [Corola-blog/BlogPost/380306_a_381635]