9,583 matches
-
și schimbarea titlului (o alegere dificilă, după cum aflăm din Cvintetul melancoliei, un titlu inițial era Confesiunea unui naiv). Întâlnirea are loc după prăpădul din anii '50: " - Adevărul! Ce era adevărul în '51 sau '52?", " - Și ce făceai dumneata prin '52? - Tremuram de frică." Interesant e că, până la urmă, spovedania bizarei și incoerentei mărturisiri, care desface la tot pasul o mulțime de înțelesuri, are efect curativ, iar frica dispare în final. Am să mă opresc puțin asupra unui aspect specific literaturii târgoviștenilor
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
foarte frumos, făcîndu-i în ciudă amantului! Interpretare hazardată? Nicidecum. "Sufletul slav", neică! În adolescență, eram atît de emoționat la o primă lectură din Dostoievski, sau Blecher, sau Meyrink ("Golem", citit la Curtea de Argeș, într-o vacanță), încît nu pricepeam aproape nimic, tremurînd, literalmente zguduit ca de-o boală cu febră și transpirație. De-abia la a doua, sau a treia, sau a patra recitire mă dezmeticeam, "gustam" textul. Mai exact: contactele inițiale cu anumiți autori mă pierdeau, precum femeile, în orgasme cerebrale
Catalog de nimfe (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14487_a_15812]
-
un violoncelist necunoscut pe marginea unei șosele pustii. aproape, într-un spital cu nebuni și borcane etichetate, în care foetuși de gheață se leagănă în bălți de formol/ cu pereții tapițați cu placente uscate/ cîte un țipăt viu face să tremure venele depărtării, puterea mea să se clatine, ca atunci, cînd studenta aceea frumoasă îmi oferea o bibliotecă de plăceri pe doar o pungă de prune uscate: Doamne, primăvara lentilelor ei de contact pare fără sfîrșit/ iarba înaltă a fiorului mai
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
zmulg rîma. Și mai am curajul moale De-a-mi privi iubita-n suflet Chiar de-i îndoită-n șale-n Roua ce s-o rup mă-ncumet. Ci vreu să-i aduc fîntîna Grea-n paharul străveziu Fără să-mi tremure mîna, Cerșetorul ei să fiu, Cînd se-ncheagă-n flori smîntîna Și-n șanțuri mîlul molîu. Doamne, lasă-mă să-ți scriu Înc-o dată-n zori lumina.
Rugăciune laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14566_a_15891]
-
gurii un sfârc ce-mi hrănea agonia cu spurcata licoare a interogației retorice și Dumnezeu a creat apoi suprarealul lăsându-mă liberă în acest pampas edenizator, liberă să încerc, liberă să zbor, liberă să fug, liberă să urlu, liberă să tremur, liberă să înnebunesc, liberă să râd, liberă să salivez, liberă să rostesc, liberă să dizloc, liberă să tac, liberă să nasc, liberă să văd, liberă să-mi rotunjesc coapsele, liberă să-mi adun strălucind rămășițele între două valve pe promontoriul
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
bată iar nebunește: nu are aer, vrea să iasă prin urechi, printre buzele deschise, prin nări. Și pentru că nu-i dau voie - "Doamne, Doamne, ceresc Tată, Doamne-Doamne-Doaaaamne..." - începe să mă izbească iute cu picioarele și pumnii în coaste, pînă ce tremur ca un camion staționînd cu motorul pornit. Respir lent, în ritmul fluxului și refluxului de coama cărora mă țin. Reeeeeeeeee-spiiiiiiiiiir leeeeeeeeeent... Reeeeee-spiiiiir leeeeeent... Sub pleoape, cercuri roșii se epuizează în verde care degenerează în violet care își pierde vlaga în
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
Liza, fată bună și miloasă, ai cărei copii erau și ei în străinătate. De ce n-o iei cu tine? - Mai bine ar veni el încoace în mod definitiv, ciripi Sofica, o altă cunoștință a Nataliei, femeie corpolentă a cărei bărbie tremura tot timpul. Cu siguranță că ar face o carieră mare la noi. Liza evita să vină în contact cu Sofica pe care o considera neinteresantă, mult inferioară ei pe plan social, și în plus, proastă ca noaptea. Totuși curiozitatea învinsese
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
cum s-au cumințit fetele prințului Rénier, Caroline și Stephanie? După ce și-au făcut mendrele, ținând cu anii capul de afiș în rubricile ziarelor de scandal au devenit niște soții și mame model, zise Sofica, scuturându-și bărbia dublă care tremura acum la ambele etaje. Uitaseră complet de Mirel. Lăsat în voia lui, căsca plictisit în colțul în care se retrăsese, deschizând din când în când gura ca pentru a spune ceva, apoi răzgândindu-se. În intervalele când nu căsca, arbora
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
puțin - numai că tu pe alte drumuri umblai, pe trepte de litere, urcînd, coborînd, străbătînd vers după vers, Infernul, - ah, obosiseși, abia ajuns pe primele trepte din Purgatoriu. Și nu vom ști niciodată cum te-a primit Dante. Va fi tremurat măcar o frunză din laurii de pe fruntea lui din tencuiala sfîntă? Pe-a noastră, abia-nmuguriseră. Pe-a noastră, a celor de-atunci și deacum, între spaime rămași, vinovați și greoi. Judecătorul va spune cîndva "Destul!, Liniște, copii, tăceți odată
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
sprijinindu-și tîmpla de stîlpul porții. Era învățat să bea, deși nu-i plăcea, dar acum întrecuse măsura. Frigul și emoția îi dădeau un fel de slăbiciune, ca înaintea unui examen (copil de țăran, rămăsese cu frica examenelor). Umerii îi tremurau cînd păși în tindă. Lampa de petrol ardea aruncînd umbre pe pereți și el își văzuse deodată uniforma, curățată și periată de soție, agățată într-un umeraș. Din cauza pîlpîirii fitilului aceasta părea că se clatină ca și cum ar fi conținut deja
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
culori. Porni, șovăitor, pe Linia care i se indicase. Urcă șase trepte și își urmă apoi, cu pași tot mai rari și mai nesiguri, Linia lui, oprindu-se în fața unui lift. O teamă îl cuprinse dar, apăsă totuși, cu mâna tremurând, pe butonul de aceeași culoare. La etaj, rămăsese doar o singură linie: Linia lui. Vroi să rămână în lift și să se întoarcă, dar alți pacienți îl împinseră în coridor. Ceva se răzvrăti în el și vru să-și părăsească
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
Emil Brumaru Dragă Mugure, e o zi friguroasa. Scaunul tremura de vînt. O lumină ciudată, sosita dintr-o singură parte a cerului, albă, trecută prin filtre de lapte, îmi cade pe mîna și foaie. Am părăsit puțin "fortăreața". Pe insulă, ca de obicei, goana haotică a tramvaielor, autobuzelor, oamenilor. La
Vechi cotidian de gingasie (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14768_a_16093]
-
tramvaiul 56 pe la mine prin pantelimon. l-au așteptat și alții, n-avea grijă, însă nu a mai trecut pe-acolo. pe urmă mi s-a spus că ar umbla deviat prin vatra luminoasă. am stat multe nopți întregi degeaba, tremurând în vatra luminoasă. dar într-o noapte mi s-a părut că l-am prins. era o noapte mai mult decât noapte. se făcuse două și eram atât de treaz că picam din picioare când mi s-a părut că
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
mită etc. etc. etc. Am înțeles, “toate partidele aflate la guvernare din ’90 încoace au știut de acest flagel, dar doar Guvernul Boc a cutezat să înceapa lupta cu el”, e cel mai spectaculos atac al justiției la beregata corupției, tremură chiloții pe vameșii încă nenăscuți de teama de a încălca legea, e o poveste fără precedent, s-a lucrat la ea timp de juma’ de an, s-au infiltrat oameni în sistem, există imagini înregistrate, există convorbiri telefonice, bla, bla
O vreau pe Regina Vămilor, chiar dacă e mama! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21281_a_22606]
-
dacă merită sau nu să-l imobilizez cu forța (în stare în care e, nu poate fi bănuit că judeca limpede, iar o miscare greșită îi poate fi fatală), omul se zmucește serios și se ridică în capul oaselor. Apoi, tremurând tot, se ridică în picioare. Se clatină serios și puțin lipsește să nu cadă, nu știu dacă e de la alcool sau de la traumatismele suferite, așa că încerc iar cu vorba bună: „Va rog frumos, e foarte important să stați liniștit. Trebuie
Poate cea mai importantă lecție de viață by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82424_a_83749]
-
Sebi făcea crize dese de apnee (uită să respire), apoi a fost diagnosticat cu diplazie pulmonară. Într-una din zile, aparatură a început să piuie foarte tare, medicul, intrat val-vârtej, a dat-o afară pe mămică. Jumătate de oră a tremurat incontrolabil simțind că se întâmplă ceva grav. Abia când a văzut-o pe doctora ieșind zâmbind din salon, și-a recăpătat suflul normal. A auzit vag afirmația ei: - Mămico, stai liniștită, copilul și-a revenit. Înainte cu trei săptămâni să
O picătură de viață by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82432_a_83757]
-
Oare nu mă așteaptă aceeași soartă ca pe Enkidu? Spaima mi s-a cuibărit în inimă: mi-e frică de moarte...”), Gilgamesh vorbește pentru noi toți. Iar cuvintele doctorului Yalom picură ca un balsam peste rănile tuturor celor care au tremurat măcar o dată la perspectiva întâlnirii imposibile cu cea cu care nu putem fi niciodată în același timp și în același loc: propria moarte. Am să vă las să descoperiți singure răspunsurile convingătoare pe care bunul terapeut le oferă celei mai
Frica cea mare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82456_a_83781]
-
e prea mult cel dintîi întins în sicriu cu ceasul la mînă care merge în continuare cel de-al doilea dezorientat buimac neștiind cît e ora. Deziluzie Elastică această deziluzie de care nu-ți vine să te desparți un pește tremură-n acvariu cum acul unei busole mirosul de chimicale umple îndatoritor spațiul dintre freziile inodore știm că tu nu ești tu eu nu sînt eu și nici eu nu sînt tu și nici tu nu ești eu (eu și tu
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
Numai fragmente, în zadar încerc să le-adun, întregul se refuză; Dar există întreg? Expediție într-o zi de toamnă Am pornit spre moarte; Totul era veșnic Și știut, din carte, Râul mare, negru, Un vâslaș bărbos, Suflete de spaimă Tremurând pe jos; Galbenul de plată, Neștiut răstimp, Dincolo de apă Malul fără timp; Flăcări roșii, nalte Și grădini de vis, Rândul la pedepse, Totul era scris; Nici un pas degeaba, Orice drum, un cerc, Nici o întrebare N-am putut să-ncerc; Și-
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
acreditarea traumelor drept ficțiuni. Poemele devin mai onirice și mai puțin directe: ,un pește imens îmi intră pe sub mânecă până la umăr/ mi se lipește de piele își umflă și își dezumflă succesiv branhiile/ un pește imens cu ochii roșii bulbucați tremură pe mâna mea/ tremură întrerupt precum carioca unui schizofrenic." Din fericire, tezismele sunt fragile, inofensive: ,cu greu răzbat până la mine urletele voastre/ reproșurile voastre că nu trăiesc ceea ce scriu", iar textele rămân poezii, și nu demonstrații. Vizibil tineresc, sincron cu
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
Poemele devin mai onirice și mai puțin directe: ,un pește imens îmi intră pe sub mânecă până la umăr/ mi se lipește de piele își umflă și își dezumflă succesiv branhiile/ un pește imens cu ochii roșii bulbucați tremură pe mâna mea/ tremură întrerupt precum carioca unui schizofrenic." Din fericire, tezismele sunt fragile, inofensive: ,cu greu răzbat până la mine urletele voastre/ reproșurile voastre că nu trăiesc ceea ce scriu", iar textele rămân poezii, și nu demonstrații. Vizibil tineresc, sincron cu módele, dar autonom în
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
și urlă în cuvinte de sfîrșit și început. ploaia din grindă susurul ploilor arămii. cu acel amestec de vedenii și nepăsare. în acea toamnă în care parcă toate creșteu cu capul în jos. boala se ridica veselă în oase. amurgul tremura la întoarcerea în palmele de vîsc. ceața se lăsa alene pe limbă. realității îi puneam coarne cu fiecare gest. între noi amănuntele creșteau cît zidul, guri căscate ne așteptau din loc în loc. muza, cu mîinile goale, ne tot îndeamnă la
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
a luptat în est. tata a-ngropat cu el multă furie n-are cum să se plictisească. i-au strâns oasele i le-au pus într-un colț. tata stă acum în colțul gropii într-un săculeț de pânză tata tremură în noroi sub pânza albă stropită cu vin tata soarbe picăturile de vin și așteaptă să se amestece carnea mamei cu carnea lui din noroi să se amestece sângele mamei cu sângele lui din noroi tata nu se grăbește. poate
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
Soarele este și-al vostru!Prindeți-I Lumina-n minteși-ngropați-o în adâncuri!E torța noastră spre-nainteSoarele ne reunească!... XXXII. CÂNTEC TRIST, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016. Ce te legeni codrule, De-ți tremură frunza-n vânt? Plâng pustii cărările Și-ți freamătă codru-n vânt... Toamna trece...iarna-i iarnă... Geru-I crâncen, greu-I greu... Cântăreții nu se-ntoarnă... Eu îmi tângui dorul meu Pândește vântul la răscruce... Să nu mori până la vară!... Trece
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
până la vară!... Trece luna-ncet...străluce... Clipele sunt ore iară. Tristul fluieraș de fag Plimbă doina prin frunziș... Eu ți-s dragă...tu mi-ești drag... Și mă săruți pe furiș!... Citește mai mult Ce te legeni codrule,De-ți tremură frunza-n vânt? Plâng pustii cărărileși-ți freamătă codru-n vânt...Toamna trece...iarna-i iarnă...Geru-I crâncen, greu-I greu...Cântăreții nu se-ntoarnă...Eu îmi tângui dorul meuPândește vântul la răscruce...Să nu mori până la vară!...Trece luna-ncet...străluce
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]