431 matches
-
repetând, cu Isus s-a născut!... Îmi rechem amintiri, când copii noi eram, Hoinăream satu-ntreg și frumos colindam!... Ce ușor învățam și cuprinși de fiori, Dragi colinzi cu Isus și cu cei trei păstori Iar mămuca, mereu cu un glas tremurat, Câte, câte colinzi ne cânta pe-nserat! Noi, smeriți și cuminți și cu sufletul bun, Toți eram fericiți în Ajun de Crăciun. Cu-o trăistuță sub braț, doar cu mere și nuci, Alergam pe-nserat, peste dealuri și lunci, Iar în zori
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
colinzi repetând, cu Isus s-a născut!...Îmi rechem amintiri, când copii noi eram,Hoinăream satu-ntreg și frumos colindam!...Ce ușor învățam și cuprinși de fiori,Dragi colinzi cu Isus și cu cei trei păstoriIar mămuca, mereu cu un glas tremurat,Câte, câte colinzi ne cânta pe-nserat!Noi, smeriți și cuminți și cu sufletul bun,Toți eram fericiți în Ajun de Crăciun.Cu-o trăistuță sub braț, doar cu mere și nuci,Alergam pe-nserat, peste dealuri și lunci, Iar în zori
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
Într-un vertigiu voluptuos ce Îndeamnă la trăiri șocante și senzații rare, echivoce. Neliniștea nelămurită Îl chinuie, dar Îl și mulțumește ca o experiență insolită; În zăpușeala umedă a unei nopți stranii și grele, el pare agitat, vorbește „pripit și tremurat”, scuturat de friguri, deși se răsfrânge În sine, cu surâsul pe buze, cu „patimă și dor”. Portretul său fastuos constituie un fel de infrastructură ce ordonează toate celelalte secvențe ale narațiunii, iluminându-le convergența spre o aceeași viziune estetică asupra
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și în plan social a lui C. Poetul experimentează o viziune asupra vieții, trăiește o anume dimensiune mioritică, pentru abordarea căreia se pregătește îndelung spre regăsirea liniștii inițiale și a reintrării în mit: „Mire mort, mire pierdut/ Plop cu frunze tremurate/ Plai și câmpuri nearate/ Iarăși ziuă s-a făcut.” „Plângerea” sa este de fapt o „mirungere” (în înțeles voiculescian) cu ideea de îndumnezeire. Ca și în eposul popular, C. transpune o hierofanie, o nuntire cosmică, o trasmigrare, prin revelație creștină
CUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286608_a_287937]
-
fi ostenit să străbată atâta cale într-o noapte friguroasă ca asta. Acum tropotitul cailor se auzea clar chiar și pentru Stin, care rămase la o distanță sigură de quint. ― Vassur! Strigătul Abatelui se auzi distorsionat de goana calului, sunând tremurat. ― Să nu îndrăznești să-l atingi! răsună din nou vocea lui Radoslav. Rim nu era însă atent la el. În lumina pâlpâitoare a unei lămpi cu ulei, o putea vedea pe Maria călărind în dreapta Abatelui; la stânga era Aloim. Femeia se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că deocamdată nu știi cine ești, zise blând quintul. Xtyn mai privi o dată la chipul străin care îl privea din oglindă și înțelese că era de fapt al lui. ~ De ce nu-mi spui tu cine sunt? spuse el cu glas tremurat. - Când ne-am întîlnit prima dată, erai un tânăr plin de elan, care dorea să facă numai bine pentru semenii săi dintr-un sat de clone aflat în Abație. Te numeai Stin și te-ai sacrificat pentru ceea ce credeai că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care este indiferentă la căutarea adevărului. Socrate a refuzat evadarea deși prietenii săi ar fi putut-o realiza. În acest fel el și-a pus în acord conduita cu principiile, a dovedit superioritatea morală a personalității sale. "Sunt singur De ce tremurați? Și sentința e dată, De ce tremurați? Din vorbele pe care n-am apucat să le spun Se scutură tăcerea îmbătrânindu-mă, Nu-mi cereți să mint cu aceste cuvinte, Cu care mi-am descoperit moartea. Și nu înțeleg de ce tremurați
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Socrate a refuzat evadarea deși prietenii săi ar fi putut-o realiza. În acest fel el și-a pus în acord conduita cu principiile, a dovedit superioritatea morală a personalității sale. "Sunt singur De ce tremurați? Și sentința e dată, De ce tremurați? Din vorbele pe care n-am apucat să le spun Se scutură tăcerea îmbătrânindu-mă, Nu-mi cereți să mint cu aceste cuvinte, Cu care mi-am descoperit moartea. Și nu înțeleg de ce tremurați. Otrava e doar pregătită, Și sunteți
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
tremurați? Și sentința e dată, De ce tremurați? Din vorbele pe care n-am apucat să le spun Se scutură tăcerea îmbătrânindu-mă, Nu-mi cereți să mint cu aceste cuvinte, Cu care mi-am descoperit moartea. Și nu înțeleg de ce tremurați. Otrava e doar pregătită, Și sunteți prea palizi pentru niște ucigași cumsecade". Nu vă speriați, nu am de gând să mă apăr. Dar renunț nu pentru că m-aș teme, ci pentru că mi se pare zadarnic. Cine a stârnit această ură
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
meu a trecut sub zăpezi/ c-o floare de cancer în piept înflorită frumos”). Detaliile care compun desenul de ansamblu ale acestui „lirism delicat minor” (Eugen Simion) sunt alăturate din perspectiva unei memorii care transformă marginile obiectelor într-un contur tremurat, estompând identitățile prin filtrarea unei lumini incerte. O eventuală referință a poeziei lui A. ar putea fi impresionismul din artele plastice: „Vară. O stradă cu îndrăgostiți în amintire,/ Turnul cu păsări în pulberea ei răsturnat,/ Umbrele caselor joase,/ Ziduri însemnate
ADAM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]
-
basarabean („Poate osul, de-a fost os,/ Avea-n loc de rădăcini/ Inimă de Făt-Frumos/ Îngropată de străini”). În majoritatea culegerilor ulterioare se intonează o cântare a pătimirii românilor, în versuri accentuat folclorice și mesianice, peste care se varsă lacrima tremurată a unui colț de țară vitregit, bătut nemilos de vânturile istoriei. Tonalitatea elegiacă și sentimentală, ca și cea blasfematorie, încruntată, care se infiltrează pretutindeni, vădesc un dramatism organic sau chiar un suflu tragic ardent. Poetul se situează între un „dincoace
MATCOVSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
jalei, care, la rândul ei, stârnește geamătul, și, firește, lacrimile, vocabulă de o mare frecvență, încât G. poate fi numit nu numai un „poet al mâinilor”, dar și „poet al lacrimii”. Se observă totodată că poezia lacrimii e poezia lacrimii tremurate, căci plânsoarea, genele sunt la autorul Clăcașilor de obicei tremurătoare, cum sunt cuvintele gâtuite de emoție. Mișcarea aceasta sacadată, pâlpâitoare, caracteristică și naturii („În oftat se-ndoaie fagii / Tremură în crâng alunii”; „Primăvară, primăvară, / Tremură luna bălașe...”), recurge la o
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
genul lui Mircea Eliade. Dacă începe să vorbească în public despre literatură, el își cucerește imediat asistența. Cine face greșeala să-l asculte mai mult de cinci minute ajunge dependent de farmecul lui. în aceste discursuri rostite cu o voce tremurată apar numeroase digresiuni care, în loc să agaseze, măresc plăcerea scufundării leneșe în lumea literaturii. Cornel Ungureanu nu este niciodată grăbit, deși în viața lui fiecare minut contează. Discuția cu cei din jur - cu cei care merită o discuție - se transformă întotdeauna
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]
-
Nistrul și „doina basarabeană”, livezile încărcate de rod, zvonurile îndepărtate și enigmatice ale stepei. Aparent pasteluri, aceste poeme sunt în realitate elegii, în care amintirea și reveria filtrează peisajul și îl încețoșează, convertindu-i datele într-o confesiune șoptită și tremurată. Departe și de retorica ostentării eului, și de tentațiile lirismului militant resuscitat de contextul istoric, textele se remarcă prin discreție și catifelări muzicale: „Pe-aici mi-am pârguit, în febră, visul / Sub freamătul și fructele de soi, / De mă tot
SARGEŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289499_a_290828]
-
de inconsistență. [...] Florin Mugur nu s-a specializat, totuși, în persiflarea miturilor, ca mulți dintre colegii lui de generație. O parte din semnificația gravă a mitului se salvează și această parte este cea care se vede, până la urmă, în poemele tremurate, tremurătoare... EUGEN SIMION SCRIERI: Cântecul lui Philipp Müller, București, 1953; Romantism, cu un portret de Constantin Piliuță, București, 1956; Casa cu ferestre argintii, București, 1959; Rilă Iepurilă și cărăbușul cu aripioare de aur (în colaborare), București, 1960; Visele de dimineață
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
simultan și bimanual diverse mișcări care alcătuiesc acțiunea motoare, fiind determinată de unele afecțiuni cerebrale. Asinergia se referă și la descompunerea mișcării în elementele ei componente; bolnavii au mișcări descompuse și prezintă ca simptome secundare: vorbirea tărăgănată, scrisul mare și tremurat, mișcări astenice. Lipsa de coordonare a mișcărilor simultane este pusă în evidență - după Pendefunda et al. (1992) - prin trei probe: a) în mers, partea superioară a corpului rămâne în urmă și nu urmează pașii; b) proba aplecării pe spate: pentru
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și gol. Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită Unor lucruri n-existente; carte tristă și-ncîlcită, Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra. Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate, Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate, Straiu de purpură și aur peste țărâna cea grea. Rămâneți dară cu bine, sânte firi vizionare, Ce făceați valul să cânte, ce puneați steaua să sboare, Ce creați o altă lume pe-astă lume de noroiu; Noi reducem tot la
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
drumul la tot ce adunase în suflet, atunci senior Tanaka... o să-și spintece vintrele! Ca să nu mai fie nevoit să spună acest lucru încă o dată își mută privirea către marea cenușie și tăcu. — Unui creștin, am răspuns eu cu glas tremurat, nu-i este îngăduit să-și ia viața dată de Dumnezeu. — Nu din credință adevărată am trecut noi la credința creștină. Nu ne-am făcut creștini decât de dragul însărcinării și a Stăpânului, călcându-ne pe inimă. Hasekura arăta pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care cineva o compartimentase în 12 casete, probabil pentru a păstra în ordine, fără să se amestece, diferite soiuri de nasturi, mărgele, semințe sau alt tip de obiecte mărunte. Pe capac avea o etichetă pe care cineva scrisese caligrafic, dar tremurat, cu cerneală violetă, următorul text: Biografia gornistului cu vertebră de delfin. Îngălbenită și murdară, hârtia supsese cerneala, făcând irizații și cuvintele erau destul de greu de citit. în fiecare casetă erau unul sau mai multe obiecte ce păreau înșiruite fără noimă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
strigă cu voce fermă, încărcată de mânie, că de aici nu fuge nimeni. Și dacă dușmanul va ajunge până aici, ei bine, eu nu voi face nici măcar un pas îndărăt! Ochii îi scăpărau de mânie. Cu un gest energic și tremurat, îndreptă degetul spre stiva uriașă pe care servitorii săi o alcătuiseră din toate lucrurile sale și adăugă: — Acesta, războinicilor, va fi rugul meu funerar, căci regele vostru nu se va da niciodată viu pe mâinile romanilor! Un murmur străbătu mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-ncălzească cu folos Un mormânt necălduros. Iarna, falduri de zăpadă Peste crengi uscate cadă, Și în nopțile prelungi, Vântul bată-i frunza-n dungi, Curgă plapoma de fulgi Să te-acopere când plângi! Când va fi să mă - nmormânte, Codrul tremurat să-mi cânte, Strajă fie-mi soarele, Muzică izvoarele, De-ar vrea Domnul să m-asculte, Măcar câteva minute, Roata vieții-ncetinească, Timpu-n loc să îl oprească, Aș dori să-mi dăruiască Doar o clipă minunată Să mă simt încă
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
care cineva o compartimentase în 12 casete, probabil pentru a păstra în ordine, fără să se amestece, diferite soiuri de nasturi, mărgele, semințe sau alt tip de obiecte mărunte. Pe capac avea o etichetă pe care cineva scrisese caligrafic, dar tremurat, cu cerneală violetă, următorul text: Biografia gornistului cu vertebră de delfin. Îngălbenită și murdară, hârtia supsese cerneala, făcând irizații și cuvintele erau destul de greu de citit. în fiecare casetă erau unul sau mai multe obiecte ce păreau înșiruite fără noimă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
religioasă ori una tehnic-comportamentală (iconografie, iconoclastie, iconoscop etc.): icoană. Conotația originară era însă fertilă, acordând imaginii detașarea transcendentă față de obiectul reflectat, evidențiindu-i întoarcerea privirii: "Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate, / Vuluptuos joc de icoane și cu glasuri tremurate, / Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea" (Epigonii). PRIVITORUL. La fel ca în procesul cunoașterii, în cel al privirii artistice problema esențială este aceea a raportului dintre subiect și obiect, dintre cel care privește și cel care este
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Cel care-și amintește, cel care povestește amintiri dîndu-le o înfățișare verbală, nu face decât să ofere echivalențe, noi imagini, inevitabil trucate, ale imaginilor originare: repetiția nu e posibilă decât într-o altă formă, impune o metamorfoză. Oricât de incert, tremurat, mișcat i-ar apărea conturul, oricâtă inconsistență i s-ar putea atribui, amintirea constituie dovada cea mai sigură de existență, fiind rezultatul conviețuirii intime dintre cel care privește și obiectul privirii. Relevantă în acest sens este, în Adela, amintirea mamei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
toate zăvorâte, cele două aparate de aer condiționat puse pe „Închis“ și prima gură de aer pe care o inhalai îți dădea impresia că respiri în buzunarul unui palton vechi din blană de raton. Singurul sunet din apartament era sfârâitul tremurat al bătrânului frigider pe care eu și Seymour îl cumpărasem de ocazie. Sora mea Boo Boo, în felul ei juvenil, marinăresc, îl lăsase în priză. De fapt, apartamentul era presărat cu o sumedenie de mici urme de neglijență lăsate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]