283 matches
-
de Marduk-šakin-šumi, șeful exorciștilor de curte, în secolul al VII-lea î.C., la curtea asiriană a regilor Esarhadon și Asurbanipal: „[zeul] Nabû și [zeul] Marduk să-l binecuvânteze pe regele, domnul meu. Regele nu trebuie să se preocupe de tremuratul despre care mi-a scris. Zeii regelui îl vor vindeca repede și noi vom face tot ceea ce este necesar pentru aceasta” (Parpola, 1993, p. 188). Din ceea ce afirmă Marduk-šakin-šumi este clară suprapunerea nivelului religios cu cel al remediilor naturale, ambele
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
mult, atâta doar că își ținea deschiși ochii, care luceau ca două stele triste, dar, într-o noapte, i-am simțit respirația în ceafa mea, o ușoară adiere de aer m-a făcut să-i bănuiesc clătinările capului iar după tremuratul ritmic al crengilor așternute pe jos și după foșnetul veșmântului său de in mi-am dat seama că se afla, cine știe de când, la câțiva centimetri de noi; mai mult ca sigur, clătina din cap și țopăia acolo, ascultând gânguritul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lipsește) No. 75 Vedeți pe acea stâncă Viteazul mândru nengrijat, În pușcă s-a răzimat Cu ce ochiu amerințat. Iată-l, iată-l, vine Roșie fâlfâie pana sa, 465 {EminescuOpVI 466} Învălit într-o manta De-a mai bună catifea, Tremurați! Departe în furtună Unde des echo răsună: Diavolu, diavolu, diavolu! De l-au văzut vrăjmașul Cumplit, grozav amerințînd Dulce, vesel tot rîzind. Pe câte întîlnește Poate spune mândra sa, Cum știe le mângâia Încât nu-l mai pot uita. Tremurați
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
acest om îți era cunoscut? ă L-am mai întâlnit o dată, înălțimea voastră. Avea vocea politicoasă a unui copil bine crescut. ă În ce circumstanțe? Fata se înroși și fixă picioarele lui Porfiri. Apoi izbugni într-o altă criză de tremurat. ă Era un client de al tău? Covulsiile s-au calmat. Ea îi întâlni privirea. ă Nu. Nu ăsta. ă Un pește atunci? Fata dădu din cap, dar nu mai spuse nimic. ă știi unde locuiește acest Constantin Chirilovici? ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de crime și fărădelegi. Omicidere, zici? Pot atunci să te întreb - și te rog înțelege că asta e formula pe care aceste investigații o iau - pe cine ai omorât? Porfiri înregistră o nouă schimbare de comportament, femeia oprindu-se din tremurat și privind drept înainte. ă Pe fiica mea. Porfiri sări în picioare. Emoția pe care o simțea nu mai era cea a unui joc. ă Aceasta e o acuză foarte serioasă pe care să o faci împotriva dumitale, doamnă. Înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
proprie unei anumite categorii de bețivi și se ținea atât de drept, încât părea mai degrabă înclinat pe spate. Mișcările îi erau săltate, făcute cu mare efort și deliberare și era precedat de un miros de votcă. Fața roșie și tremuratul ușor care era perceptibil în trăsăturile sale sugerau că era un băutor înveterat. Smocuri țepene de păr cărunt ieșeau din capul său chel, pe care îl ținea drept cu mândrie. Clipea cu grație și zâmbea într-o manifestare de politesse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Aș vrea să vorbesc cu dumneata despre Stepan Sergheivici. Marfa Denisovna încuviință. Îi datora bani stăpânei dumitale, nu-i așa? ă Nu asta conta. ă De ce spui asta? Corpul Marfei Denisovna se răsuci în sus și în jos într-un tremurat exagerat. ă Sunt numai bani. Unele lucruri sunt mult mai importante decât banii. Mare lucru că întârziase cu plata chiriei? Când s-o putea, avea s-o plătească. ă Vorbești despre un fel de înțelegere între Stepan Sergheievici și Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
-vă așadar cu ce-o să mai fie, În ce mă privește, eu sunt resemnat, spuse Marçal, și imediat spre Cipriano Algor, Și tata, Eu sunt resemnat de mulți ani, de când s-a născut, În sfârșit, toată puterea femeii, tremurați, bărbaților, tremurați și temeți-vă, exclamă Marta. Olarul nu urmă de astă dată tonul jovial al fiicei lui, ci vorbi serios și senin ca și cum aduna unul câte unul cuvintele care rămăseseră în urmă, în locul unde fuseseră gândite și lăsate să se coacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ai venit în Japonia? Gaston nu răspunse. — Nu vrei să-mi spui? Ei bine, nu-mi spune! Oricum nu mă privește. — Slujba ta? — Slujbă? rânji Endō. Cred că tot „slujbă“ se cheamă și când ucizi pentru bani. — Ucizi oameni? Percepând tremuratul din vocea lui Gaston, Endō bătu ușor cu degetele în așternutul străinului. — Să nu-ți fie frică. Dacă nu faci vreo mișcare necugetată, nu te omor. Vreau să mă ajuți. — La ce anume? — Vreau să omor un bărbat... dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe care le vâra în gura lui mare, sub privirile uimite ale chelnerițelor și ale zilierilor. Fața lui de cal atrăgea atenția tuturor. Deși nu o arăta, lui Gaston îi era tot mai milă de Endō. Îi dispăruse teama și tremuratul la vederea lui. Două nopți petrecute împreună în cămăruțe sărăcăcioase nu puteau constitui chiar un motiv serios de împrietenire, dar a început să se simtă apropiat de acest asasin. Era un sentiment asemănător cu cel nutrit față de câinele vagabond. Durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pus mâna peste mâna lui Endō. Era tot ce se mai simțea în stare să facă. A acoperit cu palma lui uriașă mâna lui Endō și, în timp ce încerca să-și găsească cuvintele, pentru a-și explica gândurile, l-a apucat tremuratul. — Nu, Endō-san, nu trebuie. Știu ce îngrozitor e să fii bolnav. Înțeleg ce trebuie să simțiți din cauza execuției fratelui dumneavoastră, dar chiar așa, nu trebuie. Să urăști oameni... să urăști... Sunteți într-un mare impas... Nu se poate... nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de greață. CÎnd mi-au dat bebelușul, mi-a fost groază să nu vomit pe el. Așa că l-a luat Dan, iar eu am Închis ochii după ce, În sfîrșit, mi-au dat valium și am putut să mă opresc din tremurat, căzînd Într-un somn adînc. CÎnd mi-am revenit, eram În salon, iar Dan era trîntit Într-un scaun, În colț. — Bună. Trase scaunul pînă lîngă pat și-mi luă mîna, sărutîndu-mă ușor pe frunte și zîmbindu-mi. Bună, am murmurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vorbea din ce în ce mai greu. - Am luat în calcul fiecare posibilitate în parte, iar un ambasador al lui Isacco, aici de față, ne garantează că doar așa o să-ți recapeți fiul. Ducele de Spoleto era furios, lucru ce se vedea și după tremuratul mâinilor. S-a apropiat de rege și i-a vorbit aproape la ureche. Adaloald a părut să se cufunde în tronul pe care stătea. - Cine ți-a dat aceste sfaturi numai bune de aruncat? Pietro romanul sau mama ta? Regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
n-o facă, regele și-a înfipt cuțitul în pieptul ajutorului de paharnic, care s-a prăbușit mort. - Nu trebuia să te grăbești, Arioald! Cum facem acum să aflăm cine i-a poruncit să te otrăvească? Regele, cuprins de un tremurat năprasnic, a strigat: - Am să-i pun în furci pe toți cei de la cuhnii, pe toți intendenții. Cineva tot o să mărturisească! Am clătinat din cap descurajat, în timp ce Arioald părea sleit. M-am întors la cuhnii și am întrebat cine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
facă investigații amănunțite. Câțiva doctori îl așteptau la poartă, anunțați din timp că vine băiatul domnului Ilie de la minister. Într-un ceas era analizat pe toate părțile. - În principiu, sunteți curat, i-a spus directorul institutului, zâmbind larg, acompaniat de tremuratul artistic al fălcilor moi. Ar mai fi o analiză care cere timp, însă eu sunt edificat și pot să vă spun că nu e nimic, a fost probabil o insectă, cum ziceți dumneavoastră, poate chiar s-o fi adus pacienta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lovituri de gong teribile. Am reușit totuși, din gară, să-i telefonez lui Azoulay. Nu-mi amintesc nimic de Întoarcerea cu trenul, nici de traseul făcut cu metroul; Azoulay m-a primit la ora opt. Nu mă puteam opri din tremurat; mi-a făcut imediat o injecție ca să mă liniștească. Am petrecut trei nopți la Sainte-Anne, apoi am fost transferat la Verrières-le-Buisson, Într-o clinică psihiatrică a Ministerului Educației Naționale. Azoulay era vizibil Îngrijorat; În anul acela, ziariștii Începeau să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de râs, pe care mă străduiesc să-l stopez. Știu. Va trebui să... găsesc o soluție. În bucătărie se așterne tăcerea. Îl văd pe Nathaniel uitându-se curios la băltoacele albe de bezea de pe jos. — OK. Expir cu un mic tremurat din umeri și-mi dau spre spate părul umed. O să salvez situația. — O să salvezi situația. Pare extrem de sceptic. — De fapt, cred că asta o să rezolve situația pe placul tuturor. Mă ridic în picioare și încep să arunc plină de elan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
stâng se aprinse un reflector. - Doamnelor și domnilor, reprezentația continuă, poftiți în Trenul Coșmarurilor Dumneavoastră! Călătoria nu vă costă niciun ban, poate doar câteva fire albe pe la tâmple și, uneori, chiar viața. Dar nu vă sfiiți, nu fiți iepuri, lăsați tremuratul la intrare... Poftiți, dragii mei! Tunetul care urmă invitației zgudui orășelul, iar Scriitorul tresări și... 6 Deschise ochii. Presupuse, instantaneu, că stătuse cu ei închiși în timpul... visului? Filmului? Leșinului Temporar din Anticamera Somnului de Veci? Doamne, o să ajung la balamuc
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
suflet curat, Ai spus că-l iubești și-ai să vii, dar l-ai uitat Dintr-un simplu joc, inima lui s-a aprins, Credeai că stinge la loc, nu s-a mai stins ” Dan Spătaru cânta cu glasul lui tremurat, ca de greiere... cânta si plângea... plângea si cânta... Iorgu si Vasilica s-au privit îndelung, făcânt eforturi să nu izbucnească în lacrimi. Și, deodată, bătrânul Iorgu se trezi din șirul gândurilor lărcimând. Și-și luă capul în mâini murmurând
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Iorgu se trezi din șirul gândurilor lărcimând. Și-și luă capul în mâini murmurând... Ce întâmplare, ce întâmplare, își zise el, și Dan Spătaru, de curând, a trecut în ”lumea umbrelor”, alături de Fată, și-i cântă, cu glasul de greiere, tremurat, ” Te-așteaptă un om”... Ce întâmplare, ce întâmplare:!” Ar fi vrut, după atâția-atâția ani să oprească șirul dezordonat de gânduri care îl străbăteau... ar fi vrut să oprească bătăile inimii care loveau în tâmple, în creier... Măsură camera de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
broboadă, care broda mereu. Înțelese acum că tanti Aglae, cu Simion al ei și cu Aurica locuiau alături. Felix mai dădu câteva ocoluri odăii, ascultând exercițiile Otiliei, care le intona și vocal acum, cu un glas subțirel și G. Călinescu tremurat. În sfârșit se hotărî să crape ușa, fiindcă auzise niște bocănituri pe alături. Abia scosese capul, și-i răsări înainte fața spână a lui moș Costache, care i se păru acum mai buzat și mai stacojiu la față. - Ai dormit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu-i trecuse prin cap una ca asta la început, dar prea era focos Cristu. Aruncau văpăi ochii lui, și pe fruntea netedă, lustruită, zărea o umbră. Alt chip de român, și o apuca și pe ea un fel de tremurat. Se încurca în sticle, ofta și-o ținea și o frică de bărbat. Se învîrtea pe afară, își făcea de lucru, nu era chip. El o chema iar, mai cerea un cinzec, cu privirile în obrajii ei. Avea o mustață
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mă, până nu se supără dom'șef! 236 - Nu știu nimic! Să fie mama a dracului! se jură codoșul. - Zău! întări Paraschiv. Presarul se depărta de masă și veni spre ei călcând greu în cizme. Pe Gheorghe îl apucă un tremurat. - Caii! răcni. Se dădură doi pași înapoi. Celălalt stătu. Tăcură. - Caii, mă, caii! o îndulci comisarul. Avea niște ochi galbeni, de motan. Îi privea parcă pe dinăuntru. Paraschiv nu mai putu să rabde și se uită afară. Palma celui din
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-și lăsase servieta și pantofii. Nu era nimeni. 262 - Bine, nu spun, primi. -Nu, jură! - Pe ce? - Pe ochii din cap! - Pe ochii mei din cap că nu spun la nimeni! v Și-i întinse palma umedă. Iar o apucă tremuratul pe fată. Din locul unde ședeau, nu se vedea nici o potecă. Ea știa însă pe unde s-o apuce. Despică măselarița și căută din ochi urmele. O pantă dreaptă, în care erau săpate găuri, începea de sub deal. Urca repede ca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cât mai larg posibilă, o stare de intimidare și de constrângere, de teamă și insecuritate, o psihoză de teroare", termenul teroare semnificând o stare de mare teamă. El derivă din verbul latin terrere care înseamnă a tremura sau a cauza tremuratul, iar verbul deterrere a înspăimânta. Termenii teroare și terorism au apărut în perioada 1793 1798 în contextul Revoluției franceze, în cursul căreia, pentru a se putea impune, conducătorii revoluționari au recurs în mod sistematic la metode bazate pe teroare. Având
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]