285 matches
-
strâng cu putere în brațe femeile. Însă ele tot izbucnesc în plâns. Bărbatul ne-a condus într-un birou luminos. Traducătorul ne aștepta acolo. Se terminase. Tata a luptat formidabil. A folosit și pauzele, exact unde trebuia, ca și tremuratul. Tremuratul mâinilor provoacă milă. Ceilalți se gândesc: „Omul are probleme. N-ar fi bine să-i creez eu unele în plus.” Tatei nu-i era greu să le provoace altora milă. O făcea într-un fel neobișnuit. „Mândria și slăbiciunea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
am deschis ochii dimineața, m-am simțit încordat și abătut, căci, pe lângă notele la examene, mă mai aștepta și căutarea unui nou adăpost. Îmi tremurau mâinile și transpiram. Fir-ar să fie, tare aș vrea să știu de unde îmi vin tremuratul și transpiratul ăsta, căci la noi în familie n-a fost nimeni care să sufere de așa ceva, se știe doar că țăranii au nervii tari. Când îi lasă nervii, atunci fac scandal ori încep să se uite mai des în fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ca să meargă. —A fost oribil. Oribil. N-o să mai fac așa ceva niciodată în viața mea. Trebuie să beau ceva. Am reușit să-l fac să se răzgândească în legătură cu băutura până când nu i se liniștește stomacul și nu se oprește din tremurat. I-am cumpărat o sticlă cu apă și ne-am uitat la un spectacol de cascadorii de pe niște scaune care nu se mișcau. I-a luat mai mult de o jumătate de oră să-i revină culoarea în obraji. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
un calcul filosofic rapid să-mi dau seama dacă Ed se punea ca o singură greșeală sau dacă fiecare minciună era o greșeală separată. —Dar de două ori? Avem cu toții dreptul să greșim de două ori? Pe mine mă apucă tremuratul. Bun, șampania fusese foarte bine răcită. — Ce vrei să spui? Care a fost a doua greșeală? — Sunt sigură că a fost la fel de lipsită de importanță ca și „scăparea“ lui cu mine, dar chiar în prima lui zi la Bristol, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ștreang cu fața albă, cu capul în sus, cu ochii închiși și alb, alb... Văzusem spânzurați, vremurile sunt vitrege și pedepsele grele. Nicos al meu nu se spânzurase. Avea un cerc de carne vie în jurul frunții... M-am liniștit din tremurat și-am cerut să mi-l dea jos, să-l iau acasă. L-am luat. Tata, mama, neamurile n-au vrut să l primească, dar cu mine nu era de glumit. L-am luat, l-am spălat, l-am primenit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
superlativului un Înțeles.[...] Ar mai exista o pricină, pentru care procedez cu foarte multă prudență În folosirea termenului : prea Își bat joc de el cronicarii sportive și redactorii unor publicații, utilizîndu-l prostește...” Sincer să fiu, și pe mine mă apucă tremuratul cînd văd, pe micul ecran, titlul emisiunii numită GENIALI. Cine-s genialii? Maria Ciobanu, Ion Dolănescu, Al. Arșinel, Draga Olteanu, Florin Piersic etc. Cumplit! Ce confuzie se sădește În rîndul telemanilor fără cultură & personalitate! Ce analfabetism tronează În mass-media - nu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
murdară, dionisiac-sinucigașă a firii mele trebuie să-și fi recăpătat încrederea în sine: învățase, pesemne, lecția, cum că pentru a încălca legea nu trebuie decât... decât să-i dai bătaie și s-o încalci! Nu trebuie decât să termini cu tremuratul și dârdâitul și cu ideea că e ceva inimaginabil și mai presus de tine: nu trebuie decât s-o faci! Ce altceva erau, te întreb, toate regulile și regulamentele alea alimentare prohibitive, ca să-ncep cu ele, ce altceva decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
se ridică În picioare, n-are nimic rupt, și se uită cum Zizmo se năpustește frenetic În beznă... cincizeci de metri... șaptezeci... nouăzeci... până când, dintr-o dată, se aude altceva. Acoperind vuietul motorului, apare un zgomot de crăpătură, urmat de un tremurat care se simte sub tălpi când Packardul atinge o pată Întunecată pe lacul Înghețat. Ca și gheața, viețile crapă și ele. Personalitățile. Identitățile. Jimmy Zizmo, ghemuindu-se peste volanul Packardului, s-a schimbat deja dincolo de orice capacitate de Înțelegere. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spaima medicinei, fructele și semințele indigene ale statului Michigan și departe, Într-un colț, pe Henry Ford Însuși, bățos și cu un chip Încruntat, uitându-se peste registre. Tramvaiul trecu pe lângă McDougal, Jos. Campau și Chene, iar apoi, cu un tremurat, traversă strada Hastings. În acel moment fiecare pasager - toți fiind albi - făcu niște gesturi talismanice. Bărbații Își pipăiră portofelul, femeile Își controlară fermoarul de la poșete. Vatmanul trase de maneta care Închidea ușa din spate. Desdemona, observând toate acestea, se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
făceau adesea greșeli și tundeau vorbe de alint, x-uri și o-uri. În ciuda găurilor (sintactice și fizice) din misivele lui Milton, bunica mea percepea pericolul situației În care se afla el. În sigmele și deltele mâzgălite cu greu deslușea tremuratul mâinii și neliniștea crescândă a fiului ei. În greșelile gramaticale detecta nota de spaimă din glasul lui. Până și hârtia de scris o speria, pentru că arăta de parcă explodase deja. Totuși marinarul Stephanides făcea tot ce Îi stătea În putință ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
suflet curat, Ai spus că-l iubești și-ai să vii, dar l-ai uitat Dintr-un simplu joc, inima lui s-a aprins, Credeai că stinge la loc, nu s-a mai stins ” Dan Spătaru cânta cu glasul lui tremurat, ca de greiere... cânta si plângea... plângea si cânta... Iorgu si Vasilica s-au privit îndelung, făcânt eforturi să nu izbucnească în lacrimi. Și, deodată, bătrânul Iorgu se trezi din șirul gândurilor lărcimând. Și-și luă capul în mâini murmurând
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Iorgu se trezi din șirul gândurilor lărcimând. Și-și luă capul în mâini murmurând... Ce întâmplare, ce întâmplare, își zise el, și Dan Spătaru, de curând, a trecut în ”lumea umbrelor”, alături de Fată, și-i cântă, cu glasul de greiere, tremurat, ” Te-așteaptă un om”... Ce întâmplare, ce întâmplare:!” Ar fi vrut, după atâția-atâția ani să oprească șirul dezordonat de gânduri care îl străbăteau... ar fi vrut să oprească bătăile inimii care loveau în tâmple, în creier... Măsură camera de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
judo, trântindu-l pe inspector la podea. Tocmai era gata să repete procedura și cu cei doi agenți, când Wilt se repezi în fața lor. — Aici sunt, draga mea, zise el. Eva își opri avântul. O clipă fu străbătută de un tremurat și, văzută din perspectiva inspectorului Flint, dădu impresia că se topește. — O, Henry, exclamă ea, ce ți-au făcut?! Ce ți-au făcut?! — Absolut nimic, draga mea, îi zise Henry. Dar acum îmbracă-te. Mergem acasă. Eva se uită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nici un sunet, doar căsca din când în când botul negru. Ți-a venit imediat după asta autobuzul și, în înghesuială, era să ți se facă rău. Cred și eu, tu doar mi-ai povestit - și pe mine m-a apucat tremuratul, îți iau mâna și-ți privesc inelul cu peruzea, îmi place să mă port frumos cu tine, cu altele sânt imposibil. Te ridici și scoți din poșetă un pachet auriu de cafea în care zuruie boabele. Cafea austriacă, unii spun
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
broboadă, care broda mereu. Înțelese acum că tanti Aglae, cu Simion al ei și cu Aurica locuiau alături. Felix mai dădu câteva ocoluri odăii, ascultând exercițiile Otiliei, care le intona și vocal acum, cu un glas subțirel și G. Călinescu tremurat. În sfârșit se hotărî să crape ușa, fiindcă auzise niște bocănituri pe alături. Abia scosese capul, și-i răsări înainte fața spână a lui moș Costache, care i se păru acum mai buzat și mai stacojiu la față. - Ai dormit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Și chiar pe madam Ioaniu a scăpat-o gura și mi-a spus cum s-a dus în audiență, când a vrut să-l dea pe Tudor afară dân școală. Și-așa se face că l-a păstrat. Da de tremurat tot a tremurat ele v o câțiva ani să nu-și ia ăia vorba îndărăt și să-l scoată iar afar’ dân școală. Măcar că Tudor era tobă de carte și ambițios, că, dacă-i punea o notă mai mică, plângea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și Îi propti un genunchi la ouă. Puștiul se prăbuși. Celălalt puști se uită prostește la el. Jack porni În căutarea unui loc unde să bea. Găsi o tavernă la șosea și dădu o comandă serioasă. Două pahare Îi anihilară tremuratul. Următoarele două Îl transformară Într-un maestru al toasturilor. Pentru oamenii pe care tocmai i-am omorît: Îmi pare rău, mă pricep mai bine să Împușc civili neînarmați. SÎnt nevoit să mă pensionez, așa că m-am gîndit să mătrășesc doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nerăbdare, Însă m-am hotărît să adopt un aer flegmatic, care să arate limpede că, dacă voia să se joace cu mine de-a misterele, n-avea nici o șansă să cîștige. Ea se fudulea, cu un zîmbet triumfător. Poate că tremuratul mîinilor mele nu-mi era de prea mare ajutor la reprezentație. — Vii de multe ori pe-aici? am Întrebat. — Azi e prima oară. Ești intrigat? — Oarecum. Îngenunche În fața focului și Întinse un pled curat, pe care l-a scos dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mare lucru să se ducă iarăși acolo. Ce rușine, ah, ce rușine! — Trebuia să nu fi furat! strigă Ganea, aproape înecându-se de furie. Deodată privirea lui o întâlni pe a lui Ippolit. Pe Ganea mai că nu-l apucă tremuratul. Iar dumneata, stimate domn, ar trebui să iei aminte că, totuși, te afli într-o casă străină și... profiți de ospitalitate, așa că nu făcea să-l iriți pe un bătrân care, pesemne, și-a pierdut mințile... Și Ippolit păru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lîngă ea. — Îmi pare rău, spuse Helen. Nu observase cît de rece era, Înainte, dar acum, simțind căldura trupului Juliei, Începu să tremure. Îmi pare rău, spuse ea Încă o dată. Auzea clănțănitul dinților În creier. Încercă să se oprească, dar tremuratul deveni și mai puternic. — Dumnezeule! zise Julia, dar puse un braț În jurul lui Helen și o trase mai aproape de ea. Era Îmbrăcată Într-o pijama bărbătească, În dungi: mirosea a somn, a paturi nestrînse, a păr nespălat - dar Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de greață. CÎnd mi-au dat bebelușul, mi-a fost groază să nu vomit pe el. Așa că l-a luat Dan, iar eu am Închis ochii după ce, În sfîrșit, mi-au dat valium și am putut să mă opresc din tremurat, căzînd Într-un somn adînc. CÎnd mi-am revenit, eram În salon, iar Dan era trîntit Într-un scaun, În colț. — Bună. Trase scaunul pînă lîngă pat și-mi luă mîna, sărutîndu-mă ușor pe frunte și zîmbindu-mi. Bună, am murmurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
spre o fântână sau ce ți se ivește în față, apoi să te arunci într-o parte... Veselia lui este forțată. De fapt, nu se simte deloc bine. N-a băut nimic toată ziua și simte că-l va apuca tremuratul. Concentrându-se asupra lui Vesey, închide ochii un moment. Când îi deschide, petrecerea, fiecare centimentru din ea, este colorată în roz și presărată cu insecte cenușii. — Foarte interesant, bătrâne, zice Vesey bătându-l pe maior pe spate, datoria noastră este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Estelle se alege cu un zâmbet la asta: — Ascultă, cred că ar trebui să avem o mică discuție. La Crawford’s? Ori acolo ori te salt la sediu acu. Ce alegi? Bine, spune ea, ieșind cu mine și exagerând cu tremuratul pe sub haine. Ne Îndreptăm către Crawford’s, iar eu Îi fac cu ochiul lui Gus care Încă stă În mașină. Ne așezăm la o cafea. Eu Îmi iau Încă o felie cu vanilie. — Pot să-ți fac cinste cu una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
nevroza lui Syd Barrett era accentuat pusă în scenă. Privirea lui Barrett a căpătat destul de repede aerul ei obosit de bolnav fatal, de strangulat în lumea reală. Căzut în muțenii ritualice și în gesturi de păpușă electrică ruptă-ntr-un tremurat încetinit, lui Barrett nu i-a rămas altceva decât să accepte că nu se mai putea integra în lumea de carne, sânge și pământ. Poate că limbajul meu păcătuiește prin metaforism excesiv ori printr-un patetism al receptării față de acest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Bietul tata: nădăjduia din toată inima că exagerează atunci când spunea ce spunea despre Rus... Și despre Ucrainean... TRĂIASCĂ GUTENBERG! Stau În calidor. În calidorul casei. Stau În calidorul casei noastre din Mana. Stau În calidor și tremur. Tremur acum, pentru tremuratul de atunci: nu-l mai țin minte, dar mi-l-am-Însușit-ca-la-școală; a devenit al meu, direct. Stau În calidor și tremur - la urma urmei, de ce n-ar avea dreptul să fie considerate memorie și lucrurile, evenimentele la care, totuși, am fost martor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]