915 matches
-
de sub palton. — E ok Euan. Domnul Robertson e În misiune. E Îmbrăcat ca un vagabond. Probabil că e palpitant să fii sub acoperire, ei Euan? Micuțul se forțează să zîmbească din nou. — Bună, Îi zîmbesc și eu. Mă uit la treningul lui cu Hearts. Pare nou. Un cadou de Crăciun. Arăt spre emblemă. — Deci ești un microbist, ei? Ai fost ieri? Nu... spune el mîhnit. — Colin obișnuia să... Începe să zică mama lui. Cine-i jucătorul tău preferat? Întreb eu așteptîndu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
sfârșitul, iar lui să-i mute viața, Într-o zonă pe care nu și-ar fi imaginat-o vreodată: aceea a vagabondajului și a cerșetoriei. -Plimbă ursu, vagabondule. Bărbatul În jur de patruzeci de ani, o huidumă Îmbrăcată Într-un trening matlasat de culoarea prunei, tremurând de nervi Îl ia luat drept țintă a vituperării lui sălbatice, pe Antoniu. Decât să cerșești mai bine ai pune mâna pe mătură și lopată să curăți străzile. În felul ăsta câștigi un ban cinstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Ochii apropiați care se mișcă În toate direcțiile ca niște bile cu care cineva se joacă, au o privire rea, și sfidătoare. Mâinile monstruoase, enorme, cu degete deformate, par lucrate În lemn de sculptorul Aurel Vlad. E Îmbrăcat Într-un trening bleumarin și poartă pe-un umăr o geantă de voiaj jerpelită, din care iese gâtul unei sticle. Adidașii soioși, complectează ținuta. Trenul Își anunță trecerea pe calea ferată din apropiere, cu un șuierat lung și puternic și arătării Îi tresar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Sigur că o scenă a fost filmată Într-o sală de sport improvizată. În acesta, un instructor scund și subțire ca un pai, cu barbișon și gulerul ridicat, sublinia importanța recăpătării potenței, timp În care un adolescent timid, Într-un trening mulat, cu ochii triști și niște mușchi cu care nu știa ce să facă, executa niște exerciții demonstrative adecvate. Acea scenă putea fi numită eventual pornografică, medită Dora sau, mai bine zis, dacă e să ne gândim, obscenă. Dar scenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bucătărie. Helen se duce la consolă și ia o gură de vin. Se aude soneria. Și Mona ne strigă din bucătărie să deschidem noi. Acum e un puști cu plete blonde și cu țăcălie roșcată, care poartă pantaloni gri de trening și tricou. Are o oală sub presiune cu capac de sticlă. Peste buză a curs ceva maroniu și lipicios; dosul capacului de sticlă e aburit de condens. Pășește înăuntru și-mi dă oala. Își dă jos tenișii și-și trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
condens. Pășește înăuntru și-mi dă oala. Își dă jos tenișii și-și trage tricoul peste cap, zburlindu-și pletele. Își pune tricoul peste oala pe care o țin în mâini și-și ridică piciorul, ca să-și dezbrace pantalonii de trening, mai întâi un crac, apoi celălalt. Își pune pantalonii la mine-n brațe și se proțăpește cu mâinile-n șold, la pula goală. Helen își încheie haina și dă pe gât ce-a mai rămas din vin. Oala e grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la scara A, la etajul unu, și învăța la I. Tot în C37, tot pe scara A, dar la trei, locuia Cubanezu. Băiatul ăsta (și el tot la I, tot cu tată ofițer, dar comandant de unitate, locotenent-colonel) umbla în trening de opzeșpatru și-n cizme de cauciuc de douășunu, se ștergea la nas cu mâneca sau cu dosul palmei, dădea craci cui vroia dacă avea o minge, se ocupa cu capra, leapșa, lapte-gros, frunza, capace, bambilici, cartonașe și multe, multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nemți sau țigani, invocă niște rude îndepărtate... Și majoritatea au făcut procese ca să fie recunoscuți drept romani. - Romani? - Da. - Bine, dar e absurd. - Asta e. I-am privit mai atent pe cei din cameră. Îmi păreau cunoscuți: patru bărbați în treninguri de fâș și o femeie care dormea. Bărbații erau Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Vlad Țepeș și Mircea cel Bătrân. I-am recunoscut după căciulile împopoțonate pe care le purtau pe cap. - Femeia cine e? l-am întrebat pe Mathieu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
care cu siguranță chiar în clipa aceea sună îndelung în camerele pustii, și din nou sunt sfâșiat între nevoia și imposibilitatea de a răspunde. În fiecare dimineață, înainte de ora de curs, fac jogging timp de un ceas, adică îmi pun treningul și alerg, căci simt nevoia să mă mișc: doctorii mi-au recomandat mișcare ca să combat obezitatea care mă chinuie, și ca să-mi descarc nervii. Aici, în timpul zilei, dacă nu te duci în campus, la bibliotecă, să asculți cursurile colegilor, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aceea pustie mă cheamă la telefon, căci știu de figura pe care i-am făcut-o lui Marjorie atunci, la mine acasă și mă șantajează... Mă trezesc aproape fără să-mi dau seama la intrarea în campus tot alergând, în trening și teniși; n-am trecut pe-acasă să mă schimb și să-mi iau cărțile, acum ce mă fac? Continui să alerg prin campus, întâlnesc fete care traversează pajiștea, sunt studentele care se-ndreaptă deja spre cursul meu, mă privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
trei... acum, ridicați! sprijin mortul pe umărul drept. Lângă mine, Ionel, băiatul mortului, privește în gol, ca soldatul înainte de începerea marșului. Nu e așa de greu și nici cimitirul nu e chiar atât de mare. Așteptăm să iasă băiatul în trening care duce crucea și preotul cu țârcovnicul și ne pornim, chinuindu-ne să respectăm cadența. Ne oprim cam o dată la cincizeci de metri, se aruncă mărunțiș, cerșetorii se bat pe el, se trec pe sub mort podurile. Lăsăm coșciugul, îl ridicăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
frânți, ne-am tot hârâit de ceilați, facem un cuplu bun, asortat, ca tusea și junghiul. Nu ți-o fi și foame? Nu sunt erou de film sau de roman, nu încerc să-i smulg hainele de pe ea, rămâne în treningul ei bleu, nu explorez cu mâinile, febril, nu bag degete nicăieri, ca instalatorul care verifică dacă nu picură apa pe la îmbinări și coturi și nu-i roasă garnitura, n-am stofă de Ultimul Tango la Paris. Iar faza cu mânjitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
oferi florile, adresă zâmbete din colțul buzelor anumitor părinți și declară prima zi de școală încheiată. Întoarcerea acasă fu o mare ușurare. Aruncă scrobeala cât mai departe, cu dorința neexprimată de-a o mânca șoarecii până a doua zi, îmbrăcă treningul și călare pe bicicletă își oferi binemeritata evadare. Încet, încet, străzile prinseră viață. Urletele, chiotele, râsetele sănătoase, puseră stăpânire pe oraș. Ghiozdanele zăceau aruncate după ușă, uniformele dormeau cocoțate pe umerașe, mingea se rostogolea bezmetică în mijlocul drumului și veselia coborâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ce să facă, unde să-l așeze. Nu prea-și găsea locul în mijlocul dezordinii generale care-i înghițise biroul. În cameră erau musculițe, mirosea a cartofi prăjiți, apa curgea cu presiune la baie. Apăru și Nina, îmbrăcată cu pantalon de trening, cu buzunarele pline de ghemotoace de hârtie și cârpe, și cu o cămașă de a lui Alexe, în carouri, ruptă și plină de var. Își ținea mâinile depărtate de trup. Răsufla greu dar părea încântată de postura în care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a neputință brațele. Într-o zi am să merg și eu cu tine, spuse Fana. De când o tot spui, zâmbi Dimitrie. Și totuși ai să vezi că am să merg, se înflăcără ea, am să mă echipez cu pantalonul de trening și bluza cu guler mare, albastru, să pot trage gulerul pe cap dacă o fi să-mi fie frig. Ar fi fost imposibil ca ea să nu se gândească mai întâi la vestimentație, la poză. Diminețile de toamnă sunt foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un ton vehement, părând aproape furioasă. — Bine, fie, zise Șam, ridicând mâna într-un gest împăciuitor. — Ar trebui să știi și tu de ce, spuse Eleanor. Adrian apăru din hol tocmai la timp ca să prindă și el remarcă ei. Purta un trening și pantofi de sport, în jurul gâtului avea înfășurat un prosop și într-o mână ținea suplimentul duminical al lui Sentinel. — Ce să știe? întreba el. — Nimic, răspunse Eleanor și își făcu de lucru, punând pe o tavă veselă folosită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
suplimentul duminical al lui Sentinel. — Ce să știe? întreba el. — Nimic, răspunse Eleanor și își făcu de lucru, punând pe o tavă veselă folosită la micul dejun. Șam îl măsură pe Adrian din cap până-n picioare. De ce ți-ai pus treningul? — Duminică dimineață ies de regulă la o scurtă repriză de jogging, iar pe urma fac sauna. — Nu-mi spune că încă te mai bagi să fierbi în cotețul ăla puturos! — Dotările s-au îmbunătățit mult de când nu le-ai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cum să nu. — Și tre’ să mă clătesc o țară, cum zic yankeii. — Du-te în baia din spate. Pe-aici. Și Eleanor îl călăuzi pe Șam spre bucătărie. Peste vreo două minute Adrian coborî de la etaj în pantaloni de trening și tricou și ieși în vestibul, luând-o spre ușa de la intrarea din față. Apoi se întoarse aproape instantaneu pe călcâie și intră în camera de zi. Privi în jur, căutând parcă după ceva. Eleanor intra, venind din bucătărie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Folosesc. Scout. Ea te-a folosit, Eric. — La naiba. La naiba. La naiba. Zăgazul se rupse complet și totul se revărsă. Am smuls ultimele haine din șifonier, întinzând și răsucind umerașele, trăgând afară ultimele perechi de bocanci și pungile cu treninguri și puloverele împăturite și cămășile vechi. Le-am aruncat claie peste grămadă pe podea și le-am lovit cu piciorul, strigând: — Sanderson, pulă bleagă, pulă bleagă și egoistă ce ești. O pungă de plastic mi se agăță de picior și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vigilente. Sînt minutele cînd atacul Ceaușeilor are o sclipire care este de ajuns să facă șah-mat defensiva Milițienilor. Unu la zero, și bineînțeles că Securitatea este nevoită să riposteze dacă vrea să salveze situația. Unul din secunzi, echipat într-un trening cu dungi, se ridică de pe bancă, înaintează pînă la linia de tușă și începe să dea indicații cîtorva jucători. Așa trebuia să joci de la început, dacă ești mare antrenor, se aud voci din tribună. Ochi bulbucați privesc noile acțiuni ale
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ce-i de făcut? Dacă îți dă voie vecinul să... Mai bine mor. Dușmanul ăsta? Cu răbdare și migală, Vasilică a folosit un soi de cîrtiță cu care trăgea cîte un smoc de cînepă, sau o zdreanță. Este bluza de la treningul tău! țipa la vecin, ținînd trofeul în vîrful unui băț. Pune-ți-o undeva sau înghite-o! răcnea Gheorghe. Procesul deschis mergea greu și duhoarea se transferase în casa lui Dascălu. Faceți o fosă septică, îl îndrumă un specialist. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu cumva să te îneci! Datoria mea rămâne sfântă oriunde: trebuie să-ți asigur securitatea, chiar și atunci când încerci un exercițiu periculos deasupra unui firicel de apă!" Nu mai ridic ochii. Înțeleg. Văd teniși cu statut de fleandură și un trening ponosit. Puse cap la cap cu vocea tabagico-ironică, aceste imagini mă fac să pricep că este vorba despre profesorul de educație fizică. Tac. Omul însă nu tace: "E sezonul migrațiilor. Vezi să nu-ți cadă în cap, din cer, vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și tu ești moț, a dojenit-o Silvia. A alertat-o și pe Cecilia: Hai, să ne spălăm, să ne aranjăm, să ne facem frumoase, în special tu. Cu ce ne îmbrăcăm? — Ne îmbrăcăm sport. Ne luăm pantalonii subțiri de trening și câte un tricou care să se asorteze, șepcuțele, bascheții și gata. —Eu îmi iau pantalonii scurți și pălăria, a optat Elena. Cum vrei. Eu rămân la trening și tricou. Când le-a claxonat Matei, ele erau deja gata. Au
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Cu ce ne îmbrăcăm? — Ne îmbrăcăm sport. Ne luăm pantalonii subțiri de trening și câte un tricou care să se asorteze, șepcuțele, bascheții și gata. —Eu îmi iau pantalonii scurți și pălăria, a optat Elena. Cum vrei. Eu rămân la trening și tricou. Când le-a claxonat Matei, ele erau deja gata. Au ieșit, luându și rămas bun de la Silvia care le-a petrecut cu privirea până la ieșirea din curte. Ce bine arată sportivele mele! le-a întâmpinat Matei. —Ți-o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Este o stâncă de granit pătrată și complet plată, cam de vreo doi metri lungime pe doi metri lățime. Uriașă, ai putea spune. Să tot fi fost zece - cam același număr de bărbați și femei. Toți aveau haine la fel: treninguri albastru deschis, căciulițe tricotate, galben cu negru, și în picioare bocanci solizi, cu curele. Dar ce m-a frapat în mod deosebit a fost mărimea lor. Bunicul ar fi zis: Asta s-a mai întâmplat, nu-ți aduci aminte? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]