322 matches
-
Și astfel, evenimentele se răresc și se amănunțesc de parcă ar fi privite cu lupa, în vreme ce cititorul trăiește cu impresia că vizionează un film a cărui peliculă se derulează cu încetinitorul. Este exact invers ca în tehnica filmului contemporan, unde acțiunea trepidantă, suspansul și lipsa timpilor morți sînt condițiile succesului. Aici, dimpotrivă: prim-planuri stăruitoare pînă la încremenire descriptivă, viteză de melc în înlănțuirea episoadelor și senzația apăsătoare că volumele sunt stăpînite de durata inertă a unui timp mort. Nimic nu e
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
si găzduită tot de Teatrul Act. Un rol că o bijuterie, mica și delicată, lucrata atent, în filigran, care a atras din nou privirea asupra acestei personalități, aș spune, rară, din teatrul românesc. Cu Roșe, asadar. Cu Roșe sub pămîntul trepidant al realității, în pîntecele ei, sub Calea Victoriei (victoria cui?), am parcurs povestea unei femei, destinul ei contorsionat, cumplit, incredibil, povestea unei evreice care traversează un secol complicat, plin de violență, de pătimi și spirit revanșard, de războaie, atentate, crime: secolul
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
în loc, acest film se deschide unor reverberări simbolice, astfel cum se întâmplă, de pildă, când este evocată Gara de Est de acum. Pustie, moartă, contrazicându-și condiția, menirea de a fi un spațiu al agitației oamenilor, al însuflețirii, al vieții trepidante . „Și, în stânga lor, Gara neverosimilă: felinarele luminau scările albite pe care nu urca nimeni, coșulețele vopsite în verde atârnau de lanțuri, sus, între stâlpi. Nu-i lipsea nimic, nici măcar ceasul mare, rotund, numai că limbile erau încremenite. Nu-i lipsea
Ironie și tandrețe by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3412_a_4737]
-
prieten, profesorul Oxley (John Hurt), tutorele lui Indiana Junior, pe jumătate nebun, al cărui limbaj de sibilă este descifrat pas cu pas de doctorul Jones. Ca și în celelalte filme ale seriei, indispensabil aventurii, și în acesta avem multă acțiune trepidantă. Performanțele fizice ale lui Indiana merg adesea spre atletism, iar Harrison Ford se ține excelent încît nu ai o clipă sentimentul, în ciuda ironiilor care asezonează întreg circul, că doctorul Jones ar trebui pensionat. În cazul de față, tonusul actorului dă
Indiana Jones - ultimul cruciat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8433_a_9758]
-
corespondență reglînd modular proporțiile comensurabile ale membrelor, hotărînd noima geometrică a trupului uman. De la atare conivență compozițională privind ansamblurile, de la proiecția arhitecturală căreia îi aducea omagiu titlul ales de Vessalius, trecerea la intra-celular seamănă cu disponibilitatea pentru un statut trepidant, sarcastic îmboldit de salturi și metamorfoze. Dacă percepția spațiului de explorat îi trezește artistului pofta de a se scutura năbădăios de inerții, și trimiterile lui polemice au în vizor „un relicvar prăfuit al proiectelor parafate” - cum, fără ocol, anunță niște
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
daca nu se vindecă, se amorțesc cu tot soiul de balsamuri. Pentru mine stupefiant era însăși viața mea dezordonată". Un alt element din compoziția autoportretului îl constituie ritmul de muncă scriptica, de alura balzaciana. Timpul romanciarului e integral umplut de trepidanta prestație literară, de "posedat": "Sînt cărți pe care le-am scris în 7 zile: ăSimfonia fantastică nici mai bună, nici mai proastă ca altele. Dar îți imaginezi tu ce înseamna acele 7 zile de lucru? 10-12-14-16 ore de lucru pe
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
anunțuri pentru motorul tău”), nu și în limbile presupuse ca sursă. Din păcate, recenta inovație lexicală distruge în mare parte efectul unei bine cunoscute poezii ironic-absurde a lui Mihai Ursachi, scrise în anii în care motorul evoca nu atât modernitatea trepidantă a vieții citadine, cât utopiile industrializante ale regimului comunist. Sunt convinsă că tinerii de azi pierd mult din absurditatea voită a textului, pe care omonimia motorului îl transformă într-o istorioară de-a dreptul morală: „Post scriptum. Transversaliile mari sau
Motor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5844_a_7169]
-
17 ani, inginer și arhitect la Universitatea din Lemberg, n-ar fi mers apoi la Viena timp de trei ani ca să studieze matematica, n-ar fi învățat polona, germana, greaca, latina, engleza și franceza, n-ar fi citit în ritm trepidant. Și cînd te gîndești că, inițial, doar o boală de piept incipientă l-a îndrumat spre Peninsulă! Șocul italian echivalează la el cu o renaștere, iar limba italiană le va umbri pe cele deja cunoscute. Inginerul arhitect află că, pe
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
de munte, departe de poluare și de civilizație - ne-o dovedesc pe deplin. Și totuși, speranța de viață pe mapamond este considerabil mai redusă. Desigur, în zonele foarte sărace, mizeria, bolile, foametea curmă viețile înainte de vreme. În țările bogate, ritmul trepidant de viață, poluarea, stresul reduc mult din timpul pe care îl poate trăi, activ și deplin, omul modern. Întoarcerea la natură ar fi o cale. Dar câți se pot rupe din circuitul serviciu-casă-civilizație-serviciu? Și-atunci, printre multele soluții posibile, întoarcerea
Agenda2003-8-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280729_a_282058]
-
ca gazetar de război, la oficioasele „Evenimentul zilei” și „Curentul”, ale lui Pamfil Șeicaru. Pe scurt, romanul din 1941 a fost complet scos din circulația publică, el reapărând de-abia în 1991, într-o ediție care, poate din cauza împrejurărilor politice trepidante de atunci, poate din cauza numelui editorului, a trecut complet neobservată. Trecerea scriitorului la cele veșnice, survenită în 1992, a contribuit și ea la eșecul tentativei de repunere în circulație a romanului, în ciuda faptului că reeditarea din 1991 a fost una
Resurecția lui Radu Tudoran? by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5286_a_6611]
-
Vieni t^affretta din Macbeth, în care soprana înzestrează teribila coloratură, înaltă în țesătura vocală și dramatică în context, cu vigoarea și pigmentul veninos dorite de tânărul Verdi. Repertoriului romantic verdian de maturitate, artista știe să-i dăruiască pasiunea ardentă, trepidantă, fie că se regăsește în imaginile sonore ale Aidei, Violettei din Traviata, Leonorei din Trubadurul sau ale Principesei Eboli din Don Carlos. După cum, intensitatea exprimării, trăirea profundă captivează în pagini ale romantismului târziu sau verismului, în Mefistofele (Boito) sau La
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
din vorbirea mea spontană, încărcată de metafore, pe care o transmit ei cu ochii închiși, fără nici o eludare a vreunei expresii ce îmi aparține, alcătuind rememorarea unor trăiri din trecutul meu. Transplantată din vechiul burg transilvan, adaptarea mea la viața trepidantă a Capitalei a durat mulți ani. Rapiditatea cu care se desfășura viața în general, o receptam de departe, închisă în interiorul proaspetei mele căsnicii, desfășurate într-un anumit ritual. În vremea aceea întreaga capitală se pregătea cu frenezie să evadeze la
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
regăsește în scriitura vocală a ,,Italiencei": rulade, triluri, cascade de ornamente, note filate, debit precipitat specific operei buffe, ansambluri dinamice (celebrele crescendo-uri) dar și arii lirice linii largi cantabile. Nici scenic nu este mai la îndemână să menții ritmul trepidant, râsul ușor, volatil. Dintre cele circa 40 de opere, multe uitate, ale lui Rossini, ,,Italianca" - o bijuterie plină de fantezie și vervă spumoasă - și-a dobândit un loc stabil în repertorii. Fermecătoarea turquerie răspunde gustului epocii pentru călătoriile exotice fanteziste
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
declarat că știința și tehnologia se vor dezvolta într-un ritm atât de rapid, încât cei mai mulți oameni nu vor putea să "digere" acest aflux de informații și vor fi tentați să se "deconecteze" de la acest ritm de viață mult prea trepidant. Multe dintre previziunile sale, referitoare la rapiditatea transmiterii de informații, acceptarea mariajelor homosexuale și accelerarea ritmului de producere a catastrofelor ecologice, s-au adeverit în anii care au urmat. Pentru următoarele patru decenii, Alvin Toffler afirmă că un număr tot
Vezi predicţiile lui Alvin Toffler pentru următorii 40 de ani () [Corola-journal/Journalistic/71076_a_72401]
-
înălțimea literaturii europene și judecați drept cele mai tipice produse românești din literatura universală. Am asistat ulterior la lărgirea naturală a orizontului ei scriptic pînă la dimensiuni la care puțini români avuseseră acces. Cărțile profesoarei s-au acumulat în ritm trepidant. Erau printre ele și culegeri de studii, tentative de "popularizare", uneori sclipitoare, dar și sinteze impresionante, pe care alții nu le-ar fi putut scrie. Tratatele intitulate Renașterea (1971) ori Valori și echivalențe umanistice (1973) mustesc de erudiție reală, împărtășită
Doamna Zoe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/10616_a_11941]
-
Curând, are loc o “lirizare a epicii”, o “lirizare a ideilor”, specifice “romanului analitic sau subiectiv”, în perioada interbelică acesta fiind considerat superior celui epic. Vladimir Streinu distinge între epicul pur, mai exact, romanul de acțiune în care “evenimentele, gonite trepidant, nu au răgazul să se întemeieze psihologic” și romanul modern, unde autorul “ține în loc năvala faptelor prin felul acesta de dispozitiv au relenti al analizei.” Odată cu Proust, romancierul intercalează în opera sa eseul, nu se mai mulțumește cu expunerea stărilor
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
să te joci până se sparge. Am îndrăznit, poate din vanitate, poate pentru a avea subiect de discuție, să vizitez Expoziția "John Lennon Unfinished Music" găzduită de Cite de la Musique. O oglindă în care cade imaginea palidă a unui trecut trepidant. O datorie pe care Yoko Ono o îndeplinește, chiar dacă n-a durat decât o clipă, sau dacă, trăind la periferia unei existențe profunde, forțează convingerea că se regăsește cel puțin prin aspirații în miezul ei. în rest, amintiri. Adică, raiul
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
e îndeajuns de limpede. („- Ce este Zen? e întrebat un maestru al acestei căi? - E viața de toate zilele, răspunde el.”) Viața de toate zilele, desigur, dar nu cea vizibilă cu ochiul liber. Nici literară. Horribile dictu. Ci aceea completă, trepidantă. Va dezvolta, patru sute de pagini mai încolo, această nuanță: „Cel care-mi citește jurnalul nu intră în viața mea, și nu (doar) pentru că orice text scris mistifică viața. Dar pentru că sensul jurnalului meu nu e de a-mi dezbrăca inima
Profesiunea mea, literatura (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5396_a_6721]
-
Editura Polirom, 2011, 502 p. La originea romanului Biblioteca umbrelor, debutul lui Mikkel Birkegaard (n.1968, de profesie programator) stă o idee simplă și sugestivă: citind cu voce tare, unii indivizi speciali pot înrâuri gândurile celor din apropierea lor. Evenimentele depănate trepidant ca într-un policier nu constituie altceva decât o metaforă a puterii pe care cărțile o pot exercita, codificând uneori, sau de-a dreptul revoluționând opiniile și opțiunile cititorilor. Chestiunea cărților și a capacității lor de a influența felul de
O realitate paralelă: lectores și receptori by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4719_a_6044]
-
trecut care devine prezent. Pentru asta însă Agendele trebuie citite într-o altă cheie decât cea în care se complace lectorul grăbit; aș spune într-o cheie a calmului desăvârșit, sustras servituților curente, în care promptitudinea, reacțiile imediate și ritmul trepidant al vieții zilnice cu imperativele ei care anulează răbdarea și mimează reflexivitatea, gândul cântăritor, simplu spus contemplarea meditativă, se cer sfidate. Lumea resuscitată de Lovinescu e cu totul alta decât cea pe care o trăim, afirmație banală dar care are
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
universal: "N-am scris niciodată (jurnal), nu mi se par atît de importante și esențiale senzațiile mele cotidiene". Jurnalele lui Kierkegaard și Kafka ar arăta "o insuficiență creativă". Pornirea antidiaristică a prozatorului nostru acceptă doar două excepții, într-o frază trepidantă, fără încheiere: "Tolstoi, Dostoievski, sunt de acord, ei pot să facă ce vor, ei, cu opera lor, pot să meargă și la curve, pot să-și permită orice, să scrie și jurnale, dar cînd tu ești steril, cînd nu produci
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
să se amendeze fără cruțare, bunăoară recunoscîndu-se cu lejeritate inferior lui Eugen Ionescu: "Am trăit puțin. Cvasi-inexistent. Am luat însă hotărîri care n-au rămas numai hotărîri. Nu sunt pentru asta mai puțin un leneș. N-am trăit cu o trepidantă voioșie sau cu o măcinătoare tristețe ca, de pildă, acest veșnic îndurerat, torturat prieten, Eugen". Singurătatea sub semnul căreia se percepe diaristul se inseriază în singurătățile analoage: "Și, cu toate acestea, nu sunt singur. Mai bine zis, singurătatea mea nu
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
noi, cu titlul, poetizant, ca și la francezi, Aleargă, Lola, aleargă), anul trecut, la Mostră venețiana. Într-un context în care, la un moment dat, senzația e că toate filmele seamănă între ele, Lola a spart monotonia, cu o tinerețe trepidanta: era altceva! Autorul, Tom Tykwer, un tînăr neamț de 34 de ani, cu un aer modest și jovial, face parte dintre regizorii care au crescut mîncînd cinema pe pîine; încă de la 9 ani, a intrat în funcție, filmînd, în grădina
Lola fuge by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17818_a_19143]
-
și manipulabile). Aceste consecințe se simt și pe scenă, dincolo de valul parodic și satiric care se coboară în interpretarea regizorului și dincolo de lungimi și redundanțe. Praful secolului trecut, depus și pe alte montări, este voios risipit de ritmul alert și trepidant imprimat de Tocilescu, ritmul aiuritor al sfîrstului nostru de secol. Caragiale, contemporanul nostru ne ăstrigă" regizorul, parafrazîndu-l, parcă, pe Jan Kott. Două roluri sînt impecabile în interpretare, de o mare finețe în execuție, în cheia în care au fost ăcitite
Aria scrisorii pierdute by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17574_a_18899]
-
îmbrățișarea privirii suzerane a celui din spatele camerei de filmat, se consumă, de fapt, un joc al puterii. „În lumea filmului toți sunt aferați. Nu există formule de politețe, nici minciuni convenționale. Oamenii sunt înnebuniți de zgomot, de căldură, de muncă trepidanta. E un fel de iureș că pe puntea unui vas înainte de a se scufundă” (121). De remarcat că unele scene de film nu se joacă, ci se trăiesc. Doar așa devin autentice. Astfel este scenă înecului în care își face
Sarina Cassvan: scriitura se lasă sedusă by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3277_a_4602]