616 matches
-
nimicul și nimicnicia mi adusese aproape de fiindul meu. Ora șaptesprezece și șaptesprezece minute. Telefonul, aflat pe o măsuță joasă, alăturată unui taburet acoperit cu o husă grena din mătase groasă, începu să sune, un zbârnăit care îmi făcu să-mi tresalte inima, un gest ce nu mi se întâmplase niciodată. Venisem de o jumătate de oră de la școală, fiind elev al unui liceu foarte bun din oraș și, cum obișnuiam de fiecare dată, când soseam de pe drum, mă scufundasem în apa
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
inimile publicului. Publicul este un râu iar Florin Piersic este afluentul lui. Nimic nu-l mai apasă de sus pe nimeni, când vine în fața sa, Florin Piersic. Chiar dacă s-ar pregăti de somn o inimă, odată ce apare Florin Piersic, ea tresaltă ca spumele mării ce nu văd pacea. Găsind mereu o forță interpretativă creativă, netrecătoare, prin care încheierea unui rol inaugurează un altul, Florin Piersic nu joacă personaje ci capitole de artă actoricească, de istorie a teatrului românesc și universal. Ca
FLORIN PIERSIC. RECHEMÂND SPECTATORII, ÎN NUMELE ACTORILOR DE LA FEREASTRA CERULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365876_a_367205]
-
dispoziție de data aceasta nu îmi permite mai mult, reproduc două strofe din sonetul intitulat „Tu ai plecat“- pag.12: „Tu ai plecat și șlefuiesc în daltă/ Metafora iubirii nesfârșite,/ Să-mi readuci puteri nebănuite/ Când inima-n acorduri vii tresaltă.// Dar marea veșnicia ne promite,/ În dansul ei nisipiul care saltă/ A dezmierdat speranța cea înaltă,/ Pictând culori pe vise răvășite.“ Ar mai fi multe de spus despre poeziile pe care Alexandra Mihalache le scoate în lume, fie în revistele
ÎN POEZIILE SALE, ALEXANDRA MIHALACHE DEZMIARDĂ CUVÂNTUL de IOAN VASIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365966_a_367295]
-
bază liceul. Caporalul Robert gândește că vinovați sunt toți cei care au absolvit liceul în timp ce el a trebuit să muncească ca hamal în depozitele și pe rampa gării din Cluj. La vederea civililor, aflați cu treburi prin oraș, sufletele le tresaltă ; uitaseră cu totul despre cum arată lumea dincolo de zidurile batalionului. Speranța le renaște; vor trece cu bine de tot și de toate ! Bert are parte de un supliment de bucurie. Pădurea dealului Șorogari, aflat în vecinătatea catierului Țicău pare să
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]
-
spicelor mănoase. Frumusețea este un drum senin al Primăverii, care așteaptă în prag raza de soare înrourată cu bunele vestiri, ale Solilor cerești... Frumusețea nu are ziduri, nici uși și nici ferestre oricât ar fi de aurite, căci lumina ei tresaltă, mugurul înflorește, făptura omului cântă cu întreg alaiul bucuriei. Frumusețea sursură divin, în toate izvoarele sufletului omului dumnezeiesc: primenește aerul cu râuri de mireasmă, îmbobocește dorințele celeste ale zorilor împodobiți cu cântecul apelor, dă azurului profunzime cu un zâmbet de
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
de țară colbuit, străjuit pe de lături de ciulinii lui Panait Istrati. Nu au dispărut nici acum din peisajul stepei românești. Ni i-a lăsat marele cărturar moștenire. Urc o colină și când ajung în vârful ei, simt cum îmi tresaltă nările de plăcere. Simt răcoarea și aerul sărat al mării. În fața mea este o panoramă fără de seamăn. O întindere albastră fără de cuprins. Aceasta este opera lui Dumnezeu, zămislită atunci când s-a oprit să se odihnească. A vrut în mărinimia Sa
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365102_a_366431]
-
O singură fată este mai puțin interesată de vederi, descoperind dincolo de acestea un plic care îi este destinat. Își simte emoția, gândind că este de la persoana care, nu de multă vreme, i-a devenit cea mai dragă. Întreaga-i ființă tresaltă, ca atunci când în suflet îți renaște o speranță. Constată, mai apoi, că expeditorul este același care i-a trimis vederile Ericăi. Contrariată, se simte îndreptățită să le examineze îndeaproape. Par să fie expediate de pe itinerariul unei excursii, din nordul Moldovei
III. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365180_a_366509]
-
tranfere greutatea corpului de pe un picior pe altul, accentuând mișcarea așa fel încât trupul să exprime dorință. Privindu-se în oglindă, își căuta acel zâmbet provocator și promițător totodată; își pregătea cascade de râs, așa fel încât sânii să-i tresalte; își răsucea câte o șuviță de păr între degete arborând un aer cât mai degajat... Încetul cu încetul a ajuns să dețină un întreg arsenal de mijloace tehnice și estetice pentru a-și desăvârși planul. Ținta nu mai putea avea
III. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365180_a_366509]
-
meu prin visul tău. De la noapte mi-am luat rămas bun, Și revin cu picioarele pe pământ, pentru alergarea continuă în visele tale. O dată, mai mult decât aș fi fost. A fi altfel decît ți-ai putea închipui. Din nou tresalt împingând nelegiut scrumul din noi ce niciodată nu a cugetat în fața unui chip frumos, în fața unei strângeri din gene miscându-le așa cum sunt. Legăm fețe sumbre prin visul colorat. Mișcăm lacrima ce m-a ferecat. Stoarsă de al lumii zor pentru
O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364851_a_366180]
-
schimba? Cum poți opri moartea când te-ai născut cu ea? În asemenea zile Grele mirosuri pestilențiale se cațără afară din crășma mlăștinoasă. În asemenea zile seci, de metal, neînduplecate, Timpul încleștează clipa, o polizează.. Explozia inimii sparge trupul ce tresaltă spasmodic, Iar imaginea oaselor calcinate pictată pe retină Te face să te zvărcolești în somn. Fumul se înalță spulberat și plin de durere, Floarea roșie moare în sobă c-o albastră vâlvătaie Păsările țipă - năluci aducătoare de primejdii! Pământul sângerând
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
o baghetă m-a întinerit. știi zilele s-au transformat în fecioare visătoare ademenindu-mă să mă scald în lava unui vulcan nopțile au devenit dintr-o dată prietenoase asemeni altarelor unde rugăciunile au har ah și inima din piept îmi tresaltă grăbită parcă ar fi o copită de cal la trap alergând dacă ar fi pusă la jug ar ara hectare într-o clipă să semene sub brazde o nouă flacără de iubire. doar rațiunea mă îndeamnă să mai reflectez și-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
zână prea frumoasă c-o baghetă m-a întinerit.știi zilele s-au transformat în fecioare visătoareademenindu-mă să mă scald în lava unui vulcannopțile au devenit dintr-o dată prietenoase asemeni altarelor unde rugăciunile au harah și inima din piept îmi tresaltă grăbităparcă ar fi o copită de cal la trap alergânddacă ar fi pusă la jug ar ara hectare într-o clipăsă semene sub brazde o nouă flacără de iubire.doar rațiunea mă îndeamnă să mai reflectezși-mi spune că sufletul este
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
Acasa > Versuri > Farmec > ASEMĂNARE... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 189 din 08 iulie 2011 Toate Articolele Autorului 8 iulie 2011 , dimineață... Câtă asemănare între ea- Poezia, și femeia din dimineața aceasta, așteptând la semafor, cu pruncul tresăltând în pântecul ei!... Referință Bibliografică: Asemănare... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 189, Anul I, 08 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ASEMĂNARE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366682_a_368011]
-
toate anotimpurile, prin trăirile exprimate în versurile din celelalte capitole, iată, aici, în acest capitol, sufletul îi este „leagăn de iubire”: Sufletul-leagăn de iubire/mare agitată de frământări și dorințe/Înot printre emoții când îți visez sufletul/iar sufletul meu tresaltă/în acorduri puternice/rupt din taina unei iubiri eterne,/iubire ce absoarbe un timp îndoielnic/transformat în safire/sfidând trupul meu efemer/dus dincolo de moarte/pentru a cunoaște/esența pură a dorului de tot, de toate...”(„Leagănul iubirii”) , ceea ce va
ALEXANDRA MIHALACHE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366136_a_367465]
-
Tonul, în aceste cazuri este elegiac, tânguitor, melancolic, uneori melodramatic, patetic: „Și-n suflete a început să plouă” (Adio), Sau: „Tu ai plecat și șlefuiesc în daltă/ Metafora iubirii nesfârșite,/ Să-mi readuci puteri nebănuite/ Când inima-n acorduri vii tresaltă” (Tu ai plecat). Ori: „A câta oară drumul ne desparte,/ Desculți să rătăcim printre cuvinte,/ Să ne scăldăm în lacrimile sfinte/ Ce-au ferecat trecutul într-o carte?” (A câta oară?) Poemele te cuceresc prin sinceritatea textului și asumarea trăirii
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
Și cosesc raze de soare. Beau din strachină rachiu De la sticlă mă abțiu. Un inspector de la U.E. Răstignește viața-n cuie; Se-apropie duhnind parfum, Eu îl respect că orișicum... Foaie verde Eminescu, Astăzi plâng cu Păunescu, Rătăcind pe drum tresalt Că nu-i piatră nici asfalt. Iar din Deva la Arad Tăiem panglici lozincard, În ore de după-masă Democrații merg acasă. Tot suspină-n ziua mare Soare devenit licoare, În socialism a fost solid Astăzi e luminos lichid. Invită parcă
CÂNTEC DE PETRECERE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361629_a_362958]
-
mii și mii de ani încoace/ Mă-nvârtoșez în cei ce vin/ Ca singur eu să pun soroace/ Înconvoiatului destin./ Când uneori mă-ncearcă plânsu-mi/ De cât amar am cunoscut,/ Mă-mbrățișez pe mine însumi/ Cel încă-n vreme nenăscut./ Tresaltă-n mine milioane/ Cu viitoru-n ei răsfrânt/ Și-n iureșul eternei goane/ Cum sunt ce-am fost voi fi ce sînt.// (Nichifor Crainic- Eu) Maria, cea care renăscea și pe marile scene ale lumii dar și în pridvorul țăranului strămutat
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
goane/ Cum sunt ce-am fost voi fi ce sînt.// (Nichifor Crainic- Eu) Maria, cea care renăscea și pe marile scene ale lumii dar și în pridvorul țăranului strămutat în mahala, a trăit inegalabil și total aceeași metaforă a poetului: „Tresaltă-n mine milioane/ Cu viitoru-n ei răsfrânt/ Și-n iureșul eternei goane/ Cum sunt ce-am fost voi fi ce sînt.” Sunt mulți „cutezători calici”, astăzi, ca și ieri, unii zice-se chiar rapsozi ca Leșe, care se pot ridica
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
vine primăvara din gânduri mai devreme, Se-aude ghiocelul oftând pe sub zăpezi, Citește-i bucuria ascunsă în poeme, E crezul întru care și tu de-o vreme crezi! Și vine primăvara, nu vezi cât e de-aproape? Ascult-o cum tresaltă în piept ca un ecou, Poemul meu, acesta, abia te mai încape Așa cum ești născută de-a pururea din nou. Și vine primăvara, nu-i nici o supărare, Zăpezile își mână tăcerile spre Munți Și cântecul se-așterne în urma lor pe cale
POEME DE DRAGOSTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351994_a_353323]
-
asista la poveste Că un martir blamat de Univers... Cad stele-albastre, lacul jos fărmând Mă uit, și-s o ființă-ntrebătoare, Să văd ca-n lac sunt aripi ce s-au frânt Cu zborul meu și-al Carului cel Mare... Tresaltă, inima, si sări din piept, Eu nu te țin ca-n colivii de milă și nu mă mulțumesc să mai aștept , Să bați o viață, încă, inutilă... Ah, de-aș putea, cu visul meu să plec, Cu palma desfăcuta către
ARIPI DE CARUL MARE... de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352331_a_353660]
-
de oameni și răsplătitor al faptelor lor după dreptate. Acești Psalmi nu sunt numai creație și operă omenească ci, în primul rând, operă dumnezeiască pentru că poartă amprenta inspirației divine. Duhul Sfânt, prin tainica lucrare a harului Său, a făcut să tresalte cele mai sensibile corzi ale sufletului unor aleși ai Săi care, exteriorizând profundele lor trăiri interioare, au alcătuit aceste armonioase și prea frumoase cântări, recunoscute prin originalitatea lor. O dovada în sensul că Duhul Sfânt este principalul autor al Psalmilor
CATEVA REFERINTE DESPRE CARTEA PSALMILOR IN SPIRITUALITATEA ORTODOXA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350503_a_351832]
-
vis, Cuvântul trup s-a făcut Și în iesle s-a născut. Îngerii cu glasuri line Îl vestesc pe Cel ce vine Să cuprindă lumea toată În iubirea Lui curată. Păstorii din fluier cântă, Se pogoară steaua sfântă, Toate limbile tresaltă În lumina ei învoaltă. Bucurie să ne fie De acum până-n vecie, Nașterea Celui de Sus, A-mpăratului Iisus. În Vitleem seara se așterne... (colind) În Vitleem seara se așterne, Cerul zăpada tăcut își cerne, Talanga-n praguri de cer
FLORIN CARAGIU ,COLINDE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351398_a_352727]
-
șade Și din înalturi lumina cade. Îngerii-n cete se înfioară De strălucirea divină, rară, Ce se revarsă din fața senină A Celui ce este lumii Lumină. Negura firii lin se topește În trupul Celui ce ne iubește, De bucurie munții tresaltă, Viața se-mbracă-n haină învoaltă. Suflarea Duhului lin ne cuprinde, Sufletu-n hora Treimii se prinde, S-a născut Domnul, pacea pogoară Florile dalbe mireasma-și presară... În noi răsari... (De Nașterea Domnului) Dragostea noastră-i slabă, întreruptă-ades De
FLORIN CARAGIU ,COLINDE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351398_a_352727]
-
mângîie genele, din nou adorm în cântul neîntrerupt al inimii mele. Neinfricare simt sângele cald curgându-mi prin vene și-oricât de năpraznic e viscolul, nu am a mă teme- focul din mine e veșnic nestins. Odă bucuriei trupuri fremătânde tresaltă-n ritmul unei mari victorii și strigăte de bucurie înfioară aerul adânc al nopții. Daniela Andronache Referință Bibliografică: POEME / Daniela Andronache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 399, Anul II, 03 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Daniela Andronache
POEME de DANIELA ANDRONACHE în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346571_a_347900]
-
trei accepțiuni principale: viață interioară, cultură, viață duhovnicească. Primul sens pune accentul pe trăirea intensă a clipei, presupune entuziasm, frământare, pasiune. Este cultivat de omul căruia îi plac trăirile puternice, sentimentele extreme, care se simte bine numai atunci când sufletul său tresaltă și refuză limitările. Este evidentă în acest caz dimensiunea psihologizantă a ideii de spiritualitate. A doua accepție privește trăirea orientată axiologic, pentru un ideal, primând dimensiunea raționalistă. Modul în care poate fi trăită această spiritualitate este multiplu, după cum multiple sunt
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A 60 DE ANI DE LA MUTAREA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI A UNUI MARTIR ŞI MUCENIC AL NEAMULUI ROMÂNESC – MIRCEA VULCĂNESCU (28.10.2012) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 662 din 23 o [Corola-blog/BlogPost/346523_a_347852]