1,067 matches
-
Mănâncă numai de trei ori într-o săptămână și sunt capabile să facă continuu dragoste pe durata a câtorva zile, ca și cum timpul lor în raport cu cel al nostru s-ar dilata. Ochiul lor înghețat te poate privi cu orele, fără nicio tresărire; nemișcarea lor predispune la liniște, reflectare și introspecție. Dacă vei fi urmărind cu orele o țestoasă, vei realiza acel sentiment al transcenderii timpului. Dintotdeauna broasca țestoasă a însemnat longevitate și legătura dintre cer și pământ. De la naștere, pielea și înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cîte două paturi. Totul era la dispoziția noastră, oficiul pentru închirierea lenjeriei și veselei, echipamentul sportiv, undițele, cîrligele, mingile de handbal, terenul de tenis, mesele de ping-pong, saltelele, dușurile, știi la ce mă refer, i-a spus avînd o mică tresărire. Uite, îl vezi pe individul cu mustață de la masa din colț? îl întrebă din senin. Pun pariu că nu-i de pe-aici, uite-l cum adulmecă, așteaptă ceva, locul ăsta-i destinat să găzduiască întîlniri importante. Allegretto, menuetto, moderato
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că a fost ultima dată cînd v-am lăsat să jucați la comun cu restul lumii, îi spune, de acum înainte sînteți poftit la separeu, alături de lumea bună, astea sînt indicațiile lui, îl informează. — Măi să fie, are Roja o tresărire, trecînd în spatele barului, trimițînd ocheade dulci fetișcanei care tocmai servește o bere Efes Pilsen unui client, doar nu cumva îi e frică de ceva și vrea doar să mă îmbuneze printr-o mișcare de doi bani, se preface atins în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lui, chiar dacă n-am habar de matematică... Auzind-o vorbind așa, Victor se bucură. Perfect, aprobă el. Vino oricând vrei. Ești invitata mea! Am să vin, promise fata. Cred c-o să venim un grup întreg de la filologie... Victor avu o tresărire abia perceptibilă. Zise calm: De acord, veniți mai mulți. Sper că domnului Barbilian o să-i facă plăcere... Poți să-l aduci și pe prietenul tău, dacă vrei... Felicia îl privi vădit surprinsă, apoi izbucni într-un râs cu hohote: Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
S-a făcut și mai frumoasă și seamănă, ce ciudățenie, atât de bine cu Alindora ! Mai bine chiar decât cu maică-sa. Victor este teribil de tulburat de această asemănare. Dorina îl îmbrățișează și el îi simte parfumul. Cu o tresărire în plus remarcă: "Chiar și parfumul este același ca al Alindorei. Stranie coincidență !" Tată ! Ce bine arăți ! Dar tu ?! Mai frumoasă ca cea mai frumoasă ! Dar cum de Alex nu te însoțește ? Nu îi este teamă că te fură cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe atât. Soarele îl frigea, lumina era aproape orbitoare, dar el nici nu băga de seamă cât de greu îi era să privească. Pierdut în singurătatea peisajului, concentrat la mers, sugând prin piele pacea nostalgiei, nu simțea nici o spaimă, nici o tresărire, deși era conștient ce periculos ar putea fi colegul lui. Realitatea acelor locuri arse de soare, despuiate pe mari suprafețe de vegetație, stâncile goale, colțuroase, ariditatea pământului pe care doar scorpioni și păianjeni fugari îl traversau ca niște umbre, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
plânge, curajul de a trăi. El era nemuritor. Dar nu știa că cel de alături, pe care îl citea matur, plin de încredere în sine, care nu ar fi renunțat la viață, versat, veteran, pe care îl privea fără nici o tresărire, vigilent, căci îl bănuia capabil de trădare, îl citise și el destul de bine. Aveau amândoi aceeași trăsătură, ca orice om cu caracter: de a face ceea cea trebuie, când trebuie. Se întunecase afară, ei fumau la focul de noapte... După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
drăguță Amanda asta. Poate prea drăguță. Nu se purta ca înainte. Din cauza acelui sentiment aiurea. Ar fi vroit s-o invite să mai rămână. I-ar fi plăcut și nu numai starea lui proastă 1-a împiedicat, ci și o tresărire. Semăna cu teama, dar era mai mult un refuz mintal, parcă s-ar fi ascuns de ea. I se părea stupid. Seara târziu era pe terasă. Vântul bătea și Doru spera Ca'vântul să-i ducă departe starea inertă, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
care au și putere lumească, nu numai eclesiastică. Ei nu văd cu ochi buni ca un eretic... — Înțeleg, Îl Întrerupse ministrul. Te referi la bărbați sfinți ca fray Emilio Bocanegra, de exemplu. Alatriste văzu că secretarul regelui Își stăpânea o tresărire. — Eu n-am zis nimic de Sfinția Sa, spuse Alquézar, redobândindu-și sângele rece. Dar din moment ce Înălțimea Voastră binevoiește a-l menționa, aș zice că da. Vreau să spun că pesemne, Într-adevăr, fray Emilio se numără printre cei care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
până când soarta nenorocită și boala îl scoseseră pe tușă, transformându-l, la treizeci de ani, într-un pensionar jalnic, izolat de toată lumea din jurul său?... Asemenea întrebări și altele de același fel îl urmăriseră câtva timp, până când le curmase cu o tresărire de orgoliu personal. La urma urmelor, ce importanță mai putea să aibă tot ce fusese și de ce s-ar fi lăsat copleșit de sentimente rănite sau de penibile resentimente? Se simțea amețit, vlăguit, ca un copil care de abia atunci
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
-ului, Arm îi dădu de știre fără menajamente: Obiecții? E puțin spus. Cred că este cel mai slab forum pe care am intrat! Cu toate că nu avea nici în clin nici în mânecă cu administrarea forumului Pro Europa, Bart avu o tresărire ca de orgoliu rănit, dar apoi rămase detașat și calm. „Perfect”, încuviință el, te ascult. Să vedem ce te nemulțumește atât. Spune ce ai de spus. De data aceasta, răspunsul lui Arm nu mai veni imediat, ci după câteva minute
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
el dezamăgit? Să nu o contrarieze sau să nu fie el cel contrariat? Să nu și-o înstrăineze prin cine știe ce joc stupid al întâmplării sau viceversa?... Da, se putea, dar... Ding-ding!... dădu el semnal că era acolo și avu o tresărire de surpriză când peste numai câteva clipe, cu maximă promptitudine, Arm îi răspunse jovial și prompt la salutul său. Schimbară pentru început câteva impresii despre cele petrecute în Parlament cu ocazia ședinței în care președintele ținuse discursul de condamnare oficială
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
am oprit și telefonul. Și astfel, semi-adormit, mai tresăream cînd telefonul făcea piu: cîte un prieten care făcea mișto de mine, mama lor de prieteni, cînd brazilienii mai încasau cîte un gol. Cam așa am văzut meciul aseară: ațipire - piu - tresărire: aha, au mai încasat un gol. Și iar ațipeam, și iar telefonul cel sadic de la prietenii cei sadici făcea piu. Piu piu. Și iar piu. Aproape că puteam să țin scorul în gînd, printre vise. Am adormit în sughițuri sociologice
BRAZILIA - GERMANIA 1-7. Mirel Palada: "Ce le pune, dom'le, în cîrnați și în bere?" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/73786_a_75111]
-
cartier, pe la diverse cozi "la Alimentara, la lapte, la pâine", sporovăind despre vrute și nevrute în așteptarea rândului. Imaginea foarte bătrânului critic, astfel cum ne-o transmite interlocutorul său, este impresionantă, sau halucinantă, dacă e să folosim termenii memorialistului: Am avut o tresărire și m-am ținut să nu m-arăt. Aveam lângă mine un schelet cu barbă. Schelet, nu metaforă. Schelet în oase fără carne, scăpat din gravurile lui Holbein. Obada maxilarului i se încovrigase spre nas, ochii i se adânciseră, clămpănea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6749_a_8074]
-
metodă de scoatere la lumină a adevărurilor delicate, cînd de fapt cultivarea contradicțiilor nu e decît o tehnică de atragere a atenției, iar nu o rețetă de descoperire a nuanțelor subtile. Buimăcirea simțului comun e o formă de captatio, o tresărire a cochetăriei stilistice ce nu are legătură cu intuițiile gînditorului. Așa cum sînt oameni care, atunci cînd spun un banc, nu au nici un haz, tot așa există filosofi care, atunci cînd scriu, nu au sare și piper, aruncîndu-și cu lopata șiragurile
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
de a pune lumea intelectuală sub semnul întrebării, suportînd consecințele. Și astfel, ajunge să respingă prestigiul secular al filozofiei, preferînd zdrențele de bastard ale mai recent înființatei discipline a sociologiei. Nostim e că alegerea o face nu fără o vădită tresărire de vanitate, tresărire pe care, abil și aproape stînjenit, o drapează în faldurile modestiei: "Mai există însă, în însuși excesul angajamentului meu, un fel de voință aproape sacrificială de a repudia mărețiile înșelătoare ale filozofiei." (p. 69) Și iată cum
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
lumea intelectuală sub semnul întrebării, suportînd consecințele. Și astfel, ajunge să respingă prestigiul secular al filozofiei, preferînd zdrențele de bastard ale mai recent înființatei discipline a sociologiei. Nostim e că alegerea o face nu fără o vădită tresărire de vanitate, tresărire pe care, abil și aproape stînjenit, o drapează în faldurile modestiei: "Mai există însă, în însuși excesul angajamentului meu, un fel de voință aproape sacrificială de a repudia mărețiile înșelătoare ale filozofiei." (p. 69) Și iată cum Bourdieu cade în
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
alți actori, ci prin amănuntul că emoția pe care o stîrnește o pune în slujba unei mesaj ocultat: istoria secolului XX, martirii regimului comunist și cauza națională. Simplul fapt că astăzi o expresie precum "cauza națională" provoacă în rîndul intelectualilor tresăriri de reticență dovedește de ce, prin contrast, Dan Puric are atîta succes: fiindcă el nu a învățat lecția obedienței din motive de supraviețuire culturală. Iar oamenii simt asta și tocmai de aceea umplu sălile unde el vorbește. Și astfel ajung la
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
cu fețișoară de masă scufundat în plante agățătoare; iar eu urmăream cum înainta noaptea lespede după lespede, coagulând binecuvântările sfinților în pete de întuneric. Dar ieri, de exemplu, îmbrățișându-ți corpul în timp ce așteptam ca bunăvoința medicamentului să mă salveze de tresăririle memoriei, mi-a venit în gând un asfințit de demult, din cincizeci sau cincizeci și unu, cu răzoarele din grădină proaspăt udate, domnul Fernando, în maiou, făcând gimnastică pe balcon, și o rostogolire de mâțe în curtea de lângă bucătărie, cu
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
dar tocmai de aceea previzibile și, de la un moment dat încolo, monotone -, ci din atingerea în treacăt a cîtorva din punctele nevralgice ale psihologiei religioase. Mai pe șleau, ceea ce sare în ochi sunt cîteva fugare observații colaterale, genul acela de tresăriri involuntare al căror tăiș izbutesc să te incite mult mai mult decît detaliile știute, comentate și răscomentate din paginile Scripturii. Iată de pildă remarca pe care o întîlnim în prologul cărții: "Mai e nevoie să precizăm că nu trebuie să
Istoria lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7658_a_8983]
-
în termeni. E cu neputință de înțeles cum cineva care nu îmbrățișează mesajul Bibliei poate totuși să nu fie indiferent față de el. Să ne închipuim că fraza aceasta este citită de un musulman. Sau de un ateu. Va avea aceeași tresărire de nedumerire ca cea pe care am încerca-o noi dacă, în locul Bibliei, ar fi trecut Coranul. În lumea religiei, nu te preocupă teoretic decît lucrurile pe care sufletește le-ai îmbrățișat deja. Îți rafinezi un sentiment adîncind nuanțele unor
Istoria lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7658_a_8983]
-
conturat. Împrejurarea că nu i se iartă că a reînviat un stil de filozofie care părea să se fi stins odată cu perioada interbelică - filozofia lirică, reflexia subiectivă, folosirea interiorității ca punct de plecare în desfășurarea unor meditații personale -, ține de tresăririle unei psihologii colective ale cărei ingrediente formează un pestriț amestec de invidie, ură și admirație. Scrisori către fiul meu e o mostră tipică de filozofie lirică. Înclinația imediată este s-o pui în prelungirea Ușii interzise și să le privești
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
cuvintele cele mai potrivite pentru a descrie performanța artistică a Constanței Buzea. Revelațiile critice ale eseistului nu provin atât din punerea sub lupă a creației poetei, cât din încercarea de a ghici elementele care i-au produs vibrații ale inimii, tresăriri estetice. Cuvintele se aștern aproape de la sine pe hârtie, ca într-un flux automat. Iar adevărul lor (cu siguranță, din punct de vedere rațional, relativ, incomplet, imposibil de verificat) deschide o poartă largă spre inima poetică a Constanței Buzea. Scrie
Tablouri dintr-o expoziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6825_a_8150]
-
sarcastic, arborînd acel aer sfidător, arogant, intră deschis în competiția pen-tru întîietate. Abia atunci știu că nimic nu 1e mai poate periclita victoria. Pînă la acea clipă preferă întunericul, anonimatul. Pe ascuns, în tăcere, stau la pîndă, atenți la orice tresărire, care i-ar putea demasca. E vreme a în care acumulează, umili și răbdători, energiile, pregătesc manevrele învăluirii care precede erupția.Un cititor avizat bănuie de îndată că mă refer la proza lui N.Breban. Despre această tac-tică de disimulare
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
niște situații a căror cauză nu depinde de noi, ci de parametrii epocii, de imprevizibilitatea semenilor sau de puzderia de necunoscute din jur. Sunt atît de numeroase variabilele care ne guvernează viața, încît a pretinde că ele ascultă docil de tresăririle noastre volitive e semn de emfază ridicolă. Voința nu ne-a fost dată pentru a ne hotărî destinul, ci doar pentru a face față unor împrejurări care vin peste noi. Nimeni nu-și trăiește viața în calitate de creator, ci doar în calitate de
Legea inefabilă a jurnalului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7637_a_8962]