313 matches
-
o oră - ale translării din lumea "de dincolo" în cea prezentă, mintea îmi funcționează cu încetineală, dar nu chiar în gol. Am, pe tăcute, tot felul de conversații și replici, indignări și explicații, ca într-un divan al somnului cu trezia, în care nu învinge întotdeauna trezia. Adeseori, aceste confruntări sunt doar fulgurații sau fragmente din scenarii în care sunt un simplu figurant. Arareori, mă simt capabil, totuși, de conversații ample, chiar spectaculoase, cu personaje reale sau imaginare. După ce-mi
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
de dincolo" în cea prezentă, mintea îmi funcționează cu încetineală, dar nu chiar în gol. Am, pe tăcute, tot felul de conversații și replici, indignări și explicații, ca într-un divan al somnului cu trezia, în care nu învinge întotdeauna trezia. Adeseori, aceste confruntări sunt doar fulgurații sau fragmente din scenarii în care sunt un simplu figurant. Arareori, mă simt capabil, totuși, de conversații ample, chiar spectaculoase, cu personaje reale sau imaginare. După ce-mi termin cafeaua, nu rămâne din ele
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
participarea mea la dialog ar fi minimă. N-aș vrea să mi se pretindă vreo reacție - de confirmare, de completare sau admirativă -, pentru că nu m-aș simți în stare. Asta nu înseamnă că, în adâncimile confuze ale tranziției spre deplina trezie, îmi scapă esențialul. Pur și simplu, sunt incapabil, în acel interval de după somn, să fac față asediului convergent al luminii, sunetelor și imaginilor. Probabil e o formă inconștientă a fugii de lume, de contactul cu brutalitatea existenței. Dacă tot am
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
ipostaze de-a lungul îndelungatei sale cariere literare. Tonul este de fiecare dată unul foarte jos, de cozerie relaxată, ușor ironică, fără patetisme și formulări sentențioase. Cel puțin la început, textele sunt - potrivit autorului - rezultatul meditațiilor somnolente din starea de trezie, înregistrate pe reportofon și transcrise tel-quel. De aici, poate, uneori aspectul lor vag suprarealist, accentele de vis care învăluie logica, analogiile nu întotdeauna foarte evidente în plan rațional, dar cu putere de sugestie în plan artistic. Recitite după o vreme
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
Cu siguranță, și România, și Suedia, chiar dacă în ambele țări se simte singură, înconjurată de străini. Pentru prozatoare "acasă" înseamnă florile care îi înfrumusețează viața, porumbeii care îi bat periodic la fereastră, visele și gîndurile care îi marchează starea de trezie. Altminteri, ea constată surprinsă și dezamăgită că multe dintre ideile imbecile de care a crezut că a scăpat odată cu emigrarea se reproduc în variante foarte asemănătoare și în Occident. Am amintit deja despre antisemitism și xenofobie. Dar chiar și "omul
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
televizorului câte un bilețel pe care scria: ,Doamnă, nu mai lăsați ușa descuiată când plecați de-acasă, că vin hoții!" Intrăm în luna decembrie. Într-un documentar, pe Animal Planet, se aud lupii... - Mă, zice prietenul într-un moment de trezie, parcă-s manele - de pe Etno Tv. Ay, mamăăăă-mamăăă!, îmi vine să plâng... Abia reușesc să-l calmez arătându-i că tocmai a început ,Piața Divertis" pe Antena 1. După câteva minute îl aud mormăind cu un oftat: - Eh, ,Divertis-Divertis" - unde
"Niciodată educația nu va mai fi cenușăreasa bugetului" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11105_a_12430]
-
permanent - adică cel mai ascuns și chiar lui însuși necunoscut - în ape reparatorii. Acel sine clamoros, pus pe aventuri în spații deschise sau claustrat, în timp suspendat sau tocmai bun de cutreierat înainte ori înapoi. Trista condiție a binarei stări trezie/somn (sau somn/trezie?) cade pe seama lucrării timpului, cu prisosință la subiecții la care somatic se observă contagiunea între cele două fundamentale stări. Contagiune ce răpește fiecăreia dintre ele genuitatea, exclusivitatea, puritatea, esența structurală. Un cotidian deficitar la ispitele compactului
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
ascuns și chiar lui însuși necunoscut - în ape reparatorii. Acel sine clamoros, pus pe aventuri în spații deschise sau claustrat, în timp suspendat sau tocmai bun de cutreierat înainte ori înapoi. Trista condiție a binarei stări trezie/somn (sau somn/trezie?) cade pe seama lucrării timpului, cu prisosință la subiecții la care somatic se observă contagiunea între cele două fundamentale stări. Contagiune ce răpește fiecăreia dintre ele genuitatea, exclusivitatea, puritatea, esența structurală. Un cotidian deficitar la ispitele compactului bloc al realității versus
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
extraliterară. Modul în care Elvira Sorohan îl citește pe Ion D. Sîrbu este mult prea simpatetic - de aici derivă și confuzia persoană-personaj - iar cititorul e forțat să aibă mereu la îndemână două atitudini: una de compătimire pioasă și alta de "trezie analitică", de receptivitate intelectuală acută pentru a putea urmări meandrele textului critic. Această monografie cu deschideri interdisciplinare e utilă deopotrivă ca lucrare hermeneutică (și nu prea) și ca ghid de lectură pentru novicele întru I.D. Sîrbu. Autoarea urmărește liniile de
Un jurnal, o stare, o metodă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16892_a_18217]
-
Cunosc doar câțiva gânditori amintiți deja (la care îl adaug pe Lucian Blaga și Spațiul său mioritic ), câțiva scriitori și un mare teolog, Dumitru Stăniloae, care a scris Reflecții despre spiritualitatea poporului român, și care ne mai țin încă în trezie în ceea ce privește veșnicia și deopotrivă moartea cotidiană a satului ancestral; idealizat până nu demult într-o sintagmă-clișeu: gură de rai. Știu, însă, un singur lucru, pe care l-am învățat din viață și din Omul recent de H.R.Patapievici: când câștigi
Marea spaimă by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/8301_a_9626]
-
întindea din nou până la următoarea alarmă. Copacul este un simbol al vieții, iar lemnele sunt fragmentele sale care, stivuite după un anume ritual, dau imaginea unui destin - explică autoarea. Iar patul? Patul sugerează noțiunea de timp, viața între somn și trezie, între 12 ore diurne și 12 nocturne etc. Pierde-Țară este, desigur, prea bătrân ca să mai înțeleagă sensul și frumusețea acestor „performances”. Într-o biserică ! I se par nu doar bizare, ci infantile. Dar, n-a spus Mântuitorul: „Lăsați copiii să
Însemnari by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4167_a_5492]
-
cazul lui, fie și numai dacă luăm în considerare numele evocate de Ștefan Agopian în carte): „Printre multe alte griji, comuniștii au avut-o și pe aia de a nu-i lăsa pe artiști prea multă vreme în stare de trezie. Fiindcă un artist pilit nu-și dorește decât să se îmbete ca lumea. Și ca să aibă bani s-o facă temeinic, nu trebuie să-l supere pe tătucul Partid. Așa încât concluzia evocărilor memorialistice pe tema devenirii sale ca scriitor e
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
acestora sunt mană cerească pentru istoricii scrupuloși, „adunători ai tuturor nisipurilor”, cu memorabila formulă a lui Iorga. E cât se poate de evident că între „nu degeaba venim - ni s-a spus - nu degeaba cântăm/ în vântul nimicului învinețiți de trezie./ înghețul ne va izbăvi. vom putea lepăda/ morții pe care-i purtăm. până-n zori/ vom fi departe de țărmuri, pe mare./ (peste tot acest decor s-a prăbușit/ asfințitul / trandafir în destrămare)” de la p. 15 și (aproape) oricare din poemele
Din noaptea timpului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3088_a_4413]
-
filosof visător” (cum ar spune Gaston Bachelard), însă nu pronunță divorțul intelectului și al imaginației pentru „a visa la limba maternă în limba maternă”, ci le obligă pe amândouă să coopereze așa încât visul să nu renunțe la niciuna dintre „acuitățile” treziei, iar trezia să aibă acces nelimitat la farmec. Cele două capitole, Ipostaze ale echilibrului și Cercul problematic și dezintegrarea, refac fișa medicală și explică simptomele în contextul personalității unice eminesciene: labilitatea, cu reversul pozitiv al plasticității; originalitatea, ca ieșire din
Între geometric și ludic by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3488_a_4813]
-
cum ar spune Gaston Bachelard), însă nu pronunță divorțul intelectului și al imaginației pentru „a visa la limba maternă în limba maternă”, ci le obligă pe amândouă să coopereze așa încât visul să nu renunțe la niciuna dintre „acuitățile” treziei, iar trezia să aibă acces nelimitat la farmec. Cele două capitole, Ipostaze ale echilibrului și Cercul problematic și dezintegrarea, refac fișa medicală și explică simptomele în contextul personalității unice eminesciene: labilitatea, cu reversul pozitiv al plasticității; originalitatea, ca ieșire din comun, ca
Între geometric și ludic by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3488_a_4813]
-
33) Torentul ironiilor din partea celor doi autori e savuros: "Mulțumim pentru încurajare, doamnă Townsend. Ați deschis astfel poarta către o lume întreagă de situații riscante. De pildă ŤNu sunt beat, domnule polițist. Ceea ce vedeți dumneavoastră acum este o stare de trezie la care n-am revenit încă.ť Sau: ŤNu conduc mașina fără permis! Dacă vreți să știți, o conduc cu un permis pe care încă nu-l am.ť Ori: ŤNu, dragă, nu am fost concediat. Prefer să văd situația
Copioasa abureală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6709_a_8034]
-
porumb în noaptea de cinematograf ca gura de pește pe uscat o ușă plângea se închidea și se deschidea și somnul e frica de a fi Dumnezeu la o privire mai din adânc în fond sunt liber să-mi visez trezia arhiplin de câmpii unde îți vine să alergi să te joci să dansezi să cânți dar de fapt sunt sclavul unicei arme ce o posed împotriva haosului a fi cuminte a nu răni a nu provoca suferință de câmpiile devin
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
ne-a fost dat pentru starea pe loc ci pentru mișcare, pentru venirea purtătorului de torță și plecare. Deplinătatea privită cu ochii deschiși iluminarea tiparului ce s-a golit trecerea purtătorului de torță prin viața noastră. Nu pentru somn, ci trezie nu pentru somn, ci pentru veghea omenească aceea care l-ar fi oprit pe Enkidu în câmpiile soarelui și pe Eurydike sabia trează despărțitoare Cel ce-a vorbit nu eu spun aceste cuvinte poate le-ai spus chiar tu s-
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
Luntrea așteaptî răstimpii umbrelnici abat căile pustiului către malul rîului negru tălpile pășiseră odinioară roua bucuriilor repezi iarba amarnică din răscruci nisipul deșertului stîrnește sub pași sclipătul zădărniciilor la malul negru al rîului ascunzînd lumina făgăduită legănată între vis și trezie luntrea așteaptă Păsări și fum lui Sorin Anca fumul împărătesc al pipei alcătuite călătoare cuiburi de ouă negre negru furând străluciri din tainele facerii la fiecare spart al văzduhului păsări albe își iau zborul din stingerea ouălor negre adieri de
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
într-o mare liniștită peștii, ne înveleam cu aceleași mîini, trăiai din trupul meu, trăiam din trupul tău, în jurul nostru pluteau păsările și ciuguleau, ca într-o grădină cu viespi, roi după roi, nici zi, nici noapte, nici somn, nici trezie, de parcă în fiecare zi moartea pleca supărată că nu poate croi prin sîngele nostru albie învolburată de Styx, o jucam la bănuț, eram la fel de buni ca ea cînd mocnea în cearșafuri obosită ca un cosaș după o vară de fîn
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
Dar nu ne chema în ajutor decât dacă e absolut necesar. Hedrock nu părăsi teleecranul imediat ce se întrerupse legătura. În perioada de alarmă locuia într-un apartament vecin cu biroul de coordonare. Munca era viața lui. Mai toate ceasurile de trezie și le petrecea la birou. Acum chemă Comandamentul Central al Forțelor Navale ale Arsenalelor și porunci să se trimită o navă de război ca protecție. Dar tot nu era mulțumit. Încruntându-se, trecu în revistă toate eventualitățile implicate de situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
iubiri de mine însumi despre care v-am vorbit? Da, râvneam cu toată ființa să fiu nemuritor. Mă iubeam prea mult pentru a nu dori ca prețiosul obiect al dragostei mele să nu dispară niciodată. Și cum în stare de trezie, dacă ai ajuns să te cunoști cât de cât, ți-e peste putință să vezi de ce i-ar fi fost dăruită nemurirea unei maimuțe desfrânate, nu-mi mai rămânea decât să-mi procur succedanee de nemurire. Fiindcă doream viața veșnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
fie chiar trează. Miji ochii atentă în întunericul bătut de lucirea metalică scăpărată prin geamul irizat sideral ca o lucarnă a cerului și pândi, fără să miște, măsurând prin auz, somnul acesteia. Somnul, ca și tot ce făcea soacra pe trezie, o umplea de bănuiala unei îndelung chibzuite prefăcătorii, de parcă fiind acolo n-ar fi fost, și, lăsând-o să creadă că nu auzea și nu vedea nimic, ea de fapt auzea și vedea totul, ca o zgripțuroaică. Auzea și vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nu vorbesc de orele de insomnie sau de adormirile panicate, adesea eșuate și nervos reluate, care-ți bubuie-n tâmple iritările, umilințele și neputințele de peste zi. Nu. Ci de pufoasele retrageri în vizuină, fireștile strecurări în culcușeală, când se-ngână trezia cu însomnurarea, acea rotire de sine în simulacrul himeric al phoetusului fără griji care ai fost cândva. Uite-așa mi-am dat seama ce dar - infim, dar curat - vă pot pune și eu în fața bradului de Crăciun, la această ultimă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cine este și de unde vine - și că, astfel, își va petrece restul vieții cu ea. Jocul construit acuzat pe inocența Elsei, pe apariția ei candidă, într-o cămașă de noapte albă, imaculată, senzația de veghe, de instalare între somn și trezie, între realitate și fantasmă merge mult în spectacol pe ideea de puritate, de castitate, de alb. În contrast permanent cu negrul din fracul bărbaților de la curte, Corul, negrul din rochia lui Ortrud cea înveninată și manipulatoare. Aș zice că Evelyn
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]