KorAP: Find »[drukola/base=trident & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 10 >

241 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

sări în picioare, orbit de durere și mânie. Începu să-l urmărească pe rețiar cu o furie ucigașă. Acesta sărea când la dreapta, când la stânga, și de fiecare dată începătorul lovea în gol și cădea, iar celălalt îl înțepa cu tridentul. Începătorul se ridică de opt ori, dar nu reuși să-l atingă pe rețiar. Nu reuși, cu arma pe care o ținea în mâna dreaptă, să facă o pată roșie pe trupul aproape gol al adversarului. În cele din urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
rețiar. Zgomotul armelor ce loveau scuturile sau coifurile celor care luptau lângă el, mirosul de camfor, strigătele de efort sau de durere îl împiedicau să se concentreze asupra adversarului. Îi puseră în mână un rudis, o sabie de lemn. Imediat, tridentul îi lovi scutul. Căzu pe spate, între picioarele unui trac care aproape că îl călcă. Când îl văzu pe rețiar venind spre el, sări în picioare și începu să alerge. Simți cum două brațe puternice îl înșfacă și îl împing

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
de pe picior și își scoase turbanul care trebuia să-l apere de loviturile mai periculoase. Îl aruncă spre Hyrpus. Instructorul îl privi zâmbind. — Nu te mai joci? Doi doctores secutoris se grăbiră să-l echipeze pe Valerius, care rămase inert. Tridentul îl înțepă din nou în gleznă; simți în spate lovitura violentă a pumnalului de lemn al adversarului. Căzu, dar se ridică repede. În clipa următoare, adversarul înaintă spre el, însă Valerius începu să sară în lateral, neștiind încotro să fugă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
a pumnalului de lemn al adversarului. Căzu, dar se ridică repede. În clipa următoare, adversarul înaintă spre el, însă Valerius începu să sară în lateral, neștiind încotro să fugă; nu voia totuși să se întoarcă cu spatele la el. Rețiarul își pregătea tridentul. Valerius alerga în jurul lui ca un iepure. Ai grijă! strigă Hyrpus. Tu ești secutor, tu ar trebui să-l urmărești pe el. Dacă fugi, o să te prindă. Are o armă mai lungă decât a ta. Din câțiva pași, rețiarul îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
se va strădui... Manteus îi tăie vorba, exasperat. — Știi totul, ca de obicei. Abia l-ai văzut, nici măcar n-ai vorbit cu el, dar știi totul. Eu îți sunt recunoscător... Își atinse cicatricele de pe ceafă. Erau urmele unor lovituri de trident care l-ar fi omorât, dar Proculus era un chirurg priceput și îi salvase viața. — N-aș trăi azi, dacă n-ai fi fost tu... Dar eu... — Am venit să-l antrenez pe Valerius. Încredințează-mi-l mie, și la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
înalt, care-i ajungea până aproape de talie. Voi purta coif, iar piciorul drept îmi va fi acoperit de jambieră... Cum să mă aplec, cu un asemenea scut? Proculus ridică scutul. — Un secutor luptă cu un rețiar, după cum știi. Rețiarul are tridentul, care e o armă lungă și puternică, pentru că e mânuită cu ambele brațe. Deși ești apărat de coif, de scut și de jambieră, când ești lovit de trident e ca și cum te-ar ataca un mistreț furios. Durerea e îngrozitoare, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ridică scutul. — Un secutor luptă cu un rețiar, după cum știi. Rețiarul are tridentul, care e o armă lungă și puternică, pentru că e mânuită cu ambele brațe. Deși ești apărat de coif, de scut și de jambieră, când ești lovit de trident e ca și cum te-ar ataca un mistreț furios. Durerea e îngrozitoare, iar de cele mai multe ori cel lovit leșină. Există o singură cale de a evita tridentul, și anume să ții scutul într-o anumită poziție. Trebuie să-l ții înclinat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Deși ești apărat de coif, de scut și de jambieră, când ești lovit de trident e ca și cum te-ar ataca un mistreț furios. Durerea e îngrozitoare, iar de cele mai multe ori cel lovit leșină. Există o singură cale de a evita tridentul, și anume să ții scutul într-o anumită poziție. Trebuie să-l ții înclinat ca un acoperiș, în fața ta. Dacă adversarul vrea să te lovească în cap, cu o simplă mișcare din umăr tu ridici ușor scutul, iar tridentul alunecă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
evita tridentul, și anume să ții scutul într-o anumită poziție. Trebuie să-l ții înclinat ca un acoperiș, în fața ta. Dacă adversarul vrea să te lovească în cap, cu o simplă mișcare din umăr tu ridici ușor scutul, iar tridentul alunecă pe deasupra capului tău. Dacă vrea să te lovească la picioare, poți îndrepta scutul înainte și în jos, împingând tridentul la pământ. Dacă ești prea sus, vei ridica și vei coborî scutul cu mișcări ample și, prin urmare, lente. Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ta. Dacă adversarul vrea să te lovească în cap, cu o simplă mișcare din umăr tu ridici ușor scutul, iar tridentul alunecă pe deasupra capului tău. Dacă vrea să te lovească la picioare, poți îndrepta scutul înainte și în jos, împingând tridentul la pământ. Dacă ești prea sus, vei ridica și vei coborî scutul cu mișcări ample și, prin urmare, lente. Iar tridentul e foarte rapid... Dar dacă stau aplecat și ghemuit, mișcările de apărare a capului și picioarelor nu vor mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
alunecă pe deasupra capului tău. Dacă vrea să te lovească la picioare, poți îndrepta scutul înainte și în jos, împingând tridentul la pământ. Dacă ești prea sus, vei ridica și vei coborî scutul cu mișcări ample și, prin urmare, lente. Iar tridentul e foarte rapid... Dar dacă stau aplecat și ghemuit, mișcările de apărare a capului și picioarelor nu vor mai fi atât de ample. Valerius ridică scutul cu mâna dreaptă, apucând mânerul din centrul lui. — Nu așa. În mâna dreaptă o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
inferioară a scutului, pe care Valerius nu apucase să-l încline pentru a evita lovitura. Capătul în formă de T i se strecură printre picioare, făcându-l să cadă. — Vezi? Dacă nu ții scutul oblic, nu vei reuși să împingi tridentul ăsta în jos și să-ți continui alergarea. Vei cădea de fiecare dată. Valerius se ridică și-și concentră toată energia în braț și în umăr. Acum, imediat ce vedea bățul îndreptându-se în jos, înclina scutul, iar marginea de jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
umărul lui Valerius. — Acum vom uita puțin de secutor și ne vom concentra asupra tehnicii adversarului tău. Proculus și Valerius străbăteau arena, îndreptându-se spre zona care le fusese rezervată. — Tehnica rețiarului? — Rețiarul nu aruncă pur și simplu plasa sau tridentul. El dansează în jurul secutor-ului, pentru a-l dezorienta și a-l face să se prăbușească epuizat. Trebuie să-i înveți mișcările, ca să le poți anticipa. Și cum poți să le înveți mai bine decât cunoscându-le în mod direct? Preț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
să faci o mișcare bruscă, locul rănit îți va tăia elanul, și așa îi vei oferi adversarului o șansă neașteptată. Valerius își aminti cum se prăbușise Salix când se afla la un pas de victorie, trădat de mușchii sfâșiați de tridentul lui Skorpius. — Înfășoară strâns fâșiile în jurul genunchilor. Așa vei evita alte răni și, în plus, fașele îți vor apăra genunchii. Valerius se așeză în iarbă și începu să-și bandajeze genunchii. Văzu că unii gladiatori aveau coapsa stângă bandajată cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
slab devenise puternic. — Valerius... Vino. După prânzul obișnuit - Valerius devoră felia de pâine de orz și bău dintr-o înghițitură carafa cu apă -, Proculus se îndreptă spre arena pentru antrenamente. — Azi vei lupta cu patru adversari, toți înarmați cu plasă, trident și pumnal de lemn. Antrenamentul începu. Imediat, plasa rețiarului îl învălui, dându-i capul pe spate. Valerius nu se aștepta să fie atât de grea. Încercă să iasă din ea, să o smulgă, dar greutatea exercitată de plasă asupra coifului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
mușchii gâtului. Cu cât Valerius trăgea de plasă, încercând să se elibereze, cu atât ea se strângea în jurul lui, imobilizându-l. Abia după o oră maestrul îi dădu un adevărat coif de secutor. — Găurile acelea mici din față împiedică vârfurile tridentului să intre și, în același timp, permit o bună respirație și vizibilitate. Coiful ăsta are o creastă subțire, ascuțită. A fost studiată ca să limiteze cât mai mult greutatea exercitată de plasa rețiarului asupra calotei. Dacă acum încerci să smulgi plasa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
avu imediat senzația că se sufocă. Căzu de mai multe ori, strigându-le celorlalți să-i scoată coiful acela care-i apăsa gâtul. Proculus îl îndemnă să reziste și să continue, să-și încordeze mușchii gâtului ca să reziste loviturilor de trident. Valerius rămase așezat pe iarbă. Lângă el, coiful strălucea în soare. — Nu reușesc, zise în șoaptă. — Ai să reușești, răspunse Proculus, așezându-se în fața lui. — Ar trebui să faci una din vrăjile tale, ca să-mi dai putere să continui. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
împiedicase să țină o armă în mână și să lupte. Fiecare mișcare de atac sau de apărare era firească. Cele patru siluete care se învârteau în jurul lui într-un dans mortal nu-l mai speriau. Când primi o lovitură de trident în umăr, nu ținu seama de durere și continuă să-și urmărească adversarii. — Și totuși... zise într-o seară Valerius. Stătea pe salteaua de paie și-și privea mâinile, uimit. — Par diferite. Înainte să încep antrenamentul nu erau așa. Parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Începu apoi să înfășoare peste jambieră o bucată groasă de piele, ca o fașă lată. Deasupra puse scurtul ocrea de bronz, care la secutori era mai lat, pornind de sub genunchi și ajungând până la gleznă, fiindcă tibia era ținta predilectă a tridentului rețiarului. Genunchiul și coapsa erau protejate de scut, pe care Valerius îl sprijinise de perete. În timp ce-și așeza ocrea, observă că scutul era îmbrăcat în piele roșie, pe care erau reprezentați cu auriu doi clești ai zeului făurar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
nu avea nici coif, nici jambiere. Se aplecă deasupra plasei, verificând cele două sute de noduri ale acesteia. Valerius luă coiful greu, din fier și bronz, mult mai gros decât la alte categorii de gladiatori, ca să poată rezista loviturilor violente ale tridentului. Depărtă cele două jumătăți atât cât să poată vârî capul, apoi le închise și strânse șireturile de piele. Își scoase coiful și așeză în interiorul lui bucățile de lână și de pânză cu care era căptușit, apoi și-l puse iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
îi bătea cu putere. O rază de soare reflectată de plăcuța metalică de pe umărul lui Flamma îl orbi, trecând prin micile orificii ale coifului. Nu mai văzu nimic. Nu-și zărea adversarul și înghiți în sec, îngrozit, căci simțea deja tridentul lovindu-i spatele... Instinctiv, își trase pieptul înapoi, încercând să-l vadă pe Flamma prin găurile coifului de bronz, care apărau ochii de loviturile tridentului, dar îngreunau vizibilitatea. Sări în lături și își dădu seama că încălțările sale, acele caligae

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
mai văzu nimic. Nu-și zărea adversarul și înghiți în sec, îngrozit, căci simțea deja tridentul lovindu-i spatele... Instinctiv, își trase pieptul înapoi, încercând să-l vadă pe Flamma prin găurile coifului de bronz, care apărau ochii de loviturile tridentului, dar îngreunau vizibilitatea. Sări în lături și își dădu seama că încălțările sale, acele caligae cu ținte în talpă, permiteau o bună priză pe nisipul ud din cauza ploilor din ultimele zile. Alunecă totuși și îl văzu pe rețiar la doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
se năpustea asupra lui cu viteza luptătorului care își dă seama prea târziu de greșeala adversarului și se grăbește să-l surprindă. Deși nu-și revenise cu totul, Valerius reuși să împingă scutul oblic deasupra capului, ca să se ferească de trident, așa cum îl învățase Proculus. Rămase în așteptare, cu scutul ridicat. Veni și lovitura, puternică, violentă. Tridentul întâlni scutul exact unde prevăzuse Valerius. Se ridică și se repezi spre Flamma, cu scutul în față și mâna dreaptă întinsă, strângând cu atâta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
și se grăbește să-l surprindă. Deși nu-și revenise cu totul, Valerius reuși să împingă scutul oblic deasupra capului, ca să se ferească de trident, așa cum îl învățase Proculus. Rămase în așteptare, cu scutul ridicat. Veni și lovitura, puternică, violentă. Tridentul întâlni scutul exact unde prevăzuse Valerius. Se ridică și se repezi spre Flamma, cu scutul în față și mâna dreaptă întinsă, strângând cu atâta furie sica, încât tot brațul i se contractă dureros. Mârâi o insultă și începu să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
lipise ca prin farmec de trupul său. În urletele mulțimii, Flamma continua să alerge gâfâind; ca să se uite la spada și la picioarele lui Valerius, întorcea capul spre stânga și privea de după galerus-ul metalic, rigid, care-i proteja fața. Ținea tridentul ridicat și îl îndrepta spre adversar; în mâna dreaptă avea plasa, iar în stânga, alături de mânerul tridentului, ținea pumnalul. De fiecare dată când încerca să sară într-o parte și să se poziționeze pentru a-l lovi pe secutor, Valerius îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]