673 matches
-
Potrivit Bibliei din trinitate fac parte Tatăl, Fiul și Sfanțul Duh. “Drept aceea, mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfanțului Duh.„ Sfântă Evanghelie după Matei (28:19) I: În Coran se afirma că trinitatea din religia creștină este alcătuită din Dumnezeu- Tatăl, Dumnezeu -mama(Maria) și Dumnezeu -Fiul (Iisus). Coranul spuse : “O, Iisus, fiu al Mariei ! Tu ai spus oamenilor : Luati-ma pe mine și pe mama mea drept dumnezei mai presus de Dumnezeu
Creștinism și Islam () [Corola-website/Science/335367_a_336696]
-
au lăsat o moștenire spirituală ce conține indicații precise asupra modului în care Umanitatea trebuie să se raporteze la unicul Dumnezeu și Creator: Brahman sau Tatăl. Deși Krishna este considerat a fi întruparea marelui zeu Vishnu, al doilea personaj al trinității hinduse (Trimurti), totuși credincioșii consideră textul Gitei ca fiind mesaj direct de la Dumnezeu cel unic sau Brahman. Această asemănare de discurs între Krishna și Hristos poate fi ușor observată mai ales in pasaje precum cele de mai jos: "Eu sunt
Bhagavad Gita () [Corola-website/Science/306739_a_308068]
-
Anselm (c. 1109) susținea că Antihrist va interzice liturghia catolică (missa) sub pedeapsa cu moartea. Richard Rolle de Hampole (m. 1349), afirma că, „după distrugerea Romei, Antichrist va apărea și se va înălța mai presus de divinitățile păgâne și de Trinitate. Va face chiar trucul învierii din morți, va da ploaie, va face idolii de piatră să vorbească, precum și alte minuni. (...) Evreii îi vor zice bun venit." Denis de Luxembourg (m. 1682) afirma, asemenea lui Grigore I, că „Antichrist (...) va învăța
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
în secolul IX, odată cu "Umaniștii creștini" cum ar fi Fotie Patriarhul Constantinopolului (cca.820- cca.897), Arethas din Patras (cca. 860 -cca. 932), episcop al Cezareei și Leon al VI-lea Filozoful (sau Înțeleptul) (866 - 912). Fotie a elaborat doctrina Trinității, în cadrul unei dispute privind purcederea Duhului Sfânt, folosindu-se de teoria substanței a lui Aristotel. Fotie era interesat de aristotelism și respingea platonismul. Arethas a scris lucrări de logică, ontologie și psihologie, realizând și importante ediții din Aristotel și Platon
Filozofia bizantină () [Corola-website/Science/305598_a_306927]
-
problemelor din viața individului și a comunității; 6. Utilizarea adecvată a limbajului teologic. III. CONȚINUTURI 1. Canonul Bibliei. Criterii de canonicitate. 2. Autoritatea și inspirația Scripturii. Importantă Bibliei în viață creștinului. 3. Natură și atributele lui Dumnezeu. 4. Învățătură despre Trinitate. 5. Revelația lui dumnezeu. Revelația generală și revelația specială. 6. Lucrările lui Dumnezeu. Creația. 7. Persoana lui Isus Christos. Divinitate și umanitate. 8. Lucrarea lui Isus Christos. Moartea și Învierea Să 9. Ispășirea realizată de Isus Christos. 10. Originea omului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/165281_a_166610]
-
Fărădelege, Fiul omului, Îndreptățire, Întrupare, Înviere, Jertfă, Laodiceea, Lege Ceremoniala, Legea Morală, Liberul arbitru, Logos, Mângâietor, Mântuitor, Mileniul, Naștere din nou, Natura umana, Natura divină, Personalitate, Planul Mântuirii, Pocăința, Rămășită, Revărsare, Revelație, Sabat, Sanctuar, Sfințenie, Sola Scriptură, Solie îngereasca, Tetelestai, Trinitate Divină, Viața veșnică, Ziua Ispășirii. NOȚIUNI Atotprezenta, Atotputernicie, Atotștiința, Biserica invizibilă, Chinuri veșnice, Curățirea Sanctuarului, Daruri duhovnicești, Desăvârșit, Dragostea lui Dumnezeu, Dreptatea lui Hristos, Duhul Sfânt - Înlocuitorul, Duhul Sfânt - Mângâietor, Dumnezeire, Evanghelie, Făgăduința învierii, Fărădelege, Haine albe, Iertare, Inspirație, Împăcarea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/165281_a_166610]
-
vizibilă, Sabat - obicei, Sabatul că desfătare, Sabatul ca semn, Sabatul pe noul pământ, Sanctuar, Scaunul de domnie, Scaunul harului, Semn, Sfântă Scriptură, Sfântă Sfintelor, Sfârșitul Legii, Sfințenia lui Dumnezeu, Sfințire, Sola Scriptură, Spiritul Profetic, Suficientă Scripturilor, Taină evlaviei, Transformarea caracterului, Trinitate, Tronul harului, Viața veșnică, Zi binecuvântata. NOTĂ: Toate subiectele sunt elaborate în concordanță cu programa școlară, fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume. CULTUL MUSULMAN LEGISLAȚIE ISLAMICĂ I. STATUTUL DISCIPLINEI În cadrul examenului de Bacalaureat 2005, LEGISLAȚIE ISLAMICĂ
EUR-Lex () [Corola-website/Law/165281_a_166610]
-
multe atribute și aspecte. Fiecare dintre aspectele ei este exprimat cu un nume diferit, dându-i peste 100 de denumiri în povești hinduse regionale din India. Împreună cu Lakshmi (zeița bogăției și prosperitate) și Saraswati (zeița cunoașterii și învățării), ea formează trinitatea zeițe hinduse (Tridevi). este soția zeului Shiva hindus - distrugător, reciclator și regenerator al universului și toată viața. Ea este fiica regelui de munte Himavan și mama Mena. Parvati este mamă zeități hinduse Ganesha și Kartikeya. De asemenea, unele comunități cred
Parvati () [Corola-website/Science/336036_a_337365]
-
formă de politeism (asociaționism, "sîrk" - în arabă "politeism"), așa cum este reflectat de chiar textul sfânt islamic (Coranul), în surata ("capitolul") 5, versetul 73, care spune textual că ""este blasfemie curată să pretinzi că Dumnezeu este unul din trei într-o Trinitate"". Versetul continuă, spunând că Dumnezeu (Alah) va pedepsi aspru o astfel de credință. Surata 5, continuă și ea în aceeași direcție, susținând că Iisus Hristos a fost un simplu om, un profet (surata 5, verset 75), iar versetul 77 spune
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
Musulmanii consideră că Biblia și Tora, cărțile sfinte ale Creștinismului și Iudaismului au fost interpretate greșit și distorsionate de către credincioșii respectivelor religii. Bazați pe această credință, musulmanii văd în Coran corectarea greșelilor făcute de creștini. De exemplu, musulmanii resping existența Trinității și a ideii că Iisus Hristos este Dumnezeu. Între cele două religii au existat dese controverse și conflicte (Cruciadele fiind un exemplu), chiar dacă au existat și relații de înțelegere și pace. Scrierile teologului Toma de Aquino citează și anumiți filozofi
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
la caz, dacă ținem cu tot dinadinsul să le invocăm. Deh, jocurile de pe comorile de bogății ascunse se regăsesc totuși la nivelul caracterului (decăzut ca valență psihică de după La Bruyère, de secol 17!) și al ochilor. Fie că vorbim de trinitatea identificării ochiu lui: fizic, frontal și al inimii. Fie că vorbim de viziunea unificatoare a acestora, matricea lor rămâne spiritul, dar și imaginația. Ea, așa cum se rostea Voltaire, „galopează, dar judecata merge la pas”. Și culoarea ochilor spune destule. Există
Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_198]
-
Simons, Pilgram Marbeck), Contemplativii (Hans Denck, Ludwig Hatzer, Adam Pastor) și Revoluționarii, faimoși pentru regatul apocaliptic de la Münster (liderii lor erau Melchior Hofmann, Jan de Mathijs și Jan Bockhold de Leyden). Raționaliștii evanghelici erau numiți și unitarieni, fiindcă respingeau doctrina Trinității. După mijlocul secolului XVI mulți unitarieni au adoptat teologia sociniană. Cei mai cunoscuți lideri ai lor erau Laelius și Faustus Socinus și Michael Servetus. Două mari puncte comune îi apropiau pe radicali, între care, de altfel, exista o mare varietate
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
înclinat spre adoptarea poziției Anabaptiste cu privire la botez și suficiența Scripturilor, dar și-au schimbat poziția din teama de a nu pierde sprijinul populației și al autorităților seculare, fiind acuzați de aceștia de oprire la jumătatea drumului. Raționaliștii evanghelici respingeau doctrina Trinității și sacramentele. Erau umaniști creștini și tindeau să respingă orice ținea de credință și nu putea fi confirmat de rațiune. Promovau libertatea religioasă, și acolo unde au putut exercita influență asupra autorităților, au făcut-o, obținând libertate religioasă pentru toți
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
făcut». Primele opt articole ale simbolului niceno-constantinopolitan reprezintă formula dogmatică adoptată de acest sinod. Din punct de vedere ecumenic "Credo"-ul (Crezul) de la Niceea a afirmat în contra ereticilor arianiști pentru prima dată la nivelul întregului Imperiu Roman necesitatea recunoașterii Sfintei Trinități (Dumnezeu, Isus Christos și Duhul/Spiritul Sfânt) ca piatră de temelie a religiei Imperiului, Orthodoxismul catolic. Arianismul, era potrivnic acestei dogme și era adoptat de triburile germanice ce intrau în contact cu civilizația romană. El va supraviețui încă multe secole
Primul conciliu de la Niceea () [Corola-website/Science/299476_a_300805]
-
despre simbolismul Crucii, după Guenon, nu are nici un rost. Labirintul se rezolvă în Mandala, Mandala fiind starea finală. În cazul lui Silviu Oravitzan, Mandala este autentificată de ceea ce se numește, în reprezentările metafizice, tetraedrul. Este triada creștină, care pornește de la trinitate, pe care ne-o oferă pictura lui Rubliov. Tetraedrul este foarte necesar așezat în arhitectura bisericilor bizantine: cei patru evangheliști care sunt pe cele patru coloane care susțin cupola. Cupola este centrul. Ei sunt și punctele cardinale, sunt și semnele
Silviu Oravitzan () [Corola-website/Science/302825_a_304154]
-
consideră Biblia regula supremă de credință și practică și standardul prin care va fi testată orice învățătură și experiență în conformitate cu doctrina protestantă "Sola Scriptura" Mare parte din teologia Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea corespunde învățăturilor evanghelice, cum ar fi Trinitatea și infailibilitatea Scripturii. Învățături distincte sunt despre starea omului în moarte și doctrina judecății de cercetare. Biserica este cunoscută și pentru accentul pus pe dietă și sănătate, înțelegerea holistică a persoanei, promovarea libertății religioase și pentru principiile și stilul de
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
magistrat ca fiind la fel de utile.” Deismul a devenit proeminent în secolele 17 șî 18, în timpul iluminismului, în special în Regatul Unit, Franța, și Statele Unite, cu predilecție printre cei crescuți drept creștini, care au găsit că nu pot crede în doctrina Trinității, divinitatea lui Iisus, miracole sau inerența bibliei și a scripturilor, dar care credeau într-un zeu. Inițial nu s-au format congregații, însă în timp deismul a influențat puternic alte gurpări religioase, cum ar fi unitarianismul și universalismul, care s-
Critica religiei () [Corola-website/Science/326001_a_327330]
-
are o autoritate absolută și deci nu poate fi modificat decât de către alt Conciliu comun al întregii Creștinătăți. În acest sens, Biserica Romano-Catolică ar deveni schismatică (cea care ar provoca divizarea creștinilor). Ortodoxismul consideră adaosul Filioque la Crez(Crezul Sfintei Trinități) ca pe o erezie antitrinitară, întrucât afectează sau dezechilibrează relațiile dintre persoanele Sfintei Treimi. Suportul evanghelic invocat este Evanghelia după Ioan, capitolul 14, versetul 16, unde Iisus Hristos spune Apostolilor (după ce, în versetul anterior, îi indeamnă să păzească poruncile Lui
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
Anselm încearcă să demonstreze anumite adevăruri ale credinței, căutând așa-numite "rationes necessariae" (rațiuni necesare) pentru acestea. În "Proslogion" încearcă să găsească astfel de rațiuni necesare pentru existența și natura lui Dumnezeu, după ce în "Monologion" adusese rațiuni pentru ideea de Trinitate. "De ce s-a făcut Dumnezeu om" este o încercare similară privind întruparea. Miza acestor încercări este o punere a rațiunii în situații similare ascezei, motiv pentru care textele lui Anselm nu abundă în citate sau referiri biblice cât mai ales
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
biblice cât mai ales în argumentații dense, menite a confirma compatibilitatea totală dintre rațiune și credință. Pentru Anselm, "argumentum" nu înseamnă „argument logic” ci mai degrabă dovedirea cu ajutorul unei experiențe. În acest fel Anselm încearcă să experimenteze totul, inclusiv existența Trinității. Toate acestea, fără a considera că nu mai trebuie să rămână nici un mister sau taină în credință. El demonstrează că Dumnezeu este treimic dar nu explică modul în care se raportează Persoanele divine una la alta. Pe de altă parte
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
ținutul Champagne, unde construiește un mic oratoriu pe care îl numește Paracletus, subordonat mănăstirii St. Denis. Are atâta audiență încât la un moment dat oratoriul său este reconstruit din piatră. Între timp (1121), una din lucrările sale, "De Unitate et Trinitate Divina", este condamnată la Conciliul din Soissons. Abélard se simte în pericol, crezând că va fi persecutat. Lucru care se și întâmplă oarecum după ce, fiind ales ca abate la mănăstirea Sf. Gildasius din Ruys, Bretania, călugării de acolo se arată
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
ani începe o altă polemică majoră, dusă până la conflict, cu Bernard de Clairvaux. Acesta îl acuză pe Abélard, la Conciliul de la Sens, în 1141, de erezie. Motivele acestei acuzații sunt mai multe, cel mai important, se pare, constând în considerarea Trinității ca simplu atribut divin (ca teolog, Abélard a fost adept al dialecticii, fapt ce l-a condus mereu la formularea unor enunțuri bizare despre adevărurile de credință; el trata, de pildă, dogma trinității în conexiune cu teoria atributelor divine). Un
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
mai important, se pare, constând în considerarea Trinității ca simplu atribut divin (ca teolog, Abélard a fost adept al dialecticii, fapt ce l-a condus mereu la formularea unor enunțuri bizare despre adevărurile de credință; el trata, de pildă, dogma trinității în conexiune cu teoria atributelor divine). Un alt punct fierbinte al activității sale îl constituie cartea Sic et non, constând în citate din Sfinții Părinți, aranjate astfel încât să contrazică adevărurile teologiei, fără a oferi o soluție la aceasta. Abélard părăsește
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
în care Abélard se afla la Cluny, constând într-un tratat de logică din patru cărți, în care expune teoria diviziunii și definiției, comentează pe Porfir, Boethius și Categoriile lui Aristotel), "Glossulae in Porphyrium". Textele teologice sunt: "De unitate et trinitate divina" („Despre unitatea și treimea divină”, 1120, tratatul condamnat la Conciliul de la Soissons), "Sic et non" („Da și nu”, 1122-23), "Theologia Christiana" (1124-1136), "Expositio ad Romanos" (Expunere despre [Epistola lui Pavel] către romani), "Ethica seu Scito teipsum" („Etica sau cunoaște
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
să se bazeze pe rațiune. Identificarea filosofiei cu teologia are loc la Abélard în alt sens: nu în sensul urcării filosofiei la rangul de teologie (ca la Eriugena), ci în sensul coborârii teologiei la nivelul logicii sau dialecticii. Până și Trinitatea divină este comparată, la un moment dat, cu un silogism. Toate acestea nu înseamnă că Abélard ar fi voit să pună în criză importanța credinței sau că nu a fost conștient și atent la pericolul căderii în erezie. Dimpotrivă, ar
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]