260 matches
-
roman". Chiar dacă nu toate observațiile de acest gen sunt convingătoare, unele suportând amendamente sau retușuri, cert este că exegetul reușește să facă o bună descriere a operei scriitorului și nu se înșeală în problemele de fond. Cu privire la ultimul roman al tripticului (Jocurile Daniei), criticul insistă asupra detaliilor privitoare la fondul autobiografic care l-a generat (relația scriitorului matur cu o tânără de 19 ani), împrejurare care justifică publicarea sa postumă la o dată destul de târzie. Dincolo de aceste detalii, exegetul emite aprecierea că
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
Eimuntas Nekrosius, pus în scenă în 1997. Am văzut cîndva doar prima parte. Trebuia să fug la avion. Așteptam cu sufletul la gură acest „Hamlet". După „Macbeth" și „Othello" de acum doi ani, prezente în Festivalul la Craiova și București, tripticul Shakespeare al lui Nekrosius și-ar fi găsit forma completă în memoria mea. Cred că punctul numărul unu al montării lui Thomas Ostermeier cu „Hamlet" la Schaubuhne din Berlin este versiunea scenică și traducerea semnate de Marius von Mayenburg. El
Forța cuvîntului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6330_a_7655]
-
lupă, fie că e vorba de holocaust sau de conflictele dintre arabi și evrei. Adresându-se unei tinere membre a acestei etnii, poetul observă că "noi șarabii din Palestinaț suntem celebri pentru că voi sunteți dușmanii noștri". Al doilea element al tripticului răstoarnă balanța. Acum, nu imaginile sunt concludente, toată miza se concentrează la nivelul interacțiunii verbale ale personajelor insuficient individualizate. Aici e momentul când Godard își rezervă un personaj: el însuși, ținând o prelegere în fața unor studenți din Sarajevo. Firește, vorbește
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
primit-o în timpul unui concert, iar minunea care îi va fi oferită în anul când împlinește 40 de ani îl face să se simtă cu adevărat împlinit. "Stimați meseni. Acum, în anul de grație 2012, tind să duc la îndeplinire tripticul omului realizat: copac plantat, apartament achitat și... ce mai era... aaa, copilul! Anul acesta, de 40 de ani, nu puteam să primesc un cadou mai frumos decât un prinț sau o prințesă moștenitoare!”, a spus încântat Brenciu, scrie protv.ro
Brenciu, la aflarea veștii că va fi tată: Sunt cu adevărat în Țara Minunilor () [Corola-journal/Journalistic/73597_a_74922]
-
tabloului, dar nici nu iese complet din el. Este acolo pentru a ne reaminti că lumea creată pe pânză este una artificială, la granița dintre real și imaginar. Motivul cheii de fier e mult mai complex la Bacon, o dovedește tripticul expus spre ilustrare, Triptych, In Memory of George Dyer, 1971. Ca și în tabloul lui Picasso, cheia, pe punctul de a fi introdusă în broască, se află între două lumi, definește granița dintre ele. Localizat în panoul central, punctul focal
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
spre ilustrare, Triptych, In Memory of George Dyer, 1971. Ca și în tabloul lui Picasso, cheia, pe punctul de a fi introdusă în broască, se află între două lumi, definește granița dintre ele. Localizat în panoul central, punctul focal al tripticului nu este însă cheia, ci gaura cheii. Privirile, ghidate de mâna personajului, marcată convenabil cu roșu, converg către conturul acesteia. În picturile lui Bacon conturul ovoidal ocupă poziții, suprafețe și funcții variabile. Cel mai adesea el delimitează o suprafață plană
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
și funcții variabile. Cel mai adesea el delimitează o suprafață plană orizontală, în încăperi cu aspect de arene, paturi sau covoare rotunde, dar conturul poate migra în planul vertical al unei uși, devenind o minusculă gaură a cheii, ca în Tripticul în memoria lui George Dyer, Trei studii ale Isabelei Rawsthorne, 1967 și Pictură, 1978. În toate aceste tablouri, motivul cheii apare inseparabil de contur. Cheia reamintește caracterul artificial al tabloului, care nu este decât o imagine a lumii, dar gaura
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
Cruci. Reluată de-a lungul anilor, crucificarea e o temă baconiană majoră. În această fază inițială, Bacon e preocupat de prezența colosală a Figurii. Rezultat al distorsionării organice a corpului uman dincolo de limita omenescului, fiecare din cele trei Figuri ale tripticului este tratată cu tușe groase de culoare stratificată, densă, ce crează un extraordinar efect tactil, de carne ruptă, schingiuită, abandonată fragilității ei. Carnea furnizează Figurii materialul corporal, după cum oasele formează structura materială a corpului. Atletismul excesiv al Figurii imprimă cărnii
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
realități, nu e totuși moartă, căci pare că tresare, chinuită de convulsiile suferinței. Tabloul nu se vrea o reprezentare sau o ilustrare a crucificării. Bacon nu are decât cuvinte de dispreț pentru reprezentare, ilustrație și narațiune. Între elementele și Figurile tripticului său nu se țese nici un fir epic, nu se stabilește decât un raport strict pictural, care se sustrage oricărei narațiuni, cu atât mai mult cu cât cele trei Figuri de la piciorul crucii nu sunt personajele în nod tradițional reprezentate în
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
strict pictural, care se sustrage oricărei narațiuni, cu atât mai mult cu cât cele trei Figuri de la piciorul crucii nu sunt personajele în nod tradițional reprezentate în pictura creștină, ci trei eumenide. Privită din acest unghi, nici o asociere posibilă între tripticul baconian și crucificarea picassoescă (La Crucifixion, 1930), unde intenția epică e explicită. Plată, fără adâncime, compoziția aruncă haotic toate personajele în prim plan. O neliniștitoare senzație acustică, de zăngănit de arme, fâlfâit al penelor coifurilor, de sunet sec al zarurilor
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
arme, fâlfâit al penelor coifurilor, de sunet sec al zarurilor aruncate pe o suprafață lucioasă și mai ales de strigăte, urlete, răcnete ce ies din gurile larg deschise completează tabloul. Această hărmălaie contrastează cu imensa liniște ce se degajă din tripticul lui Bacon. În ciuda gurilor larg deschise care urlă, sau, dimpotrivă gem cu dinții încleștați, în tablourile lui Bacon e liniște - căci chiar fără să fie închise în armătura rigidă (aceasta apare mai târziu la Bacon, odată cu strigătul mut al Papilor
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
influența clară a lui Picasso asupra lui Bacon: gura dotată cu o armătură de dinți a Figurii din panoul din dreapta este preluată de la Picasso. Iar vălul de pe ochii făpturii din panoul central descinde direct dintr-un crochiu de Picasso după tripticul lui Grünewald (La Crucifixion, étude de détails, 1932). 4. Tauromahii Dincolo de apropierea strict tematică și deformările trupești inerente subiectului, între tauromahiile baconiene și picassoene este un contrast remarcabil: la Bacon lupta se dă în arene închise (aproape) ermetic, fără spectatori
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
desigur admirate de Bacon, care se afla atunci la Paris - se află și studiile pentru un tablou din 1923, Flautul lui Pan. Viața imaginilor expune a doua variantă (tot din 1923), pe care o pune într-o paralelă îndrăzneață cu Tripticul - august 1972 lui Bacon. Cele două personaje picassoene masculine în chiloți albi cézannieni, pe fundalul unei mări albastre secționate de doi pereți ocru-gălbui, cât și cele din Tripticul baconian respiră, după părerea Annei Baldassari, aceeași atmosferă elegiacă față de masculin. Elemente
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
tot din 1923), pe care o pune într-o paralelă îndrăzneață cu Tripticul - august 1972 lui Bacon. Cele două personaje picassoene masculine în chiloți albi cézannieni, pe fundalul unei mări albastre secționate de doi pereți ocru-gălbui, cât și cele din Tripticul baconian respiră, după părerea Annei Baldassari, aceeași atmosferă elegiacă față de masculin. Elemente concrete comune ambelor tablouri susțin această opinie: compozitia tripartită, gestica personajelor, cromatica dominată de ocruri moarte. Majoritatea picturilor lui Bacon sunt serii de câte trei, reunite sub același
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
Elemente concrete comune ambelor tablouri susțin această opinie: compozitia tripartită, gestica personajelor, cromatica dominată de ocruri moarte. Majoritatea picturilor lui Bacon sunt serii de câte trei, reunite sub același titlu și denumite triptic. Deși formează o serie, panourile izolate ale tripticului întăresc incomunicabilitatea dintre personaje, anulează narațiunea. Aparent, cel din august 1972 neagă idea de triptic, căci cele două panouri laterale sunt aproape identice: George Dyer pe scaun, profilându-se pe hăul ordonat, dreptunghiular al ușii. Pare că nu și-a
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
căci cele două panouri laterale sunt aproape identice: George Dyer pe scaun, profilându-se pe hăul ordonat, dreptunghiular al ușii. Pare că nu și-a schimbat deloc poziția, picior peste picior pe un scaun cu spătar. Atunci, de ce pictează Bacon triptice? La o privire atentă, cele două personaje ale panourilor laterale sunt într-un remarcabil contrast de tipul degradare/regenerare, descompunere/recompunere. Acolo unde corpul din stânga apare degradat, mâncat de negrul pe care se profilează, cel din dreapta e regenerat, iar cavității
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
introduce un ritm, o cadență. Unul pasiv, celălalt activ, în timp ce panoul central - reprezentând două figuri înlănțuite - introduce un al treilea ritm, uniform. Această schemă compozițională - panourile laterale într-un subtil contrast, încadrând panoul central cu figuri înlănțuite - apare în multe triptice baconiene. După Deleuze, tripticul baconian introduce în pictură ritmul, ca esență a picturii. Iar tripticul din august 1972 este una din cele mai profund muzicale picturi ale lui Bacon. Ca și Picasso, Bacon este un burete - absoarbe imaginile care-i
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
cadență. Unul pasiv, celălalt activ, în timp ce panoul central - reprezentând două figuri înlănțuite - introduce un al treilea ritm, uniform. Această schemă compozițională - panourile laterale într-un subtil contrast, încadrând panoul central cu figuri înlănțuite - apare în multe triptice baconiene. După Deleuze, tripticul baconian introduce în pictură ritmul, ca esență a picturii. Iar tripticul din august 1972 este una din cele mai profund muzicale picturi ale lui Bacon. Ca și Picasso, Bacon este un burete - absoarbe imaginile care-i cad sub ochi, orice
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
înlănțuite - introduce un al treilea ritm, uniform. Această schemă compozițională - panourile laterale într-un subtil contrast, încadrând panoul central cu figuri înlănțuite - apare în multe triptice baconiene. După Deleuze, tripticul baconian introduce în pictură ritmul, ca esență a picturii. Iar tripticul din august 1972 este una din cele mai profund muzicale picturi ale lui Bacon. Ca și Picasso, Bacon este un burete - absoarbe imaginile care-i cad sub ochi, orice imagini, toate imaginile. Atelierul lui este o mină, o bancă de
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
mai ales confirmarea hotărâtoare a istoriei" (p. XXV): în secolul următor, țările sud-est europene, între care un loc de seamă îl ocupă România, și-au extins sau câștigat autonomia până la independența deplină. Între alte scrieri, încheiate sau elaborate în Rusia, tripticul major, care i-a asigurat gloria postuma, este constituit din: Incrementa et Decrementa Aulae Othmannicae, începută - potrivit precizărilor aduse de Andrei Pippidi - în limba greacă, la Constantinopol, în anii 1706-1710, transpusa și încheiată în latină, în Rusia, după 1714; Descriptio
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
totul intra în uitare. Dar cum se zvonea, imediat după 23 august 1944, că vor fi epurați foștii naziști din SSR, poetul a trimis către Comitetul de Conducere al Societății o scrisoare memoriu în care se disculpa, nepomenind nimic de tripticul publicistic din Falanga. Și despre memoriu s-a aflat în lumea scriitoricească. Atunci Lemnaru, în Dreptatea din 6 decembrie 1944, pe care o conducea prietenul N. Carandino, la rubrica de el alimentată "De la Apus la Răsărit", făcea cazul public, avertizîndu-l
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
mâna sa. Aducând alături, uneori pentru prima oară după secole, circa 50 de picturi înrudite, manifestarea de la Frankfurt a oferit experților posibilitatea de a face comparații directe și de a valida sau respinge atribuiri curente. Pus în fața unor capodopere precum tripticul "Merode" sau altarul numit "Miraflores", vizitatorul obișnuit nu poate fi decât uimit de veridicitatea reprezentării unor detalii pe care noua tehnică în ulei o face posibilă. Inspirați de arta miniaturiștilor medievali, pictorii neerlandezi ai secolului al XV-lea pictează cu
Începuturile picturii în ulei. Personalități și influențe by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6849_a_8174]
-
mod, în Fragmente ale unui discurs amoros, ale căror urme sunt evocate, fie prin opere picturale la care face aluzie, printre acestea gravuri ale lui Werther, fie prin imagini filmografice. Un spațiu mai circumscris este consacrat, pe de altă parte, tripticului Sade, Fourier, Loyola, în care libertinul, utopistul și misticul, logoteți sau fondatori de limbi, sunt prezenți prin gravurile din cele 120 de zile ale Sodomei, caiete manuscrise despre Noua lume amoroasă și planșe care ilustrează Exercițiile spirituale. Numeroase alte faze
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
sensuri adînci. Autorii cresc sau, din contră, regresează de la o carte la alta. După o capodoperă de multe ori urmează o tăcere care traduce, în realitate, o neputință și rare sînt ocaziile în care ei mai reușesc să-și revină. Tripticul romanelor lui Svevo, servite integral, potențează adevărata față a prozatorului care, citit pe bucăți, nu spune mare lucru. Un prieten, mare admirator al lui Svevo, insinua că o lectură cronologică a celor trei romane ar ascunde un fir evolutiv și
De ce-l iubim pe Svevo? by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11352_a_12677]
-
biciut de discordanțe, excese de ton sau producții mediocre. Revista condusă de Ioan Moldovan și Traian Ștef place de la un cap la altul și de la un articol la celălalt. În numărul din iunie-iulie 2007, atenția ne-a fost atrasă de "Tripticul" lui Al. Cistelecan dedicat cărților lui Alexandru Mușina, Dan C. Mihăilescu și Horea Poenar. Observațiile lui Al. Cistelecan au limpezimea, moderația și pertinența unui veritabil critic literar. "Nu-ncape vorbă că Mușina face eforturi de obiectivitate, dar prezumția că există
Tancul rusesc al lui Mușina by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9243_a_10568]