345 matches
-
fără îndoială muzică "naționale" deși nimic în ea nu e național, nici arie, nici text, în cazurile cele mai multe nici numele compozitorului. Daca, în sfârșit, cineva strică o piesă franceză, războtezînd numele personajelor și bădărănind stilul - care rămâne străin cu toate trivialitățile cu care se presară - e autor național, a scris o piesă națională, a lucrat spre ridicarea teatrului național. Daca deschidem ziare de științe naturale, de medicină, de ce-o fi, ne ia ochii lipsa de respect pentru limbă, primirea de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Logica clasică este prescrip-tivă sau prohibitivă: ea îți interzice să faci o operație sau alta. Or, nu există vreo logică prescriptivă a terțului inclus. Nu poți spune că, în orice situație, această foaie de hîrtie este și o pijama. Banalitatea, trivialitatea, gîndirea fragmentară ascultă de logica aristotelică. Terțul inclus se impune atunci cînd apare un anumit tip de problemă profundă. Și iată de ce recunosc necesitatea introducerii acestui terț, a depășirii acestei constrîngeri a logicii care împiedică orice contradicție, dar, spre deosebire de tine
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
după cum declara marele compozitor. Piesa lui Victor Hugo era considerată lèse majesté și interzisă de a fi reprezentată. Cenzorul austriac De Gorzkowski sublinia într-o scrisoare din 1850 că subiectul piesei lui Hugo era ʺun exemplu respungător de imoralitate și trivialitate“. Pe bună dreptate Verdi se temea că ar fi putut să apară dificultăți cu cenzură, dar Piave - după ce a sondat terenul la Veneția - l-a asigurat că nu vor fi probleme, astfel că munca de creație a început sub titlul
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
la dispoziție ca să înceapă să lucreze cu adevărat la Rigoletto și probabil nici nu a început să compună partitura înainte de sfârșitul lui Noiembrie. Oricum, puțin după aceasta, cenzură politică din Veneția a intervenit atrăgând atenția asupra “dezgustătoarei imoralități și a trivialității obscene“ a libretului și a impus o interdicție absolută a reprezentării operei la Veneția. Verdi s-a înfuriat și i-a reproșat vehement situația lui Piave, refuzând să scrie o nouă opera și oferind în schimb Teatrului La Fenice opera
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
mare libertate pe motivul Amfitrion. Olimpul ia uneori chipul mahalalei bucureștene, alteori pare consiliul de administrație al unei firme moderne. Teza antirăzboinică e estompată de acțiunea plină de antren și de vervă debordantă a dialogurilor, nu lipsite, totuși, de unele trivialități. O demitizare se încerca și în comedia Napoleon & co., însă aici șarja e excesivă, iar comicul de limbaj se limitează la efecte facile. SCRIERI: De necredzuta viață a dumnealui Ioniță căpitan de oaste, scrisă de dumnealui Iancu Zogravul, București, 1934
ANESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285365_a_286694]
-
În propria lui persoană”, superioritatea aristocratică a spiritului, adorarea distincției, simplitatea eleganței, originalitatea, plăcerea de a uimi și „orgolioasa satisfacție de a nu fi niciodată uimit”, un cult de sine Însuși exacerbat, spiritul de opoziție și revoltă, blazarea, răceala, refuzul trivialității, al vulgarității. Cu o rară intuiție (venită probabil din faptul că dandysmul nu e, pentru el, doar un obiect de analiză, ci și - până la un punct - un mod de a trăi), Baudelaire trasează Întregul „program” al unui stil dincolo de epoci
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Pentru toți acești nefericiți, viața se rezumă la pâine În covată, iar eleganța, la un cufăr plin cu cârpe. Micul negustor, sublocotenentul, funcționarul mărunt reprezintă figuri mai puțin degradate ale vieții ocupate; Însă și existența lor stă sub semnul aceleiași trivialități. Aceeași muncă, aceiași scripeți: doar că mecanismul este ceva mai complicat, iar inteligența Își face oarecum simțită prezența. Departe de a-l reprezenta pe artist, În mintea acestora, croitorul se prezintă Întotdeauna sub forma unei necruțătoare facturi de plătit: instituția
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
lei ori dandy, toți acești bărbați au aceeași sorginte; purced cu toții din același caracter de opoziție și revoltă; sînt cu toții reprezentanți a ceea ce e mai bun În orgoliul omenesc, a acelei nevoi, prea rară astăzi, de a combate și nimici trivialitatea. De aici se trage, la dandy, trufașa atitudine provocatoare pînă și În răceala ei. Dandysmul apare mai cu seamă În epocile de tranziție În care democrația nu este Încă atotputernică, În care aristocrația nu este decît În parte zdruncinată și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fascinație. Individul, conștient de excepționalitatea sa, subliniază prin semne, variabile de la o epocă la alta, neaderența lui congenitală la spiritul vremii sale, separația radicală, prin mijlocirea disprețului, Înțeles ca o tehnică ascetică de apărare a unicității sale, de indistincția și trivialitatea celorlalți. La Byron, unul dintre protagoniștii ostentativi ai acestui stil de viață, ca și la Chateaubriand, unul dintre protagoniștii săi disimulați (amândoi contemporani cu George Brummell), dandysmul Îndeplinește o evidentă funcție compensatorie. Neputându-și domina, În mod nemijlocit, epoca, asemenea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
erosul are aspectul unui delir permanent. Odată eliberate de complexele culturale, personajele devin „animale sănătoase”, de o indescriptibilă vulgaritate. Unele pagini din romanele lui B. sunt în drum către pornografia în stare pură, iar scenele de dragoste au, câteodată, o trivialitate penibilă. Echilibrate și lipsite de asperități sunt povestirile din Răfuieli boierești. A suta necredință (1932), anecdote trase către studiul de moravuri și pitorescul obiceiurilor. SCRIERI: Reacțiune, București, 1918; Originele democrației române, București, 1922; Cărvunarii, București, 1928; Neamul Coțofănesc, București, 1930
BARNOSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
concluzie putem spune că fața este un index de valori psihice. 3.2.1.1. Râsul și plânsul O analiză interesantă și subtilă a râsului o datorăm lui Dostoievski care spunea: “de cele mai multe ori râsul dă în vileag o anumită trivialitate, îl micșorează pe om, deși cel care râde nu-și dă aproape niciodată seama de impresia pe care o produce. [...]. Majoritatea covârșitoare a oamenilor nici nu știu să râdă. De altfel, râsul nu se învață; e un dar înnăscut pe
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
cercetarea furnizând un sistem de măsurare obiectiv, eficient și ușor de administrat. În plus, studiile au putut fi întreprinse pe subiecți obișnuiți (eșantioane de indivizi fără abilități speciale). În ce privește aspectele negative, critica adusă de cercetători a vizat în primul rând trivialitatea testelor de tip creion-hârtie, considerate metode inadecvate de măsurare a creativității (vezi studii în Sternberg, 1986); se recomandă utilizarea alternativă sau înlocuirea lor cu produse creative mai reprezentative de tipul probelor scrise sau desenate. În al doilea rând, alte critici
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ne măsurăm suferința cu cea a aproapelui nostru. La toate acestea se adaugă practicarea filosofiei ca șansă de purificare, de înțelepțire și de reconciliere cu sine, cu ceilalți și cu lumea. Preocupându-ne de splendorile filosofiei, interpunem între noi și trivialitatea lumii o distanță utilă și necesară pentru a ne făuri o viață fericită și plină de voioșie. IV ANAXARH și „natura îndrăgostită de plăcere” -1Să-ți muști limba și s-o scuipi... Tot așa cum Hipparh pitagoricianul are un discurs vag inspirat
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
niciunul nu dispune, asemeni lui Platon, de venituri familiale care să-i permită să trăiască fără a munci și a-și valorifica talentele și cunoștințele. Platon detestă medierea salariului, ca toate persoanele destul de înstărite pentru a-și permite să disprețuiască trivialitatea banului. Itineranți, proveniți din medii modeste, sofiștii dispuneau doar de acest mijloc pentru a-și asigura subzistența. Lui Platon nu-i plac săracii obligați să muncească; și nu-i apreciază nici pe filosofii care acceptă să caute contactul cu publicul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Drumul spre centru, 1991). Μ Omul modern trebuie să recurgă tot mai mult la practici ascetice și contemplative pentru a realiza ceea ce se cheamă o „depășire de nivel existențial”, adică o ieșire din smogul unei realități dominate de egoism, invidii, trivialități și nedreptăți de tot felul. Μ Ajuns la sfârșitul ciclului vieții, omul retrăiește, ca Într-un film mental, principalele etape sau momente ale vieții sale. De unde oare această nevoie ca, În ultimele momente ale vieții sale, omul să-și retrăiască
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
unei înfruntări sisifice a destinului și laitmotivul speranței. Egocentrismul, egolatria sunt corolare ale ideii romantice de damnare, dar în acest mit al poetului - dezmoștenit al sorții - se întrevede, dincolo de complexul frustrării, sentimentul unei incompatibilități definitive între aspirațiile geniului și obtuzitatea, trivialitatea lumii: „Poetul trebuie să fie îngerul-om”. Ceea ce le reproșează el contemporanilor este insensibilitatea la valorile superioare ale spiritului; ostilitatea și ingratitudinea împing spre mizantropie (La bestii), tensiune vindicativă (Ură) și orgoliu al solitudinii (Moise, Leul). Adversitatea destinului și încercările
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
ca și prin sancțiunile eternului „însoțitor” Rânzei, care cenzurează orice încercare de autoiluzionare a personajului. Spre deosebire de Căderea în lume, asemenea trucuri lasă însă acum impresia de autopastișă. De aceea, mai importantă este dimensiunea erotică: deși marcată adesea de artificiozitate și trivialitate, aceasta se desăvârșește în scena dezvirginării tânărului Cezar, considerată, datorită amestecului rar de sexualitate, tandrețe și umor, „o capodoperă a genului” (Alex. Ștefănescu). Privite în ansamblu, numeroasele cărți de publicistică ale lui Ț. au caracter memorialistic, moralist și livresc, fiind
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
se constată efectele faptelor și conduitelor morale. Este foarte dificil să se prevină anumite comportamente individuale și colective ale tinerilor proveniți din familii lipsite de moralitate. Conduite și atitudini profund dăunătoare climatului sănătos de muncă sunt: vagabondajul, huliganismul, parazitismul social, trivialitatea, consumul de alcool, de plante etnobotanice și droguri. Educația morală în familie presupune interacțiunea tuturor factorilor educaționali, care asigură formarea și dezvoltarea conștiinței și comportamentului moral al copiilor în concordanță cu principiile și normele moralei societății actuale. Pentru rătăcirile unor
ATRIBUȚIILE FAMILIEI ÎN PROCESUL EDUCAȚIEI MORALE ŞI ŞCOLARE A TINEREI GENERAȚII. In: Arta de a fi părinte by Teodora Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1416]
-
de lumea contemplată și reconfigurată în text, cu care scriitorul nu vrea ori ezită să se identifice. Personajele, sumar creionate, însă memorabile prin destin, limbaj și comportament, își trăiesc, cu resemnare uneori, cu exasperare alteori, existența desfășurată între estetism și trivialitate. Maniera predilectă este aceea a alăturării celor mai diverse tehnici narative, într-un vacarm epic ținut totuși sub control. Chiar într-unul din primele texte ale lui P., Biblioteca antiqua, critica remarcă un „ciudat amestec de «consignație» epică, unde coexistă
PORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
etice a poeziei (idealul coincidenței dintre viața și opera artistului). Tot în căutarea modelelor tradiției, monografia Lancea frântă (1995) se ocupă de lirica lui Radu Gyr. Există o demnitate, niciodată trădată, a expresiei poetice la Adrian Popescu, ce presupune eliminarea trivialităților și a stridențelor, metamorfoza miraculoasă a tot ceea ce rănește ochiul și sensibilitatea în caste imagini rezultate din filtrarea stilistică, dar, în ultimă instanță, și o manifestare a unei etici a scrisului artistic ce conotează, ca pe un adevărat crez superior
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
a povestirii la cele instituite de Noul Roman și de literatura absurdului, narațiunile amalgamează elemente din toate tipurile de roman - realist clasic, analitic, frescă, politic, popular, senzațional, de mistere, polițist, dezbatere. Aliază banalul cotidian cu extraordinarul și fantasticul, gingășia cu trivialitatea, frivolul cu poeticul, eroicul și carnavalescul, vulgarul cu sublimul, grotescul cu tragicul, realismul demitizat cu romantismul mizerabilist (idealizarea declasaților, disculparea delincvenților), relatarea cursivă, limpede cu dialogul polemic sofisticat, cu monologul contorsionat sau cu cel dramatic, uneori subiacent dialogului, pe care
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
studii de istorie și critică literară aparținând lui D. Murărașu (Articolele lui Eminescu în „Timpul”, Teoria păturii superpuse și Eminescu). De semnalat recenzia lui N.N. Crețu la Icoane de lemn, în care Tudor Arghezi este acuzat că „naufragiază în grosolană trivialitate”, la antipodul acestuia situându-se Mihail Sadoveanu, care „face parte dintre puținele excepții fericite care nu și-a înjosit talentul”. I.R.
PLEIADA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288845_a_290174]
-
cu oarecare imaginație plastică, sinistra părăginire a palatului domnitorului Mihail Sturdza, P. este unul dintre primii poeți români ai ruinelor. Însă vocația scriitorului moldovean, om cu un temperament pătimaș, nu e reflecția, ci satira, pamfletul. Cu sarcasme mușcătoare, degenerând în trivialități, satirele lui, tipărite postum, contestă îndreptățirea privilegiilor moștenite, fostul răzeș socotind că protipendada este răspunzătoare de starea de înapoiere a Moldovei. Cu zel justițiar, el izvodește o Vedenie, ce au văzut un schimnic Varlaam de la mănăstirea Secului din Moldova, la
POGOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
M., comentată extrem de aspru de E. Lovinescu și de G. Călinescu, care îi reproșează „truda de a îngrămădi «grozăvii» pentru a produce o obsesie, lipsă de discreție, de delicateță [...], beția de cuvinte, platitudinea de expresie ziaristică [...] și nepilduita masă de trivialitate ce se pune de-a curmezișul scriitorului în drumul spre literatură” (E. Lovinescu) ori „o atmosferă adesea dezgustătoare, de vulgaritate, priapism și halucinație” (G. Călinescu), rezistă, totuși, prin capacitatea de analiză psihologică, chiar dacă aceasta se exercită mai curând asupra unor
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
bile de apă ce vor / Pe-ascuns să ne intre-n urechi, / Mereu ne-ațin calea, în zori, / Melci putrezi și râme străvechi.” „Discursul îndrăgostit” al poetului e polimorf, fie ludic, candid și ghiduș, fie, alteori, afectat impudic, salvat de la trivialitate de ironia și candoarea de fond: „De ce nu vrei să-nnebunești, la ora cinci / După-amiază, când e atât de bine, / Și în sufrageriile adânci / Să faci pe preșuri tumbe dulci cu mine” ; „Ți-e trupul scos din muzici / De flaute
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]