504 matches
-
părăsiră castelul și până ajunseră la lacul Biwa, soldații nu avură idee unde urmau să lupte. La malul lacului erau acostate trei corăbii mari. Construite pe parcursul noului an, miroseau a lemn proaspăt tăiat. Abia după ce caii și oamenii se Îmbarcară tropăind, soldaților li se spuse că destinația lor avea să fie ori Honganji, ori Muntele Hiei. După ce traversară chipul autumnal al marelui lac, sosind la Sakamoto, pe malul opus, oamenii lui Hideyoshi avură surpriza de a vedea că armata condusă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În așteptare. Cei doi cercetași porniră În galop. Se știa că forțele inamice erau mult mai puțin numeroase decât ale lor, iar Nobushige respecta rezerva lui Shingen de a lua decizii pripite, dar era la fel de nerăbdător ca un cal nărăvaș tropăind din copite și aproape că nu se mai putea stăpâni. O ocazie militară poate dispărea exact În clipa necesară fulgerului ca să lovească! Cei doi cercetași reveniră În goană să dea raportul: — Observațiile lui Oyamada Nobushige sunt exacte. E un prilej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
seniorul Încă nu se Înapoiase. Oare era Încă Înconjurat de dușmani sau fusese ucis? Oricum ar fi stat lucrurile, ei fugiseră Înaintea stăpânului lor și erau atât de rușinați, Încât refuzară să intre În castel. Rămaseră pur și simplu afară, tropăind din picioare, În frig. Sporind confuzia, se auziră, dintr-o dată, Împușcături dinspre poarta de la apus. Era inamicul. Moartea Îi strângea din toate părțile. Iar dacă armata clanului Takeda ajunsese deja atât de departe, soarta lui Ieyasu stătea, Într-adevăr, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
toți ochii. Însă chiar și aceia care aveau bănuieli Înaintau grăbiți. Oamenii din spate nu făceau decât să ridice privirea spre stindardele care fluturau În fața lor; nu Încăpea nici o Îndoială că acela era drumul pe care avansau drapelele. Copitele cailor tropăiau pe pantele abrupte. Din când În când, zgomotul bolovanilor rostogoliți devenea aproape asurzitor. Armata semăna cu o cascadă ce nu Îngăduia să-i stea În cale nimic. Atât oamenii, cât și caii erau leoarcă de nădușeală și respirau, cu gâfâieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
e imposibil să vezi o parodie mai ridicolă: un Bartholo farsor, un Basile distras, un Figaro fanfaron, un Almaviva deocheat; toți cotcodăceau, tușeau, mieunau, îngăimau un recitativ imposibil, cu mișcări bruște, sacadate, dislocate! Ce groaznică denaturare! Ilustrul maestro ar fi tropăit de mânie, și umbra lui Beaumarchais trebuie că s-a cutremurat din această cauză. Repertoriul valah se compune din piese traduse din franceză, cu titluri și nume de autori mai mult sau mai puțin fidele; sunt mai ales vodeviluri; puține
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în iatacul în care încă plutea mireasma caldă a dragostei". În lumina dezintegratoare de mituri, adevărul iese la iveală: "nu era decât vechilul". Admonestat de îndrăgostită, acesta își verbalizează prompt suspiciunile; bruscat, devine amenințător. În cele din urmă, "a ieșit, tropăind din cizmele grele". Profilul de anxioasă al protagonistei este dublat de unul eminamente mistic. Pasajul următor este o remarcabilă radiografie sinestezică a unui desengaño erotic. Este o metamorfoză a senzualului în trivial; o subită maculare a universului intim, de a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
spontan entuziasmul consumatorilor. ș...ț Gustul, ochiul, urechea spectatorului trebuie neîncetat violate. Opera de artă trăiește numai prin ignorarea tuturor regulelor cunoscute ș...ț Opera de artă nu poate fi o ușă deschisă prin care ghetele murdare ale publicului să tropăie insolent. ș...ț Spectatorul trebuie deci siluit. Cu chipul acesta, arta e salvată de platitudinea necurmat amenințătoare”. Se poate deduce de aici că pentru Voronca - și pentru avangardă în genere - publicul este privit la modul generic, prin modelul negativ al
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
e absentă, iar cosmosul întreg se descoperă privirii extaziate ca pură transparență, realitate esențializată, ieșită din timp: „Timpul și spațiul albesc departe ca niște resturi ale iernii defuncte”, „O viață nouă coboară din munții limpezi”, „un nor cu ugerul plin tropăia în curte”, „anotimpurile (sunt) amestecate ca niște polenuri / În gurile noastre devenite corole”, „Un geniu al apelor preschimba miresmele în luntri subțiri”, „Turme de curcubeie fumurii treceau prin zarea halucinată”, „Undițele au devenit harpe. Flintele flaute” etc. Într-un peisaj
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în România. Dacă el niciodată nu a recunoscut R.Moldova, nu recunoaște însăși denumirea de moldoveni și limba moldovenească", a declarat Voronin în plenul Parlamentului. Intervenția sa a fost întreruptă de deputații din cadrul coaliției de guvernare, care au început să tropăie și să bată cu pumnii în mese. "Eu nu ies așa de des și nu vă obosesc. Voi puteți să vă dezbrăcați și de pantaloni, să vă așezați jos și să bateți cu ce vreți. Nu văd niciun sens ca
Voronin, încă un atac la Băsescu: Nu știm dacă vine treaz sau beat by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/55856_a_57181]
-
cum strada fusese blocată la cele două capete de securiști care se îndreptau spre el, a intrat în holul blocului și a chemat ascensorul, și pe cînd acesta începu să coboare spre parter și pe treptele dintre etaje se auzeau tropăind cizmele altor securiști, deschise ușa și, așezîndu-se în genunchi, își puse capul pe marginea tunelului prin care cobora liftul care, ajuns la parter, îi reteză profesorului căpățîna, ca o ghilotină." Articolul lui Ion Papuc merită să fie citit de membrii
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10566_a_11891]
-
își punea șuba, își trăgea cizmele găurite și, cu gramatica sub braț, ieșea după taică-său în întunericul înghețat al străzii. Prăvălia era alături, iar înăuntru domnea o temperatură polară. Doi țărănuși ucraineni, Andriușka și Gavriușka, pe post de comisionari, tropăiau și își frecau nasurile cu mîinile vinete de frig. Cînd își zăreau stăpînul, înlemneau în poziție de drepți. Tata îi poruncea lui Anton să se așeze după tejghea și, după ce se închina de cîteva ori la icoana ocrotitoare a magazinului
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
realitate, obsesia cu pricina vorbește, destul de apăsat, despre complexele noastre de inferioritate, despre sentimentul că aparținem unei literaturi provinciale, de mică răspândire. Vrem și noi să fim luați în seamă și nu știm ce să facem pentru asta și atunci tropăim, tropăim, ca în binecunoscuta anecdotă. De curând, am descoperit subiectul reluat, la provocarea lui Daniel Cristea-Enache, în revista 22 (nr. 15, 15-21 aprilie). Dezbaterea ne-a atras atenția fiindcă participă la ea oameni care știu despre ce vorbesc: Norman Manea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2627_a_3952]
-
obsesia cu pricina vorbește, destul de apăsat, despre complexele noastre de inferioritate, despre sentimentul că aparținem unei literaturi provinciale, de mică răspândire. Vrem și noi să fim luați în seamă și nu știm ce să facem pentru asta și atunci tropăim, tropăim, ca în binecunoscuta anecdotă. De curând, am descoperit subiectul reluat, la provocarea lui Daniel Cristea-Enache, în revista 22 (nr. 15, 15-21 aprilie). Dezbaterea ne-a atras atenția fiindcă participă la ea oameni care știu despre ce vorbesc: Norman Manea, Dan
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2627_a_3952]
-
va urma, întocmai cum administrația, armiile napoleoniene. Dar chiar dacă unul din doi alegători va sta acasă în fatidica duminică a anului 2000 când se va trage o loterie pe langă care Bingo-Robingo e un fleac microscopic, aleșii noștri tot vor tropăi către parlament, de la dreapta la stanga, de la stânga la centru a ș.a.m.d. Mitică patrie a ciobănașului cu oaie grăitoare va rămâne tot scindata în două tabere opuse a complementare, ne asigură politologul a la bufet se vor înțelege destul de
Blestematul joc al alternantelor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17566_a_18891]
-
iar punctul unic — faimoasele „probleme organizatorice” — l-ar transforma pe atotputernicul Arogant de astăzi în ceea ce este: lutul întâmplător din care un politician infinit mai puternic decât el s-a distrat să modeleze un mic elefant ce-și imaginează că tropăie, neobservând că părintele său l-a creat fără picioare.
Senatul cu un singur exponat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14323_a_15648]
-
cearșafului întins la uscat fâlfâie un fluture, în mijlocul unei păduri în agonie unde putreziciunea citește cu ochelari de sevă protocolul cariilor din scoarță. Vară cu ploi aurii sau cu un nor răzleț de furtună deasupra unui câine care latră. Sămânța tropăie în pământ. Voci agitate, chipuri zboară pe firele de telefon cu aripi pipernicite și iuți peste mlaștinile kilometrice. Casa așezată pe un ostrov al râului își clocește temeliile. Fum perpetuu - ard hârtiile secrete ale pădurii. Ploaia dă târcoale pe cer
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
e doar capacitatea de a interpreta la același nivel o secvență sau alta. Uluitoare e abilitatea de a trece la pasajul muzical următor ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic: ca și cum spectatorii n-ar fi aplaudat, râs, fluierat în extaz, tropăit minute în șir, ca și cum interpreții din orchestră n-ar fi privit halucinați spre scenă, transpirând abundent, ieșiți complet din postura „oficială”, ca și cum dirijorul n-ar fi cedat prerogativele ce-i revin și n-ar fi stat, chiar el, monumentul de
Încă o seară la Operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4112_a_5437]
-
metamorfoze, răsfrîng, mai toate, o stupefiantă inadecvare. „Absurde de s’affoler”, găsește un intelectual incredul, Dudard; care, sceptic inveterat, va sfîrși totuși prin a ceda conformismului sinistru. Rinocerita care ne izbește astăzi se exhibă la noi cu o cinică dezinvoltură, tropăind în disprețul sfruntat al valorilor și al unui minimum de bună cuviință. Nu-i loc pentru vreo întîrziere în a-i recunoaște efectele nocive, cîtă vreme iasma ei malignă se aține asupra noastră, asmuțită împotriva structurilor respectabile, elaborate în lungi
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
ciuguliți lefuri pe plantația mogulului? NOTĂ: Acum asculați cu atenție declarația lui Voiculescu: "Puteam să cedez foarte ușor presiunilor și îmi era simplu să le zic celor de la Antena3 să-l lase în plata Domnului pe Băsescu". Asta însemnă că tropăiți regulamentar la comenzile patronului. Lăsați așadar povestea cu independența voastră. Punct", a scris Tiberiu Lovin. Sebastian Lăzăroiu " Ecuația Antena3 e destul de simplă acum. Proprietarul e închis și cam strâmtorat cu banii. Cu finanțarea nu e problemă. Cum am zis și
Ce spun oamenii apropiați de Traian Băsescu și presa "băsistă" despre Antena 3 by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81403_a_82728]
-
fum alt tărâm crestează ochiul neștiute sonuri șiroiesc în auz în apa din care sar pești zburători cu rotiri străvezii se primenesc păcatele zilei păsări cu două capete trag fuioare de fum amurginde pe zariște se aude un centaur ciclop tropăind cu copite de nouri margini de timp asfințit fapt de seară nebănuitul fum dăruitor Securea de umbră prin apele somnului curgându-mi alinătoare din tălpi până'n creștet o secure de umbră subțire spintecă fără milă șuvoiul de vise străluminarea
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
Atlanticului Unde ne întâlneam? Deasupra Atlanticului. Cuvintele, prin aglomerare, se condensau în două umbre verticale, ce răpăiau din palme și-și dădeau târcoale, ca-ntr-un flamenco, ce, treptat, topea bătrânul aisberg al timidității crase care deja ne consacrase. Eu tropăiam mărunt în spuma fustelor. El avea păr și ochi de matador. Și nu ne speriau vapoare, avioane și oceanul care-și zbârlea spinarea. Ce ne-alunga era ziua, vreun taifun sau depărtarea. Era noapte Era noapte și ca într-o
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
bântuite de spirite, noaptea îi era frică, noaptea tânjea după amantul arab, plecat cu afaceri, dar care își lăsase în casă mirosurile, angajații și rudele, care n-o întrebau niciodată nimic. Hafa îi aducea sucul de portocale și se retrăgea tropăind cu spatele către ușă, în timp ce ochii lui de cărbune îi fixau sfârcurile, sub bluză. Raouf curăța grădina, iar la prânz devenea ospătar pentru mâncarea pe care o găteau femeile toată dimineața, în bucătăria din bungalou. O servea încet, stând în spatele
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
bicicletei poate e o surpriză. țipai și nu reușeam să-ți extrag piciorul din spițe mă uitam în câmpul cu miriști nesfârșite dar te-ai eliberat singură cum ai făcut iar sângele mi-a revenit dintr-o dată în inimă. ai tropăit trei săptămâni prin apartament cu piciorul de ghips ca un pirat. istoria asta va trebui gândită de purtătorul de măturică. emoția lui zace deocamdată pe undeva prin gunoaie dumnezeul din micro doișpe dumnezeu e un cerșetor bărbos cu haine soioase
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
în subsolul întunecat al istoriei ca un ghimpe în carne simt fatalitatea de a mă fi născut om Dansam cu norii dansam cu norii pe un vârf de deal în copilărie dănțuiam ca bezmeticii-n ploaie sub turme de nori tropăind cu copitele pe deasupra capetelor albite de vreme și vremurile cădeau cu lovituri de ciomag noduros peste fragile viețile noastre retrase pe coama unui deal trăind cu spaima în sân de teama steluței roșii din abecedare se petrecea în inima unui
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
fantastic, cu frunze și pești care i s-au lipit "pe tâmple, la subsuori, pe mâini și pe pleoape". Un poem excelent, în cheia universală, cristică a miracolului, îmi pare Feofan. Vindecare: "L-am văzut coborând scările,/ cu cârjele subsuoară, tropăind/ când pe un picior, când pe altul,/ și atunci am strigat: stai,/ el însă continua să coboare mai departe/ fredonând aceeași melodie/ ce părea să nu aibă nici început și nici sfârșit;// cobora de parcă totul i-ar fi fost indiferent
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]