485 matches
-
în dube. Acolo îl cunoscuse pe Dan Iosif, plecat pe ultimul drum cu onoruri militare în urmă cu patru ani... Strivit de scuturi, trântit și călcat în picioare, lovit cu bastoane de cauciuc, s-a strecurat printre picioarele puternice ce tropăiau pe trupuri și s-a târât, pas cu pas, cât a putut de repede. Cineva l-a ajutat și l-a împins cu putere peste alții înspre o zonă mai liberă și de acolo a fugit cu greu, poticnindu-se
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
de mulțumire. Poneiul știa când se apropia ceasul de călărie a lui Roxette, când ea deschidea poarta, îl chema, încăleca pe spinarea lui cea moale și lucioasă, îl mângâia pe hreavă, îl dezmierda prin cuvinte drăgăstoase. Atunci el începea să tropăie voios pe izlaz, prindea viteză la fugă, și ieșeau în galop prin poarta larg deschisă. Treceau așa, ca adierea dulce a vântului, străbăteau întinderile, treceau podul de peste râu, apoi se afundau pe potecile cele sălbatice ale pădurii din întinsa moșie
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
JOC, de Ana Maria Bocai , publicat în Ediția nr. 1397 din 28 octombrie 2014. Nu mai joc, Am terminat de scris comedia, Fără zgomot Liniștea se adună peste nimic, Talgere lovesc cu putere, Timpanul nu se mai mișcă. Trop, trop ...tropăie Prin inima mea Un nărăvaș alb argintiu, Mă doare zgomotul Clipelor strivite Sub copitele lui Pana se înmoaie În uitare de nu mai știu ce. O venă zvâcnește Și mă invită să o trăiesc, Da ....plictiseală mare Agitate degete Se
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
să îl aștepte la răscruce, unde-l lăsa trenul. Nici un alt mijloc de transport nu putea răzbate în satul lor îngropat în omăt, în afară de săniile trase de cai și de biciclete, când erau drumurile practicabile. Bărbatul intră zâmbind în curte, tropăind zgomotos ca să scape de zăpada ce-i îngreuna mersul și pe care nu voia să o aducă în casă. Își îmbrățișă duios nevasta, dar privirea lui căuta umbra statornică și enigmatică ce nu se îndepărta de casa lor. Ar fi
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
mai scurt - să aflăm totul despre celălalt. Mâinile noastre s-au atins de nenumărate ori pe tăblia lăcuită a mesei, iar picioarele noastre s-au aflat într-o continuă căutare de contact fizic cu celelalte două. Ne doream reciproc. Hormonii tropăiau prin corpurile noastre, mai ceva ca o herghelie de cai sălbatici aflată într-o goană nebună prin preerie. Am simțit o imensă bucurie și ușurare atunci când, cu o voce voalată dar sigură, m-a întrebat: - Unde mergem ? La tine sau
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
Autorului CU ȘOAPTELE TALE Amintiri se răsucesc în mine în amurg pe un colț de stea Vise se nasc în pântece cu tine Tu mă-mbraci în așteptări, iubirea mea. Cu tine rătăcesc prin neguri și ploi Te aud cum tropăi cu dor în gând Soarele zâmbește timid cu noi Cu șoaptele tale iubite ce-n mine plâng In candelare de suflet pâlpâie vise Frunze palide, moarte putrezesc în noi Doar Luna ne zâmbește-n culise Printre ramuri dezgolite ale copacilor
CU ŞOAPTELE TALE de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378652_a_379981]
-
ne mișcăm, masa de manevră care, prin număr, a decis recenta derivă a țării. Una dintre cele mai nenorocite. Și mai de neimaginat, în 1996. Cei care acum burdușesc cele două camere sînt rudele în linie dreaptă ale fedeseneilor care tropăiau în ilustra sală ori de cîte ori cîte un brav "romantic", ce făcuse grea pușcărie comunistă, încerca să explice tropăitorilor cam cum vine chestia cu democrația. Ce spectacol vivant isca apariția, la tribună, a unui Dan Amedeu Lăzărescu, liberalul tobă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mergea prin Boiarsk, orașul siberian al copilăriei sale, și nu se întreba dacă era vis sau aievea. Se simțea prea slabă ca să se gândească la asta. Pe casa guvernatorului, deasupra intrării, atârna un drapel roșu. Doi soldați înarmați cu puști tropăiau în zăpadă de fiecare parte a ușii... Unele ferestre ale teatrului fuseseră sparte și astupate, în lipsă de altceva, cu bucăți din decorurile de placaj: se vedea ba un frunziș plin de flori albe, probabil cel din Livada cu vișini
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
că dansam cu o fată atât de matură. Păcălit de o fioritură neașteptată a orchestrei, am făcut o falsă manevră și pieptul meu s-a turtit de al ei. Efectul era mai puternic decât o descărcare electrică! Am continuat să tropăi fără să aud muzica, văzând, în locul chipului frumos al dansatoarei, un oval luminiscent. Când orcheastra a tăcut, ea m-a părăsit fără să spună un cuvânt, vizibil înciudată. Am traversat platoul, strecurându-mă printre perechi ca și cum aș fi umblat pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de către fiecare echipă în parte va prezenta blazonul completat, care va fi fixat apoi că în imaginea de mai jos. Coechipierii pot aduce completări. Dacă blazonul a fost corect completat, ceilalți colegi vor aplaudă, iar în caz contrar ei vor tropăi și vor îndrepta eventualele greșeli. METODĂ LOTUS CONVERSAȚIA Materiale Tabel - hartă Evaluare orală 8) ÎNCHEIEREA ACTIVITĂȚII Se precizează că hartă pe care au realizat-o în urmă activității îi va ajuta la celelalte teme ce vor fi studiate de-a
Aplicaţii ale noului curriculum în învăţământul preşcolar. In: Aplicații ale noului curriculum în învățământul preșcolar by Mariana Avornicesei, Mihaela Petraș, Tatiana Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/257_a_532]
-
oprit. Un tremur rapid străbătu pielea calului. Vulpoiul se opri, apoi începu să dea îndărăt, într-un fel de dans nervos pe loc, împingând înapoi iapa somnoroasă. „Lupii...“, se gândi Nikolai și apucă patul revolverului de la spate. Calul continua să tropăie pe loc și respira sacadat, ca pentru a alunga muștele. Umbra din mijlocul copacilor era deja foarte deasă, ochiul nu mai deslușea contururile. Iar luna încă foarte joasă încețoșa vederea, cu sclipirea ei lăptoasă. Trunchiurile erau dublate de reflexe alburii
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Nikolai coborî vocea) e sabotaj! Era cuvântul-cheie al epocii, concluzia atâtor verdicte publicate în toate ziarele. Cuvântul care-i plăcea în mod deosebit lui Krasnâi în discursurile lui... De data asta, cei trei activiști se feriră de privirea inspectorului. Batum, tropăind pe loc, încerca, folosindu-se de una din cizme, s-o scuture de noroi pe cealaltă. Krasnâi își dregea glasul. Carasin își lingea buzele. Nikolai oftă și, fără să le lase timp să reacționeze, anunță pe un ton resemnat: — Dar
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
retrase în mijlocul unei duzini de soldați, spre un șanț mare, din spatele taberei. Unul din ei se aplecă să bea, dar se ridică imediat: mâinile scoaseră un terci vâscos, gălbui la culoare. Era un râu mort, îngust, astupat de rămășițe omenești. Tropăiră pe loc câteva clipe, fără a se putea hotărî să traverseze mâzga aceea stătută, unde pluteau la suprafață câteva cadavre. Chiar atunci apăru Marelst și Pavel îi văzu silueta înaintând și afundându-se până la genunchi, până la centiron, până la piept. Brațele
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Când Cornel Nistorescu surprindea o zi geroasă de iarnă (SLAST, 1986, 18 ianuarie), nu imaginea în sine a străzii îl interesa, ci starea, senzația crâncenă de frig, de inconfort: Vântul mârâie. Își bagă coada stufoasă pe sub uși [...] În stație, stâlpii tropăie de frig. Un autobuz s-a așezat de-a curmezișul drumului și refuză să plece acasă [...] Simți o ură cumplită, încât îți vine să pocnești pe primul om care trece pe lângă tine. Teoretic vorbind, C. Nistorescu greșește apelând succesiv la
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
pe mal ca să-și savureze obișnuita Înghețată de lămâie În portul Smirna. În schimb, a stat Întins pe spate, nemișcat și vigilent, poruncindu-le aghiotanților - care veneau și plecau cu mesaje de pe front - să nu trântească ușa și să nu tropăie. Aceasta a fost una dintre zilele mai lucide, mai productive ale comandantului. Cu două săptămâni Înainte, când armata turcă atacase Afyonul Hajienestis crezuse că era mort și că undele de lumină reflectate pe pereții barăcii sale erau focurile de artificii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Milton, Încruntându-se la auzul muzicii de dinăuntru. Apoi, fără să bată la ușă, intră. În fața ferestrei, ținând clarinetul ridicat, Milton cânta mai departe cu nepăsare. Șoldurile i se legănau indecent, iar buzele Îi străluceau la fel de tare ca părul. Desdemona tropăi până În partea cealaltă a camerei și trânti geamul. ― Haide, Miltie, Îi ordonă ea. Gaia e jos. ― Exersez. ― Exersează mai târziu. Se uită pe geam, cu ochii mijiți, la pensiunea O’Toole, din capătul celălalt al curții. I se păru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lepădă de ele. Forțat să aleagă Între țara sa de baștină și țara ancestrală, o făcu fără ezitare. Între timp noi auzeam de departe, din bucătărie, țipete și o cană de cafea spartă, Înjurături - și În engleză, și În greacă - tropăit de picioare care ieșeau din casă. ― Ia-ți haina, Phyllis, plecăm, spuse Jimmy Fioretos. ― E vară, spuse Phyllis. N-am haină. ― Atunci ia-ți ce dracu trebuie să-ți iei! ― Și noi plecăm... sssss... Mi-a pierit... sssss... pofta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la sorți în mijlocul Adunării Populare - urma să fie aleasă una și aceea devenea vestală... O dor gleznele. De ce trebuie să dureze atât? Nu mai e în stare să stea la nesfârșit în picioare. Și alte vestale își foșnesc fustele și tropăie mărunt. S-au plictisit săracele. Mai ales cele tinere. O recunoaște după mirosul de transpirație pe cea de lângă ea. E Asinia Galla. Locul ei n-ar trebui să fie printre profesoare, dar așa s-a obișnuit, să-i stea tot
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nu sunt de bun augur. Își impune să rămână calmă. Mergem mai întâi să-ți arătăm unde sunt depuse sulițele lui Marte, grăiește către copilă. Mângâie căpșorul văduvit pe păr: — Apoi ne luăm liber toată ziua ca să te sărbătorim. Fetița tropăie fericită lângă ea. După câțiva pași întreabă: — Da’ de ce avem și sulițe? — Fiind locul unde se adună colegiile preoțești, trebuie să existe și un sanctuar al zeului Marte, tatăl lui Romulus. O să-i spună altă dată că unde se înalță
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lucrul cel mai bun: se ocupă de ceea ce este omenesc și divin în ei și în ceilalți. Celălalt belește ochii neîncrezător la el. — Ia uite ce filozof stă cățărat în spinarea calului! hoho tește apoi. Pusio se foiește, subit rușinat. Tropăie, un timp, fără rost din picioare. Ca să și facă de lucru, își scoate din nou capul prin deschizătură. — E și Germanicus cu falnica Agrippina! exclamă la un moment dat. — Falnică pe dracu’! suduie Rufus. Trimite un scuipat între picioare. — O
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
micșorându-se la propriu. Teamă, sau sfiiciune? — Nero, spune încet Seianus, umblă vorbe prin lume, vorbe de pizmă care mă amenință... Și ce treabă ai tu cu ele, dacă sunt nefondate? Pornește înspre atrium, cu pași mari. Aelius Seianus aleargă tropăind să-l ajungă din urmă. — Mulțumesc, Nero, spune cu efuziune în glas. Mi-ai luat o piatră de pe inimă. Și câte alte secrete se ascund sub pietrele din inima ta? ar dori să-l întrebe Tiberius, dar își mușcă buzele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sau Notting Hill, mai degrabă moda străzii și mai puțin cea a vreunui designer de marcă, dar oricum totul e la modă. Aerul e plin de fum și râsete delicate; Jemima îl urmează pe Ben la bar, iar pantofii îi tropăie pe plăcile finisate din lemn. Oglinzi vechi și picturi nepotrivite acoperă peretele, iar într-o cameră mică, separată de barul principal, sunt câteva canapele din piele tăbăcită și fotolii. Ben duce băuturile îndreptându-se spre această încăpere - o halbă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să-l invit. În visele tale. Am să-l țin pe Ben cât de departe pot de Sophie și Lisa. ― Bine, trebuie să plec. Să ai o zi bună. Mă las pe spate în baie și ascult tocurile amândurora cum tropăie pe ușă afară - sunet întretăiat de șoapte și chicoteli. Bietele de ele. Chiar cred că sunt destul de proastă încât să li-l dau pe Ben pe tavă? Cât de tare se înșală. ― Și cum a fost aseară? spune Geraldine tărăgănat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dealul până acasă. Fulgii de zăpadă dansau prin văzduhul necuprins, cenușiu, iar casa și hambarele i se iveau în față ca o fortăreață întunecată. Când trecu prin fața grajdului, îl izbi mirosul de paie amestecate cu balegă. Simțind pașii stăpânului, caii tropăiau. Ajuns în pragul casei, samuraiul se opri, își scutură cu grijă zăpada de pe straie și intră. Chiar în fața lui, unchiul stătea lângă vatră cu piciorul drept bolnav într-o parte și își încălzea mâinile la foc. Alături stătea cuviincios, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
casele țăranilor erau liniștite ca niște morminte. Doar soția sa, Riku, și încă trei-patru oameni erau încă treji așteptând întoarcerea sa lângă vatră. Câinele avea să latre, ciulind urechile la pașii lor, iar caii aveau să se trezească și să tropăie în grajdurile mirosind a paie ude. Un mirosul greu de paie ude umplea și temnița în care stătea așezat misionarul. Din când în când, duhoarea înțepătoare în care se amestecau mirosurile de urină și sudoare ale creștinilor care fuseseră închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]