259 matches
-
Proc. Natl. Acad. Sci. uSA, 1993, 90, pp. 1112-1116. Același lucru se întâmplă și în procesul de reproducere a proteinelor virale structurale sau a celor cu rol enzimatic. Rezultatul este infecția litică. Faptul că marea majoritate a parvovirusurilor au un tropism accentuat pentru celulele tumorale se explică prin aceea că ele preferă celulele în plină multiplicare acelora a căror diviziune este mai lentă. De semnalat că fenomenul oncotropismului unor virusuri a fost semnalat de C. Levaditi și Șt. S. Nicolau încă
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Kryukova,2 să provoace sarcoame la șoriceii nou născuți. Doi ani mai târziu (1959), K. H. Schmidt-Ruppin comunicau și infectarea șobolanilor nou născuți cu RSV.3 După 1965, a constituit o mare surpriză faptul că virusul Rous nu are un tropism exclusiv pentru gazda sa „inițială“ (la care fusese descoperit în 1911) și nici 1 A. Claude, The Coming age of the Cell, Prix Nobel lecture, Stockholm, 1974. 2 L. A. Zilber and I. N. Kryukova, Acta Virologica, 1, pp. 156-160. 3
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
neoplazie produs localizarea c-onc echivalentă în cromozomii umani v-Src Rous (RSv) Pui de găină Puține descoperiri au tulburat preceptele „bine zidite“ din mintea oamenilor de știință ca descoperirea faptului că oncogenele celulare, pe care ei le vedeau a avea un tropism de specie bine consolidat, au circulat și continuă să circule între diferitele specii animale, vectorul lor fiind diferite retrovirusuri. Redăm, selectiv, după J. Cl. Kaplan și M. Delpech, câteva din oncogenele unor retrovirusuri (v-Onc) care dau diferite neoplazii cu evoluție
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
-ului proviral într-o celulă țintă. În cazul virusurilor leucemiei murine și feline cauzatoare de limfoame cu celule T are loc o serie de evenimente de recombinare între replicarea retrovirusurilor și provirusurilor endogene. Iau naștere, astfel, virusuri recombinate, cu modificarea tropismului țesuturilor. Transformarea acută a retrovirusurilor Unele retrovirusuri transportă oncogene, ca parte a propriului lor genom, cum este descris în fig. 8-10B. În acest caz, oncogena este activă, indiferent de locul integrării în genomul gazdă. Oncogenele virale sunt adesea mutante în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
T umane in vitro; c) integrarea monoclonală de ADN proviral HTLV 1 a fost demonstrată în celulele neoplazice LTA; d) toate persoanele cu LTA au anticorpi împotriva HTLV 1. HTLV este, prin urmare, primul retrovirus direct asociat cu neoplazia malignă. Tropismul celular și mecanismul de intrare virală Ambele HTLV 1 și HTLV 2 infectează preferențial celulele T, cu CD4+ ca gazdă pentru HTLV 1 și CD8+ ca gazdă pentru HTLV 2. Cu toate acestea, pătrunderea virusurilor HTLV 1 și 2 în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
2. Cu toate acestea, pătrunderea virusurilor HTLV 1 și 2 în celulele T CD4+ și CD8+ nu pare să impună obligatoriu receptori ai CD4 sau CD8. Așa cum am mai precizat, ambele virusuri, atât HTLV 1, cât și HTLV 2 au tropism pentru o varietate de celule nonlimfoide sugerând posibilitatea ca virusurile să folosească un receptor omniprezent de legare virală și intrare în celulă. Mai multe laboratoare au prezentat dovezi care sugerează că aproape toate liniile celulare ale vertebratelor exprimă un receptor
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
sau un „spațiu” în constantă transformare; asocieri, legături, căi; o semiotică, adică un sistem deschis de reprezentări, de imagini, de semne de toate felurile care circulă în acest spațiu de conexiuni; o axiologie sau un sistem de valori ce determină tropisme pozitive sau negative, calități afective asociate reprezentărilor sau zonelor spațiului fizic; o energetică având rolul de a specifica forța afectelor generate de imaginile corespunzătoare. Această ipostază a psihismului social poate fi imaginată, după autorul de mai sus (1995, p. 66
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
ansamblului (în comunicații, transport, comerț, formare, servicii sociale, Poliție, Armată, Biserică, Guvern etc.); creând sau modificând reprezentări, imagini, perfectând limbajele într-un fel sau altul sau semnele aflate în circulație (arte, științe, tehnică, industrie, media etc.); creând, transformând sau menținând tropisme, valori, standarde sociale: binele și răul, utilul și neutilul, agreabilul și penibilul, frumosul și urâțenia etc. (în educație, religie, filozofie, morală, artă etc.); modificând, deplasând, suplimentând sau diminuând forța afectelor legate de una sau alta dintre reprezentările uzitate (prin media
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
europene (1976). La I., povestirea poartă pretutindeni pecetea unui spațiu geografic și spiritual, Moldova de dincolo de Siret. Personajele fac parte din familia interiorizaților cu reacții greu descifrabile. Scriitorul cultivă elemente ale modernității, dovedind un ochi format pentru mișcările fine, adevărate „tropisme” ale unor suflete care au oroare de exhibarea trăirilor, nu la modul sadovenian, ci în chip impresionist, difuz. Procedeul secvențial este reluat și în interviurile din volumul Cu George Lesnea prin veac (1977). Cu Priveliști moldave (1980) prozatorul revine la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287527_a_288856]
-
mediatizat și retras. Alș apare la televizor în postura de critic de film, dar este el însuși un artist. Scrie articole în care-l apără pe Patapievici fără să fie de acord cu nici una din tezele eseistului, dintr-un simplu tropism estetic, de amorul artei - sau, mai degrabă, de amorul ARTEI. Are talent de prozator, are talent de eseist, dar nu e nici una, nici alta, preferă genul scurt, în care se descurcă iar bine, dar e greu să scrii în felul
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
vin în minte episoade din spectaculoasele Mata Hari sau Lara Croft (spre a face parte și realului, și spectacularului), ci din presiunea aproape exaltantă generată de obligativitatea păstrării secretului. Noi, cetățenii obișnuiți, cunoaștem oblic, ușor cam festiv și, oricum, impropriu, tropismele unui destin de om antrenat să se infiltreze, să demaște și, practic, să declanșeze iadul pe pământ. Romanțios vorbind, spionul subzistă în marginea sacrificialului, asta învecinându-l, tipologic, în sens larg, cu toți cei care trăiau pe muchie, de la proscrișii
Persecutor și victime by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4600_a_5925]
-
în România literară, constată, odată mai mult, că la Bacovia "principalele elemente de stilistică simbolistă și mai larg modernistă, recte simbolul și metafora, sînt destul de rar folosite". Nu este în discuție, notează Ion Bogdan Lefter, un deficit de vocație a tropismelor ci o adecvare deplină a manierei la efectul de sugestie urmărit. Maniera, cum s-a văzut, recurge la factori repetitivi (refrene, cu deosebire) în scopul obținerii fondului monoton sonorităților prozaice, cîmpului semantic dominat de dizarmonie. Primul articol din care am
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
primordial al latinității, ramura noastră, oricît de vitregită, abandonată de Aurelianus fără protecție, în calea viiturii barbarice, a păstrat totuși, ca un palladiu izbăvitor, numele civilizației originare; și o gramatică, singura printre idiomurile neo-romanice, conservînd norma structurantă a declinării latine. Tropismul ce ne poartă spre Roma nu-i doar o replică la constatul unor pierderi ireparabile; dincolo de nostalgii, el invederează o vitalitate în care se împletesc uimitor nădejde și istorie subie, îndurată. E, în acest plin, al unei robuste trăiri, mai
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
Caraibe: ficțiunea de atunci se prelungește în realitatea de acum. Cu Norocul, Valjan încearcă o formulă dramatică diferită; alegoria pune poate cel mai limpede în evidență privirea îngândurată cu care dramaturgul scrutează condiția umană; omul este o ființă ale cărui tropisme sunt dictate de semnele exterioare ale puterii și banului. În fața acestor zei, prevederea, chiar instinctul de conservare adorm, iar omul se transformă într-o jucărie a unui destin absurd pe care nu-l mai poate controla. Personajul central, Doctorul, urmărit
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]
-
o coincidență a făpturii cu propriul său principiu ("temei"). Ea este "împlinitoare" și "absolut neconstrîngătoare", întrucît, evident, nici o ființă nu e nevoită a se constrînge pe sine, spre a-și manifesta imanența. Libertatea nu se obține fără lupta dintre feluritele tropisme exogene (sau exproiecte) ce atentează la ființa omenească și la singularul ei tropism endogen (sau endoproiect) care o așază pe făgașul său, o îndreaptă spre ținta ei specifică: "Cu alte cuvinte, libertatea adevărată este: asumare deliberată a propriei ființe, pentru
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
absolut neconstrîngătoare", întrucît, evident, nici o ființă nu e nevoită a se constrînge pe sine, spre a-și manifesta imanența. Libertatea nu se obține fără lupta dintre feluritele tropisme exogene (sau exproiecte) ce atentează la ființa omenească și la singularul ei tropism endogen (sau endoproiect) care o așază pe făgașul său, o îndreaptă spre ținta ei specifică: "Cu alte cuvinte, libertatea adevărată este: asumare deliberată a propriei ființe, pentru a o manifesta în afară așa cum este ea înlăuntrul ei. Această manifestare are
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
fie și scriitori oficiali. Poate pentru că noi, românii, „suntem niște entități infinit mai stranii decât ne închipuim”. Nu însă la fel de enigmatici precum „stranietatea absolută a femeii”... Mai aproape de actualitate devine mai drastic cu verdictele: „Trăim spasmodic, spune el, scuturați de tropisme obscure. S-ar zice că tot ce am reușit în decembrie ‘89 a fost să obținem dreptul de a bate câmpii. Am câștigat șansa de a folosi libertatea ca niște evadați, nu ca niște oameni întregi”. Nu greșește Andrei Pleșu
Imprudențe supravegheate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2900_a_4225]
-
sensuri multiple, suprapuse delicat ori desfoliate asemenea. În fond și la urma urmei, figura lui stilistică definitorie asta este: enumerația prelungită pentru obținerea de extensii retorice și semnificante, cu deschideri în trepte, prin utilizarea de sinonimii parțiale și de alte tropisme ajutătoare, asociații varii, jocuri de limbaj, orice. De unde expresivitatea atît de subtilă, cu totul specială, a scriiturii prozatorului senzorialo-cerebral care a fost și rămîne, de un enorm talent și de o fabuloasă tenacitate, cum rar pe lume... Prezentare la Conferința
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
aceasta e formula ei de suflet, iar situația nu se va ameliora nici azi, nici mîine și nici peste un deceniu. Autoarea va trăi chinuinduse și va muri în același mod, nici o motivație rațională neputîndu-i aduce alinarea. Atinsă de un tropism ce o împinge invariabil spre trăiri dureroase, Mihaela Stănișor e patotropică, căutînd chinul așa cum plantele caută soarele. E drept, din carte reiese că trauma care i-a declanșat chinul a fost moartea mamei, numai că, înainte de decesul matern, autoarea avusese
Patotropia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2899_a_4224]
-
Culte și Patrimoniul Cultural Național al Municipiului București, instituție din sistemul Ministerului Culturii. Rezumînd, arta noastră monumentală de după 1990 este marcată profund de ficționalizarea istoriei din perioada comunistă, de narcisism romantic și mitologizant și, mai ales, de cultul eroilor, de tropismul exemplarității pe care țările civilizate ale Europei l-au consumat cam pînă prin secolul XIX. Așadar, în loc să ne manifestăm astăzi în spiritul timpului în care trăim și să ne exprimăm simbolic solidar cu dinamica acestuia, aspirația noastră este retroactivă și
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
tălpile goale/ pe cuțitul de pâine”. În viziunea lui Eugen Suciu, poezia și arta constituie probleme de existență, pretinzând vocație sacrificială. Ne-o spune chiar poemul de debut al culegerii din care remarcăm și o imagine memorabilă, de adăugat la tropismul universului vulnerabil (deșertul este o „rană a apei”). Astfel, la fel ca deșertul, poemul „cere mult și oferă puțin”. În câteva versuri definitorii din acest punct de vedere, frica („intonații subtile ale fricii”) și panica („entuziasmul abstract al unui nod
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
-i spun așa, adică un solar îmbrăcat în alb și scăldat într-un albastru dezarmant, el este un apolinic cu vocație dionisiacă, un diurn care și-a făcut din orbecăiala prin catacombele și prin rigolele întunecate al artei românești un tropism profesional și un imperativ etic. Enervat de îndelunga privire maniheică și de cruzimea zglobie cu care tăiem în carnea vie a înseși ființei noastre profunde, Tudor Octavian a pornit, în presă și pe teren, adică pe Covaci, pe Buzești și
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
hipertehnicism retoric, plasat în zona periferică a simplului alegorism sau în aceea mai înaltă a esotericului, Arcimboldo continuă să incite prin refuzul său de a se lăsa încadrat cu docilitate. Trăind în plină epocă manieristă, în care performanța intelectuală și tropismul ideii sunt elemente definitorii, el reprezintă, ca și manierismul în general, punctul de intersecție a doi vectori: pe de o parte, memoria spiritului renascentist și, pe de alta, aproximarea proiectului baroc. Renascentistă este la Arcimboldo conștiința unui univers solidar și
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
sub unghi sociologic, societatea fiind privită de el ca o lume a valorilor circulante. De altfel, în concepția sa sociologică, întreaga viață colectivă se găsește sub stăpînirea voinței de valoare și poate fi privită ca un continuu, inevitabil și indispensabil tropism axiologic.” (p. 39) Clișeele acestea cuminți sînt debitate de un exeget care își dă seama el însuși că are de-a face cu serbezimi monotone, la acribia contabilicească cu care strînge idei comune adăugîndu-se resemnarea celui care simte că întreprinde
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
și elitiste. Fără a aboli integral aceste două forme de pasiuni cinefilice, cea de-a patra fază consemnează emergența unui nou raport față de cinematograf, cinemania, care se impune ca matrice a imaginarului mediatic și cotidian, cult al hipervizualului, cinematograful atitudine, tropism al gusturilor publicului hipermodern. Cinemanie creată prin hiperconsum mobil, dar și prin gust cinevizual generalizat și activități video difuzate și descărcate pe Net. Această epocă aflată abia la început este cea care consacră cineviziunea fără frontiere, cinemania democratică a tuturor
Cu mintea scăldată de ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7843_a_9168]