433 matches
-
din început... Las să curgă în cuvinte prea plinul. Nu caut să tulbur liniștea ta. O adun pe a mea din fragmente de sub tălpile sorții, din miezul trăirilor. *** Întreabă cuvintele, flăcările, de ce atâtea candele aprinse într-o talpă de sunet? Tropot de gânduri aruncă din centrul drumului, secundele amețite de așteptări inutile. E frig. Atât de frig, încât a înghețat leagănul de iarbă și tălpile Domnului nasc țurțuri în inima pământului. Un hohot de iarnă se aude sau vara răsturnată în
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382053_a_383382]
-
mari visam vacanțe pline de prigorii și plângeam în mine de-atâtea minuni ale vieții; frumoși nebuni mai eram odată, neștiind că ceasul nu se mai întoarce spre noi și acele amiezi vor rămâne să ne sângereze amintirile, ca un tropot de stafie care ne calcă pe suflet și doarme mereu în noi. vineri, 12 decembrie 2014 Referință Bibliografică: s-au dus amiezile... Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1442, Anul IV, 12 decembrie 2014. Drepturi de Autor
S-AU DUS AMIEZILE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382069_a_383398]
-
își adună Străfulgere lungi, tăind vertical. „Să beau din pocal inocentă și pradă!” Mi-a spus de curând un tanar luntraș, Cu fruntea-nvelită de nopți în șarada, Pe Charon, târziu, făcându-mi nuntaș. Ființă din mine tăcea că pământul Sub tropot de cai, gonind ne-mblânziți, Suflând cu turbare, precum sufla vântul, Pe creștet de îngeri, ce stau răzvrătiți. Suav se prelinge pe mine păcatul, În care rodesc strugurii-n vie Și vinul inundă-n rafale regatul, Ce ieri străbăteam prin
SĂ BEAU DIN POCAL INOCENŢĂ ŞI PRADĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371333_a_372662]
-
printre niște hârtoape Poiană de crude nuiele. La marginea ei, odihnește Pădurea de seculari Și-n mijloc, magnific, domnește Stejarul dintre stejari. Călare, pe-un roib de argint, Un tânăr din neguri răsare, Cătarea din noapte ferind, Ducând-o, în tropot, spre zare. Potrivnică-i este cărarea, Și vântul în piept se-opintește - C-un muget, își strânge suflarea, Când luna pe poale-l primește. Sleit de o fugă nebună, Descalecă lângă stejar Și-n tihnă, sub clarul de lună, Aprinde
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
frați. Aprigi lei, ei biruiră toți dușmanii dinafară, Și își apărară mama, și credința-și apărară. 1394 Bătrânul Mircea își înălță din al țării trup un zid Lângă care să prăvale mult temutul Baiazid. Cum e viforul năprasnic, și ca tropotul de grindeni, Turcii sunt măcelăriți, izgoniți de pretutindeni. 1475-1476 Sună Ștefan cornul, sună...prin pădurea de stejari, Crește muntele în urmă de învinși: turci și tătari. Uragan de voci și suliți se înalță pân`la Cer, La Vaslui și Războieni
DIN IUBIREA DE MOȘIE de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374136_a_375465]
-
doinește ușor printre vii; Iarna pe culme își face cărare Gătită-n dantelă de fulgi argintii. Când cerul își culcă nori peste zare Și picuri de ploaie dansează zglobii, Toamna așterne prin crânguri covoare, Iar vântul doinește ușor printre vii. Tropot se-aude și scâncet de care Ce vin către case cu umbre târzii; Undeva se aprind rugi în altare... Când noaptea dansează sub stele făclii, Toamna așterne prin crânguri covoare... Referință Bibliografică: Rondel de toamnă / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN
RONDEL DE TOAMNĂ de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374144_a_375473]
-
fără de miez, făcându-le să părăsească alveolele spicului scuturându-se la orice atingere, pierzându-se astfel și descurajanta brumă de recoltă ce scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja luna a început să coboare spre asfințit. Se apropiau zorile. În lanurile pe lângă care căruța se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind într-un concert continuu. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
de frumos din literatura română. JANINA SFETCU -ne frapează prin versuri în care cuvintele dansează ca un ropot de ploaie de primăvară ”desculțe de noi/ cu un transplant de atingeri”. În” Zile înșirate” trăirile devin ”o herghelie de cuvinte/în tropot/prin gânduri/puse la uscat”. În ”Poem orb” autoarea ne invită din nou la meditație:” când am ajuns la capătul poemului/mi-am reîndreptat tălpile/spre începutul lui”. PANCU ZINA - DORINA -ne îndeamnă la meditație prin versuri ce par întrebări
”VISE TÂRZII” VOL 1 de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372994_a_374323]
-
Toate Articolele Autorului 24 August 2016 Gândul tău m-a trezit dimineață, Așternutul de lângă mine e gol, Totuși mi-e plină iubirea de viață Și sufletul meu e plin de obol... Lumina se-aude acum dinspre toamnă Venind ca un tropot cuminte de cai, Ce dragă îmi ești, frumoasa mea doamnă, Mereu mai frumoasă precum erai! Se face tot mai târziu pe pământ, Sărutul tău cum aș vrea să mă ningă! Departele meu, din aproape ce sunt, Lasă-mi cuvântul întreg
GÂNDUL TĂU M-A TREZIT DIMINEAȚĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371288_a_372617]
-
mai zăbovească, aleargă disperată cu fătul în brațe, sare din stâncă în stâncă sau peste trunchiurile răsturnate ale brazilor, peste pârâiașe și cascade. În cele din urmă vampirica iese dintre versanți și se îndreaptă către o colină. Din spate răzbate tropotul copitelor calului care se apropie. De după o movilă zărește un bordei. Își aruncă în treacăt privirile de foc în spate și vede că acel cavaler e pe urmele sale. Puterile nu-i revin și este din ce în ce mai obosită. Din instinct matern
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
arterele blocate ale ființei de lut. nu mă lăsa, Doamne, să răspund dorințelor. lasă-mă doar să vibrez, în leagănul de iarbă de sub tălpile Tale. să învăț minunea ce unduiește în verde, curățând lumina clipei, de neghina măruntelor vreascuri și tropotul... tropotul turmei în care mieii învață durerea, să-l aud veșnic în inima mea. mulțumesc, Ție, Doamne, pentru răspântia în care, crucea mea a devenit mai grea, lăsându-mi pieptul liber, în fața biciului iubirii de necunoscut. Referință Bibliografică: lovește-mi
LOVEŞTE-MI, DOAMNE, TIMPUL, CU FUNIILE NEUITĂRII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346798_a_348127]
-
blocate ale ființei de lut. nu mă lăsa, Doamne, să răspund dorințelor. lasă-mă doar să vibrez, în leagănul de iarbă de sub tălpile Tale. să învăț minunea ce unduiește în verde, curățând lumina clipei, de neghina măruntelor vreascuri și tropotul... tropotul turmei în care mieii învață durerea, să-l aud veșnic în inima mea. mulțumesc, Ție, Doamne, pentru răspântia în care, crucea mea a devenit mai grea, lăsându-mi pieptul liber, în fața biciului iubirii de necunoscut. Referință Bibliografică: lovește-mi, Doamne
LOVEŞTE-MI, DOAMNE, TIMPUL, CU FUNIILE NEUITĂRII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346798_a_348127]
-
sărut mâna pământului - rădăcina ieșită din asfaltul învechit pas în fisura primită de privirea oarbă și tăcerea din spatele gardului de sârmă ghimpată al grădinii în care iubirea ascultă orga lui Bach lăsând în voie calul alb al împlinirilor să zburde tropotul lui e o șoaptă de spusa lui nu se atinge orbul se atinge ochiul larg deschis al cuvântului unic pază bună iubirea uită să recontureze inimi pe gardul nu prea înalt al bucuriei am intrat o singură dată în grădină
TRAFIC DE GÂNDURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346876_a_348205]
-
Cu braț tiran și slobod fac totul să o cheme. V Și astfel, vine grabnic al cincilea străjer, Purtând în cupa albă pesemne destrămarea Și ca-ntr-un fum deschise pământul în adânc De unde spre lumină se înălță pierzarea. În tropot de armate, toți - duhuri din Șeol Încolonați se-avântă primejdii prevestind, De groaza lor pământul se răsuci în gol Și marea-nfricoșată restituiră morții În urma lor cadavre se-nșiră tăinuind Omenitatea sumbră îngenunchiată sorții. O dâră de mizerii în urma lor
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
fiorul Cu moartea-n fruntea oștii cerșindu-și biruința; Eu mă-nfior privindu-i, tresar la orice semn Ce liber i-ar sloboade din gropile păgâne Cu miile de-a rândul legați de-un sfânt blestem. Dar iată-i strânși în tropot - și pare că etern Deschisă-i calea astăzi pieirea s-o îngâne, Precum biruitorii satanei din infern. În vuiet de războaie alunecă în zbor De se cutremur’ munții din calea lor fugind Și una li-e mânia, și-n ochi
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
Acasă > Versuri > Farmec > M-ATINGE DORUL ALTOR VREMI Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 421 din 25 februarie 2012 Toate Articolele Autorului M-atinge dorul altor vremi, Spre mine vine în bătăi de clopot Pădurile se scutură de tropot Se-ntorc la vatră puhoaie de osteni. C-au năvălit dușmanii să ne fure glia, Pădurile și cerul, ciocârlia Și cântecul și hora și credința Credeau că zace-n noi doar neputința. Dar fulger întâlniră și secure, Bărbați umăr la
M-ATINGE DORUL ALTOR VREMI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346333_a_347662]
-
lor de furi Stăpânii cei de drept pe glie și păduri. Sub talpă-mi râde iarbă cea străbuna, Biserică cu turla ajunge până-n luna, Azi doarme satul, doar vântul bate-n clopot Prin codri trec osteni cu caii lor în tropot. Ca-n lutul de pe deal ei n-au odihnă, Când văd c-ai lor urmași azi altora se-nchină, Se duc spinări plecate, ei oamenii cei vrednici Căci biată țară ajunse în mână de nemernici. Cu ochii-s înghețați, nu
M-ATINGE DORUL ALTOR VREMI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346333_a_347662]
-
mi-e atât de dor încât cântecul frunzei părăsește ramul în fiecare anotimp și-l va părăsi mereu când în șoapta ta îmi voi strecura inima așa cum palma mi-o strecuram în palma ta ascultându-ți inima cum calcă în tropot repezit vârstele bunătății și înțelepciunii tale tată, iartă-mi neputința de a fi fost aripă blândă mereu în durerea ta iartă-mă tată... Anne Marie Bejliu, 21 februarie 2015 (pe 22 februarie tata ar fi împlinit 86 de ani) Referință
CU GÂNDUL MEREU LA TATA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377852_a_379181]
-
Acasa > Stihuri > Semne > TRECERE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului trecere Zăpada putrezită-n ceasuri S-a așezat nepăsător, Absent la tropote de glasuri În mine tot mai mult cobor. Jur-împrejur doar amintiri, E un trecut decapitat, Culoarea pleoapelor subțiri Și chipul tău eu le-am uitat. Am strâns în mine numai spini, Și piatra rece din cuvânt, Degeaba mai aprind lumini
TRECERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377876_a_379205]
-
din stâncă în stâncă sau peste trunchiurile răsturnate de furtună ale brazilor, peste pârâiașe și cascade. Era fuga disperării pentru salvarea vieții micuței vietăți. În cele din urmă ieși dintre versanți și se îndreptă către un deal. Din spate răzbătea tropotul copitelor calului care se apropia. De după o colină zări un bordei. Își aruncă în treacăt privirile de foc în spate și văzu că acel cavaler era încă pe urmele sale. Puterile întârziau însă să-i revină, fiind din ce în ce mai slăbită. Din
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
și-a rupt piciorul”! Hai, porumbelule drag, zboară repede și du vestea asta la castel! A și plecat ca vântul, sărăcuțul de el! Iată, nu se mai vede, a dispărut în zare. Nu a trecut nici un ceas, și se aude tropot de cai pe cărare. Tocmai la timp sosesc ajutoare, căci va însera, în curând. Da, vin de la castel, cu rădvanul cel mare, să ia poneiul rănit, și pe mine de asemenea, gândi Roxette. Iată, porumbelul sosise înaintea lor. Să mergem
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
Se strecurară hoțește în livada moșiei, chiar dimineața - pe când Roxette încă mai admira animalele de prin curtea castelului -, o răpiră fulgerător, o așezară pe spinarea unui cal, o legară strâns cu funie de șaua calului, și se făcură nevăzuți în tropotul cailor, ca niște fantome. După câteva zile, trimiseră vorbă baronului, că dacă vrea să vadă înapoi fata acasă, va trebui să plătească, în cutare loc, zece mii de ducați! Altfel, nu-și va mai vedea copilul niciodată! Baronul se cutremură când
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
genitivul folosit în cascadă, aliterația („șchiopătare”), oximoronul extras dintr-o paletă de stări. Repetiția unor cuvinte cheie în lirică este realizată pentru a întări idei, stări care sunt de fapt frământările momentului său artistic. („sălbatică stare, sălbatic răsfață”; „galopul și tropotul tău”). Abundența verbelor subliniază continuitatea în cunoaștere, în statica și dinamica ideilor. Ele reprezintă contururi dar și proiectarea acestora în spațiu, timp și evoluție. Limbajul poetic este expresiv, uneori ambiguu, alteori sugestiv. El presupune existența unui cititor inițiat. Alb și
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371680_a_373009]
-
CU INSTRUMENTE DEZACORDATE Autor: Adina Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului când în marginea de pădure nu dănțuiește aer frânt și-ntrupat iar în triluri, în șoapte când e fuga mistreților mai săracă în tropote decât vocea gonacilor când gâtul privighetorii se ascunde pe fundul cuibarului și răgacea are cleștii pliați lângă ramuri uscate trecute iar din zare se-aude bubuit și se vede doar fulgerul despicând vârful de brad când poiana-i umbrită de
SONATA LUMII CU INSTRUMENTE DEZACORDATE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374157_a_375486]
-
îmi fac „mea” că prea-mi umple grădina și merele-s bune, minune! SONATA LUMII CU INSTRUMENTE DEZACORDATE când în marginea de pădure nu dănțuiește aer frânt și-ntrupat iar în triluri, în șoapte când e fuga mistreților mai săracă în tropote decât vocea gonacilor când gâtul privighetorii se ascunde pe fundul cuibarului și răgacea are cleștii pliați lângă ramuri uscate trecute iar din zare se-aude bubuit și se vede doar fulgerul despicând vârful de brad când poiana-i umbrită de
POEME DE SFÂRŞIT DE AN de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374156_a_375485]