256 matches
-
cădeau stropi mari de ploaie. În pădurice, un țăran îmbrăcat cu o pelerină tăia surcele. Lângă vatră, samuraiul rupea și el surcele uscate. Alături de el, unchiul se uita țintă la focul din vatră. Rupte în două, ramurile uscate scoteau un trosnet ascuțit. Samuraiul le arunca în vatră. Flăcările le înghițeau ca niște limbi mici. „De acum încolo trebuie să vă purtați ca și cum călătoria n-ar fi avut loc niciodată.” Își amintea limpede cuvintele rostite cu milă de Matsuki Chūsaku. Să uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
făgăduinței Lui, cum cred unii; ci are o îndelungată răbdare pentru voi și dorește ca nici unul să nu piară, ci toți să vină la pocăință //. Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua aceia, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură și pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
să mă duceți în cameră. Mi-e somn. Doctorul le-a făcut semn celor doi să mă ia. În drum spre ușă am auzit vorbele femeii îmbrăcate în alb, ca întrun spectacol cu serafimi. -Cât e de fragil... Și apoi trosnetul ușii închise, un murmur al glasului ei de după ușă, apoi liniște. Cei doi m-au dus în cameră și au închis ușa încet. Eram din nou în acel spațiu cunoscut și necunoscut, dar eram prea obosit să mai caut. În
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
o șoaptă în zgomotul torentului. Barca era ca o pietricică în mijlocul apei, acum pe vârful valului, pentru ca, în secunda următoare, să se julească de fund. Jina a uzit sunetul acela înfiorător de pietre hârșâindu-se pe lemn și-apoi un trosnet înfricoșător iscat dintr-un lateral. Și-a închipuit că barca s-a făcut țăndări, că lemnul s-a spart și s-a împrăștiat în așchii, că ea și Zach au fost aruncați peste bord și înghițiți de ape. După care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
scuture zdravăn! - În locul dumitale, n-aș face una ca asta, Kent! Spuse Grosvenor, calm. Te previn. Dar Kent nu-l auzi, sau era prea furios că să-i dea atenție. Radiația îl orbi pe Grosvenor. Auzi un șuierat și un trosnet, apoi un țipăt de durere - al lui Kent. Acesta încercă să-și arunce arma, care parcă i se lipise de mâna. În cele din urmă aceasta căzu pe podea, cu un zgomot metalic. Kent se clătină pe picioare, ținându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
9. ÎNTOARCEREA 25 noiembrie 1474, Cetatea de Scaun a Sucevei Căpitanul Oană privi, pe fereastra camerei, curtea interioară a cetății. Se auzea trosnetul lemnelor puse pe foc și se simțea miros de cetină din pădurile Țării de Sus. Deși era abia mijlocul lui noiembrie, acea senzația că sărbătorile de iarnă trebuie să fie aproape. Că, În câteva zile, venea Crăciunul. Dar poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
până duminica. Auzeam sau mi se părea că aud, chiar dacă doar atenuate, zgomote pe care le aveam în ureche încă din copilărie și pe care le purtam așadar în cap ca pe un ritual monstruos: șușoteli ce anunțau ceva, plescăituri, trosnetul făcut de scheletul patului, suspinele saltelei din păr de cal, oftaturi, icnete, toate zgomote specifice actului sexual și care, trăite pe întuneric, se impregnează deosebit de adânc. Copil fiind, am recepționat vânzoleala aceea apropiată cu o curiozitate multă vreme nevinovată. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la un loc unde se intersectau două drumuri. - Cred că acesta este drumul către Obârșeni, cotind pe unul mai umblat. După circa cinci minute de mers am observat că ne afundăm tot mai mult în sălbăticia pădurii. În dreapta am auzit trosnet de crengi uscate și grohăit de porci mistreți. Ca la comanda ne-am oprit, bătăile inimii au început să se accelereze. De frică am pus mana pe un băț gros și destul de tare. Lângă noi se afla un stejar
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
târziu de noapte,pe când blidele dormeau spălate, clătite-lună și lucii, Petronia îl văzu cum își scutură zăpada de pe opincile de cauciuc că ninsese năprasnic în Goldana și pe toată Baisa, anume înainte de înjunghierea porcului. Nicanor intră pe ușă, cu un trosnet de aburi înghețați și albi, ca o rămurică de cireș înflorit, având o față solemnă și îngândurată. Zise scurt, în tăcerea nopții de gheață: Sunt ușor ca o pană, 'tu-i tămădăii 'mă-sei de viață! Cum vine asta, Nicanor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
după aceea, Vladimir o păstră în amintire, stocând-o sub formă de episod antologic. Hai să ne culcăm, zise Melanie. E trecut de trei! riscase ea, deși intenția îi era exact contrariul. De unde știi? se împotrivi el, dezamăgit. Păi după trosnetele pe care le percepe auzul meu fin. Îl nedumerise și mai mult. O privi întrebător: Ce trosnete? Nu se aude nimic! Ba eu aud cum se crapă, ripostă ea, cu umor. -...cum se crapă? Ce se crapă, adică? arătă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
culcăm, zise Melanie. E trecut de trei! riscase ea, deși intenția îi era exact contrariul. De unde știi? se împotrivi el, dezamăgit. Păi după trosnetele pe care le percepe auzul meu fin. Îl nedumerise și mai mult. O privi întrebător: Ce trosnete? Nu se aude nimic! Ba eu aud cum se crapă, ripostă ea, cu umor. -...cum se crapă? Ce se crapă, adică? arătă el că nu înțelege o iotă. Cum se crapă de ziuă, prostuțule! pufni ea într-un râs răsunător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
spăl pe mâini, dar nu mai apuc... ... ușa e zgâlțâită cu putere. Am pus lanțul, am îngrămădit noptierele, am tras cuierul, m-am proptit și cu spinarea-n ea, dar pârâie din balamale, nu mai are mult și zboară. Un trosnet, a cedat, cei de-afară împing și eu fug repede-repede pe holul care parcă-i tot mai lung, iau un castron mărișor, verde, cu mujdei și-o măturică și-ncep să-i botez, „să vă întoarceți de unde-ați venit”, cânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
toarnă așa, pe lemne, toarnă tot, tată, să se-mbibe bine, nu mai facem economie, ai golit-o? Uite-aici bricheta, la tata, acum poți s-aprinzi... Dracii au început să chiuie când s-a înălțat focul, cu pârâituri și trosnete. Niște butelii de la șprai au explodat, spre bucuria tuturor. - Ha-ha-ha, punem cartofi dup-aia în jar și slănină, cu sare, ne punem burta la cale... și nu ne mai coșesc nici țânțarii, că iese fum de la cartonu’ de pe magazie... Camionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
niciun element: lada pentru lenjerie, tăblia, cadrul de brad, biblioteca, fără a clinti o carte, vitrina, fără a trezi din somnul de porțelan vreun bibelou sau pahar prăfuit. Când văzu golul perfect, își frecă palmele. Câteva fulgere bătrâne căzură cu trosnet sec pe podea. Mioara îi întinse pânza din cer foșnitor. Pregăti trusa de ace, mare cât un sac cu crose de golf. Și pentru că bătrâna aștepta, Mioara îi vârî ață în acul de aur cu care fuseseră peticite atâtea găuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
stăteau în patru labe pe pardoseala colegiului trăgându-și sufletul. De ce naiba a trebuit să alergăm așa? Dumnezeule, credeam că mor pe ultima sută de metri! Ai ajuns mai repede decât credeam. Nu termină bine propoziția, că de pretutindeni izbucniră trosnete și rupturi. Clădirea gemea! Toți încremeniseră așteptând finalul. Se puteau citi în ochii fiecăruia întrebările evidente. Ce mai era asta? Finalul oare ce aducea? În liniștea tensionată se puteau auzi plăcile metalice ale acoperișului cum se rupeau una de alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mișcaseră din locul unde încremeniseră. Credeau că va mai fi ceva. În timp, și ei își aduseră aminte că aveau treabă de făcut. Majoritatea era mirată să vadă aburii respirației lor în interiorul colegiului. Din când în când, se mai auzeau trosnete prin diferite părți ale clădirii, iar cei care erau prin acele locuri se dădeau în spate câțiva pași, temându-se, dar de fiecare dată se îngrijorau din ce în mai puțin, până când acele ocazionale pocnete ale construcției intraseră în rutină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pus mănușile de lemne, a luat sticla de gaz, l-a udat, l-a acoperit cu cărbuni și a aruncat chibritul. Ai stat ciucită În fața sobei până când pălălaia dinăuntru s-a transformat În limbi tot mai mici care, cu ultimul trosnet mic, ca un sughiț, au dispărut sub mormanul de file Înnegrite. Legătura de piele și cărbunii ieftini lăsaseră În salon o putoare ca de pârțuri, mai ales că era prea ger afară ca să țină destul geamul deschis. Dacă tata s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
numai înfățișarea și caracterul, ci și opera lor. Nu mai speram de mult să mă exprim vreodată cu abilitatea și fluența lor. În vremea aceea conversația mai era cultivată ca o artă; o replică pertinentă era prețuită mai mult decât trosnetul lemnelor sub o oală. Iar maximele nu erau încă socotite un mijloc mecanic prin care proștii pot să simuleze vorbele de duh și, deci, încă mai înviora bârfa, celor rafinați. E trist că nu-mi pot aminti nimic din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mă uit, și când mi-am ridicat privirea, am văzut că Romulus Frunză se uită la mine, dând din cap și zâmbind și spunând că e-n regulă, până aici e bine, și am auzit cum ritmul pocnetelor și al trosnetelor se accelerează, dar nici de-al dracu’ nu m-am uitat în jos, mă uitam în continuare la Romulus, și atunci Romulus m-a întrebat dacă sunt eu într-adevăr sigur că vreau să iau mingea aia, iar eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
adevărat, nu sunt, și m-am uitat în jos la mâna mea, iar mâna lui Remus ajunsese să se miște atât de repede încât nici nu se mai distingea clar între care două degete ale mele înfigea cuțitul, pocnetele și trosnetele păreau un singur sunet, scândura vibra grozav sub palmă, era de parcă simultan, pe toate degetele, aș fi simțit răcoarea lamei, de parcă mi-aș fi pus o mănușă de fier, mare și care vibra, simțeam că pe tot trupul pielea mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dar cu mult mai amar decât dopurile de plută arse, n-am vrut să-l inhalez, am vrut să mă ridic, să fug de-acolo, să fug înapoi spre postul de observație, deși bubuiturile s-au amplificat foarte mult, auzeam trosnetul focului peste tot în jurul meu, și atunci am știut cu siguranță că n-o să mai am puterea să mă ridic, că-n genunchi o s-aștept să mă cuprindă flăcările. Zgomotul ajunsese atât de puternic-încât aveam impresia că numai capul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de-a valma, la început mai aveam grijă ca nu cumva să calc ceva în picioare, ocoleam hainele și sticlele și cărțile împrăștiate pe jos, dar la un moment dat am lovit cu piciorul un radio dezmembrat, am auzit un trosnet, a sărit și Zsolt drept pe o pălărie de paie, apoi muzica se făcuse tot mai tare, spirtul acționa, punându-mi mâinile și picioarele în mișcare, și atunci nici nu mai știam pe unde calc, în ce dau cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-i promit, atunci Csákány s-a întors, s-a dus la perete, a deschis una din colivii, a scos o păsăruică, mi-a spus să nu mă uit, dar până să întorc eu capul, deja îi sucise gâtul, am auzit trosnetul molatic, Csákány a venit la masă, a scos un briceag, i-a tăiat aripile, am văzut că era o vrabie de câmp obișnuită, leșul i l-a aruncat pe jos, apoi a luat un pumn de noroi, mi l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
care-l legase de mirt, speriat de ceva, se smucea și mungea cu disperare pentru a scăpa din priponeală. Zbaterile sale scuturau mirtul atât de tare încât o bună parte din frunzișul său bogat fusese smuls și risipit pe jos. Trosnete ca de lemn arzând în foc păreau a ieși din mirt, la început slab și nedeslușit, apoi din ce în ce mai puternice și în cele din urmă se auzi un glas care vorbi astfel: O cavalere! Dacă inima ți-e tot atât de bună pe cât
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
viscerală. Atunci am văzut-o. *** Gwen mergea repede pe potecuța pe care ceața Începea s-o Învăluie și privea uneori În urma ei, cu senzația limpede că este urmărită, dar nu vedea decît landa și ferigile Înecate În penumbra vătuită. Un trosnet o făcu să tresară iarăși. Scotoci cu privirea Împrejurimile, În van. Grăbi pasul, chinuită de o neliniște difuză care sporea. Foșnete furișe. Pași rapizi. Respirația cuiva? Părăsi poteca, o tăie de-a curmezișul landei, Începu să alerge, indiferentă la ramurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]