844 matches
-
forța imperiului. De asemenea Măritul Cetitor a băgat fără îndoială de seamă ce personaj cuminte, secundar, a fost pe tot parcursul povestirii bunul Broanteș. Și iată-l acum în crâșma lui Kir Haciaturian profund schimbat, stăpânindu-și cu greu tulburarea, trosnindu-și pe sub masă degetele. Ce s-a întâmplat? De cum a văzut-o pe Cosette, țigăncușa lui Kir Haciaturian, Broanteș a înțeles că tot ce apucase să creeze până a nu i se tăia limba este îndepărtat de viață, de realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe voi - răspunse Barzovie - e că un tiran poate face și lucruri bune. Să luăm un exemplu... în momentul acela o izbitură cumplită în corabie îi azvârli din jilțuri pe punte, unul peste altul. Catargul cel mare se clatină și trosni din încheieturi, trezind matelotul legat în vârf. „Pămââânt!” strigă el buimăcit. Intr-o clipită toți marinarii, în frunte cu căpitanul Ianis, ieșiră val vârtej pe punte. — Fire-ai a dracului - urlă căpitanul, uitându-se spre vârful catargului - acuma strigi?! — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
m-a umplut de entuziasm. Avea în sfârșit un sens, era un pas înainte în viața mea. Frunzele îmi foșneau sub picioare. Mi-am adâncit mâinile în buzunarele de la jachetă și mi-am îndreptat umerii pentru prima dată, auzind cum trosnesc vertebrele din zona gâtului și coloana cum se destinde. Voiam să merg până la cel care dormea dus sub copaci și să văd dacă e în regulă, apoi să iau mașina și să mă duc acasă, să opresc pe drum pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să îi spună că încercasem să o influențez. Eram extrem de furioasă. Abia așteptam, la petrecere, să prind momentul și să dăm cărțile pe față. —Și ce s-a întâmplat? Mi-a aruncat cu coada ochiului o privire și și-a trosnit degetele, pe care le îngropase până atunci în palme. Oh, a fost un dezastru, serios. Vocea îi revenise la normal. —în momentul în care am început să vorbim despre asta mi-am dat seama că exagerasem. Nu era genul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
partea cealaltă, semnalizată doar de două gratii de metal ce se ridicau la o palmă de nivelul acoperișului. Am coborât cât am putut de repede încercând să nu fac tămbălău. Pantofii nu scoteau nici un zgomot, dar metalul ruginit și vechi trosnea și gemea destul de tare ca să-mi dea emoții. Nu credeam că Față-de-Ou nu aude din mașină, dar nu mică mi-a fost bucuria când am ajuns jos și am văzut dubița care mă aștepta, credincioasă ca întotdeauna. Pentru o secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de kirsch goale zburau în aer ca baloanele de gheață. Se dansa cu facle în mâini și se băteau crunt gheața de sub picioare. Din feeria lui Purcell nu se mai auzeau decât câteva cuvinte: Marea iubire va topi gheața. Focul trosnea în facle, luminând mâinile roșii ale dansatorilor beți. Mă simțeam încălzită de dans, dar îngrijorată de mulțimea pestriță care năvălea din toate părțile pe locul unde se aflau Oleg și orchestra care încerca să impună mulțimii puțină ordine și tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și la dreapta sa se aflau alte două persoane asupra cărora ar merita să insist. La stânga - un individ ceva mai tânăr decât domnul cu față de porc, pipernicit, slăbuț și mereu nemulțumit. Atât de nemulțumit și de ofticat, încât pufnea și trosnea continuu, într-o mișcare ciudată care îl făcea mai-mai să se prăbușească de pe scaun, deși el ar fi vrut din toată inima să șadă. Era îmbrăcat nici mai mult, nici mai puțin decât în pijama. Ochelarii îi săltau de pe nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
stofă albastră plisată la spate, cu o șapcă cu fund auriu și cu picioarele așezate pe un taburet. Frecându-și cu mâinile lui mari genunchii, ca după o căzătură, acesta își lasă periodic capul pe spate și cască de-i trosnesc fălcile; în gura deschisă i se vede limba cum urcă și coboară, iar din gât îi iese un geamăt articulat într-un „a-o-i“ urcător și, apoi, într-un „i-o-a“ coborâtor. Cu ochii încă plini de lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în seara aceea, ca de altfel în ultimele seri, n-aveam ce să fac și nici unde să mă duc, și pentru că aveam douăzeci și cinci de ruble, am primit invitația bucuros. 2 Era un ger uscat și atât de tare, de trosneau pietrele. Când sania o luă lin spre pasaj, am auzit din toate părțile pași zăngănind pe zăpada înghețată bocnă. De pe acoperișul caselor se ridicau stâlpi albi de fum, de părea că orașul atârnă de cer ca un candelabru uriaș. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
murdar atârnă jos. Mă ajunge din urmă un tramvai; prin geamurile lui înghețate, becurile din vagoane se văd ca niște piersici strivite. O grapă atârnând în spatele tramvaiului brăzdează zăpada, ridicând în urma ei un vârtej alb. Îmi imaginez cum în vagonul trosnind de ger, în vagonul în care miroase a stofă udă, oamenii șed și stau în picioare înghesuiți unul în altul, învăluindu-și vecinii în aburul respirației matinale, urât mirositoare. În fața mea merge un bătrân cu un baston. Se oprește des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
urină în oliță se aude în toată casa; după aceea, dezvelindu-mi dinții încleștați și înghețați, plin de o transpirație lipicioasă și greu mirositoare, mă cățăram încet și greu, de parcă aș fi escaladat un munte de gheață, pe divanul care trosnea asurzitor din toate încheieturile. Ajuns pe divan, stăteam încremenit de spaimă până ce simțeam din nou nevoia să urinez. Venea apoi dimineața, linsul peniței ruginite, zborul unei noi doze de cocaină uscată, vertijul ușor și senzația de greață și de spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și plină de neliniște. Nu-mi răspunde nimeni. Dar, ca și cum sunetele pronunțate mi-ar fi dat dezlegarea, mă apropii de pat, hotărât să mă așez ușor la picioarele mamei. În timp ce mă așez, mă sprijin cu palmele de pat, ca să nu trosnească arcurile. Simt imediat sub palme cuvertura croșetată care acoperă patul în timpul zilei. Patul e gol. Dispare brusc mirosul cald al corpului adormit. Dar mă așez totuși; îmi întorc capul spre dulap și, în sfârșit, o văd pe mama. Capul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
păruse, nu era decât vântul. Porni mai departe, grăbind pașii. Strânse lanterna în mână și redeveni atent la drum. Ținea capul strâns între umeri și mergea ușor aplecat, încercând să se ferească cât de cât de ploaie. Dincolo de întunericul copacilor trosni o creangă uscată. Aproape încremeni de spaimă. Brusc, își aminti de poveștile care circulau printre șoferii de la garaj. Se spunea că prin părțile lor apăruseră urși. Erau aduși din alte zone, mai intens populate unde începuseră să dea iama prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Se apropie de foc și, cu un băț lung, răscoli jarul rămas. Luă câțiva butuci din grămada de alături pe care îi așeză unul peste celălalt în spuza fierbinte. La început timid, apoi din ce în ce mai repede, flăcările începură să cuprindă lemnele, trosnind ușor. Se lăsă pe vine și întinse mâna după o crenguță aprinsă pe care o ridică din vatră. Îi duse capătul încins la gură să își aprindă țigara. Fuma în tăcere privind la flăcările ce jucau peste lemnele cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe undeva în munți, se uita acum speriat la cerul scăldat în lumina ciudată a lunii. Nu mai putea suporta, durerea îi sfâșia inima. Sări în picioare și începu să se plimbe nervos în sus și în jos. Un vreasc trosni dincolo de liziera pădurii. Strugurel tresări și se opri în loc. Așteptă cu urechea ciulită să mai audă și alte zgomote. Poate că Burcilă nu se dusese la culcare așa cum crezuse el ci dăduse o raită printre copaci iar acum se întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în tabără. Liniștea însă era deplină, în afară de susurul apei ce curgea la vale, nu se mai auzea nimic. Își văzu mai departe de treabă, atent totuși la zgomotele din jur. Focul se întețise și acum ardea cu flacără puter nică, trosnind din când în când. Dinspre pădure se auzi iarăși un fâșâit slab. Era ca și cum cineva răscolea cu piciorul frunzele uscate de pe jos. Se întoarse cu fața în direcția de unde venea zgomotul, încercând să deslușească ceva printre copaci. Așteptă să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
propti pe picioare, încercând din toate puterile să se opună mișcării pe care acesta îl obliga să o facă. Atât aștepta Boris, imediat ce simți efortul acestuia, slăbi imediat apăsarea și îi răsuci brusc capul în direcția opusă. Gâtul se frânse, trosnind ca un vreasc uscat. Capul bătrânului se lăsă moale într-o parte, în timp ce trupul căzu moale în brațele atacatorului. Toiagul îi scăpase din mâini, rostogolindu-se pe jos. Îl prinsese în brațe pe moșneag înainte de a se prăbuși. Îl săltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
șeful poliției din oraș. Pe celălalt nu l-am mai văzut, dar cred că se cunosc. Când Nikolai l-a pocnit în creștet, bătrânul a sărit ca un leu să-l apere. Nu s-a potolit decât atunci când l-au trosnit cu patul armei în ceafă. Câteva clipe, Vlad rămase pe gânduri. Presimțirea lui se dovedea întemeiată. Nu era de loc bine că poliția intrase pe fir. Încă nu știa cât de multe aflaseră cei doi, însă era nevoit să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și În tihneala trupului, Înfundați În cenușa uitării și În vîltoarea vedeniilor, lor le creștea părul, ca și barba, ca și puful de pe trup și de la subsuori, iar pe nevăzute, așa cum doar apa zidește și năruie pe nevăzute, noaptea le trosneau unghiile, creșteau și ele. 2. Cel mai tînăr, cel care avea trandafirul În inimă și care zăcea Între păstorul Ioan și prietenul său, Malhus, se va deștepta primul, dintr-odată, ca pălit de adierea timpului și a cugetului. Mai Întîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fără părere de rău) și luă În mînă un bici care se afla Într-un colț cu Încă cinci-șase identice, toate din bambus, de aceeași lungime și la același preț, Îl Înșfăcă zdravăn și Începu să-l Încovoaie; bambusul uscat trosni, arătîndu-și elasticitatea. Apoi se plesni de două-trei ori peste carîmbul cizmelor, și, ca și cum nu era destul, ieși În fața prăvăliei, pe stradă, și-l Învîrti deasupra capului În aer, așa cum fac căruțașii nărăviți. Biciul șfichiui ca un șarpe, iar fericitul proprietar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
că fuseseră atinși de unda de șoc a exploziei. Trebuie să fi fost în stația de metrou, spuse printre suspine o femeie care încerca să se ridice. Apăsând un șervețel pe rană, primarul alergă în stradă. Cioburile de sticlă îi trosneau sub picioare, în față se înălța o coloană densă de fum negru, i se păru chiar că vede licărirea unui incendiu, S-a întâmplat, e în stație, se gândi el. Aruncase șervețelul când își dăduse seama că ținându-și mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de rege fără rege decât un client cu picioarele pline de bălegar!“ Iată ce mi-a zis Bourrache într-o zi când îl sâcâiam. II Prima zi de luni din decembrie. La noi în orășel. 1917. O vreme siberiană. Pământul trosnea sub tălpi și zgomotul răsuna până în creștetul capului. Îmi amintesc pătura imensă cu care fusese acoperit cadavrul fetiței, și care se udase imediat, și pe cei doi paznici, Berfuche, un ins scund cu urechi de porc sălbatic, acoperite de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
umezelii de la subsol, se uită pe sticla tablourilor din dormitor și vede dâre de apă, pe sticlă cursese apa, fusese o inundație jos și lemnul se umezise mai tare ca niciodată, după ce țevile fuseseră reparate, în apartament, lemnăria începuse să trosnească, se usca, Doamne, ce mizerie și ce frig!!! — Tu ești nebună, e așa de cald afară, un august cum n-a fost parcă niciodată, e aerul greu de căldură. E așa de cald și aici. Vino încoace, pe canapeaua din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
curg apele pe el și fiindcă nu iese cum și‑ar dori, devine brutal, nu, firește că nu cu el însuși, ci cu Anna. Îi frânge mijlocul, o strivește (sub greutatea lui), îi împinge gâtul mult pe spate, de‑i trosnesc oasele, au, mă doare, da, da, te doare ce‑ți fac, fiindcă sunt foarte puternic și nici nu‑mi dau seama când produc cuiva o durere. Ești foarte puternic. În sfârșit, cuvântul magic. Ca puse în mișcare de‑o parolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Gândurile lui Hans sunt la fel de confuze ca valorile și concepțiile de viață ale celorlalți colegi care se îndreaptă și ei spre casele lor, fie înaintea sau în spatele lui, fie alături de el. Trei platani se îndoaie ritmic în bătaia vântului și trosnesc fiindcă sunt bătrâni și protejați de lege ca monumente ale naturii. Hans vrea s‑o protejeze pe Sophie tot restul vieții și, cu ocazia asta, să petreacă mult timp în aer liber. În curând salonul de înghețată o să‑și deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]