254 matches
-
întristasem, ca de obicei, văzând că toată munca mea pe o lună întreagă era prețăluită cu puțin peste banii dați unui băietan venit de trei-patru ani direct din facultate la Arhiva Cinematografiei. Nu avea acel flăcău nici măcar vârsta anilor mei trudiți de când îmi începusem falnica și peticita carieră de vechi lefegiu al multilateralei dezvoltate și, mai apoi, al tranzitoriei curvăsăreli, ajuns în cele din urmă la Arhiva Cinematografiei. N-avea de ce să-mi fie rușine de mizeria aceasta, din moment ce mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-ntreb ades când mă trezesc Din somnurile repetate, Cât mă mai chinui să-ntâlnesc Râvnitul zeu, din lumi uitate?... Mai este mult? Ades m-abate Un gând, spre zări de infinit, Pe drumul spre eternitate, Dar pasul, parcă-i mai trudit... Și gândurile-n sfat, șoptesc, Rănită, vremea se contractă, Nu mai rămân, nu mai pornesc, E atmosfera prea compactă... Dar nu renunț și nu mă ierte, Chiar de-aș plăti, la visul meu Și-ncerc, prin trecerile certe, Să mă
?NT?LNIRE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83811_a_85136]
-
Pentru ce “Domnul”, azi le-a dat Și se gândesc să se apuce De mâine, toți, la adunat... Se bucură că iarba-i mare, Că spicul grâulu-i frumos, Că au ce pune în hambare Și anul, e un an mănos... Trudiți, cu coasa pe spinare Și gândul la acei de-acasă, Pe drumul vechi, pe lângă care, Se-ntorc țăranii...de la coasă...
LA COAS? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83817_a_85142]
-
mai am timp să-mi odihnesc ochii și gândurile în grădina aceasta cu amintiri. O iau agale spre "morminte", cum numeam colțul discret unde ne adunam noi, lăzăriștii, loc numit astfel din pricina aspectului funerar al pietrelor pe care ne odihneam trudiți, dragă doamne, de atâta învățătură! Ce mult s-au schimbat!... Pietrele sânt acum aranjate cu totul estetic; dar parcă mai mult farmec aveau pe vremuri, aruncate la-ntîmplare, unele peste altele, dîndu-ne prilejul să ne cățăram în vârful lor, ca pe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
poate trece, demn! Iar astăzi când sunt mari și-avem nepoți, Te bucuri când se-adună peste vară Iți spui “ce bine, că-s cu mine iară” Și ai o lacrimă în gene, pentru toți... Așa că pentru toate, adorata mea, Trudita-ți mână s-o sărut mă lasă îți mulțumesc, c-ai vrut să-mi fii mireasă Și pentru tot ce-nsemni, în viața mea! Din trupul tău ... Eu, aș putea preface lacrimile tale în pietre scumpe și mărgăritare. Dar sufletul ți-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
speranța; Ești strop de culoare ce mbracă noblețea, Ești suflet minunat ce mângâie viața. Ești dulcea vioară cu vocea-ți duioasă, Ești farmec în noapte atingând finețea; Ești vrajă, descântec, blândeții mireasă, Ești suflet și pace cântând tinerețea. Ești mână trudită, o viață-n durere, Ești zborul miresmat, susur de izvoare; Ești simplă femeie, esti caldă-adiere, Ești suflet tresăltat pe clipe hoinare. Ești pură lumină, ne-ndrepți mereu pasul, Ești vânt prin scânteia ce arde liniștit; Ești înger aievea ... ce blând
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
patrulea băiat, și‐ n casă numai sărăcie. Târziu, când s‐ a întors ursuz și beat, I-a înjurat, ‐ Pesemne că de mare bucurie. Dar ca să‐ alunge vitrega ursită, Pe somnul nou și fără grija foamei, A- ntins măicuța mâna ei trudită: ‐ Băiatul mamei ... Pe urmă, a crescut la întâmplare, Așa cum cresc copiii de sărac, și a trăit și el, ca fiecare. Era un om cuminte, De când îl țin vecinii minte. Trecea pe drum încovoiat și frânt, Cu ochii veșnic în pământ
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Poeziei, prin lucrări pe care, amatori i de haz și de frumos le citesc cu multă plăcere.” Nicolae Viploreanu Din „Cuvânt înainte” la volumul „Rime”, 27 IV.2007 UNEI MĂICUȚE Măicuță, măicuță, ascultă‐nchinarea, Pe care‐ o șoptește, cu glasul trudit, Un biet pelerin, din lume venit, Să‐ ți ceară umil, să‐i afli iertarea. Măicuță, măicuță, mi‐i dorul meu schit și inima, toacă, ce bate‐nserarea, Mi‐ i gândul tămâie, senină ca zarea, iubirea, mi‐i Crist, trădat și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cine bate? Sunt foi întârziate Ce pică din castan Pe geamuri an de an, Tot pică să ne‐arate Că visuri și palate În van clădim, în van. Vezi, mamă, cine bate? E vântul, altul cine, E vântul călător. Copii trudiți ca tine, N‐ aștepte nici un bine Venind la pragul lor. Vezi, mamă, cine plânge? ‐ E ploaia care‐și frânge În geamuri stropii grei, Așa ca ochii cei Ce‐ n lacrimi se vor stânge Că n‐ au putut răsfrânge Norocul vieții
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
observată și cu ochiul liber. Arată ca niște copii care tocmai au terminat școala și se pregătesc să meargă acasă, gândi căpitanul. Umbra zâmbetului ce îi răsări pentru o clipă pe buze era cea a drumețului care își îndeamnă picioarele trudite atunci când descoperă pe neașteptate, după o curbă, capătul unui drum îndelungat la care a purces. Până acum neam încadrat bine în program în ciuda pesimismului lui Darius. Mai avem doar un ultim hop dar ce era mai greu a trecut, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Jumătăți de sferă orbecăie ca și cârtițe prin destine abandonate la margine de lume. Păpușarul Satul era înțesat de un praf călduț în care îmi afundam picioarele să îi simt povestea încă nespusă, iar pe la garduri apăreau înspre seară capetele trudite ale vecinilor dornici să mai schimbe o vorbă după ziua zbuciumată. Maidanul era invadat de o iarbă grasă, moale și avea mereu o culoare ireală, de un verde electrizant. Noi, copiii, întindeam mâinile în lateral și ne învârteam până cădeam
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Camil Petrescu: ’Un scriitor Între țărani’... Tata nu ia În seamă ironia mea (lui nu i-a displăcut ’dopera camilpetrească). Continuă: - În 1812, când ne-a furat jumătate din Moldova - n-a fost o Întâmplare, nooo!, ci răsplată, plată, câștig trudit, binemeritat, pentru care a asudat din greu, mult Înainte de... bătălie, a tras ca-n jug, săracul, la formularea explicației pe care avea să o dea... cum altfel?, multă vreme după... S-a pregătit Rusul de cuvinte ca de o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
voioasă și se preface-n țăndări, iar brațul cel neguros, care tocmai o etalase, se retrage și acesta, odată și cu restul corpului ciudatului intrus... Și se dizolvă în neant! Big Sile tresare în forță, cu aceeași mină de insomniac trudit, după o prea îndelungată luptă inegală, cu cruzimea spăimoasă a nesomnului. Bravo, Dănelule, bravo! îl felicită Avocatul, pe Poet. Nota douăzeci și cinci! Ca la olimpiade, băi! Nici n-am zărit-o! Nemaipomenit! Bate lăboanța! Aia, da, lovitură prefectă, de baseball! Păi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o pe deplin meritată, deși cam tardivă, permisie. Pe cealaltă margine, se așează cu reținere Îngerul, urmat de Vierme, care se așterne extenuat pe scaun, fără mofturi, depunând coșul de nuiele pe asfaltul călduț, în strânsoarea protectoare a picioarelor lui trudite. "Să moară mama-n pușcărie!" își reocupă și el liniștit locul său, la coada mesei lungi, de mesteacăn geluit și cam pieziș, într-un colț al acesteia. El este prietenul nostru..., Uriel, îl prezintă Poetul, scurt, pe Înger. (Serios? Da
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Porumbul tremură în haina lui zdențuită de teama venirii iernii. O tipsie de floarea-soarelui zâmbește strâmb dintr-un colț, căci este îngrijorată de ropotul căderii sale. Printre straturile de unde fuseseră scoși cartofii, pământul bolovănos privește posomorât. Ploaia bibiuiește nemiloasă pământul trudit. Copacii și pădurile stau nemișcate în așteptarea iernii. Ei au rămas singuri și plâng. Fiecare frunză este o lacrimă căzută după căldura și lumina toamnei și după voiosul cântec al păsărilor. Codrul privește melancolic metamorfozele zilnice și regretă că nu
Toamna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
nu bem și pace. Nuuu merge trea... treaba așaaa. Du-te laaa Prispă... Lasă pe mai târziu, Toadere. Acum culcă te și dormi, că ești ostenit. Euuu vreaaau să fac cin... cinste. Vreauuu să beauuu cu ne... nevasta meaaa. Sunt trudită și eu și... Dacăăă... dacă nu teee duuuci, mă supăr foooc! Așaaa ca nici... niciodată! Văd că n-o pot scoate la capăt cu tine, Toadere. Mă duc... Așaaa dra... daraga taaatii. Așaaa... N-a mai terminat ce avea de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
căta pe subt pleoape. Era cev,.'.! . . . Dar ce? Nu știau! De aceea nu cutezau să ia atitudine, așa că - lucru neobicinuit -■ pufnelile Linei se treceau și se întreceau în voie. Lina își răsufla insă necazul fără explicații; iar în gândurile ei trudite se socotea mereu ce ar fi fost oare bine să facă! N-avea încredere •-• și pe bună dreptate - în energia ei. Furtuna, care face vârtej pe locul necurat, nu se dezlănțuise, așa că răul mocnea pe loc. Nory, chemată pentru a
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
rămuriști Din când în când arată Doi ochi adânci și triști. În sufletul lor trist Resimt singurătatea Și, precum un artist, Nu găsesc deplinătatea. Soarele Luna cea fugară De-abia s-a liniștit. Și acum ea suspină Asemenea unui copil trudit. Luminosul crainic, Soarele stingher Și atât de tainic Se-aprinde iar pe cer. Și cu noua lumină Sclipește ca un strop Ce parcă are mină Pe vârful unui plop. Până la amiază Pământul ocrotit Încet, încet vibrează Adânc și liniștit. Două
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
atragă atenția tuturor de pe dansul nostru fără început. Amețită, simțeam acum că am aripi de secunde irosite fără rost. Zburam singură peste nemărginita furtună a timpului văzând că metafora îl făcuse pe timp, lingușindu-l, prizonierul său. Ea fura anii trudiți, iar în cântecul lor ultimele îmbrățișări se închideau fără milă. Glasul tăcerii, abătut, simțea și el durerea timpului. Trecând din ținut în ținut, simțeam ca am aripi din povești fără sfârșit. Le împleteam firul de poveste cu zâmbete senine și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cântec care invoca luna cu prilejul recoltei orzului. Versurile repetau o profeție antică. Când fiecare fir din fiecare lan de orz va avea douăzeci și șapte de semințe, atunci va fi sfârșitul zilelor și atunci va fi odihnă pentru cei trudiți și răul va pieri din lume cum pier stelele când răsare soarele. Ultimele sunete s-au auzit exact când întunericul înghițea câmpia. Au fost aprinse lămpi pentru bărbați și lămpi pentru femei. Bunica a revenit în mijlocul nostru, iar eu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cunoaște buzunarele. Pe la patru se întorceau de la servici, clătinând în mâinile lor negre de cărbune sufertașele goale. Pe cap aveau șepci mari, unsuroase, și sub ele sticleau ochi aprigi, îndușmăniți. Dădeau bună ziua, cereau câte un dorobanț de țuică, obrajii lor trudiți se luminau puțin la vederea rachiului, sorbeau cu lăcomie cinzecul și, dacă mai aveau bani în buzunarele largi, comandau încă o dată. Viața se înăsprise. Sâmbăta nu se mai umplea cârciuma ca altădată. Unora li se tăiaseră lefurile, pe alții îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de roți. Drumul pe Moșilor Vechi, apoi pe Vasile Lascăr până la Piața Galați și, de acolo, pe străduțele Precupeților Vechi le luă mai bine de o oră. Coltuc se simțea rușinat, văzând umerii aduși ai Melaniei, chipul ei frumos și trudit întorcându-se ca să-l întrebe dacă i-e bine. Iar el, deși șoldurile, atât cât le avea, îl făceau să urle de durere la fiecare muchie a caldarâmului, nu știa ce să zică s-o liniștească. O iubea atât de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-alta, lecuit și că, printre frânturile spuse cu caznă, băiatul nu mai avea ce adăuga, Melania îi puse în față farfuria cu mâncare. El știa că, dacă avea s-o privească, fata o să izbucnească în plâns, de aceea mânca, așa, trudit, cu ochii în jos. Abia când ușa se deschise năprasnic, privirile li se întâlniră, cu o spaimă care nu mai lăsa loc lacrimilor. Ce caută ăsta acasă ? răcni Golea. Nici măcar nu s-a întunecat ! De ce nu ești, mă, la cerșit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sfat și nu mai răsunau horele în sat. Era o liniște deplină. Nici măcar fântâna cu cumpănă de lângă poartă nu mai scârțâia! Am intrat în casă și de pe pereții îmbătrâniți priveau la mine, tăcuți, doar sfinții din icoane, sub care îngenuncheau trudiții mei părinți. Sub ele îngenuncheam înainte de culcare și noi, copiii, adică toți frații: trei fete și șase băieți. Am așezat, nostalgic în locul acela, masa mică cu trei picioare scurte, pe care mama răsturna mămăliga aburind din care noi, copiii, mâncam
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
a dat la spinare acum șaptezeci și vreo cinci anișori de cei buni, tot în paza orîndelor care se țin pe la vite. Costache Buraga Chișca Un an după ce se dusese întîiul război mondial, într-o zi cînd ajunge tătuța acasă trudit, că venea tocmai din ,,tîrgul Eșilor“, unde fusese cu negustoriile, spune cu nestăvilită mirare, ba și cam cu greață, că la ,,Șapte Draci“ - crîșmulița din fața medeanului zis ,,Nicolina“ - un om rotofei, după ce junghiase cogeamite porc, a cules într-o oală
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]