837 matches
-
la el. Și-am stat să-nnod întruna - inel lângă inel - Din sfoară, mreji; și vârșii, din salcie tăiată. Și totuși cât de dornic eram să-i fiu aproape Să-nclin spre el urechea trudindu-mă să prind Ce hohotiri trufașe îl pleacă și-l destind Când viforul în trâmbe de-omăt vrea să-l îngroape. Dar, uite, munci de iarnă te leagă de colibă Și nu-ți dau timp s-adulmeci nici aerul de-afar'; - Necum s-alergi pe drumuri, când
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
tot hăul de granit. Dar sus, sub îngînata lumină-abia născândă, Lăsând să scape râsul din pieptul tău sporit, Acopere căderea cu hohot de izbândă. HIEROFANTUL În rândurile celor ce s-au bătut sub Miltiade coborâse și preotul din Eleusis Portalele trufașe, sfruntând venirea lor, Răsfrâng mânii de bronzuri sub tremurul luminii Pe templul ars, pe cerul topit al Salaminii, Un fum gălbui înnoadă prelung, ca un fuior. Am azvârlit cununa, am desfăcut herminii Bogatele-i podoabe de fir. Drept sfânt odor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
care taie un gang regesc până la cuceririle și zilele Slăviților Mucenici: " Erau nopți înfrigurate de nesomn, când îi vedeam aievea, înșirați ca în vechile icoane grecești, pe fund de aur roșu, și țepeni în caftanele lor de sarasir, pe acei trufași arhonți, purtîndu-și în mâini capetele tăiate, iar privirile lor neînduplecate întorcîndu-se cu scârbă de la mine, vîn-zătorul". Drept încheiere, să transcriu încă acel imn de solemnă speranță - răscumpărarea întreitului suflet al cetei crăiești - tremurând cu harfele Ierusalimului spre lăcrimate și milostive
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
înrăit-o. „Murdar și jigărit ca acu nu te-am văzut vreodată, omule! Erai chipeș când te-am cunoscut... Hm! Nu te mai spală nici mă-ta în lipsa servitoarei ce ți-am fost. Parcă ai intrat la apă, nenorocitule! Ce trufaș erai când mă călcai în picioare, bestie ordinară! O să te ajungă blestemele mele, fir-ai al dracu’ cu tot neamu’ tău! Și pe tine și pe ăla de m-a pângărit, mânca-v-ar viermii de jigodii să vă mănânce
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
am să cutreier? Sulfetu-i oare propriul nostru gând? Ar fi superb să aibă alături Cel Divin doar gândurile noastre-n veșnicie, pentru că-atunci e sigur că or să mai adie în primăvara unui alt destin. Meduza Privesc în ochi Meduza, trufaș, cutezător și nu simt nicio teamă în ființă. Am reușit să-i birui oribila dorință și-o văd gemând, străpunsă de-un fior. Athena îmi arată egida, însă râd. O văd că se încruntă, că pălește. Cine ești tu? — mă
POME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362933_a_364262]
-
răzbunarea-și pune armura și ține-n brațe paloș și scut. Lângă speranță stă îndoiala și doar regrete țese de zor că prea adesea a-nvins greșeala în conștiința umui popor . Lângă-mplinire, fiindu-i umbră, râde eșecul hâd și trufaș, privind spre viața tristă și sumbră cutreierată de-un țel abraș. Lângă ursită chiar Domnul plânge privind cu milă tristul destin în care scrie că ne va frânge ura pe care-o trăim din plin !!! 3 februarie 2017 Anatol Covali
LÂNGĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361063_a_362392]
-
pot aduce amintirile ceva încurajator?” Răspunsul mi se pare a fi „cele prezente” care ne pot spune mai mult despre un viitor posibil. Ne-ar ajuta melancolia? Ne este de folos trufia? Observ că celor care le merge bine devin trufași. Ce bine când acest defect se autocorectează în timp. Uneori simt cum vremea se face din nou frumoasă, chiar dacă din ce în ce se răcește. A venit din urmă timpul celor care ne vor urma. Noi? Între uitare și memorie
IARNA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361097_a_362426]
-
A fost pe vremuri un popor Cum n-a mai fost vreodată Și-un crai din Lupi coborâtor Cu o superbă fată Pe care-un mare împărat Trufaș și-n plină fală O vru cu tot cu-al ei regat Dând cu război năvală... Părul bălai de aur-spic Pe spate-n lungi cosițe, Ochi de safir pe-obrazul mic Cu ștrengărești gropițe, Cu trupu-i ca un fir de
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
cu talentele lui! Din acest joc nevinovat, dar poate cam neglijent, ieșiseră niște creaturi urâte cu spume, niște bipezi, albicioși cu capete țuguiate, răi din cale-afară, lăudăroși, paranoici, puși tot timpul pe harță și omor, foarte tâmpiți dar și foarte trufași. Nici nu apăruseră bine că se și lăudau că sunt făcuți după chipul și asemănarea Sa. De scârbă i-a aruncat pe o planetă periferică și, o vreme i-a lăsat să se descurce singuri. A fost ceva de jale
MIRABILE VISU de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364201_a_365530]
-
imperiu, duduind de ecourile unei istoriii bogate, am găsit-o reflectată în arhitectura clădirilor aflate în perfectă stare de conservare. Sunt multe clădiri foarte frumoase din punct de vedere arhitectural care păstrează încă un aer de măreție, poate chiar puțin trufaș. Clădirile imperiale, seducătoare, emanând eleganță și rafinament îți vorbesc în graiul lor de epoca de mare înflorire. Foarte multe palate așezate unele lângă altele impun orașului un puternic parfum de epocă, de distincție. Întreg centrul orașului precum și multe clădiri fac
LA CONCERTUL DE ANUL NOU ÎN VIENA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364134_a_365463]
-
căsătoria sa la Vatican Dorind a lua a în schimb de soață pe Ann Boleyn, așa dorea măritul domn Dar Papa Clement nu-și dădu acordul și Henric înfuriat, urzi alt plan. Iar planul era cinic și-ndrăzneț ce vru trufașul rege, Și printr-un act votat în parlament el se numi pe sine plin de zel Cap al bisericii catolice engleze, dându-și sieși lege Cea a supremației sale și ruperea de Roma-n acest fel. Sir Thomas More și-
UN OM PENTRU TOATE ANOTIMPURILE.( A MAN FOR ALL SEASONS) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363173_a_364502]
-
hai să ocup și tarabele micuței mele urbe! Du-te, băi caracatiță, la București, Iași, Cluj, în toată țara! Pleacă și peste hotare, în Rusia, China. Fă export cu zarzavatul țării! Ce cauți tu în orășelul ăsta prăfuit? Zamfirescu zâmbi trufaș, gâdilat în orgoliu. Va să zică și ăștia sunt tot zarzavagii. Niște amărâți cu vreo două-trei tarabe acolo, care fac pe șmecherii cu mine. Dar văd că le este frică. Ia să mă dau puțin gros, să bag boala-n ei. --Mă
TRANDAFIRUL SIRENEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368249_a_369578]
-
lui Stalin fixat e în cui. Cânt 2 Călina, calina, Mălina, mălini, Câți ai sfărmat între canini? Outsideri, buldogi de pe Vega mă latră, Ei sunt genialii din era de piatră, Mă simt depășit, sunt poate senil, Dar râd de prostanul trufaș, infantil, În artă, de-i artă, atuul nu-i scris În ani, sex, etnie. E doar Paradis. Dar ce înțelege bostanul citit? El știe să-njure scuipând cu acid, Brăila cu mila, în București Cresc doar bureți, se bea fără
STALINIANA-2014 de BORIS MEHR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368292_a_369621]
-
ziua următoare, Ilie Preda se înființă cu un fazan împăiat, poate chiar o captură obținută într-una din partidele la care participa și secretarul de partid, Galiț. Trofeul era extraordinar de bine realizat, culorile păsării fiind frumos conservate, iar poziția trufașă, cu capul dat pe spate, ciocul ridicat și coada țeapănă, aminteau ușor de poziția lui Mihai Man când intrase prima dată în fermă. Directorul refuză cadoul, dar nu avu nimic împotrivă ca pasărea să împodobească peretele din fața biroului său, spre
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
ademenește prada. Dar tot cumpărând ,,prietenie”, ,,afecțiune”, ,,devotament” și ,,supunere”, bineînțeles că resursele economice pe care a contat mereu, s-au cam epuizat . Dintr-odată sărăcia, singurătatea, disprețul celor oprimați voit și nerecunoștința lor s-au năpustit asupra ,,micului colos trufaș”, care acum scuipă venin, se răzvrătește și se dezintegrează cu fiecare clipă. Umilința e insuportabilă pentru cineva care a umilit pe alții, toată viața sa. Nu-mi pot explica cum de am rămas atâta vreme alături de ea! Poate pentru că iubesc
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
prilej de amuzament copios. Cu alte cuvinte, mă folosesc de armele cu care sunt atacată, pentru a le întoarce împotriva micului meu atacator. După o provocare matinală care s-a soldat cu un eșec răsunător și o umilință inacceptabilă pentru trufașul meu adversar, am făcut imprudența să slăbesc vigilența cu care îmi păzesc spatele de obicei și am încasat o perfidă răzbunare, care era să mă coste prânzul delicios pe care îl preparasem pentru azi. Provocarea, destul de patetică și neinspirată, a
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
Din mare ieși monstrul. Grăbit înainta și se sperie de moarte armăsarul care porni în iureș, zdrobind de pietre carul cu care Hippolytus se plimba. Așa a-nvins minciuna și Fedra l-a învins pe cel ce i-a respins trufaș iubirea. Cu ochii plini de groază privea nenorocirea ce focul vieții-n tânăr trup l-a stins. Theseus, lângă dânsa, o mângâia ușor, dar ea respinse orice mângâiere. Stătea cutremurată de-o groaznică durere și îi era de zâmbetul lui
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367462_a_368791]
-
ființa în metafizic:”Lâmgă noi, oceanul galactic este plin de trunchiuri din arbori-gingobiloba și delfinii ce se sinucid înghițind pahare după pahare pline cu aer “.( Prin ochii mei speriați). E aici un filon-rămășiță a titanismului romantic, melancolic, neliniștit, dar și trufaș, deși experiența pare mai degrabă rimbaldiană. Autoarea uzând de dezechilibru sistematic al simțurilor, exacerbate până la inflamarea lor, forțează limitele realului, pulverizându-le, depășindu-le progresiv. Experiența este o epuizare completă a trăirii, prin elan vizionar și înstrăinare metodică, prinm exaltarea
METAFORA CA MOD DE EXPRIMARE A VIBRAŢIILOR EULUI LA MELANIA CUC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366886_a_368215]
-
în mai 1502 și debarca în Martinica, apoi direct spre Hispaniola (Sânto Domingo, patronul Ordinului Dominican - azi avem Republică Dominicana) unde i se refuză debarcarea. Avertizează că va veni o furtună puternică, să stea toți la adăpost, dar Bobadilla pleacă trufaș cu 30 de vase pline de bogații spre Spania. Piere în uragan, împreună cu 29 de vase, căutătorii de comori au avut ceva de lucru! Anecdotic: cel mai slab vas, Aguja, cel care ducea aurul și posesiunile lui Columb, ajunge în
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367497_a_368826]
-
al evreilor, cucerindu-ne și risipindu-ne, și luându-ne prizonieri. Nu mă-ndoiesc că evreii exilați și prizonieri în Babilon au avut contribuția lor la edificarea Turnului care l-a supărat pe Dumnezeu, căci Omul - cu „O” mare - încerca, trufaș, să se înalțe pe sine, fără ajutorul și mila divinității. Să-și dovedească absența limitelor sale. O religie nouă, ar fi putut satfel să apară, închinată Omului și cutezaței sale! Dar Dumnezeu a știut să diversifice limba unică de până
CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367642_a_368971]
-
și el procedase cândva la fel, ignorându-i pe cei care smeriți, îngenuncheați, veneau la el să îi cerșească o audiență și o semnătură, care pe atunci valora foarte mult? Timpul, ce îți rezervă timpul? Suntem frunze în vânt, figuri trufașe. Ne distrugem unul pe celălalt neavând remușcări. Ne batjocorim și ne umplem cu noroi nepăsându-ne de suferințele aproapelui nostru și, după toate acestea ne ascundem ca niște năpârci, atunci când nu mai avem putere dându-ne victime ale unui sistem
AMINTEŞTE-ŢI CĂ VEI MURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366962_a_368291]
-
a Creatorului Său, Care l-a așezat stăpân al pământului, cu puțin mai rejos de îngeri, dar cu mult superior duhurilor căzute. Sfântul Grigorie Palama afirma ferm că acesta a fost unul din scopurile Întrupării: “a cinsti carnea pentru ca duhurile trufașe să nu îndrăsnească a-și închipui că sunt mai presus decât omul” . Acest text surprinzător este un imn adresat, fără rezerve, spiritului uman creator. Prin această jertfă a lui Iisus Hristos există Biserica, ce cultivă credința și împărtășește viața și
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
adevărul instinctelor noastre morale stă chezășie că nu este așa. Omul recent încearcă să sugereze că, prin ceea ce-i lipsește, modernitatea oferă ceea ce o poate încă salva. Cu o condiție însă: daca vom avea inteligența să putem regăsi în neghiobia trufașă a timpului pe care îl trăim - întreg, viu, bun și frumos - creștinismul tuturor începuturilor. Să fim moderni: dar - nihil sine Deo! Poporul român se găsește în prospectiva depășirii cultului națiunii și a ispitei de adorare a Statului, conform spuselor autorului
„CE SE PIEREDE ATUNCI CÂND CEVA SE CÂŞTIGĂ?” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367247_a_368576]
-
dorinți Iar raza soarelui de vară Te-a sărutat lăsându-ți buzele fierbinți ... Când soarele a prins să se-oglindească-n mare Și când copiii mai dormeau în fașă Tu ai călcat pe roua dimineții Și fraged trup ți l-ai purtat trufașă ... Când tu râdeai se lumina o cale A zeci pâraie ce limpezi se-oglindeau în ochii-ți adumbriți de gene Și-n mers săltat ce multe și-l doreau ... Și-ascult cum picuri mici răzbesc Din înălțimea plumburie și cad
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364650_a_365979]
-
de-a dura peste cocoașa mea de griji. Pe sub poteci cârtițile bârfelor strigau:Ura! Când pe la colțurile orelor mureau de necaz cuvinte cu nasul cât un praz. Ora se dădea de-a berbeleacul peste pieptul meu scos în față, rotund,trufaș și abil, medaliile îmi zornăiau în inimă, ele veneau din altă viață tiptil. Odată cu mine se strecurau pe sub preșul cerului în piață, umbra mea din altă viață orbită de strălucirea lor pe piepturi de prinți. Le frecasem câteva secole cu
MODESTIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348703_a_350032]