8,805 matches
-
înainte de a-l părăsi". Coloana Infinitului sau Coloana Recunoștinței fără Sfârșit, reprezintă un loc deosibit în viziunea exegeților și a lumii întregi. Există dovezi că proiectul este mult mai vechi. Încă din 1909 în atelierul lui Brâncuși ar fi existat "trunchiuri și bârne, coloane truncheate de lemn", iar prima versiune expusă a unei coloane, intitulată "Proiect arhitectural", datează din 1918. Ulterior, în 1933, în expoziția sa personală de la New York, Brâncuși expune proiectul sau sub numele devenit celebru, Coloana fără sfârșit. Brâncuși
ANIVERSAREA NASTERII LUI CONSTANTIN BRANCUSI de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 51 din 20 februarie 2011 by http://confluente.ro/Aniversarea_nasterii_lui_constantin_brancusi.html [Corola-blog/BlogPost/367168_a_368497]
-
Pentru o mai bună cunoaștere a personalității fiecărui autor creațiile acestuia sunt precedate de o scurtă autobiografie. Cartea pornește de la ideea unui Dumnezeu unic, privit prin prisma propriei personalități de autori de vârste, profesii și confesiuni religioase diferite, ramuri ale trunchiului creștin. La festivitate au fost invitați poeta Paula Romanescu și profesor univ. dr. Nae Georgescu, scriitor și critic literar. Activitatea a fost deschisă de către doamna Elena Scurtu, directoarea Centrului Socio-Cultural, care pe lângă aprecierile la adresa autorilor existenți în carte, a menționat
LANSAREA ANTOLOGIEI POEŢI ROMANI SLAVIND DUMNEZEIREA, COORD. ELENA ARMENESCU de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 by http://confluente.ro/Elena_trifan_1401900120.html [Corola-blog/BlogPost/354057_a_355386]
-
stei sus pe carpați, mustăcioara lui-pădure, brâul tău e curcubeu, după ploi, roind sămânța, iar cojocul cel de lână s-a făcut blană de smeu. chinu-ți râde-n respirare, nu mai plânge, tu, măicuță, peste leagăn de iubire, el e trunchiul ce-a vândut soarele pe-un nou născut. zidul lumii el a fost și-a pierit în prag de seară cerul s-a cutremurat, l-au plâns brazii, florile, au lăcrimat zorile... feciorașul meu iubit, mama ta mereu te cheamă
PASTORALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 by http://confluente.ro/Pastorala_ion_ionescu_bucovu_1393681611.html [Corola-blog/BlogPost/367444_a_368773]
-
un alt fost coleg de liceu, Georgică Buhăianu, absolvent al facultății de Finanțe, A.S.E. București, director de bancă și om de afaceri. Corpolent, cu ceafa groasă, fața bucălată și gușată. Din cauza gâtului scurt, căpățâna sa voluminoasă părea așezată direct pe trunchiul gros ca un buștean. Când i-a zărit pe cei trei discutând cu necunoscutul care-i spunea poreclele, înțelese că era bârfit. Vocea celui cu spatele i se părea cunoscută, ca de altfel și statura lui. Bănui cine putea să
TRANDAFIRUL SIRENEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1445360627.html [Corola-blog/BlogPost/368249_a_369578]
-
spre pământ... Cum de poate fi atât de frumoasă natura până-n ultima clipă - se întrebă ea - iar omul, pe măsură ce devine doar o „veștedă frunză” te face de cele mai multe ori să îți întorci capul... Cu privirea ațintită asupra oțetarului, al cărui trunchi se înălțase binișor de când îl observase pentru întâia oară, se gândi la câte ar mai fi putut el să fie martor, în răstimpul de când prinsese rădăcini în stație. Printre ramurile salciei din apropiere, ce se umpluseră de mâțișori pufoși, galben-verzui
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1443725272.html [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
nimeni totuși ea urcă cu rucsacul speranțelor plin de vise fără să fie anchilozată în trecutul durerilor dorind să ia totul de la capăt ca și cum viața ei abia acum începe astăzi vreau să fiu femeia asfaltului plouat de speranțe încolăcită pe trunchiul copacului dezbrăcat de el însuși coagulată pe cerul înnegurat de corbii melancoliei o femeie singură și tăcută în așteptare astăzi vreau să nu fiu o duminică a vieții 21 septembrie 2016 Referință Bibliografică: Vreau astăzi să fiu femeia care... / Liliana
VREAU ASTĂZI SĂ FIU FEMEIA CARE... de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/liliana_ghita_boian_1474455464.html [Corola-blog/BlogPost/375632_a_376961]
-
pentru treburi importante. Apoi, să faci cale întoarsă și să nu-ți arunci înapoi nici măcar o singură privire. A doua zi, dis-de-dimineață, căpitanul Preda încălecă pe murgul său, țâșni ca o săgeată pe sub arcada de la poartă și se pierdu printre trunchiurile bătrânilor stejari. Pe la prânz ajunse la poalele Munților Căpățânii. Pentru el nu era un ținut necunoscut, fiindcă aici se retrăsese de multe ori, își organizase ceata de voinici și apoi năvălise asupra celor ce le încălcau principatul, alungându-i până la
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1411970169.html [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
cruce!” În acel moment se auzi un urlet lugubru de se cutremurară umbrele pădurii și o dihanie se aruncă asupra lui, îl trânti la pământ, apoi îl ridică în aer cam la un stat de voinic și-l azvârli de trunchiul unui stejar. Câteva clipe bărbatul zăcu nemișcat apoi se ridică încet. Principele îl sfătui cu blândețe: - Nu-l mai deranja. Vrăjitoarea a făcut o înțelegere cu el ca să fie martor la operațiunea noastră. La urma urmei el rămâne paznicul de
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1411970169.html [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
întunericul vieții. Gândurile se pierd în suferință. Păsările nu mai au aripi Și nici încotro a se duce. Soarele devine o enigmă Ce apune în fiecare clipă. Roi de păsări se ascund În cuiburi de cenușă. Livezile sunt fade, Au trunchiuri de mărăcini Și fructe necoapte. Zâmbetul e o himera Ce sforăie la fereastra. Lacurile au secat și rate sălbatice Se zbat veșnic în mocirlă. Râul visează la soare și la lună. Miresmele florilor sunt palide, Cu sufletul de zgură și
DESOLATION de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 by http://confluente.ro/elena_trifan_1435395668.html [Corola-blog/BlogPost/352992_a_354321]
-
o himera Ce sforăie la fereastra. Lacurile au secat și rate sălbatice Se zbat veșnic în mocirlă. Râul visează la soare și la lună. Miresmele florilor sunt palide, Cu sufletul de zgură și cenușă. Brazii au vârfuri de seceri Și trunchiuri strivite de ură. Pântecele mamei este istovit de atâta truda și nașteri n-or să mai fie. DESOLATION Light got rotten în the darkness of life. Thoughts get lost into suffering. Birds are wingless And nowhere to go. The sun
DESOLATION de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 by http://confluente.ro/elena_trifan_1435395668.html [Corola-blog/BlogPost/352992_a_354321]
-
peste golurile oarbe dintre piscuri pădurea a căzut iar în orbite, se leapădă codrul de frunza cea dragă, rămânând trist și fără veșminte. Styxul la izvoare spală nopți și zile, lebede, pe lună, barcarole vii, doarme și Nichita pe-un trunchi de copac orele astrale, orele-s târzii, Domnul poeziei ne-a venit de hac, culegând nectarul frunzelor din vii. marți, 2 septembrie 2014 Referință Bibliografică: septembrie / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1341, Anul IV, 02 septembrie
SEPTEMBRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1409681527.html [Corola-blog/BlogPost/353808_a_355137]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > AZI E ZIUA TA ȘI PLÂNG... Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 700 din 30 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului La mulți ani țară de glorii Azi târâtă în genunchi, Bestiile, trădătorii Pângărindu-ți sfântul trunchi! La mulți ani țară bogată Azi săracă, trist prohod, Românie alungată În cel mai cumplit exod. La mulți ani țară de vise, Azi secătuită toată, Îți sunt visele ucise, Vulturi lacomi îți dau roată. La mulți ani țară de basme
AZI E ZIUA TA ŞI PLÂNG... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Azi_e_ziua_ta_si_plang_romeo_tarhon_1354296494.html [Corola-blog/BlogPost/359393_a_360722]
-
m-am întrupat. Cât dor prinde talpa infinitului vertical, când calul alb nechează și-n spusele sale prind acel "înainte pas! înainte pas! înainte glas!" Unde să merg, calule, înainte, când eu merg spre sus, spre gândul înalt al coroanei trunchiului din crengi. Alfabet fără litere prinde privirea mea. Alfabet din semnele anotimpurilor surprinde privirea și trupul lasă conturul material pe banca de piatră, până la care am urcat treptele groazei, ale fricilor neatinse cu mintea. Esențele așteptărilor le cuprind, le prind
IUBIRE... SFÂNTĂ IUBIRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1407255671.html [Corola-blog/BlogPost/343243_a_344572]
-
moarte dependența de trăit respir frica cuibărită-n glas prizez umanitatea până la supradoză din înălțimile unui fir de iarbă admir răsărirea de cale pe unde nu au trecut niciodată stolurile de păsări ude să întineze ultimul neam de arbori impecabili trunchiul omului arbore a înmugurit până la îngenunchiat micimea chipului alb din căpătâiul drumurilor unde am ridicat altare de singurătate susținerea nu este un act confortabil în adăpostul temnițelor poate doar un gest de mare credință osândiților la viață Referință Bibliografică: nu
NU EXISTĂ TIMPURI ÎN BRAŢELE TALE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Nu_exista_timpuri_in_bratele_tale.html [Corola-blog/BlogPost/348205_a_349534]
-
ridurile timpului priveau geloase cum se împletește lumina în tremurul apei de când au încolțit pietre mai ți minte când ți-am sfârtecat lacrima? nu ai înțeles de ce sângerarea tălpilor este ca un frunziș unde arborii au aripi și un singur trunchi din care împăturesc în inimi circulare viața Referință Bibliografică: liniștea picura din streașina cerului / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I, 15 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
LINIŞTEA PICURA DIN STREAŞINA CERULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Linistea_picura_din_streasina_cerului.html [Corola-blog/BlogPost/356823_a_358152]
-
din nou cireșul să-l mângâi pe scoarță blând Și-am găsit-o pe bunica lâng-un ciot, pe jos, plângând: „- Se uscase, sărăcuțul, că bătrân tare era, Nu mai are-acuma cine fructe bune să ne dea. A rămas doar trunchiul ăsta, da-i uscat și el, vezi bine, Bătrânețea îl atinse binișor, ca și pe mine. Poate mâine, de-o vrea Domnul, voi pleca și eu la cer, Căci aici, pe lumea asta, totul este efemer...“. Referință Bibliografică: CIREȘUL DIN
CIREȘUL DIN OGRADĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1414621720.html [Corola-blog/BlogPost/384117_a_385446]
-
Acasa > Literatura > Proza > COPACUL Autor: Silvia Cinca Publicat în: Ediția nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului La tăierea pomului, stâlpii rezistenței, s-au clătinat. Căderea trunchiului de sute de ani, a făcut să zboare porumbeii poposiți pe acoperișul caselor, au alergat în disperare pisicile și câinii, și orice ființă vie s-a zguduit rămasă fără cântec, strigăt sau vorbă. Totul a amuțit lăsând doar sunetul unui
COPACUL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/silvia_cinca_1454160622.html [Corola-blog/BlogPost/369945_a_371274]
-
zboare porumbeii poposiți pe acoperișul caselor, au alergat în disperare pisicile și câinii, și orice ființă vie s-a zguduit rămasă fără cântec, strigăt sau vorbă. Totul a amuțit lăsând doar sunetul unui fierăstrău mare aducător de moarte. Am privit trunchiul chinuit și am auzit prohodul intonat de cerul îngreunat de nori. Au tăit copacul din fața ochilor mei. L-au desfăcut în cercuri dând frâu liber furtunilor să se arunce cu forța peste curți și case. Am văzut lacrimile tulpinilor mici
COPACUL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/silvia_cinca_1454160622.html [Corola-blog/BlogPost/369945_a_371274]
-
unindu-se cu cele ale celor trei puternice crengi. Si s-au prăbușit aripile copacului care-i duceau frunzele către razele soarelui. Si sunetul a făcut să răsune în stradă ca un urlet de durere a unei inimi zdrobite. Sfâșiat trunchiul singur a rămas ciuntit, și-mi privește fereastra cu ultimile lui suflări. De la mine veneau în cascade admirația și iubirea. Ii dădeam binețe în fiece dimineață si mă lăsam încântată de verdele lui imaculat. Anul acesta parcă a simțit el
COPACUL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/silvia_cinca_1454160622.html [Corola-blog/BlogPost/369945_a_371274]
-
Apoi, au obosit și i-au lăsat doar tulpina groasă fără viață, la vederea celor ce trec și se îngrozesc de zbuciumul nemângâiat. Au doborât copacul din fata geamului meu. Privind ce a rămas din el, doar rădacina și ceva din trunchi, lacrimile mele îi vorbesc încă în fiecare zi. Neputința cântă durerea nemărturisită a acelui martor de sute de ani a locurilor. Si cui să-i pese oare de un singur copac? Hienele s-au napustit peste copaci și păduri, și
COPACUL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/silvia_cinca_1454160622.html [Corola-blog/BlogPost/369945_a_371274]
-
constitui sub forma unor scenarii de dramă de scurt metraj. Acest grupaj pe care l-aș numi „piesele de rezistență”, este alcătuit din prozele: „Zina”, „Clementina”, „S.O.S.” și „Cântecul”. Prima dintre ele, „Zina”, ilustrează două aschii sărite din trunchiul comun al unei drame puternice: pierderea oamenilor dragi. Doar că direcțiile sunt diferite: o „așchie” își pierde doar capacitatea de a-și reda un sens vieții, cealaltă își pierde chiar identitatea personală și cu aceasta orice orientare existențială. A doua
LOREDANA DALIAN de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Instigare_la_nevisare_cu_florentina_l_florentina_loredana_dalian_1359010282.html [Corola-blog/BlogPost/342308_a_343637]
-
O luăm pentru a împodobi cu ea o sală de clasă. Afin: E prea comun. O s-o leg de copac. Elevul 2: Cum? Afin: Cu o picătură de foc și una de ceară. O să pun un sigiliu între pețiol și trunchi. Leg frunza de arbor printr-o picătură. Elevul 3: Te ajut eu. (Elevul 3 ridică frunza și o duce lui Afin. Acesta scoate o brichetă și o lumânare de ceară. După ce lumânarea și-a lăsat flacăra să se bucure de
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1423992254.html [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
picătură. Elevul 3: Te ajut eu. (Elevul 3 ridică frunza și o duce lui Afin. Acesta scoate o brichetă și o lumânare de ceară. După ce lumânarea și-a lăsat flacăra să se bucure de libertate Afin a unit pețiolul cu trunchiul platanului și a lăsat ceara să cadă.) Afin: Orice arsură lasă urme adânci. Te însoțește întreaga viață. Elevul 3: Cred că sunt suficiente picături de ceară. Profesorul: Vă jucați. Eu nu pentru joacă am ieșit în parc. Afin: Cine nu
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1423992254.html [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
o lovitură de grație, aplică Legea Dreptății: își predă mama (ucigașa tatălui său, Regele, recăsătorită cu unchiul său Egist) și pe tatăl vitreg pe mâna soldaților armatei de sunete. Și, după ce mulțumește duhului sonor cu aripi de liră pe un trunchi de păianjen, pe o muzică macabră, TE DEUM LAUDAMUS răstălmăcită în “Simfonia fantastică”, declanșează un război la nivel social-planetar între Regele Sunetelor și Regina Sunetelor, din care iese triumfătoare Vânzătoarea de Corăbii. Urmarea piesei “Oreste Regele Sunetelor” de I.P. Culianu
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (1) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_i_scrisoar_constantin_milea_sandu_1391708636.html [Corola-blog/BlogPost/360290_a_361619]
-
a-l ajuta, iar restul trupei s-a repliat cu pierderi grele și a început să riposteze. Aici, moșu’ Chircuț se oprea, se încrun¬ta și-și frângea mâinile, apoi, privind în gol, continua să povestească mișcându-și capul și trunchiul într-o parte și alta cu obidă: - A fost un măcel nemaipomenit, apele Trotoșuli iereau roșî de sângele soldațîlor noștri... Atacul surprinzător al inamicului a încetat la fel de repede cum începuse. Grupul de generali și ofițeri, precum și mitraliorul care-i apărase
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1474632261.html [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]