1,978 matches
-
din diferite domenii ale sexualității din punct de vedere statistic, alcătuind „un text util, destinat oricui - femeie, bărbat sau Între acestea. Pentru prima dată, bărbatul, privit ca ființă sexuală, va fi prezent În toată spledoarea sa“. — Dar literatură aveți, am tușit, adică ficțiune? I-am Înmânat Dorei un teanc de hârtii. — O, se pare că știți să și vorbiți. Pe aici, dacă sunteți amabil. Am trecut pe lângă niște birouri Încărcate cu documente din arhivă și am ajuns lângă șiruri de cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
clipa aceea, cineva mi-a dat un pumn În spate. M-am Împleticit Înainte și, fără să mă gândesc, m-am ridicat, ceea ce a dus la Încă un pumn Încasat, de data asta, În stomac. Simțeam că mă Înec. Am tușit, am gâfâit și am Încercat, cred, să țip. Dar nu am reușit să scot nici un cuvânt, doar niște gâfâieli și sâsâituri amărâte. Încasam noi pumni În spate, și de data asta m-am prăbușit ca un animal cotonogit, năpădit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cuvânt, doar niște gâfâieli și sâsâituri amărâte. Încasam noi pumni În spate, și de data asta m-am prăbușit ca un animal cotonogit, năpădit de o ceață roșie, dureroasă În loc de conștiență. Mi-am tras genunchii la piept, din instinct, am tușit, am hârâit și m-am răsucit. Simțeam pietrișul frecându-se de tâmple și m-am gândit confuz că poate ar fi suficient să adorm ca durerea să dispară. Dar rafala de pumni continua să cadă, țintindu-mi de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Despăgubiri. Ce altceva? Se pare că Else intrase cu scaunul cu rotile În biroul lui Stegemann și i-a spus vizitatorului că acesta exploatase un minor. Acum că fiul ei Împlinise vârsta majoratului, avea dreptul la o compensare adecvată. Stegemann tușea, se fâstâcea și se Întreba, cu o voce care nu părea a fi a lui, la ce se refera d-na Himmel. Când Else și-a repetat cuvintele, de data asta adăugând că, În ceea ce-o privește, nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Începeau arterele. La prima oră de sport ni s-a permis să ne foim cum vrem. Polster Își scoase haina de satin și cămașa cu volănașe, dar Își păstră bereta neagră, uzată. Executând câteva mișcări spasmodice În maieu, Începu să tușească lung, apoi, cu mâinile În buzunar, se sprijini de capră și rămase așa pentru tot restul orei. La ora următoare ne-a explicat că fizicul nu avea nimic de-a face cu metafizicul. Corpul și sufletul erau două lucruri total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Anton Lueger? — Poftim? Scena nu mi se părea deloc agreabilă. — Knisch sau Lueger? — Knisch, am zis la nimereală, făcând un pas Înapoi. Ce era În mintea lui Anton? Nu l-am văzut azi pe-aci. Dar puteți să Încercați. Bărbatul tuși din nou În subsuoară. Când se șterse la gură, Își clătină obosit capul. — Camera 6. De obicei stă treaz până târziu. Acum probabil că doarme. Apoi, aplecându-se asupra boabelor, pierdu orice interes față de mine. Am intrat pe un coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
umbre. La puțin timp după aceasta, Brigada de la Năravuri a percheziționat și pensiunea În care stătea prietenul dvs. Materialele incriminatoare au fost confiscate, dar Lakritz a reușit să scape. De atunci a dispărut, de parcă l-ar fi Înghițit pământul. Am tușit. — Un loc numit... Am tușit din nou. Un loc numit Pensiunea Landau, poate acesta l-a Înghițit. Începeam să Înțeleg că evenimentele, aparent disparate, se influențaseră reciproc. Nu e departe de aici. Dar folosea un nume fals. Și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aceasta, Brigada de la Năravuri a percheziționat și pensiunea În care stătea prietenul dvs. Materialele incriminatoare au fost confiscate, dar Lakritz a reușit să scape. De atunci a dispărut, de parcă l-ar fi Înghițit pământul. Am tușit. — Un loc numit... Am tușit din nou. Un loc numit Pensiunea Landau, poate acesta l-a Înghițit. Începeam să Înțeleg că evenimentele, aparent disparate, se influențaseră reciproc. Nu e departe de aici. Dar folosea un nume fals. Și i-am dezvăluit lui Manetti, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la orizont apare următorul cavaler probabil. Eu eram, pentru ea, „un pas înainte“. Bine-nțeles că Harpo n-a zis da, însă n-a zis nici nu când ea i-a sugerat că asta aș putea fi eu. Oricum, a tușit, iar Maimuța a interpretat gestul lui ca pe o încuviințare. Are momente când tușește, grohăie, râgâie, câteodată se bășește, el știe dacă intenționat sau nu, deși, după părerea mea, bășina trebuie interpretată drept o reacție de transfer negativ din partea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-nțeles că Harpo n-a zis da, însă n-a zis nici nu când ea i-a sugerat că asta aș putea fi eu. Oricum, a tușit, iar Maimuța a interpretat gestul lui ca pe o încuviințare. Are momente când tușește, grohăie, râgâie, câteodată se bășește, el știe dacă intenționat sau nu, deși, după părerea mea, bășina trebuie interpretată drept o reacție de transfer negativ din partea lui. — Păsuleț, ești minunat! „Păsuleț“, când e pisicuța și mâța mea blândă la așternut - iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
din dormitor se auzi vocea Annei: — Ce se Întâmplă, Anton? Ce faci acolo? Nimic, spuse el, nimic. Vin la tine Într-o clipă. Stăpânul tău a lăsat una din lumini aprinsă. Ești sigură că nu se Întoarce? Ea Începu să tușească, dar, Între accese, Îl informă: — E de serviciu până la miezul nopții. Anton, mai stai mult? El făcu o grimasă. — Iau doar câteva lucruri, Anna, scumpa mea. Prin fereastra deschisă, zgomotele străzii răzbăteau În Încăpere. Se auzea un sunet constant de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să se decidă. Dr. Czinner stătea așezat, cu spatele rezemat de o ușă de lemn cu zăvorul tras, iar ea Îl târî Înăuntru și Închise iarăși ușa, dar se temu să tragă la loc zăvorul. Cineva trecu alergând, un motor tuși, apoi acesta porni și se tură și distanța Înghiți zgomotul, transformându-l Într-un murmur. Adăpostul nu avea ferestre. Era destul de Întuneric și acuma era prea târziu să-l mai părăsească acolo. Coral căută În buzunarele doctorului Czinner și găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ea pipăi iarăși după ziar, târându-se pe mâini și pe genunchi, rupse o pagină, o răsuci și făcu altă făclie. Apoi constată că rătăcise chibriturile și, tot de-a bușilea, pipăi toată podeaua din jurul ei. Doctorul Czinner Începu să tușească și ceva se mișcă pe podea În apropierea mâinii ei. Fata aproape că țipă de frica șobolanilor, dar când, până la urmă, găsi chibriturile și aprinse hârtia răsucită, văzu că doctorul fusese acela care se mișcase. El se târa, chircit, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sunt bine, zic. Și Helen zice: — Mă bucur. Trusa ei cosmetică e azvârlită pe jos. Printre cioburile colorate sunt lănțișoare încâlcite și montůri de aur și de platină. Helen zice: — Am încercat să le sparg pe alea mai mari - și tușește în palmă. Pe restul am încercat să le mestec, zice, și tușește până când palma i se umple de sânge și așchii albe. Lângă trusa de cosmetice e o sticlă de sodă caustică, într-o băltoacă verzuie. Dinții-i sunt niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
azvârlită pe jos. Printre cioburile colorate sunt lănțișoare încâlcite și montůri de aur și de platină. Helen zice: — Am încercat să le sparg pe alea mai mari - și tușește în palmă. Pe restul am încercat să le mestec, zice, și tușește până când palma i se umple de sânge și așchii albe. Lângă trusa de cosmetice e o sticlă de sodă caustică, într-o băltoacă verzuie. Dinții-i sunt niște cioturi sparte și însângerate; în gură i se cască niște hăuri. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sticlă. Poftiți îi pune chelnerul unul din cele două pahare în față. Lăsați, vă rog, plata mai tîrziu. Da'-i mai mult de-o sută. Nu face nimic, vă rog! Pavel se apropie de actor pe la spate, vede scena și tușește încet, semn că-și cere scuze de deranj. Doamna... arată el spre femeia cu blană albă vă roagă... Repetă-mi exact cum ți s-a adresat îi spune actorul, făcînd un gest autoritar, să mențină impresia făcută. "Roagă-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
băiat de grădiniță sau nu, țigara e între buzele mele, am fost amenințat, jur, trage, trage tare, trag, trag tare, Doamne, o drăcie scârboasă, înecăcioasă, puturoasă mi-a umplu imediat pieptul, o să mor otrăvit, aleluia, nici nu mă așteptam să tușesc în halu’ ăla, minute în șir, parcă aveam o morișcă-n gât, puteai să dai și cu ventilatoru’ și fumu’ n-ar mai fi ieșit din mine, Bebe se spărgea de râs, așa, mă, bravo, ești băiat mare, da’ nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
halu’ ăla, minute în șir, parcă aveam o morișcă-n gât, puteai să dai și cu ventilatoru’ și fumu’ n-ar mai fi ieșit din mine, Bebe se spărgea de râs, așa, mă, bravo, ești băiat mare, da’ nu mai tuși ca bou’ că ne dai de gol, îi dădeam în continuare de gol, oricât vroiam să mă potolesc, mai trage o dată, băi, nu, gata, ajunge, mâna lui Migu era acum ceva mai moale, am țâșnit afară, am mai apucat doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
auzise ceva asemănător cu șaisprezece ani în urmă, când vechiul Mircea, tatăl ei, spusese despre mine (cercetându-mi capul perfect chel, pentru care o moașă mă poreclise Gingis-Han) că arăt ca un avorton. Sunt convins că din patul în care tușea, transpira, își măsura regulat temperatura și trasa pe hârtie milimetrică graficul unei febre stranii, de obicei 37 și câteva liniuțe, câteodată, din senin, dincolo de 39, ascultând Beethoven, Mahler și Vocea Americii, recitind la sfârșitul primăverii și în plină vară (tușind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tușea, transpira, își măsura regulat temperatura și trasa pe hârtie milimetrică graficul unei febre stranii, de obicei 37 și câteva liniuțe, câteodată, din senin, dincolo de 39, ascultând Beethoven, Mahler și Vocea Americii, recitind la sfârșitul primăverii și în plină vară (tușind, transpirând) cărți despre Himalaya, Tian-Shan, Cordilieri, Alpi și Polul Sud, bunicul meu a transmis cale de șapte kilometri, tocmai până-n pătuțul metalic al fratelui meu cel mic, visul seducător al crestelor albe, tainele alchimiei alpine, limbajul norilor și al vântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cotlonul lui și căuta tăcut, desfăcea fundele și hârtia cerată, își umplea gura cu două-trei trufe deodată, își trecea degetele prin crema șarlotelor și le lingea pe rând, compara și înghițea, praful subțire de cacao îi provoca tuse, dar nu tușea, pe urmă, ca un motan sătul și leneș, se străduia să lege panglicile colorate așa cum fuseseră la început. Doamne, cum se înroșea tanti Frosa joi seara, la partidele de rummy, când se serveau cofeturile ei! Odată, nu într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fiecare accent muzical. Inițial a fost plăcut, Însă apoi, cînd nu voia să se oprească nici măcar după ce am Început să mă sufoc, ba din contra, continua să mă Îndoape cu forța, visul s-a preschimbat În coșmar. M-am trezit tușind și Înspăimîntat. Am Încercat să vomit, Însă n-am fost În stare. A doua zi dimineață m-am simțit și mai rău. Eram amețit și aveam o tuse dureroasă și un vîjÎit În urechi, ca o apă care curge năvalnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ci asasinat cu sînge rece. Am reușit să ajung pînă la cafea și s-o beau, după care mi-a luat cam o oră să mă tîrăsc Înapoi În culcuș. Nu reușeam să respir cum trebuie, nici măcar În poziție culcat. Tușeam Întruna și, cînd nu tușeam, plămînii mei scoteau un șuierat, ca și cum aș fi țipat de pe fundul unei gropi adînci. CÎnd mi-am supt gingiile, am simțit gust de sînge. M-am Închipuit murind. Fred Astaire, marele dansator, murind. John Keats
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Am reușit să ajung pînă la cafea și s-o beau, după care mi-a luat cam o oră să mă tîrăsc Înapoi În culcuș. Nu reușeam să respir cum trebuie, nici măcar În poziție culcat. Tușeam Întruna și, cînd nu tușeam, plămînii mei scoteau un șuierat, ca și cum aș fi țipat de pe fundul unei gropi adînci. CÎnd mi-am supt gingiile, am simțit gust de sînge. M-am Închipuit murind. Fred Astaire, marele dansator, murind. John Keats, marele poet, murind. Apollinaire, delirînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
-mi fi luat cineva broșurica la un moment dat, cînd eu eram la Rialto sau trăgeam un pui de somn În tavan. Cineva surd, firește, și prin urmare extrem de tăcut. Așa că, imediat ce Shine a Încuiat magazinul peste noapte și a tușit o dată (un obicei de-al lui, un fel de salut adresat serii), și pașii lui s-au Îndepărtat pe trotuar, m-am rostogolit spre parter și m-am năpustit În prăvălie, spre colțul unde era cartea. Încă se mai afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]