216 matches
-
anatomic se inseră capsula articulară a articulației umărului, medial capsula articulară deviază de la colul anatomic și coboară 1 cm sau mai mult pe corpul humerusului. Colul anatomic, în partea lui anterolaterală, unde este mai pronunțat, desparte capul humeral de două tuberozități: una mai mare - tuberculul mare și alta mai mică - tuberculul mic. Tuberculul mare ("Tuberculum majus humeri") este situat pe partea laterală a epifizei proximale în partea superioară. Pe fața lui posterosuperioară, lângă colul anatomic se află trei fețișoare pentru inserții
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
sale: De la origine, fasciculele musculare coboară spre humerus în felul următor: porțiunea claviculară oblic dinainte înapoi; porțiunea acromială vertical; iar porțiunea spinală oblic dinapoi înainte. Toate cele trei porțiuni converg inferior spre un tendon triunghiular puternic ce se inserează pe tuberozitatea deltoidiană a humerusului, fiind delimitat de mușchiul pectoral mare prin șanțul deltopectoral. Inserția deltoidului pe humerus are loc sub cea a pectoralului mare, fapt cu importanță în deplasarea capetelor osoase în caz de fractură a diafizei humerale situată deasupra tuberozității
Mușchiul deltoid () [Corola-website/Science/316877_a_318206]
-
tuberozitatea deltoidiană a humerusului, fiind delimitat de mușchiul pectoral mare prin șanțul deltopectoral. Inserția deltoidului pe humerus are loc sub cea a pectoralului mare, fapt cu importanță în deplasarea capetelor osoase în caz de fractură a diafizei humerale situată deasupra tuberozității deltoidiene. Fragmentul osos inferior se deplasează în sus fiind tras de mușchiul deltoid, iar fragmentul osos superior este tras medial de pectoralul mare. Fața superficială a mușchiului deltoid este acoperită de fascie și piele. Fața profundă a mușchiului deltoid acoperă
Mușchiul deltoid () [Corola-website/Science/316877_a_318206]
-
mușchiul pectoral mare spațiul deltopectoral sau șanțul deltopectoral ("Sulcus deltoideopectoralis"), prin care trece vena cefalică ("Vena cephalica") și pe unde ajunge superficial în dreptul procesului coracoid, ramura acromială a arterei toracoacromiale ("Ramus acromialis arteriae thoracoacromialis"). Vârful mușchiului deltoid se prinde pe tuberozitatea deltoidiană, iar baza răspunde liniei de inserție a trapezului. La trecerea peste tuberculul mare al humerusului fața profundă a mușchiului deltoid este separată de articulația scapulohumerală prin bursa subdeltoidiană ("Bursa subdeltoidea"), care este constantă și comunică adesea cu bursa subacromială
Mușchiul deltoid () [Corola-website/Science/316877_a_318206]
-
și 4 unghiuri (frontal, occipital, sfenoidal, mastoidian). Se articulează cu osul frontal, occipital, sfenoid, temporal, parietalul de partea opusă. Fața externă sau fața exocraniană ("Facies externa ossis parietalis"), este convexă și netedă. Are la mijloc o proeminență rotunjită - eminența sau tuberozitatea parietală ("Tuber parietale"), care corespunde de obicei punctului lățimii maxime a craniului. Sub tuberozitatea parietală se află două linii semicirculare: linia temporală superioară ("Linea temporalis superior ossis parietalis") și linia temporală inferioară ("Linea temporalis inferior ossis parietalis"). Pe linia temporală
Osul parietal () [Corola-website/Science/325330_a_326659]
-
temporal, parietalul de partea opusă. Fața externă sau fața exocraniană ("Facies externa ossis parietalis"), este convexă și netedă. Are la mijloc o proeminență rotunjită - eminența sau tuberozitatea parietală ("Tuber parietale"), care corespunde de obicei punctului lățimii maxime a craniului. Sub tuberozitatea parietală se află două linii semicirculare: linia temporală superioară ("Linea temporalis superior ossis parietalis") și linia temporală inferioară ("Linea temporalis inferior ossis parietalis"). Pe linia temporală superioară se inseră fascia temporală ("Fascia temporalis"). Pe linia temporală inferioară se inseră mușchiul
Osul parietal () [Corola-website/Science/325330_a_326659]
-
punct craniometric - gonion ("Gonion") ce reprezintă punctul cel mai lateral, inferior și posterior al unghiului mandibulei. Fața laterală a ramurii mandibulei are puține elemente anatomice distinctive. În porțiunea ei infero-posterioară și pe unghiul mandibulei se află o suprafață rugoasă alungită - tuberozitatea maseterică ("Tuberositas masseterica") pe care se inserează mușchiului maseter ("Musculus masseter"). Fața medială a ramurii mandibulei este mai accidentată. La mijlocul ei se află gaura mandibulei ("Foramen mandibulae"), prin care pătrunde mănunchiul vasculonervos alveolar inferior: artera și vena alveolară inferioară ("Arteria
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
spre corpul mandibulei, pleacă un șanț - șanțul milohioidian ("Sulcus mylohyoideus mandibulae") pe unde coboară artera milohioidiană ("Ramus mylohyoideus arteriae alveolaris inferioris") și nervul milohioidian ("Nervus mylohyoideus"). În partea inferioară a feței mediale, către unghiul mandibulei, se află o suprafață rugoasă - tuberozitatea pterigoidiană ("Tuberositas pterygoidea mandibulae") pe care se inserează mușchiului pterigoidian medial ("Musculus pterygoideus medialis"). Marginea anterioară a ramurii mandibulei este ascuțită, se continuă în jos cu linia oblică de pe corpul mandibulei. Pe fața medială a ramurii mandibulei lângă marginea anterioară
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
ulnae"). După un scurt traiect, cele două capete se unesc și formează corpul mușchiului, ce se îndreaptă oblic în jos și lateral trecând pe sub mușchii laterali ai antebrațului și se inseră în treimea mijlocie a feței laterale a radiusului, pe tuberozitatea pronatorie ("Tuberositas pronatoria"). Mușchiul pronator rotund este acoperit de piele și acoperă mușchiul brahial ("Musculus brachialis") și mușchiul flexor superficial al degetelor ("Musculus flexor digitorum superficialis"). Înăuntru (medial) vine în raport cu mușchiul flexor radial al carpului ("Musculus flexor carpi radialis"). Marginea
Mușchiul rotund pronator () [Corola-website/Science/325662_a_326991]
-
și inferioară - palatină) și patru margini (anterioară, posterioară, medială și laterală). Lama perpendiculară ("Lamina perpendicularis") este subțire și alungită. Are 2 fețe (medială sau nazală și laterală sau maxilară) și 4 margini (anterioară, posterioară, inferioară și superioară). Se articulează cu tuberozitatea maxilei și cu procesul pterigoid al sfenoidului. Procesul orbitar al osului palatin ("Processus orbitalis ossis palatini") este o apofiză a osului palatin ce se află la partea antero-superioară și laterală a lamei perpendiculare a osului palatin, înaintea scobiturii sfenopalatine. Are
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
Diafiza, prismatic triunghiulară, prezintă 3 fețe: medială (se poate palpa sub piele), laterală și posterioară, care are o linie oblică numită linia solearului. De asemenea, tibia are 3 margini: anterioară (ascuțită, numită creasta tibiei care se termină în sus cu tuberozitatea tibiei), medială și laterală sau interosoasă. Epifiza superioară este mai voluminoasă, formată din doi condili: medial și lateral. Fața superioară sau platoul tibiei prezintă două suprafețe articulare separate printr-o eminență intercondiliana cu doi tuberculi, unul medial iar celalalt lateral
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
orientat transversal. Prin urmarea i se descriu 5 fețe: fața superioară (platoul tibial) care corespunde cu baza piramidei, fața anterioară, fața posterioară, față laterală și fața medială; ultimele 4 fețe sunt situate pe circumferința infraglenoidiană. Pe fața anterioară se află tuberozitatea tibială. Cei doi condili tibiali și tuberozitatea tibiei se pot explora prin palpare la nivelul epifizei superioare. Destinată să se articuleze cu condilii femurali, extremitatea superioară a tibiei prezintă, în acest scop, pe fața sa superioară, două suprafețe articulare orizontale
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
5 fețe: fața superioară (platoul tibial) care corespunde cu baza piramidei, fața anterioară, fața posterioară, față laterală și fața medială; ultimele 4 fețe sunt situate pe circumferința infraglenoidiană. Pe fața anterioară se află tuberozitatea tibială. Cei doi condili tibiali și tuberozitatea tibiei se pot explora prin palpare la nivelul epifizei superioare. Destinată să se articuleze cu condilii femurali, extremitatea superioară a tibiei prezintă, în acest scop, pe fața sa superioară, două suprafețe articulare orizontale, ușor concave în centru, cunoscute sub numele
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
imediat sub piele. Are originea pe scapulă prin două capete distincte: capul lung și capul scurt, ce se unesc la mijlocul brațului într-un corp muscular care coboară prin loja anterioară a brațului și se termină printr-un tendon comun pe tuberozitatea radiusului aflată pe extremitatea superioară a radiusului. La omul viu, medial de mușchiul biceps brahial se află șanțul bicipital medial ("Sulcus bicipitalis medialis") care îl separă medial de mușchiul brahial și răspunde traiectului arterei brahiale; iar lateral, când mușchiul biceps
Mușchiul biceps brahial () [Corola-website/Science/331992_a_333321]
-
și capul scurt. Cele două capete de origine, la început independente, se unesc la mijlocul brațului într-un singur corp muscular comun gros, voluminos și fuziform ce descinde până la cot, unde se inserează printr-un tendon comun puternic și gros, pe tuberozitatea radiusului ("Tuberositas radii"). Între tendonul comun și partea anterioară a tuberozității radiusului se află bursă bicipitoradială ("Bursa bicipitoradialis"). În 20% din cazuri, între tendonul terminal comun al mușchiului biceps brahial, tendonul mușchiului brahial și coarda oblică ("Chorda obliqua membranae interosseae
Mușchiul biceps brahial () [Corola-website/Science/331992_a_333321]
-
se unesc la mijlocul brațului într-un singur corp muscular comun gros, voluminos și fuziform ce descinde până la cot, unde se inserează printr-un tendon comun puternic și gros, pe tuberozitatea radiusului ("Tuberositas radii"). Între tendonul comun și partea anterioară a tuberozității radiusului se află bursă bicipitoradială ("Bursa bicipitoradialis"). În 20% din cazuri, între tendonul terminal comun al mușchiului biceps brahial, tendonul mușchiului brahial și coarda oblică ("Chorda obliqua membranae interosseae antebrachii"), se poate dezvolta o bursă, numită bursa interosoasă cubitală ("Bursa
Mușchiul biceps brahial () [Corola-website/Science/331992_a_333321]
-
cotului), acțiunea lui se efectuează până în articulația radioulnară distală. Este un puternic flexor al antebrațului pe braț în articulația cotului, dar flexia este completă numai dacă antebrațul este în supinație. Este și un puternic supinator al antebrațului, datorită inserției pe tuberozitatea radială: când antebrațul se află în poziție de pronație, tuberozitatea radiusului se află dorsal și tendonul bicepsului este înfășurat în jurul radiusului; contracția mușchiului deplasează înainte tuberozitatea și duce antebrațul în supinație. Trecând peste articulația scapulohumerală are o acțiune asupra brațului
Mușchiul biceps brahial () [Corola-website/Science/331992_a_333321]
-
un puternic flexor al antebrațului pe braț în articulația cotului, dar flexia este completă numai dacă antebrațul este în supinație. Este și un puternic supinator al antebrațului, datorită inserției pe tuberozitatea radială: când antebrațul se află în poziție de pronație, tuberozitatea radiusului se află dorsal și tendonul bicepsului este înfășurat în jurul radiusului; contracția mușchiului deplasează înainte tuberozitatea și duce antebrațul în supinație. Trecând peste articulația scapulohumerală are o acțiune asupra brațului: prin capul scurt contribuie la adducția brațului (ca și mușchiul
Mușchiul biceps brahial () [Corola-website/Science/331992_a_333321]
-
antebrațul este în supinație. Este și un puternic supinator al antebrațului, datorită inserției pe tuberozitatea radială: când antebrațul se află în poziție de pronație, tuberozitatea radiusului se află dorsal și tendonul bicepsului este înfășurat în jurul radiusului; contracția mușchiului deplasează înainte tuberozitatea și duce antebrațul în supinație. Trecând peste articulația scapulohumerală are o acțiune asupra brațului: prin capul scurt contribuie la adducția brațului (ca și mușchiul coracobrahial); iar prin capul lung, care ia capul humeral drept hipomohlion, este un abductor a brațului
Mușchiul biceps brahial () [Corola-website/Science/331992_a_333321]
-
un mușchi puternic, lung, turtit antero-posterior, situat în partea anterioară și inferioară a brațului, sub biceps; el dă lărgimea brațului în partea lui inferioară. Superior are originea în treimea medie și inferioară a humerusului inserându-se pe buza inferioară a tuberozității deltoidiene ("Tuberositas deltoidea humeri"), pe fețele antero-laterală ("Facies anterolateralis humeri") și antero-medială ("Facies anteromedialis humeri") a humerusului și pe marginile lui, dedesubtul inserției deltoidului ("Musculus deltoideus") și pe septurile intermusculare brahiale medial ("Septum intermusculare brachii mediale") și lateral ("Septum intermusculare
Mușchiul brahial () [Corola-website/Science/331718_a_333047]
-
și lateral ("Septum intermusculare brachii laterale") ale brațului, în special pe cel medial. Fibrele musculare descind, trec înaintea capsulei articulației cotului ("Articulatio cubiti") și se termină printr-un tendon pe baza procesului coronoid al ulnei ("Processus coronoideus ulnae") și pe tuberozitatea ulnei ("Tuberositas ulnae"). O parte din fibrele musculare profunde se inserează în capsula articulației cotului. Fața anterioară a mușchiului brahial este acoperită de mușchiul biceps ("Musculus biceps brachii"), între ei coborând nervul musculocutanat ("Nervus musculocutaneus"). Medial vine în raport cu mănunchiul vasculo-nervos
Mușchiul brahial () [Corola-website/Science/331718_a_333047]
-
2/3 superioare ale feței mediale și anterioare a ulnei, pe membrana interosoasă a antebrațului ("Membrana interossea antebrachii") corespunzătoare acestei porțiuni a ulnei. Uneori are originea și pe cele 2/3 superioare ale feței anterioare a radiusului, medial și sub tuberozitatea radială ("Tuberositas radii"). Corpul muscular lat și turtit se îndreaptă distal, iar la jumătatea antebrațului se împarte în patru fascicule, care se continuă fiecare prin câte un tendon lung. Partea tendinoasă a sa începe mai proximal decât cea a mușchiului
Mușchiul flexor profund al degetelor () [Corola-website/Science/331772_a_333101]
-
sau boala Lannelongue-Osgood-Schlatter este o apofizită dureroasă legată de dezvoltarea tuberozității tibiale anterioare ("Tuberositas tibiae") și de modificările vasculare care apar la acest nivel, de origine traumatică sau microtraumatică, observată mai ales la băieți între 10 și 16 ani, care dispare spontan în câțiva ani fără sechele. Semnele clinice sunt durerea
Boala Osgood-Schlatter () [Corola-website/Science/331808_a_333137]
-
de modificările vasculare care apar la acest nivel, de origine traumatică sau microtraumatică, observată mai ales la băieți între 10 și 16 ani, care dispare spontan în câțiva ani fără sechele. Semnele clinice sunt durerea, tumefacția și sensibilitatea la nivelul tuberozității tibiale anterioare, care se află sub genunchi pe partea superioară a tibiei. Majoritatea bolnavilor sunt sportivi. -Lannelongue, maladia Lannelongue-Osgood-Schlatter, osteită apofizară de creștere, osteocondrita tuberozității anterioare a tibiei, osteocondrita tuberculului tibial, osteonecroză idiopatică a tuberculului tibial, apofizita tuberculului tibial, apofizita
Boala Osgood-Schlatter () [Corola-website/Science/331808_a_333137]
-
spontan în câțiva ani fără sechele. Semnele clinice sunt durerea, tumefacția și sensibilitatea la nivelul tuberozității tibiale anterioare, care se află sub genunchi pe partea superioară a tibiei. Majoritatea bolnavilor sunt sportivi. -Lannelongue, maladia Lannelongue-Osgood-Schlatter, osteită apofizară de creștere, osteocondrita tuberozității anterioare a tibiei, osteocondrita tuberculului tibial, osteonecroză idiopatică a tuberculului tibial, apofizita tuberculului tibial, apofizita tibială anterioară. A fost descrisă clinic în 1878 de chirurgul francez Lannelongue (1840-1911) iar chirurgul american Osgood (1873-1956) și chirurgul elvețian Schlatter (1864-1934) în 1903
Boala Osgood-Schlatter () [Corola-website/Science/331808_a_333137]