1,983 matches
-
beznă, dar nu ajunseră pînă la el decît strigătul unor păsări neliniștite și mîrÎitul unui lup de mare care-și aștepta moartea la numai cîțiva metri distanță. Începu să se miște cu grijă cunoscînd fiecare potecă, fiecare piatră și fiecare tufiș de pe insulă, capabil s-o facă cu ochii Închiși, fără zgomot, aproape fără să trezească păsările care se odihneau În cuiburile lor. Acela era regatul său, pe care-l străbătuse de mii de ori, iar În anumite ocazii, În nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
luate separat nu aveau cum să-ți dea imaginea unui "zeu coborît din nori", însă era ceva la el care te fascina, poate privirea, poate aerul de siguranță sfidătoare, poate gesturile aproape extravagante, palmele fluturau ca două păsări speriate în tufiș, oricum ceva te vrăjea. Șerban Pangratty s-a aplecat la urechea lui Leonard Bîlbîie, acesta era gata să se ferească, atît de neașteptat și mai ales de nepotrivit era gestul prințului, s-a aplecat și i-a spus aproape șuierat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe el, pe tata, deși pe atunci n‑avea cum să fie tatăl meu, ci acela care urma să fie tatăl meu, acela care fusese tatăl meu. După aceea, peisajul Înverzea brusc, copacii dădeau În floare sub ochii mei, Înfloreau tufișurile de porumbă, soarele trecea peste satul Kraljevčani, dăngăneau clopotele bisericii satului, mugeau vacile În grajduri, iar pe la ferestrele caselor strălucea oglindirea roșiatică a soarelui ce topea stalactitele de gheață de sub streșini. Apoi prin fața ochilor mi se perindă un cortegiu funerar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
apoi ochii. Peste oglindă se așternu suflarea ei, ca boarea ușoară de pe un măr verde. Iar ea ținea mai departe oglinda În dreptul chipului, pentru că acum vedea pădurea și frunzele unduitoare ale stejarilor. O pasăre Își luă brusc zborul dintr‑un tufiș, fără nici un zgomot; un fluturaș ruginiu ca o frunză uscată se făcu nevăzut de pe trunchiul unui stejar; un cerb se opri deodată din goană, ca Împietrit și parcă mirat, ca imediat s‑o ia la fugă ca din pușcă; o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să, constând în dare de sânge, crengi rupte, pietre desprinse și urme de picior în pământul reavăn. Tapú Tetuanúi și Vetéa Pitó îl urmară cu oarecare șovăire, iar cel dintâi întorcea mereu capul, ca și cum s-ar fi temut că dintre tufișuri să nu se ivească, din clipă în clipa, uriașul care fusese pe punctul să-l omoare. Era clar că aveau de-a face cu un bărbat cu o putere fizică și cu o forță a voinței neobișnuite, căci, rănit cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
drum într-un ceas rău, căci probabil nu există, de-a lungul și de-a lațul întregului Pacific, un loc mai pustiu și mai lipsit de orice resurse pentru a supraviețui. Pe insula nu se găseau decât stânci, nisip și tufișuri, asta în afară de recifele de coral, care puteau perfora carena groasă, de lemn, a unui vas că pe o simplă frunză de palmier, dar, în curând, oamenii de pe Marara descoperiră, îngroziți, ca în acel pierdut colț al Microneziei se mai găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu era mai puțin adevărat că, în acest caz, ar fi putut fi el cel mort. Și nici nu avu prea mult timp să se gândească la aceste lucruri, căci a doua zi dimineață burtosul Oripo fu descoperit între niște tufișuri, cu gâtul tăiat de la o ureche la cealaltă și, ceva mai tarziu, unul din cei patru războinici din insula vulcanică fu înjunghiat pe la spate. Roonuí-Roonuí se grăbi să convoace o adunare generală, care avu loc pe plajă, chiar în fața clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
avuseseră suficient timp să se ascundă și nici de la acea înălțime considerabilă n-ar fi reușit nimeni- mai atent la cele petrecute în depărtare decât în apropiere - să-și imagineze că sub acel nisip, între acele stânci și între acele tufișuri cu aspect inofensiv se ascundea un catamaran de aproape treizeci de metri lungime și zece lățime. Fu, într-adevăr, o zi lungă și istovitoare, mai ales pentru Te-Onó, care o folosiră la maximum, căci, înspre amiază, ar fi fost deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aproape treizeci de metri lungime și zece lățime. Fu, într-adevăr, o zi lungă și istovitoare, mai ales pentru Te-Onó, care o folosiră la maximum, căci, înspre amiază, ar fi fost deja foarte greu de ghicit că printre palmierii și tufișurile care se ridicau chiar de la marginea plajei largi ce domină coasta vestică a insulei se ascundeau, la fel, două ambarcațiuni. Dar fu, în același timp, una din zilele cele mai tensionate și pentru femeile și bărbații înghesuiți sub nisipul insuliței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
urcară la rândul lor și începură să vâslească în liniște, fără să ridice nici măcar o singură picătură de apă. După ce vasul dispăru în întuneric, RoonuíRoonuí și cei patru războinici se întinseră pe burtă pe o pluta rudimentara, care fuseseascunsă între tufișuri, si începură să vâslească, ajutându-se de mâini, în direcția insulei. Chimé din Farepíti rămase singur - teribil de singur - pe insulița. O lună uriașă, gălbuie, răsari la puțin timp după ce pluta ajunsese pe insulă. RoonuíRoonuí și cu oamenii lui trebuiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
autocar. Apoi de-a lungul altei străzi, pe sub un pod, autobuzul a ocolit un parc și a tras pe dreapta într-un loc unde nu părea să aștepte nimeni. Acolo, bărbatul căruia i-am spus „Veriga Lipsă” a ieșit din tufișurile de lângă trotuar. În brațe, ca pe o minge uriașă, purta un sac menajer negru, prin găurile căruia se scurg cămăși de flanelă în carouri. Uitându-se la Veriga Lipsă, dar vorbind lateral. spre Contele Calomniei, Tovarășa Lătrău spuse: — Barba lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Funes 1 Când s-a Întâmplat În cele din urmă, n-a fost nimic violent, nici dramatic. De altfel, s-a și termi nat foarte repede, iar odată cu asta Adam a rămas din nou singur. Ascuns În umbra deasă a tufișurilor, iată ce a văzut. Soldații săriseră din camion pe pământul nisipos. S-au scuturat de praf, și-au Îndreptat pantalonii suflecați, și-au potrivit cămă șile. Mânecile rulate până deasupra coatelor le scoteau la iveală brațele slabe, firave, și erau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Karl, la Surabaya sau altundeva pe o insulă mare, poate chiar la Jakarta, Însă acum rămăsese singur. Era prima dată În viața lui când era singur, prima dată În viața asta cel puțin. După plecarea camionului, a așteptat Îndelung În tufișuri. Nu știa ce așteaptă, oricum, a așteptat ghemuit, cu fundul aproape lipit de pământ, cu genunchii strânși sub bărbie. La venirea serii, când briza se pornise iarăși, s a Întors acasă și s-a așezat pe verandă. A stat și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de jafuri și de Încercări șovăielnice ale armatei olandeze să controleze insula. Nu și-au dat prea mare osteneală să pună mâna pe Perdo, pentru că n-avea nici mirodenii, nici lemn de santal. Interesul pentru peticul de pământ acoperit de tufișuri și dominat de un vulcan stins a fost umbrit de constelația insulelor mult mai atractive dimprejur, până ce, spre sfârșitul secolului, descoperirea arborilor Kayu Putih și zvonul că s-ar afla acolo și bogate zăcăminte aurifere au adus iarăși europenii pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ziua următoare, Neng Îl aștepta la umbra unor copaci, nu de parte de locul unde drumul mare ocolea spre oraș și se des părțea de potecuța care continua drept spre școală despărțindu-se treptat de el până când se pierdea printre tufișuri. — Hai să tragem chiulul, poate mergem să ne plimbăm! Azi n-o să plouă, a spus ea cu ochii mijiți la soare. Au lăsat În urmă coasta și-au pornit să pedaleze de-a lungul cărărilor care duc spre dealuri, iar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o să plouă, a spus ea cu ochii mijiți la soare. Au lăsat În urmă coasta și-au pornit să pedaleze de-a lungul cărărilor care duc spre dealuri, iar când poteca a devenit prea abruptă au pitit bicicleta după niște tufișuri și au urmat drumul pe jos. Pământul uscat le scârțâia sub tălpi, nisipul negru, vulcanic, se lipea de degetele lui Neng, parcă le smolea. Fata arăta Întruna cu mâna și vorbea fără Încetare despre tot ce le ieșea În cale
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lui Karl nu-i spusese nimic. — Hai, vreau să-ți arăt ceva, a zis Neng și a luat-o la fugă. Dincolo de copaci, pajiștea se deschidea Într-o câmpie pre sărată cu pietre și acoperită ici-colo cu cactuși și cu tufișuri pitice. În depărtare, locul se ridica spre vârful vulcanului stins care domina insula. Neng dispăruse după niște bolovani, iar când Adam a ajuns-o din urmă, se strecurase Într-o grotă de pământ, o groapă la adă post de soare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că celălalt spune ceva ce el nu reușește să Înțeleagă. Nu-i aude decât vocea, amăgitoare, insistentă, și dintr odată i se face frică. Pe fereastra deschisă vede frunzele verzi argintii ale unui cocotier subțire și Înalt, care țâșnește dintre tufișurile pitice. E singura pată de culoare Într-un peisaj văruit de secetă. Da, e secetă. E cald. Adam Începe să simtă oboseala ca un leșin, leșinul unui somn adânc. Johan, scoală-te, scumpule! Te simți bine? Dormi prea mult, puiul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Îi văzuse pe alții descurcându-se de când ajunsese la Jakarta. Doar cu câteva zile În urmă Îl izbiseră nesimțirea și murdăria celor din orașul ăsta, acum Însă afla că nu era nerușinare, ci lipsă de variante. Nu se găsea nici un tufiș În jur, nimic după care să se ascundă, așa că urma să se pună și el Într-o situație umilitoare, făcându-și nevoile În văzul celorlalți. Afară, În curtea plină de gunoaie din fața casei, a dat peste Din și peste fata
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
poată aranja sarongul. S-a uitat plictisită la Mar garet. Avea ochii injectați și s-a pus pe tușit, o tuse groasă, bine susținută, apoi a Întors capul și a scuipat o flegmă consistentă cu atâta precizie și forță spre tufișurile de lângă platformă, Încât frunzele au Început să foșnească. — Elegant. Cred că asta-i vorba potrivită, a rostit Karl. Era Încruntat, se concentra asupra amestecului culorilor pe paletă, ceva ca noroiul după o ploaie torențială. Europenii și au pierdut eleganța, a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În locurile acelea, cât de bine cunoștea arborii, apa și nisipul. Mersese destul de mult când l-a văzut pe Karl la vreo două zeci de metri de mal, așezat pe un trunchi de copac prăbușit, aproape ascuns de umbra unor tufișuri. Era ușor Încovoiat, concentrat pe o carte sau o foaie de hârtie. Din când În când, Înălța capul să privească marea. Adam a Încetinit pasul, Încercând să calce cât mai ușor cu putință, Însă i se părea că zgomotul frunzelor
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În felul În care stătea concentrat asupra acelor foi, care l-a făcut curios. L-a ocolit, făcând un mare arc, Înde părtându-se de mare, astfel Încât Karl să nu-l vadă. Însă zgomotul pe care-l făcea Înaintând lent prin tufișurile din liziera păduricii era destul de puternic. Karl putea să-l fi auzit, Însă nu Întorsese nici măcar o singură dată capul să privească În direcția de unde se auzea fâșâitul ierburilor. Rămăsese concentrat la foaia din fața ochilor. De pe o ridicătură de teren
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
accidentat, pietrele le zgâriau gleznele. Din față se auzeau apele Înspumate ale refluxului și valurile izbindu-se de mal, iar ierburile țepoase pe care le simțiseră până atunci sub tălpi lăsau locul solului nisipos. Marea rămânea totuși ascunsă vederii, dincolo de tufișuri pitice și de o barieră de stânci. Cerul nopții era destul de luminos ca să poată distinge pârâiașele care șerpuiau spre mare, Însă când au ridicat ochii spre cer n-au văzut decât pătura de nori care acoperea luna. Ajunși la poalele
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de viața mereu agitată de aici, de la poalele Ceahlăului. Urcând o treaptă mai sus, cămașa vegetației alpine acoperă umerii albi și goi ai muntelui, fiind parcă o pătură verde ce se întinde singură peste acele locuri, lăsând mai sus niște tufișuri de jneapăn și ienupăr să tulbure turnurile de catedrală ale muntelui. Spre piscurile albicioase, puternice miresme de aer curat îți inundă sufletul; te simți parcă în edenul divin, inima fiindu-ți plină de o bucurie nemaiîntâlnită și de o adâncă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vânturi, pe când nebunaticul meu prieten nu mai avea stare. Ei tot șușoteau, dar nici că-mi păsa. M-am întins acolo lângă ele și am ațipit. Apoi m-am trezit și i-am observat pe prietenii mei departe, într-un tufiș, culegând niște flori. Au venit lângă mine și mi-au spus că m-au văzut dormind, dar nu au vrut să mă trezească. Ne-am uitat la ceas și am văzut că era târziu, așa că am plecat acasă. Dar nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]