379 matches
-
Se afla în același loc. M-am ridicat în picioare să mă vadă. Bunicul tăcea, se prefăcea că nu mă vede. Am înaintat, după ce m-am convins că am pe unde să fug poarta era deschisă. În câteva clipe o tuleam afară, în stradă. El și-a ridicat privirea. Atunci a apărut bunica: Nerușinatule, îți bați joc de un om bătrân și bolnav! Lasă-l, spuse bunicul. Ce să-l las! striga ea. Să se ducă la taică-su, că el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
actual ministru plenipotențiar, s-a apărat cu un box în contra unui bătăuș. Studenții Vasile Lambru, Nicolae Bulai, Paul Scorțeanu și Alexandru Ser ghiescu au fost arestați. Bulevardul gemea de lume. Bătăi, țipete, jandarmi călări în cap cu cele brul căpitan Tulea, șarjează mulțimea, prefectul poliției, colonelul Blaremberg, socrul lui Nicolae Filipescu apare în trăsură și dă ordine, procurorul general, Ion Lahovary intră în mijlocul studențimii surescitate și se silește să o liniștească. În tot timpul acesta nu s-a arătat nici un fruntaș
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mare și șarje de cavalerie. Fiindcă poliția ocupase biroul, iar bandele alungau pe alegători de la vot, aceștia, în număr de peste 300, au dat asalt localului. Atunci au fost chemați jandarmii călări, cari au venit în cap cu comandantul lor, căpitanul Tulea. Căpitanul Tulea primind ordinul să șarjeze pe alegători, unul dintre aceștia, un croitor, văzându-se amenințat ca să fie răsturnat de calul acestuia, îi apucă calul de dârlogi: căpitanul Tulea ripostă cu o lovitură de sabie, crestându-i urechea. Dându-se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
șarje de cavalerie. Fiindcă poliția ocupase biroul, iar bandele alungau pe alegători de la vot, aceștia, în număr de peste 300, au dat asalt localului. Atunci au fost chemați jandarmii călări, cari au venit în cap cu comandantul lor, căpitanul Tulea. Căpitanul Tulea primind ordinul să șarjeze pe alegători, unul dintre aceștia, un croitor, văzându-se amenințat ca să fie răsturnat de calul acestuia, îi apucă calul de dârlogi: căpitanul Tulea ripostă cu o lovitură de sabie, crestându-i urechea. Dându-se de știre
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
jandarmii călări, cari au venit în cap cu comandantul lor, căpitanul Tulea. Căpitanul Tulea primind ordinul să șarjeze pe alegători, unul dintre aceștia, un croitor, văzându-se amenințat ca să fie răsturnat de calul acestuia, îi apucă calul de dârlogi: căpitanul Tulea ripostă cu o lovitură de sabie, crestându-i urechea. Dându-se de știre la statul major al opoziției, Nicolae Fleva și Ion Câmpineanu veniră să restabilească liniștea. La culoarea de Roșu la ospelul comunal însă, au fost lucruri grave. Vestitul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
122 Tomița, Hagi: 142 Tony (pseudonim): v. Bacalbașa, Anton Török, Mihail: 131, 132, 136 Totleben, Eduard I.: 368, 369 Traian (împăratul): 168, 204, 371 Traupman (criminal): 77 Triandafil, Gr.: 66, 220 Trifanu, D.: 82 Trifu, Constanța: 410 Tripcovici, Andrei: 116 Tulea (căpitan de jandarmi, 1874-1875): 228, 260 Türingher (farmacist): 148 Turnescu, Nicolae: 149, 250 Țichindeal (Chichindel), Dimitrie: 87 Ținc (Țincu), Nicolae: 93, 234 Țurcanu, Constantin: 373 Ulescu, Constantin: 375 Urechia, V.A.: 72, 93, 174, 187, 218, 352 Urseanu, Valerian: 266
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
, Raymonde (13.XI.1892, Focșani - 1962, București), poetă. Este fiica Zeliei (n. Tulea) și a lui Edmond Hanard, inginer de origine belgiană. Apariția unui volum de poezii, Cartea dimineții (1939), aparținând muzicienei H., soția sculptorului O. Han, cu temeinice studii de pian la Berlin (unde a și trăit multă vreme), a surprins, dacă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287403_a_288732]
-
maicii“: sărea ca o leoaică să mă apere de gesturile punitive ale genitorilor mei, pentru care nu eram deloc „odor“, ci mai degrabă o sălbăticiune de domesticit. O dată, când tata a luat fărașul și a fugit după mine, care o tulisem în grădină urlând ca un smintit „săriți, că mă omoară!“, s-a repezit și ea, să-mi vină în ajutor, dar n-a putut decât să-și înece revolta în lacrimi grele. Acel „săriți, că mă omoară!“ îl aruncasem din
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de supliciu decât la intervenția maică-sii. Băgând de seamă mârșăvia, buna mea mătușă Virginia, uitând o clipă de dragostea pentru mine, alerga să mă denunțe maică-mii („Uite ce-ți face nebunul!“), iar eu, știind ce mă așteaptă, o tuleam pe stradă. Dacă aș fi încăput pe mâna alor mei, tot biata Virginia ar fi sărit să mă apere. Îl socoteam pe Toderică ipocrit, și aveam pică pe el, deoarece, când mama mă trimitea la băcănia ovreiului din colț să
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
că nu mai vii Pusei dorul căpătâi Cu dragostea mă-nvelii Doamne rău mă hodinii. Strigă-mă lumea că-s lotru, Mândra joară că sunt șotru (șodu) Joară, mândro, pentru mine Și mă scoate din rușine. negură hodină a o tuli a probozi 27 August. Salonta, orășel în majoritate unguresc, în câmpie. Locul de naștere al lui Arany Iános care a cântat pe eroul Toldy Miclos. Este aici un turn, care cuprinde și muzeul Arany. Fondatorul orășelului Boczkay voevod din veac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Beno Schwartz, Iosef David, Hera Steimberg, Herman Alpern, Oscar Zilberștein, Herman Schwartz, Hari Caufman, Bercu Ițicovici, Micael Aurelian Enghel, Peirăț Solomon și Herman Iosif”. Deci, 16 fete și 13 băieți, toți puși pe fapte mari dar care, mai târziu, au tulit-o și ei la bunăstarea oferită (prin muncă grea!) de Statul Israel. Hârșitul Într-ale politichiei tov. Froimovici, i-a dat prioritate la cuvânt emulului cu mult mai tânăr Aurel Schächter, care a vorbit despre una sau despre alta. După
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
desemnată a fi Sady Herșcovici. Că vor fi fost românești sau evreiești, dansurile ce urmau a fi interpretate de o echipă aflată În faza de proiect rămâneau „pentru data viitoare” dacă nu cumva, Între timp, aprigii dansatori n-or fi tulit-o În Israel. b.g. „Sioniștii de folosesc de alienați mintali!” Foarte gravă afirmație În „Raportul de activitate a CDE Fălciu pe luna februarie 1949”! De aici se poate deduce că evreimea comunistă adoptase lozinca bolșevică emanată din sfertul de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
1989. Astfel, câteva scrieri excepționale au putut ajunge la marele public. Unele cu întârziere de câteva zeci de ani este cazul cărții lui Ion Profir, Singur pe cerul Stalingradului. Altele, cum ar fi jurnalul lui Ion Dobran, memoriile lui Sorin Tulea, Mihail Pavlovschi, ori cartea de amintiri a lui Tudor Greceanu, publicată postum, au constituit tot atâtea evenimente pentru istoriografia aviației. Față de tot ce era de spus, însă, ele au reprezentat doar o picătură într-un ocean, iar lucrările istoricilor de
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
se face că, la 67 de ani, în 1977, decide să se stabilească definitiv în Franța (la Paris, desigur). Ieșise la pensie, ca subinginer, legăturile cu unii dintre aviatori le păstrase intacte (prietenia cu Di Cesare, cu Gheorghe Negrescu, Sorin Tulea și cu alți câțiva) și fusese cooptat într-un grup de aviatori și istorici care trebuiau să pregătească un volum amplu, Istoria aviației române. (Avea să apară, în 1984, sub coordonarea generalului Balotescu). În acest scop, i s-a aprobat
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
balzaciană, care contrazicea practic proustianismul și experimentalismul, neagreate de scriitor: subiect și conflict bine închegate, construcție solidă, personaje, mai curând caractere, întru totul memorabile. Narațiunea conține două planuri, acela al luptei succesorale privind averea lui Costache Giurgiuveanu și a familiei Tulea și acela erotic, al dragostei nerealizate a tânărului Felix pentru enigmatica și inaccesibila Otilia. În comparație cu Aglae, sora lui, de o cupiditate înverșunată, Moș Costache manifestă o avariție ceva mai blândă, întrucât el poartă grija Otiliei și a lui Felix. Dacă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
izolați într-un sanatoriu, pe urmele lui Thoman Mann. Cartea a avut voga ei la apariție, dar e greoaie și plictisitoare. G. Călinescu pare a se preocupa de boli ale senilității, cauzate de degradarea progresivă a organismului. La bătrânețe, Simion Tulea din Enigma Otiliei înnebunește, se pare dintr-o infecție luetică netratată. Moș Costache este sangvin și are un accident vascular la cap, popular dambla sau cataroi, de care scapă cu greu. După un timp recidivează, iar când Stănică îi fură
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Moș Costache din Antim este și ea nemodulată pe înălțime. Încăperile au înălțimi „absurde”, cuvânt des folosit de Călinescu și foarte la locul lui în chestiune. Dar nu pe toată suprafața imobilului. Mai rațională pare casa mătușii Otiliei, sinistra Aglae Tulea. Aceea trebuie să fi fost tip vagon, cum iarăși era moda epocii, cu o intrare prin față și alta prin dependințe. Nici imobilul lui Costache, nici al Aglaei, cu atât mai puțin cel în care se mută Titi Tulea în
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Aglae Tulea. Aceea trebuie să fi fost tip vagon, cum iarăși era moda epocii, cu o intrare prin față și alta prin dependințe. Nici imobilul lui Costache, nici al Aglaei, cu atât mai puțin cel în care se mută Titi Tulea în scurtul său episod matrimonial cu Ana Sohațchi nu au apă curentă și canalizare. Rezultă evident că toate sunt prevăzute cu haznale. Altfel stau lucrurile cu apartamentul din centru al lui Pascalopol care, fiind în imobil multietajat, trebuia să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
sfoară. Nicu meu, fiul, se angajase la primăria Capitalei drept controlor peste instalațiile tehnice. Când vine într-o seară de la serviciu găsește camera sa goală de tot, nora mea luase tot ce a găsit, imediat și un iubit, și au tulit-o cu mobilă cu tot. Îl aud pe fiul meu la telefon: „mamă, Vivi a luat tot din casă”. Ce era să zic, „lasă Nicu că facem noi rost de altele”, și s-a dus să doarmă la prietenul lui
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și, împiedecându-se, Tabacarul a căzut cu nasul într-o băltoacă, în care, din întâmplare, se afla și un pietroi. Evident că l-a umplut borșul, cum se spune. Când l-am văzut plin de sânge, m-am speriat și am tulit-o acasă. Toată ziua am stat ascuns prin grădină, întrebându-mă întruna: dacă moare ăla a lui Tabacaru? Ce mă fac? îi și vedeam pe jandarmi cum îmi împresoară casa, cum mă leagă în lanțuri și mă duc la ocnă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
mai alta. Popa mormăia încet în altar fără să se uite măcar pe carte. Cine avea să priceapă[?] Deodată-ncepu mai tare: Gaga gagaga! Beh! s-auzi pe fereastra bisericei. Iacă dracul, mă! zic oamenii-n fundul bisericei ș-o tulesc la fugă. Nicodim, cum deschide ochii, miroasă putoarea din antereul lui Buchilat, gândește că s-a aprins biserica, urlă groaznic și fuge. Buchilat dă peste sfeșnic, îl răstoarnă... Întuneric. Băh! pe fereastă, Nicodim urlă, Buchilat simte cum îl frige cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
e mai bine așa. Bine că s-a terminat azi trimestrul, că nu mai suportam! Oricum, nu-ți spun decât ție. în rest nimeni nu știe, nici Georgi... Vreau s-o rup de tot cu trecutul! în două-trei zile, am tulit-o! — Și eu cccum mai dau de tine? întrebase Bobo, alarmat. Ccum ți-nem le-ggă-tura? Clara tăcuse din nou. De data asta, Bobo îi auzea răsuflarea agitată în receptor. — O să te sun eu după ce mă mut și-o să-ți dau amănunte
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
era bun nimic. Numai pîinea era buné și merele cele bune. 15 „Toaté lumea la careu! Toaté lumea la careu!” O faté cu funde mari trecea prin clase și strigă: „chiar la careu, da, hai cé-i careu!” Și noi o tuleam toți din clase cu mare gélégie, chiar dacé Nadejda Petrovna și Maria Ivanovna și Parascovia Fomovna, céreia copiii Îi spuneau Babușca, strigau din clase: mai Încetișor! mai Încetișor! toaté lumea de mînuțé! mai Încetișor, boilor! Noi eram de acum În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
mai alta. Popa mormăia încet în altar fără să se uite măcar pe carte. Cine avea să priceapă[? ] Deodată-ncepu mai tare: - Gaga gagaga! - Beh! s-auzi pe fereasta bisericei. - Iacă dracul, mă! zic oamenii-n fundul bisericei ș-o tulesc la fugă. Nicodim, cum deschide ochii, miroasă putoarea din antereul lui Buchilat, gândește că s-a aprins biserica, urlă groaznic și fuge. Buchilat dă peste sfeșnic, îl răstoarnă... Întuneric. - Băh! pe fereastă, Nicodim urlă, Buchilat simte cum îl frige cineva
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cei aleși de mine vor merge în locul cu pricina, iar ceilalți au datoria să se ducă și să-i anunțe pe cei din locurile lor de baștină, pregătindu-i pentru ce avea să urmeze. Disciplinați, m-au ascultat și au tulit-o imediat să facă tot ce le spusesem. Peste un minut, am pornit și eu cu grupul meu. * * * În orice istorie, oricât de personală, la un moment dat autorul este nevoit să fie ubicuu. El trebuie să le știe pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]