KorAP: Find »[drukola/base=tuli & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...15 >

374 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898

de la moșier. Ăsta ajunge departe, să vedeți. O să-l moștenească și pe moș Costache. În timp ce în casa Giurgiuveanu se petreceau acestea, un alt eveniment luă naștere, evoluă și se stinse cu repeziciune în casa Tulea. Actorul principal fusese tânărul Titi Tulea. Titi, după incidentul erotic cu Otilia, continuă să fie neliniștit și să caute, fără nici un acoperământ, o ființă de sex feminin mai puțin mândră. Lucrul era greu, deoarece Titi, timid, n-avea relații, și fetele pe care le putea întîlni

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
îi zise într-o zi Sohațchi bonom, trebuie să te-nsurăm. Las' că-ți găsesc eu ție o fată. Ne-nsurăm odată, fiindcă și eu vreau să m-așez la casa mea. Sohațchi încercă totuși mai întîi să pătrundă în casa lui Tulea, să-i cunoască familia, însă Titi nu-l invită deloc, obișnuit cum era de Aglae să nu primească pe nimeni acasă. Atunci colegul se mulțumi să-l cheme el acasă la el, și astfel, a doua zi de Crăciun, Titi

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
așa mai departe. Titi nu găsi întrebările inoportune, nu fu în stare totuși, din timiditate, să răspundă mulțumitor la toate. - Colonele, strigă fata, auzi că stă pe Antim, unde stă șiginerele dumitale. - Ce spui? se miră omul cu mustața răsucită. Tulea, Tulea, parc-am auzit! Era o gălăgie infernală, fiindcă toți își vorbeau de la distanță. Din capătul opus, Sohațchi strigă lui Titi: - Te uiți pe pereți? Zugrăveala e făcută de mine. Așa și era. Mai târziu îi arătă și alte produse

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
mai departe. Titi nu găsi întrebările inoportune, nu fu în stare totuși, din timiditate, să răspundă mulțumitor la toate. - Colonele, strigă fata, auzi că stă pe Antim, unde stă șiginerele dumitale. - Ce spui? se miră omul cu mustața răsucită. Tulea, Tulea, parc-am auzit! Era o gălăgie infernală, fiindcă toți își vorbeau de la distanță. Din capătul opus, Sohațchi strigă lui Titi: - Te uiți pe pereți? Zugrăveala e făcută de mine. Așa și era. Mai târziu îi arătă și alte produse ale

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
de fapt, nimerise la Giurgiuveanu), hotărât să spună, dacă nu-i ieșea bine manevra, că a greșit adresa. Întâmplător, nimeri pe Marina, care îi debită, pentru o băncuță, veselă că poate vorbi atâta cu cineva, toată biografia și economia familiei Tulea. Cum s-au petrecut lucrurile între Titi și Ana, Titi n-a putut niciodată povesti lămurit, hotărât este că, după câteva vizite, în care ca prin farmec dispăruseră toți ceilalți ai casei, Ana dădu atâta curaj lui Titi, încît acesta

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
o soră, care a fugit de acasă și s-a cununat abia pe urmă. - Mama n-are să-mi dea voie, confirmă ingenuu Titi, ca și când astfel ar fi scăpat. - Bată-te să te bată, râse căpitanul, dacă nu-ți dă voiemadam Tulea, soră-mea o să rămână așa? Știi că ai haz? Ești major, ești liber, n-ai de dat socoteală nimănui. Câți ani ai? - Douăzeci și trei, răspunse Titi, intimidat. - Păi, vezi? - Mă băieți, propuse colonelul, las' că domnul Titi e băiatul

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
las' că domnul Titi e băiatul meu. Îl iau eu sub protecția mea. Știți ce? Eu vă cunun, eu vă fac totul. Nu spune nimic acasă, până ce se face nunta, în casă, bineînțeles, și pe urmă vorbesc eu cu doamna Tulea. Las' c-o să fie bine. Domnișoara Ana are ceva zestre, o căsuță, unde o să stați, îți fac eu dumitale o situație. Lucrurile se petrecură întocmai. Lipsurile de acasă ale fiului ei, motivate în felurite moduri, nu alarmară pe Aglae, care

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
junii de la Conservator. Caută-ți o femeie mai în vârstă pentru slăbiciunile erotice, iubite domnule, și nu mai "adopta" minore. Sper că acest preaviz îți va vîrî mințile în cap, și nu vei aștepta să spun surorii dumitale, doamna Aglae Tulea, tot ce știu despre aventurile galante ale iubitului său frate. Un amic care-ți vrea binele" Dacă cineva ar fi pălmuit pe moș Costache, el n-ar fi fost mai zguduit decât de această banală anonimă. Se îngălbeni, și fruntea

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
ăsta. Eu, de pildă... Dar dumneata cum mergi cu facultatea? Îmi închipui, greu, învățătură multă; poate nu era nimerit pentru dumneata, așa debil, fără nimeni. Felix se irită. Compătimirile acestea deplasate cu care-l înconjura din când în când familia Tulea și care se potriveau atât de puțin ambițiilor lui îl dezgustau. Avea încredințarea că G. Călinescu se pricepe în artă și literatură și disprețuia în sinea lui profund pe Titi, pe care-l socotea un prostănac. Totuși, Felix nu s-

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
fugă la Pascalopol. Desigur că avea legături cu el, poate chiar se căsătorise. Felix fu din nou zdruncinat în cultul lui pentru Otilia, și toate bârfelile Aurichii năvăliră cu putere în sufletul lui. Oricât de răi erau cei din familia Tulea, dar o cunoșteau de mult pe Otilia. Ceva adevărat trebuia să fi fost în vorbele lor. Felix se întinse pe pat, greu de oboseală nespusă. Totul i se păru urât, dezolant, fără sens, casa lui Costache, o ruină părăsită, el

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
ăsta, făcu Georgeta, arătîndu-i un portret alei în creion, cam chinuit, plat, dar corect, academic, ghici, cine mi l-a făcut? Felix nu putu să ghicească, fiindcă acea ușoară intuiție de ordin stilistic îi era împiedicată de raționament. - Domnul Titi Tulea, simpaticul dumitale văr sau așa ceva. - Dar de unde-l cunoști? - Ah, nu știi, zise Georgeta, e o poveste întreagă. Mi l-aadus aici tam-nesam Stănică. Nu și nu, să-mi facă portretul. E un molâu, care te privește fix și înghite mereu

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
frumos, nu deștept. De acord. Ăsta e tocmai omul care-ți trebuie. Generalul nu te ia de nevastă, că nu-l lasă rudele. Îl pun sub interdicție. Mai multe scoți de la el așa. Cât ai câștiga să fii măritată! Madam Tulea. Admirabil. Băiatul ăsta? Numai-decît te ia de nevastă. Îți garantez eu consimțământul rudelor. Faci nuntă în regulă, intri în rândul oamenilor, și pe urmă, dacă nu-ți place, îl lași în plata lui Dumnezeu. - Cum o să fac una ca asta

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
ci pe bărbații care se țin de capul fetelor frumoase. - Mamă, aprobă Aurica extaziată, frumoasă e! De ce num-am născut și eu așa? Era decisă să ia lecții de frivolitate de la Georgeta. Astfel, în vreme ce Georgeta era îmbiată de viața casnică, familia Tulea glorifica pe demimondene. În cele din urmă, Felix află combinația din chiar gura lui Stănică. - Titi al dumitale, îi spuse acesta, dă o lovitură. O ia de nevastă pe Georgeta. Fată faină! Lui Felix i se făcu negură înaintea ochilor

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Weissmann folosise titulatura la întîmplare, neștiind de fapt ce profesiune avea Simion. - A auzit lumea de învățăturile mele? întrebă serios Simion. - Dacă a auzit, mă-ntrebi? Dar cine nu cunoaște pe marele, pe marele... (Weissmann nu-i cunoștea numele.) -...profet Tulea, sugeră Stănică. - Exact! confirmă studentul.- Și ce dorește lumea de la mine? întrebă măreț Simion. - Ce dorește? Să ieși în lume, să luminezi opinia publică, să aduci pe rătăciți pe calea ceea bună. Simion se mai gândi câtva, apoi se împotrivi

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
rătăciți pe calea ceea bună. Simion se mai gândi câtva, apoi se împotrivi: - Nu merg. Misiunea mea pe pământ s-a sfârșit. Am băutfiere și oțet, am fost răstignit în hainele mele, acum trebuie să mă întîlnesc cu îngerii. - Domnule Tulea, se rugă Weissmann, eu de ce-am venit? Îngerii te așteaptă. Pe cinstea mea. M-au trimis pe mine cu trăsura, să te chem. Privește caii! Simion aruncă ochii rătăcit pe fereastră și privi caii costelivi, înfrumusețați de birjar cu

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
M-au trimis pe mine cu trăsura, să te chem. Privește caii! Simion aruncă ochii rătăcit pe fereastră și privi caii costelivi, înfrumusețați de birjar cu câte o floare la ureche. - Au aripi? întrebă el. - Cum să n-aibă, domnule Tulea? Au câte douăsprezece aripi fiecare. Simion se plimbă din nou nedumerit prin odaie, în așteptarea anxioasă a celorlalți, apoi se încăpățînă iarăși: - Nu merg! Îngerii trebuie să vină aici să mă ridice de-adreapta tatălui. Nu mă înșelați dumneavoastră pe mine

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Simion îi observa foarte alarmat. Trecură amândoi în odaia învecinată, de unde se întoarseră peste câteva minute. Weissmann ținea în mână seringa cu morfină, iar Stănică o bucată de vată îmbibată cu alcool, al cărui miros se răspândi în odaie. - Domnule Tulea, maestre, zise dulceag studentul, știu eu un mijloc ca îngerii să vină mai curând. Îți facem o mică înțepătură în braț, neînsemnată, cu asta, și numaidecât ai să simți lucruri minunate. Simion se dădu înapoi, cu oroare. Din fericire, Stănică

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
rochii, de blănuri. E adevărat că nu era vina lui și că o femeie trebuie să aibă zestre, însă nici vina ei nu era vina că avea părinți denaturați. Câtă deosibire între fetele din familia lui și cele din familia Tulea! Sărăcia te face posac, acru. Biata Olimpia! O trăsură să fi avut și facea din ea regină. Cu aceste sentimente generoase, Stănică intră pe poarta "proprietății" lui, înlăturînd, pe cât cu putință, privirile de pe fațada strâmbă, culcată pe-o rână, a

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
soțul avea casă în oraș. Acum avea să vină și el aici s-o ia. Titi se sperie, însă toți îl asigurară că nu e nimic, că, dimpotrivă, noul soț zisese: cum se face că nu cunosc eu pe domnul Tulea, fostul tău bărbat? Aș fi onorat, am auzit că e pictor de seamă și băiat de familie bună. Ana merse până acolo încît, în grabă, oferi lui Titi câteva mici atenții de ordin erotic, de care acesta era atât de

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
slujească de amintirea lui ca de o distincție. Fiindcă auzise vorbindu-se de Otilia, de moș Costache și de ceilalți cu nuanță de respect burghez, se simți datoare să explice lumii că-i cunoaște, doar a fost căsătorită cu domnul Tulea, dar a fost nevoită să se despartă prin bună înțelegere, fiind interese mari de moștenire, care nu se pot spune. Ana inventă fel de fel de absurdități în privința asta. Noul soț, care era un om de aceeași mentalitate, îi bătea

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
de titlu corect: 1992), p. 184-185. De la romanul liric, Călinescu a trecut la romanul obiectiv, de tipologie, balzacian, cu Enigma Otiliei (1938), unde idila între Otilia Mărculescu și Felix Sima, student medicinist, cedează locul intrigilor avocatului Stănică Rațiu, ginerele Aglaei Tulea, pentru dobândirea moștenirii rentierului Costache Giurgiuveanu, tutorele Otiliei. Cu acest roman, C. realizează romanul citadin cu cea mai bogată galerie de caractere din literatura română. Costache Giurgiuveanu este avarul afectuos față de pupila sa, incapabil de a face ceva pentru ea

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Costache Giurgiuveanu, tutorele Otiliei. Cu acest roman, C. realizează romanul citadin cu cea mai bogată galerie de caractere din literatura română. Costache Giurgiuveanu este avarul afectuos față de pupila sa, incapabil de a face ceva pentru ea. Stănică Rațiu, ginerele Aglaiei Tulea, e arivistul intrepid, decis să se îmbogățească printr-o lovitură (smulge banii lui Costache, pricinuindu-i astfel un atac de apoplexie). Felix e tânărul îndrăgostit labil, ezitând să ia o decizie fermă, Leonida Pascalopol, bărbatul matur, generos și altruist, în

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
atac de apoplexie). Felix e tânărul îndrăgostit labil, ezitând să ia o decizie fermă, Leonida Pascalopol, bărbatul matur, generos și altruist, în stare să înțeleagă capriciile unei femei (se va căsători cu Otilia, spre a-i acorda apoi libertatea), Simion Tulea, soțul subordonat de soție, alienat din rosturile lui, Titi, fiul său, un apatic rămas prea mult sub tutela maternă, Weismann, colegul lui Felix, medicul dotat cu simț practic, doctorul Vasiliad, un sceptic. La fel de interesantă e galeria temperamentelor de femei. Aglae

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
două familii din strada Antim. Firul narațiunii începe, după precizarea autorului, în iulie l909 și are în principal, ca spațiu de desfășurare, casa lui moș Costache. Rațiunile epicului implică însă și alte spații, astfel că se pătrunde în sfera familiei Tulea, în casa lui Leonida Pascalopol, la moșia acestuia din Bărăgan, în casa Georgetei sau a lui Stănică Rațiu. Mediile sunt diferite: negustori, afaceriști, industriași, curtezane, parveniți, ceea ce dă imaginea amplă a unei societăți care se închină zeului ban. Aproape în

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
salvează pe tânărul timid, aflat aproape în pragul deznădejdii. Din prima seară eroul are în fața ochilor persoanele care îi vor zbuciuma puținul timp până la majorat. Îl cunoaște pe rafinatul Leonida Pascalopol, prietenul lui Costache Giurgiuveanu și protectorul Otiliei, apoi "clanul" Tulea, familia Aglaei, sora bătrânului avar care avea un soț senil și trei copii: Olimpia, căsătorită cu Stănică, Aurica, o fată bătrână, obsedată de matrimoniu, și Titi, într-un fel, retardat mintal. În casa lui moș Costache se înfiripă idila plină

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]